Interviu cu Octavian Tîcu: „Din păcate Guvernul este dezarticulat atunci când asamblează politici. Și deși statul este sărac, el pretinde exclusivitate la dezvoltarea infrastructurii pentru sport”
redactor
17 martie, 2014, 15:20
Vizualizări: 2831
Un mod de viață sănătos nu înseamnă doar sport și alimentație corectă. Este de fapt un echilibru între spiritualitate și celelalte două componente. Trebuie să conștientizezi că e bine pentru sănătatea ta să faci mișcare.
Autor: Elena Cioina
Un mod de viață sănătos nu înseamnă doar sport și alimentație corectă. Este de fapt un echilibru între spiritualitate și celelalte două componente. Trebuie să conștientizezi că e bine pentru sănătatea ta să faci mișcare. Problema acestui echilibru în Republica Moldova este sărăcia. În tara noastră sportul și sănătatea sunt domenii care merg pe drumuri paralele, deși legătura ar trebui să fie una foarte strânsă. Clasa politică își aduce aminte de domeniul sportului doar în alegeri. Dovadă sunt lipsa infrastructurii pentru dezvoltarea sportului, lipsa specialiștilor și a campaniilor de promovare a modului sănătos de viață. Cât de mult depinde sănătatea omului de sport și ce posibilități au moldovenii din acest punct de vedere – l-am provocat la un interviu pe această temă pe boxerul, istoricul și cunoscutul analist politic Octavian Tîcu, fost ministru al Tineretului și Sportului.
Domnule Tîcu, se spune că sportul sau cel puțin gimnastica efectuată timp de câteva minute, înviorează organismul, creierul în mod special. Chiar e mai sănătos omul care face mișcare, decât cel care își petrece viața mai mult pe scaun?
Cu siguranță așa este. Pentru oamenii de la sate acest lucru nici nu este foarte complicat. Ei fac nolens-volens mișcare fizică.
Mișcarea fizică însemnând...
Însemnând săpatul în grădină, prășitul, căratul lemnelor, cărbunilor. Eu, care am crescut la sat, pot să spun că asta este una dintre formele de mișcare fizică. Cred că din acest motiv, deseori vedem și diferența dintre un om de la sat și unul de la oraș. Totuși, cred că trebuie să facem deosebire între trei categorii de sport – mișcarea fizică, sportul de performanță și sportul pentru mase.
Pe de altă parte studiile arată că anume oamenii de la sate sunt mai afectați de supraponderabilitate, obezitate, decât cei de la oraș. Nu credeți că există o contradicție în ceea ce spuneți?
Asta e o consecință deja a felului în care moldovenii se hrănesc și e de fapt a doua problemă. Părinții mei, de exemplu, întotdeauna au făcut mișcare fizică - dimineața, la amiază și seara. Au multe lucruri de făcut, de tăiat popușoi, de cărat, de ridicat în pod. Ceea la ce vă referiți dumneavoastră se referă strict la alimentație. La noi, modul de alimentare e defectuos. Mâncăm prea multe alimente bogate în grăsimi și prăjeli. Vine din tradițiile noastre de culinărie, gastronomie. Nouă ne place modul ăsta de viață chefliu, care stimulează obezitatea.
Și atunci e suficient să te menții în formă doar cărând lemne, prășind sau e nevoie de ceva mai mult pentru a nu crește în kilograme?
În general, sportul ca activitate pentru a te menține sănătos și sportul de performanță este prioritar o activitate urbană. Ea vine de la faptul că oamenii de la oraș au cu totul alte preocupări, decât cele fizice și asta presupune că omul se regăsește o oră, o oră și jumătate, odată la două-trei zile, într-o sală de sport sau aleargă în parc, sau face alte lucruri care stimulează mișcarea și diminuează sedentarismul. Și sportul de performanță este mai mult o chestiune urbană. Nu prea am văzut în sate sport de performanță. În orașe și concentrația de oameni e mai mare.
De regulă autoritățile dau vina pe incultura noastră în a face sport sau în a avea un mod de viață sănătos. E într-adevăr așa?
Eu aș stratifica aderența la sport în câteva etape. Prima este cultura în familie. Noi nu suntem o țară sportivă. La noi n-o să vezi oameni alergând pe stradă, așa cum poți vedea la Chicago sau la Paris pe lângă Turnul Eiffel sau Luvru. Nu-i o problemă care ține neapărat de o anumită locație. Este o chestiune ce vine din tradițiile sportului. Perioada sovietică a generat cumva o masificare a sportului, dar ea a decăzut din cauza problemelor sociale care au apărut.
