„Am avut momente când m-am gândit să-mi tai venele”. Psihologul Lina Vrabii explică prin ce stări psihice trec adolescenții, în pandemie, și cum pot fi ajutați să le depășească
Elena Cioina
30 noiembrie, 2021, 15:07
Vizualizări: 2531
Pandemia de Covid-19 are o influență tot mai nefastă pentru sănătatea noastră mintală. Izolarea, frica de infectare, trecerea prin boală, infodemia îi marchează pe toți, deopotrivă, copii, adolescenți, tineri, bătrâni. Serviciile psihologice devin din ce în ce mai solicitate, iar specialiștii din diverse domenii sunt instruiți cum să ajute persoanele aflate în dificultate.
Ce ar trebui să știe părinții despre copii lor, dar și specialiștii,
care prestează diverse servicii adolescenților și tinerilor, inclusiv celor
aflați în situați de risc? Am discutat subiectul cu psihologul Lina Vrabii,
director al Centrului Prietenos tinerilor „Atis” din Municipiul Bălți.
Doamna Vrabii, bună ziua. Pandemia Covid-19 a accentuat destul de mult
starea psihică a oamenilor. La nivel internațional se vorbește că problemele
sănătății mentale vor fi următoarea pandemie a planetei. În ce măsură situația
de criză în care ne aflăm a accentuat problemele psihice, psihologice ale
persoanelor din grupurile vulnerabile, adolescenți, tineri cu care lucrați și
pe cine a afectat mai mult?
Centrul de
Sănătate prietenos tinerilor oferă consultanță copiilor și tinerilor, cu vârsta
cuprinsă între 10-24 de ani. E adevărat că cea mai mare atenție o acordăm acum
tinerilor din grupurile vulnerabile, celor care consumă substanțe psiho-active,
spre femeile tinere, care prestează servicii sexuale contra plată, și spre
băieții care practică sex cu alți băieți. Sunt grupuri vulnerabile din punct de
vedere a sănătății, sunt din grupuri cu risc sporit de infectare cu HIV.
Pot să spun
că pandemia a izolat și mai mult aceste grupuri. Dacă atunci când a început, am
implementat terapia pre-contact PreP în
aceste grupuri, atunci când ne-am pomenit în pandemie, ea a venit cu restricții
și cu foarte multe dificultăți, cu ușile închise. Prin urmare, accesul la
serviciile noastre au fost mult mai dificil.
Și cum ați procedat? Pandemia ne-a determinat pe toți să ne izolăm
fizic. Ce ați făcut ca să-i ajutați?
Am orientat
serviciile noastre spre online, mai ales serviciile psihologice. Le-am trecut
pe online, dar cu o anumită condiție. Dacă omul care ne-a contactat nu a mai
fost beneficiar al Centrului, condiția era ca măcar prima dată să vină la noi
fizic, ca să putem stabili un contact, să ne cunoaștem mai bine.
De ce ați avut nevoie de această condiție?
Pentru că
aceste persoane sunt foarte închise și pentru a sparge gheața, am insistat pe
această primă comunicare față în față. Ulterior ne întâlneam la consultații
online. Foloseam platformele cele mai accesibile și comode pentru adolescent.
Dumneavoastră ați avut mai multe traininguri cu specialiști din diverse
organizații neguvernamentale, antenate în activități destinate tinerilor din
grupuri vulnerabile, cum ar fi consumatorii de droguri, bărbații care fac sex
cu alți bărbați, femei care practică sexul comercial, persoane care trăiesc cu HIV,
etc și știm că-i instruiți cum să ajute acești oameni să facă față problemelor
psihologice. Ce instrumente le oferiți lor ca să poată să discute probleme
sensibile cu acești tineri?
Ultima
instruire care am avut-o a fost în format online, ceea ce puțin a limitat cumva
posibilitățile de oferire a instrumentelor practice. Oricum, le-am oferit multă
informație pentru blocul de instruiri legate de comunicare, am trecut foarte
detaliat prin etapele de consiliere ale adolescenților, începând cu etapa de identificare,
stabilirea contactului, respectarea distanței și a confidențialității. Ultimele
date din diverse cercetări efectuate în Moldova arată că pentru ei este foarte
importantă confidențialitatea care trebuie să o respecte specialiștii.
Ce ar trebui să cunoască un specialist, care lucrează cu tineri,
inclusiv din grupurile vulnerabile, ce ar trebui să știe „ca să nu scape
tânărul din mână”?
