Am discutat cu șeful secției ATI din cadrul Institutului de Medicină Urgentă, Serghei Cobîlețchi, care ne-a povestit cum se lucrează în secția TI Covid-19, cum s-au descurcat în valurile anterioare și ce așteptări are de la noua conducere a Ministerului Sănătății.

Domnul Cobîlețchi, suntem în plin val de Covid-19, al patrulea după cum spun specialiștii. Care este situația, în acest moment, la Institutul de Medicină Urgentă? Câți pacienți aveți în terapie intensivă? Câți sunt în stare critică?

Lucrăm în același regim cum lucram și anul trecut. Acum suntem pe un nou val și suntem ocupați 100%. Dimineață erau 58 de pacienți în Terapie Intensivă, dintre ei 60 la sută sunt în stare critică. Majoritatea care vin la noi deja au probleme de sănătate.

De ce pacienții mai puțin critici ajung tot în Terapie Intensivă?

Problema este că în toată această perioadă noi nu am reușit să creăm secții pre-Terapie Intensivă, care să preia pacienții cu această infecție. Aceste secții trebuie dotate cu echipamente moderne pentru suport respirator. Doar așa numărul de pacienți care ajung în secția de Terapie Intensivă ar fi mai mic. Problema este că nu am format o astfel de secție nici până la pandemie și nici acum nu am reușit. Și toți pacienții gravi ajung în Terapie Intensivă Nu am învățat absolut nimic, pentru că am fost într-o perioadă politică de trecere, care nu are nimic cu medicina.

Ce ar însemna o asemenea secție și de câte paturi ar fi nevoie?

Dacă noi avem 20 la sută pacienți în terapie intensivă, la acestea 20% trebuie să fie 80% de paturi pentru pacienții pre-Terapie Intensivă, care să fie dotate cu oxigen și cu aparate pentru suport respirator. Acestea sunt High Flow Oxygen Therapy, B-PAP și C-PAP. Adică cu echipamente care pot susține respirația pacientului.

Este un fel de secție de terapie cu medici terapeuți, pulmunologi, cardiologi, care trebuie să aibă aceste abilități de a oferi suport respirator pacienților.

În comparație cu începutul pandemiei, cât la sută dintre pacienți ajung acum să fie intubați și câți dintre ei înving boala?

Sunt intubați mai puțini. Noi am identificat o tehnologie care este aplicată în Occident. Institutul de Medicină Urgentă a fost printre primele instituții medicale care a folosit ventilația neinvazivă la pacientul grav, care are nevoie de suport de ventilație. Prin anul 2014 noi am primit echipament de ventilație, care permite așa regimuri și atunci din start am început să o practicăm. Personalul este pregătit pentru a aplica această tehnică de ventilare a pacientului. Când a dat Covid-ul peste noi, deja aplicam această metodă. Era însă o frică mare că ne vom infecta. Italienii și alte state europene nu utilizau atunci ventilația neinvazivă, din cauza că sunt aerosoli și probabilitatea de infectare este mai mare.

Americanii au fost printre primii care au folosit această tehnologie, au publicat informații despre ea, iar noi în mai, anul trecut, deja o aplicam. Vedeam că tehnica poate ajuta pacientul. Nu am avut niciun coleg care s-a infectat în zona roșie. Toți s-au infectat în alte condiții, de la rude, de la copii.

Câți dintre cei intubați înving boala și sunt transferați pentru recuperare?

Procentul este mic. Dacă pacientul este trecut la ventilator, fiind intubat, procentul rămâne același, care a fost și anul trecut: 80-90 dintre ei decedează. Dar noi am micșorat procentul oamenilor pe care îi intubăm. Nu le permitem să ajungă în această stare. Problema este că la IMU vin pacienți deja decompensați, în stare gravă, care practic nu mai pot fi salvați. De asta punem problema că nu în TI, dar în secții de pre-Terapie Intensivă trebuie să înceapă terapia respiratorie. Nu se face asta, starea lor se agravează și ei ajung în TI. În TI se folosește doar masca cu oxigen, dar asta nu rezolvă nimic la un pacient în stare gravă.

Dar de câte aparate ar fi nevoie?

În secțiile de terapie pre-TI ar trebui ca 70% dintre paturi să fie echipate cu astfel de aparate. Colegii noștri din Germania aproape nu au pacienți în reanimare. Ei au deschis secții specializate cu suport ventilator până la terapie intensivă, înțelegând că trebuie ajutat pacientul acolo unde este afectat. Dă-i suportul vital atunci când are nevoie și el nu ajunge în reanimare.