A doua mare problemă este cauzată de lipsa infrastructurii. Dacă ați observat sporturile de performanță le generează societățile bogate și care au posibilitate să construiască o infrastructură accesibilă atât ca locație, cât și din punct de vedere financiar.
Vă referiți la infrastructură pentru sport în general?
Da. Pentru că la noi nu întotdeauna ai posibilitate să ieși în stradă și să alergi. Vrei să ai o anumită comoditate, să ai apă caldă, să ai un anumit inventar sportiv la care să te poți antrena.
Spuneați că educația trebuie să înceapă din familie, apoi la grădiniță și să continue la școală. Dacă e să vorbim despre educația de la școală, educă sau nu această instituție modul sănătos de viață, sportul?
Tocmai asta spuneam. Școala are un rol important, pentru că ea cultivă educația fizică, care este desconsiderată din mai multe motive. Prestigiul ei printre celelalte discipline e mic, pentru că profesorul de educație fizică e considerat inferior din punct de vedere intelectual, dar copiii de la școală nu au posibilitate să facă ore de educație fizică. Am văzut copii care fac exerciții pe coridoare, afară. Există un mare disconfort. Copii trebuie să aibă posibilitate să facă duș după ce au ieșit din sala de sport. Se întâmplă însă că ei merg imediat la lecția de chimie sau algebră transpirați și miros urât. Lipsa de interes față de educația fizică este și o chestiune legată de programul școlar, care ar trebui să fie regândit.
Există și alte aspecte cum ar fi existența unui program național de dezvoltare a sportului. Chiar în orașul Chișinău te ciocnești de lipsa infrastructurii sportive. De exemplu, pentru mine care cunosc problema din interior, faptul că într-un oraș ca municipiul Chișinău nu există un stadion olimpic cu piste de atletism și multe alte chestiuni auxiliare, a dus la faptul că acest gen de sport aproape că a murit.
Totuși, Ministerul Tineretului și Sportului are pe pagina sa web afișată Strategia de dezvoltare a culturii fizice și sportului 2013-2020. În ce măsură ea acoperă problemele din domeniul sportului?
Acea strategie a fost făcută la comandă și nu reflectă în niciun fel situația reală. Este o plagiere. Problema însă nu este în dezvoltarea de strategii, ci în angajamentul statului de a genera dezvoltarea și resuscitarea sportului. Oamenii din lumea politicului trebuie să aibă cel puțin empatie față de sport, ca să nu zic simpatie. Deci când tu nu ai un stadion sau un bazin olimpic de 50 de metri, o sală polivalentă multifuncțională, nu poți să ai pretenții că poți face sport de performanță. Când politicienii discută despre sănătate, ei se referă de cele mai dese ori la Ministerul Sănătății care investește milioane în medicina preventivă, dar nu se gândește efectiv că miezul problemei este Ministerul Tineretului și Sportului și autoritățile locale care ar putea să prevină multe dintre bolile moldovenilor prin dezvoltarea sportului. Pentru că sănătatea publică presupune aderența masivă la sport. Ca să-ți duci copilul la sport și să-i cultivi dragostea față de modul sănătos de viață trebuie să ai timp și posibilități financiare. De exemplu, eu îmi duc copilul la gimnastică. Această ocupație mă costă 250 de lei pe lună. Apoi îl duc la înot, unde costă 35 de lei ora. Sportul necesită bani. Nu fiecare și-l poate permite. Ce vreau să spun este că întreținerea climatului de sport este determinat de nivelul de implicare a statului și investiția care vine din partea lui. Marea noastră problemă este că statul este sărac, dar pretinde exclusivitate la dezvoltarea infrastructurii pentru sport.
Pretinde exclusivitate chiar dacă nu-i interesează?
Absolut. Îi interesează doar în campaniile electorale. În patru ani de zile să nu faci nimic…Uitați-vă, Stadionul Republican stă în continuare în paragină, este o catastrofă. Atâta s-a trâmbițat că de vină sunt comuniștii, n-am văzut să fie tras cineva la răspundere, n-am văzut stadionul reconstruit și nicio dorință de a schimba lucrurile.
Dar campaniile care se fac pentru promovarea modului sănătos de viață sunt închegate, suficiente? Îi convinge sau nu pe oameni că ei trebuie să facă sport, să se alimenteze corect?
Pentru mine ele nu sunt vizibile. Eu nu știu cine și unde le desfășoară. Oricum ele sunt disipate. Aici ai nevoie de un dialog între mulți factori de decizie la nivel local, în școli, în primărie. De exemplu, cât am fost ministru și am avut întâlniri în teritoriu, am văzut că în multe localități nu există niciun specialist în domeniul sportului, nemaivorbind de unul specializat în nutriție. Primăria nu are și nici nu știe cu ce ar trebui să se ocupe astfel de specialiști. Și atunci e nevoie de explicații. Noi suntem o societate liberală, dar nu creată, ci spontan modelată, pentru că fiecare își rezolvă individual problemele. Și în consecință sănătatea fiecăruia este o chestiune de spiritualitate. Trebuie într-adevăr să conștientizezi că modul tău de viață contează foarte mult.