Este foarte important să cunoască toate tipurile de comunicare – verbală, non-verbală, para-verbală. Asta înseamnă că trebuie să fie atenți la semne, poziția corpului, mimica feței, gesturi. De exemplu, la cât de nedezvoltat au limbajul verbal, mă refer la tinerii din grupurile vulnerabile, pe atât de sensibili sunt în comunicarea non-verbală. De multe ori acești copii sunt crescuți în stradă și ei sunt orientați spre supraviețuire și atât de mult le este dezvoltat simțul mimicii, gesturile, încât noi ca specialiști trebuie să fim foarte atenți.
Adică specialiștii trebuie să fie atenți să nu încrunte fruntea, să nu-i
privească suspicios, etc?
Exact.
Deseori, acești copii pot avea un anume miros de la haine. Ei, totuși, trăiesc
în stradă de foarte multe ori, și dacă pe fața noastră a apărut o mimică ce
arată disconfort, copilul sesizează aceasta și imediat se stabilește o barieră
și închidere din partea lui. Când vorbim despre respectarea distanței, la fel.
De copiii vulnerabili nu te poți apropia imediat. Ei te cercetează, sunt plini
de frici, se tem de poliție, etc și când văd o persoană adultă mai întâi o
testează bine. De aceea, specialiștii trebuie să știe că nu e cazul să vrea să
pătrundă imediat în sufletul lui.
Sau am vorbit
despre nuanța de intimitate. Este important ca această discuție să nu fie
într-un spațiu public, undeva pe-un hol, pe unde mai merg alte persoane și noi
să le adresăm niște întrebări mai intime, care ar putea pune persoana într-o
situație jenantă. E important să știm unde trebuie să aibă loc această
discuție, în ce context, cine mai este în preajmă. Poate par momente
neînsemnate, dar ele joacă un rol foarte mare.
Ce se poate întâmpla, dacă nu ții cont de aceste reguli?
Știți, uneori
ai șansa să întâlnești o singură dată acest copil. S-ar putea să nu mai ai
această șansă și atunci ai aceste 3 minute, iar uneori și 1 minut, în care
trebuie să reușești să-i capeți încrederea și el ar putea să mai vină la tine
să-ți spună despre o anumită dificultate sau problemă din viața lui.
Ce-i sperie mai mult pe acești copii, atunci când ajung în fața unui
specialist?
Cel mai mult
se tem că nu le va fi respectată confidențialitatea. Se tem că vor fi judecați,
etichetați. Totuși, aceste grupuri de tineri se confruntă foarte mult cu stigma
și discriminarea.
Doamna Vrabii, cât timp îi trebuie unui specialist-psiholog să-l
convingă pe un asemenea adolescent, tânăr să revină la ședințele de
psiho-terapie sau pur și simplu să beneficieze de consiliere psihologică?
Dacă, de
exemplu, cu un copil din afara grupului vulnerabil poți obține rezultate după
două-trei ședințe de terapie, cu cel vulnerabil ai putea obține în 10-15. Și
nici atunci nu ești sigur că vei obține rezultate bune. Din prima ședință
niciodată nu trebuie să te aștepți că va reveni la tine, așa cum a promis,
peste o săptămână. El poate să revină și peste o lună, și peste două sau poate
să nu revină deloc. Depinde de circumstanțele în care se află.
Dvs le-ați povestit specialiștilor că este foarte important să cunoască și particularitățile de maturizare fizică și sexuală ale copiilor, chiar să poată diferenția orientarea sexuală a acestora.
Fiindcă
tinerii sunt foarte diferiți și dacă el are o altă orientare sexuală deja nu
mai este un copil bun, să-l etichetăm că e altfel și să ne gândim că el nu are
nevoie de servicii. Dimpotrivă, specialiștii trebuie să cunoască toate aceste
semne ca să-i poată oferi un serviciu cât mai calitativ. Pentru că fiecare
serviciu trebuie adaptat la nevoile sau la un anumit comportament al
adolescentului. Nu toți adolescenții au nevoie de aceleași servicii. Cunoscând
toate aceste informații, semne, specialiștii pot stabili un contact și o
comunicare mult mai eficientă. Mult mai ușor pot stabili contactul, mult mai
ușor îl pot convinge să vină să beneficieze de anumite servicii sau specialistul
va putea să-i propună din start ceea ce ar putea să-l intereseze, pentru că
uneori copiii pot să nu spună imediat ce-i frământă. Sunt acele 2-3 minute când
tu ai posibilitate să-i propui serviciile de care are nevoie. Dacă îi vei
propune servicii de care el nu are nevoie, atunci va considera că nu are nevoie
de astfel de servicii și pur și simplu nu va mai reveni.