V-ați adresat Ministerului Sănătății? Ați fost auziți?

Au fost trimise nenumărate scrisori. Domnul profesor Adrian Belîi în fiecare săptămână aducea în discuție această problemă fostei conduceri a Ministerului. Am impresia că nici nu știu cum îl cheamă pe domnul profesor. Eu nu am participat niciodată la discuții. Nu am fost niciodată invitat. Nimeni nu a zis – „Domnul Cobîlețchi, aveți 30 de ani lucrați în acest spital, poate ne spuneți măcar o părere”. Nu a fost nimeni. Era o comisie din 14-15 oameni unde era un singur medic - profesorul Adrian Belîi.

Domnul Cobîlețchi, acum predomină, în general, varianta Delta, inclusiv în Moldova. Din ce vedeți în fiecare zi la IMU, cum se manifestă boala și dacă răspunde la același tratament, pe care îl utilizați la începutul pandemiei?

Varianta Delta a virusului este mult mai agresivă. Tratament specific împotriva Covid-19 nu este. Preparate care să rezolve problema nu sunt. Sunt preparate de suport pentru organism și atât. Noi susținem organismul ca să nu se decompenseze, adică să nu se agraveze starea de sănătate și în acest fel trecem de perioada agresivă a virusului. Preparate antivirale în acest moment nu există. Noi tratăm consecințele pe care le face virusul. Nu permitem ca el să se dezvolte. Putem să le stopăm la faza inițială, dar întârziem la toți pacienții care se agravează. În plus, pacienții au probleme concomitente: diabet, insuficiență renală, sunt după AVC.

Este eficient tratamentul cu Remdesivir? Din câte știm el se mai cumpără?

Studiile sunt contradictorii. Sunt studii care arată că, da, Remdesivirul ajută. Sunt studii care spun clar că nu.

Dar din ceea ce vedeți aici la IMU?

Dacă pacientului i se administrează preparatul până la reanimare, da, el are efect. Adică cât mai repede posibil până la debutul bolii. În reanimare nu mai are sens să îi administrezi Remdesivir. Pacientul în reanimare deja este decompensat, are nevoie de suport ventilator și în funcție de problema de sănătate pe care o are, tratezi tensiunea arterială, diabetul sau altă boală.

Dl Cobîlețchi, explicați-ne la modul practic, în ce moment al tratamentului un pacient ajunge să fie intubat? Ce se întâmplă cu el, astfel că medicii decid că o altă soluție nu există?

După o serie întreagă de parametri: analiza de sânge și parametrii clinici ai pacientului. În urma analizei acestor parametri noi înțelegem că suportul de oxigen al țesuturilor este așa de scăzut încât următorul pas va fi agravarea situației și noi nu vom putea face nimic. În acest moment noi aducem deja ventilația obligatorie prin tub pentru a continua suportul cu oxigen al țesuturilor.

Până la intubare, ce alte tipuri de suport de respirație aplicați?

1.Masca cu oxigen sau canula cu oxigen, care poate da între 6 și 10 litri de oxigen pe minut.

2.Canula cu flux înalt – High Flow, care permite transportarea a 60 de litri de oxigen, aer cald la temperatura corpului îmbogățit cu aburi de apă. În acest fel, noi îmbunătățim calitatea respirației, facem o presiune de suport în căile respiratorii și ținem căile respiratorii și alveolele deschise.

3.Dispozitive B-PAP sau C-PAP – sunt aparate care țin presiunea în căile respiratorii pozitivă și pacientului îi ajută să aibă o respirație efectivă. Tot aici este și ventilația neinvazivă – aparatul de ventilare are regimul de ventilare neinvaziv cu o masă specială –interface, care este ermetică și insuflă în căile respiratorii nivelul de oxigen de care pacientul are nevoie. Dacă eu vreau să îi dau 600 ml de volum, el se ajustează cu respirația bolnavului, aparatul intră în regimul pacientului și pacienții respiră practic uneori 24 de ore. Noi facem ventilația neinvazivă ca să nu se ajungă la intubare.

4.Ventilația artificială cu intubare, adică invazivă.

5. ECMO – oxigenarea prin membrană extracorporală.

Cât de importante sunt aceste aparate High Flow Oxygen Therapy pentru pacientul Covid-19?