Deci, specialistul ar trebui să fie în primul rând un psiholog foarte
bun și, bănuiesc, că nici nu le adresează întrebări directe, adică să-i întrebe
dacă ei consumă droguri sau dacă practică sexul comercial...
Nici nu
trebuie să le adreseze astfel de întrebări. Aceste mărturii trebuie să le facă
însuși beneficiarul și asta se întâmplă doar atunci când a testat foarte bine
specialistul și a înțeles că poate avea încredere în el. Doar atunci el își
poate deschide sufletul și poate povesti despre anumite comportamente sau
despre anumite practici din viața lui.
Cu ce frici, stări ați constatat că se confruntă acești tineri care vi
se adresează? Sunt ele comune cu cele ale tinerilor din afara grupurilor
vulnerabile?
Sunt foarte
comune. Au aceleași dificultăți în comunicarea cu părinții, fiindcă e și
perioada crizei adolescentine, care se manifestă și prin comportament
conflictual cu părinții, profesorii. Însă în perioada pandemiei, foarte mulți
tineri au început să se adreseze, fiind afectați de atacurile de panică, în mod
special. Și ele se manifestă atât printre cei care au avut Covid-19, cât și
printre cei care nu au avut. Posibil acesta a fost un impact al izolării. Inițial
a fost mai dificil ca tinerii să se izoleze, să respecte restricțiile, să stea
acasă, iar după ce au fost nevoiți să stea izolați o perioadă destul de lungă,
a apărut frica de a comunica, de a interacționa.
Cum se manifestau aceste atacuri de panică?
Nu puteau să
comunice cu alte persoane, le era frică să meargă în locuri publice, să se afle
în preajma mai multor persoane. Am avut adolescente care au mărturisit că
aceste stări le-au provocat chiar leșin.
Cât de mult s-a mărit această adresabilitate a tinerilor, pentru că în
general noi nu prea suntem obișnuiți să ne adresăm la psiholog, chiar dacă
simțim că avem o problemă și ar merita să fie spusă unui specialist...
Dacă până la
pandemie era posibil să te programezi la psiholog în aceeași zi în care ai
telefonat, acum te poți programa abia peste două săptămâni. Absolut totul este
ocupat. Chiar acum dimineață, o mămică a solicitat o consultație pentru copilul
ei și s-a mirat că nu poate primi tot azi consultația.
Totuși,
pandemia a venit cu foarte multe schimbări sociale, cu impact psihologic. Și
așa cum confirmă și medicii, persoanele care au trecut și prin boala Covid-19,
rămân și cu ceva probleme neurologice. Totuși, în urma Covid-ului, la copii, unele
probleme psihologice devin mult mai acute. Dacă anterior aceste stări erau mai
puțin evidente și ei se puteau descurca fără psiholog, doar cu membrii
familiei, acum aceste stări psihologice au devenit atât de intense și profunde,
că chiar e nevoie de implicarea unui specialist.
Au crescut
cazurile tinerilor care își provoacă traume. Chiar zilele astea o tânără mi-a
spus că „atât de mare e suferința psihologică că mă zgârâi pe mână, îmi provoc
durerea aceasta fiziologică, care o blochează pe cea psihologică și doar așa
pot să depășesc această stare. Am avut momente când m-am gândit să-mi tai
venele, dar m-am oprit la timpul potrivit și mi-am tăiat părul”. E adevărat că fata avea părul foarte lung și a
venit la consultație cu părul tăiat.
Situații din astea se pot întâmpla cu fiecare dintre noi? Ce poate să-i
provoace unui om o astfel de stare, încât să vrea să se zgârâie, să-și taie
părul, într-un caz mai fericit?
E bine că
doar părul și l-a tăiat și tânără a depășit momentul. Părul va crește. Orice om
se poate pomeni într-o asemenea stare, dar e important mediul în care ne aflăm,
familia, e important să avem și persoane cu care putem comunica lucrurile care
ne frământă, cărora ne putem deschide. Atunci când un adolescent se află într-un
mediul pozitiv, când se simte iubit, astfel de cazuri au loc mai rar. Un factor
protector foarte mare este familia și anume dragostea părinților și comunicarea
cu ei.