Atâta cât este Covid-ul, ele sunt importante. Atâta timp cât avem pacienți cu probleme post-Covid, ele sunt importante. Ele sunt importante de azi încolo. Toate secțiile, departamentele de urgență din țară trebuie să aibă cel puțin, 2-3 astfel de aparate. Pacientul vine cu insuficiență respiratorie, tu îl conectezi la High Flow. Nu trebuie să faci nimic altceva. Pacientul poate respira, mânca singur. E aceeași canulă, doar că are alt suport.

Ventilatoarele pulmonare sunt și ele indispensabile în pandemie. Câte aveți și sunt sau nu suficiente?

Datorită Covid-ului, cât n-ar părea de stranie afirmația, noi am avut posibilitate să echipăm secția de TI. În acest moment avem 80 de paturi TI, dotate cu ventilatoare, dintre care 50 sunt Covid și 35 non-Covid, dar avem nevoie de încă 25 de paturi de TI non-Covid, dotate cu ventilatoare.

Cum vă descurcați când pat aveți, dar aparat nu?

Nu ne descurcăm, se refuză pacientul și el merge în alte spitale. O parte dintre pacienți pot merge la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie. După ce îi operăm îi transferăm, de asemenea, la Spitalul Sfânta Treime. Dar nu avem un mecanism reglementat pentru acest transfer. Îi punem și pe ei într-o situație delicată.

Terapia Intensivă  trebuie reorganizată în toată țara. Noi trebuie să înțelegem că acesta este locul unde se salvează omul. Nu ai cu ce, nu îl salvezi. Și apoi noi căutăm, doctorul care este vinovat de ce nu a făcut. Și este foarte comod să dăm vina pe personalul medical. Atunci nimeni nu se gândește că alte aspecte sunt la fel de importante ca prezența doctorului.

De ce secțiile de terapie intensivă nu au fost dotate până acum?

De ce? Pentru că până acum nu veneau corespondenții, nu puneau întrebări. Dumneavoastră ați început să veniți acum, când o rudă a fost afectată. Presa nu se ocupă de ceea ce trebuie.

Anul acesta IMU a mai cumpărat și alte aparate pentru secția Covid-19? Ce fel de aparate?

Aparatele medicale noi sunt cumpărate pentru secțile cu pacienți cu Covid, iar cele care erau în secția Covid, merg în alte secții. Țara nu primește dotări pentru altceva. Sub egida Covid-ului au fost dotate și celelalte secții, dar Covid-ul este prioritar. Pe lângă ventilatoare, am fost dotați cu pompe de perfuzie, medicamente și alte echipamente.

Covid-19 este un virus imprevizibil. V-ați mai explicat de ce uneori se întâmplă ca unul din grupul de risc să scape cu viață, iar unul, aparent sănătos, să moară?

Nu sunt așa pacienți. Ei sunt aparent sănătoși. Întotdeauna există un substrat obiectiv, care în acel moment să nu poată fi depistat. Dar noi conștientizăm că sistemul lui imunitar este slab. Noi am avut o familie, vârsta cărora era sub 50 de ani, unde au decedat toți, 5 oameni, unul după altul. Ei s-au infectat unul de la altul. Așa situație este și în alte țări. De asta, vaccinarea, în acest moment, este foarte importantă.

Dl Cobîlețchi ce ați vrea să știți despre pandemia Covid-19 și încă nu știți? Din ceea ce s-a studiat până acum? Cu ce întrebări rămâneți în continuare?

Am vrea să se găsească o soluție pentru a stopa înmulțirea virusului în organism. Să nu îi dăm voie să se replice. Varianta Delta și Mu a Saras-Cov-2, are o rată de replicare foarte mare, mult mai rapidă decât varianta originală chineză. Datele arată că replicarea este de 30 de ori mai mare.

Cât de mare este încărcătura pentru personalul medical, care muncește în secția TI Covid și în ATI? Cum vă descurcați?

Nu ne descurcăm. Recrutăm personal tânăr, există în țară romantici care vor să facă medicină.

Cum reușiți să-i convingeți?

Prin pilda proprie. Noi venim din socialism și nu suntem învățați să facem preziceri, să alocăm bani și să fim pregătiți. Au fost recrutați o parte din personalul mediu și asistente. Spitalul Republican și Spitalul Nr.1 a implicat și chirurgi, terapeuți. În țările occidentale participau toți medicii. Ca să nu suprasolicite secția TI, ei aveau secțiile dotate cu echipamente de suport respirator. Dacă nu le făceau, ei puneau toată încărcătura pe TI și nu mai aveau locuri.