În situația în care tot mai mulți copii și tineri spuneți că au nevoie
de asistență psihologică, în ce măsură părinții lor au nevoie de aceeași
asistență psihologică sau de cunoștințe elementare despre stările prin care
poate trece un adolescent/tânăr, ca să poată să depășească împreună aceste
stări?
Sigur că și
părinții au nevoie să fie consiliați și să știți că deseori și părinții se
adresează și primesc serviciile de la centrul nostru. Fie vin la aceleași
ședințe cu copiii, fie vin separat pentru a primi un set de recomandări sau concluzii, care vor
ajuta în comunicare și vor întări relația de încredere între părinte și copil.
Și vreau să vă spun că atunci când vine un părinte la consult, lucrurile merg
mult mai bine, sporește calitatea vieții întregii familii.
Dacă însă
copilul vine singur și el revine în același mediu, unde nu s-a schimbat stilul
de comunicare, starea lui nu se schimbă. De aceea, noi solicităm deseori și
transmitem prin copil informația ca să vină și părinții.
Câți părinți înțeleg, în general, acest lucru, că și de ei depinde cum
se va simți copilul care trece printr-o stare de asta de panică sau de oricare
altă frică?
Majoritatea
înțelege. Ei tot trec printr-o etapă de schimbare. În primele 5-10 minute de
ședință și pentru ei e ceva confuz și deseori în procesul de comunicare
manifestă foarte multe mecanisme de apărare.
De exemplu, ce vă spun?
Spun că „eu,
ca părinte, fac totul”. Cumva acest sentiment de vinovăție este foarte evident,
dar după ce discuți cu ei vreo 40 de minute chiar apar schimbări și nu am avut
părinți care să plece și să spună ceva negativ despre aceste ședințe sau să nu
fie conștient de responsabilitatea, pe care o are. Să fii părinte trebuie să ai
anumite cunoștințe, nu –i atât de simplu. Noi nu ne naștem cu cunoștințe clare
cum trebuie să crești ori să educi un copil, ori ce stil de comunicare să ai cu
el. Nu este suficient să-l întrebi pe copil dacă a mâncat și ce note a primit.
Comunicarea cu un copil este mult mai complexă, implică mult mai multe emoții,
sentimente.
Și la modul practic ce-i sfătuiți să facă, astfel încât copilul lui să
nu ajungă un copil categorisit în grupul celor vulnerabili?
În primul
rând e important să-l întrebi pe copil cum se simte. Cum se simte în anumite
situații, la orele de curs, de exemplu sau pur și simplu cum se simte, în
general. Apoi noi îi mai întrebăm pe părinți când ultima dată au petrecut
timpul împreună doar cu copilul, mai ales atunci când în familie sunt doi,
trei, patru copii. Și deseori, părinții ne spun că au ieșit toți împreună și
atunci le recomandăm să încerce să iasă doar cu copilul, pe care-l simt ei mai
dificil, să iasă măcar la un ceai să-și petreacă timpul împreună, să acumuleze
cât mai multe experiențe și emoții pozitive. Atunci cu copilul se stabilește o
relație de prietenie.
De multe ori
cea mai mare plângere a părinților este „copilul meu nu-mi spune nimic”.
Părinții vor să cunoască tot despre copil. Este bine, în general, dar sunt
lucruri despre care copilul oricum nu-i va spune și părinții spun că copiii lor
îi mint.
Da, uneori,
chiar noi, părinții, îi provocăm pe copii să mintă, dar ca un copil să aibă
încredere și să-ți spună tot, îi întrebăm „dar ce ați făcut cu copilul Dvs ca să
ajungeți să aveți o astfel de relație? Cum ați încercat să-l convingeți că
sunteți gata să-l ascultați?
Uneori,
pentru un copil nu e suficient un minut, două să-ți spună ce are pe suflet. Nu
trebuie să avem de la adolescenți așteptări ca de la un adult. Pentru ei e
dificil să se deschidă, să formuleze anumite fraze, mai ales dacă sunt legate
de sexualitate, este și mai dificil să vorbească.
Sunt părinți
care spun: „Doamne ferește, dacă aud sau văd ceva semne că întreții relații
sexuale, te omor”. Și atunci când o adolescentă de 13-14 ani vine la noi
însărcinată, îi spunem că „uite, niciun părinte nu și-a omorât copilul pentru
asta. Așa spun părinții, pentru că au și ei propriile frici”. Însă copilul are
nevoie de timp ca să spună o asemenea noutate sau să discute la acest subiect.
Pentru aceasta trebuie timp. Adolescentul poate mai întâi să-ți spună că acest
lucru i s-a întâmplat, de exemplu, prietenei, ca după ce capătă încredere să-ți
spună că, de fapt, lui i s-a întâmplat. Din acest motiv trebuie să-i acordați
mai mult timp, ca el să aibă timp să își deschidă sufletul.
Doamna Vrabii, cum facem cu adolescenții care nu sunt atât de norocoși
să aibă părinți atât de iubitori și protectori? Sunt copii care trebuie să se
gândească singuri ce să îmbrace, ce să mănânce, care au o relație foarte
dificilă cu părinții. Pe ei cine-i ajută să depășească astfel de momente
dificile din viață?
Aici spectrul
de specialiști care trebuie să se implice e mult mai mare. Un rol important îl
au profesorii de la școală, diriginții, care sunt mai apropiați de copii, mai
sunt psihologii școlari, asistenții sociali. Deci, sunt mult mai mulți
specialiști care vin să ajute acești copii. În Bălți, de exemplu, avem câteva
centre de plasament, unde ei se pot afla pentru o perioadă până se stabilește
relația cu părinții și plasarea lor într-un mediu mai pozitiv. Este o muncă cu
durată mai lungă și cu implicarea mai multor specialiști.
Concluzia Dvs, în această pandemie, care este? De ce tocmai acum oamenii
au înțeles că au nevoie de consiliere psihologică, atunci când se confruntă cu
o problemă de ordin emoțional?
Pentru că
până la pandemie oamenii se puteau descurca singuri cu aceste emoții. Acum pandemia
a adus cu sine multă izolare și aceste stări psihice s-au agravat și fără
specialist nu se descurcă.
De exemplu,
la început adolescenților le plăcea această idee de a învăța online, dar când
situația s-a lungit, au început alte probleme legate de izolare și comunicare.
Din acest motiv a apărut această frică de comunicare și atacurile de panică. Au
început să aibă dificultăți foarte mari în comunicarea cu părinții, deoarece au
trebuit să se afle cu ei zi de zi și nu se mai suportau unii pe alții, au apărut
multe conflicte și situații de violență în familie. Deja de câteva luni sunt
mai puține astfel de plângeri, dar la începutul pandemiei depistam în procesul
de consiliere că copiii sunt supuși violenței. Aflându-se într-un spațiu mic
foarte mult timp, nu știau cum să-și construiască relația.
În concluzie, ce i-ați sfătui pe părinți în primul rând? La ce să fie
atenți în momentul în care simt că nu se mai înțeleg cu copii lor?
Aș vrea să-i
îndemn să aibă mult mai mult răbdare, deoarece adolescenților le este și mai
dificil să treacă peste această perioadă. Este o perioadă grea, când trebuie să
treacă acest prag de transformare din copil în adult. Ei au foarte multe
întrebări, foarte multe temeri și, uneori, nu știu cum să se descurce singuri
sau nu pot explica unele comportamente – plâns continuu, isterie sau
agresivitate. Deci, părinții ar fi bine să manifeste mult mai multă înțelegere,
toleranță, să încerce să le acorde un pic mai mult timp pentru comunicare,
pentru pur și simplu o îmbrățișare. Este foarte important ca copilul să simtă
că este iubit. Este un factor foarte protector pentru el și doar așa putem
crește copii de succes, pregătiți de viața adultă.
Doamna Vrabii, vă mulțumesc pentru acest interviu.
Acest interviu a fost
realizat de Sănătate INFO la solicitarea Centrului pentru Politici și Analize
în Sănătate (Centrul PAS), în baza asistenței oferite de Fondul Națiunilor
Unite pentru Populație (UNFPA) și Programul Comun al Națiunilor Unite
privind HIV/SIDA (UNAIDS) în cadrul Planului Comun al ONU privind SIDA.
Conținutul nu reprezintă neapărat punctul de vedere al UNFPA, UNAIDS sau al
oricărei alte organizații afiliate.
Tag: pandemie, infodemie, adolescenti, sanatate psihica
Categoria: PodCast
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,57 %