Secțiile Covid sunt dotate cu 60% din personal medical. Noi, în mare măsură, avem studenți, care se angajează. Dacă nu erau ei, se închideau spitalele mari.

Acum că numărul pacienților crește, s-ar putea să aveți nevoie de mai multe cadre medicale implicate în secția TI?

Nu avem de unde implica mai multe cadre. Singurul lucru care îl putem face e să deschidem secții în spitale și să angajăm inclusiv medici de alt profil.

Știm că doctorii sunt foarte epuizați, chiar arși profesional. Cum îi motivați?

Nu îi motivează nimeni. Salariul motivează o lună, două, trei. Pe urmă el se învață cu acest salariu și are cerințe mai mari. Noi nu avem rezervă de oameni. Spitalele din toată țara nu au oameni. Rămâne o singură soluție, ca oamenii să conștientizeze că este nevoie de vaccinare.

Cum începe acum o zi pentru Dvs?

Ziua mea începe la 7 și se termină la 7, dar eu sunt la telefon 24 din 24 de ore. Așa este specificul unui Spital de Urgență. Aici se regăsesc oamenii care au dorit să rămână aici. Cei care nu au dorit, au plecat.

Dar unde și cum vă recreați?

În familie. Uneori, când ajungi într-o echipă de oameni care se odihnesc nu înțeleg fizionomia ta serioasă. Nu poți să treci în 30 de minute, o oră, de la pacienții din sala de terapie intensivă la o nuntă. Uneori eu nu mă văd acolo.

Dvs ați fost de acord cu toate restricțiile care s-au impus de-a lungul pandemiei?

Nu pot comenta asta. Nimeni nu știa cum să reacționeze. Ce va fi bine și ce nu va fi bine. Era important că trebuia să facem ceva. Însă noi am întârziat cu deciziile, ca aproape tot timpul. Și încă ceva. Sunt împotrivă ca politicienii să ia decizii. Ei pot să participe, dar nu să ia decizii în astfel de situații.

Ce v-ați dori să se schimbe în următorii ani în sistemul de sănătate?

Un singur ministru nu poate face nimic, dacă nu are echipă. Echipa trebuie să fie profesionistă, să fie oameni care cu adevărat au experiență și au făcut ceva. Dacă ne vom baza pe oamenii care sunt loiali sistemului, dar nu au construit nimic în viața lor, nu cred că venind în funcție or să facă ceva.

Spitalele trebuie să fie finanțate ca să poată să-și facă lucrul. Sunt multe lucruri care astăzi pot fi făcute, doar trebuie să fim auziți. Mi-aș dori să nu se mai facă licitație după licitație, care se contestă, se anulează, etc și nu le mai dai de capăt.

Anul trecut a fost creată Fundația Medicală „Valeriu Ghereg”. De ce ați avut nevoie de ea?

În 1995 noi am pus pe roate un ONG unde am fost director administrativ. Am avut diverse proiecte, în mod special focusate pe dotarea spitalelor cu echipamente. Cu ajutorul nostru toate spitalele din Moldova, în anii 97-98, au primit ventilatoare. Unele și acum se mai se găsesc prin spitale. Apoi am adus multe produse medicale în țară, de exemplu am adus interferonul în 1998.

Din 1995 până în anul 2005 toate grădinițele, internatele, școlile au primit produse alimentare pentru copii prin Fundația medicală de atunci.

După ce a murit liderul acestei fundații – Valeriu Ghereg, proiectele nu au mai mers. Noi am mai existat ca Fundație activă până în 2010, dar activitățile s-au orientat către sponsori.

Ca să punem pe roate acest proiect frumos, înainte de Covid-19, am înțeles că situația va ieși de sub control și ca să fim auziți, să avem o pârghie de a ajuta, am creat Fundația Medicală „Valeriu Ghereg”.

Am avut proiecte de educație cu care continuăm. Prin intermediul Fundației noastre am adus primele aparate High Flow cu ajutorul acordat de o bancă comercială. Zilele acestea am deschis un proiect care se numește Platforma medicală. Sub egida Fundației medicale vom face lucruri frumoase în continuare.

Domnul Cobîlețchi, vă mulțumesc pentru acest interviu.