La nivel central cine cu cine ar trebui să colaboreze ca să schimbăm mentalitatea?
Între ministere nu există niciun fel de dialog. Chestiile astea trebuie să implice segmente mult mai extinse. Cu un buget pe care îl are Ministerul Tineretului și Sportului nu poți să faci mari performanțe. Sunt însă posibilități financiare de a atrage resurse financiare din cadrul altor patru piloni importanți – Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, cel de Interne și Ministerul Apărării. Ultimele două ministere sunt beneficiari, adică au nevoie de tineri bine pregătiți și sănătoși pe care să-i angajeze. Ministerul Educației conține o componentă inerentă de program sportiv pe care nu o aplică nicăieri, iar Ministerul Sănătății ar trebui să se implice în primul rând, pentru că este un minister intrinsec legat de programele Ministerului Tineretului și Sportului. De aici pornesc toate problemele legate de obezitate, boli și chiar invaliditate. Din păcate Guvernul este dezarticulat atunci când asamblează politici.
Cadre bine pregătite, care să promoveze și să înțeleagă de ce sportul este important pentru sănătate, există sau nu?
De multe ori spuneam că în dezvoltarea sportului e de vină infrastructura, dar muncind puțin la minister m-am convins că omul care lucrează în instituție e marea problemă. Cei buni sunt deja bătrâni, iar în locul lor cu greu vin tineri. Salariile sunt mici, în sate nu merg deloc, pentru că nu este atractiv. Este o problemă a instituției de profil, adică a Institutului de Educație Fizică și Sport. Și nu poți obliga un tânăr să meargă să lucreze într-o școală, dacă el nu consideră acest lucru atractiv. În centrele raionale mor tradițiile de sport. Lipsesc specialiștii și infrastructura este distrusă. Moare boxul, moare atletismul.
Există vreo șansă să reparăm greșelile în următorii ani?
Cred că da. Uniunea Europeană este un proiect sportiv ca abordare și medicina preventivă prin sport are un rol foarte important. Politicile europene sunt foarte beneficie în ceea ce privește combinația dintre sport, educație, sănătate. Și factorul economic este important, dar și când vom avea miniștri, președinți de țară și deputați care vor urca pe bicicletă, vor alerga în public și vor practica sporturi, cred că lucrurile se vor schimba.
Să înțelegem din ceea ce spuneți că la conducerea ministerelor responsabile sunt oameni care nu înțeleg importanța sportului pentru menținerea sănătății?
Înțeleg, dar la nivel teoretic. Atunci când e vorba de implementare nu există nicio mișcare. Eu cred că nu există nici măcar viziuni, pentru că au alte preocupări.
Dar inițiativă există?
Nici inițiativă. Ea apare atunci când cineva vede cum stau lucrurile și vine cu propuneri. În general, instabilitatea politică generează de multe ori lipsa de inițiativă. De exemplu, președintele Timofti ar putea să-și asume, chiar dacă nu are împuterniciri constituționale, dar el este un simbol, să-și asume lucruri care să rămână, să creeze o anumită predispoziție pentru dezvoltarea infrastructurii. Când oamenii văd schimbări, îi încurajează să facă și ei aceleași lucruri.
Apropo, dacă revenim la box. Este o pasiune, un stil de viață?
Nu mai este un mod de viață. A fost cândva. Boxul m-a modelat în mare parte. Ocupă o poziție marginală, mai degrabă este un capital de imagine, decât mod de viață sau pasiune. Nici măcar pasiune nu mai este acum, pentru că am ajuns să fac box odată în săptămână. Fac alte sporturi, joc fotbal, merg la înot și îmi place să alerg în aer liber. Cred că sportul în aer liber este cel mai bun.
E un sport periculos pentru sănătate?
Boxul trebuie să-l simți. El afectează în primul rând sistemul nervos și capul. După riscul de traumatisme, ca să anticipez altă întrebare, este un sport mediu. Sunt sporturi mult mai periculoase și mai traumatizante, chiar și fotbalul este mai traumatizant decât boxul.
De ce?
Pentru că atunci când lovești mingea cu capul este același knock down, poate și mai profund. Aici măcar știi să-l amortizezi, nemaivorbind că ești lovit și din față și din spate. Boxul este foarte încadrat în anumite reguli și pot fi evitate loviturile.
Ați ajuns vreodată la spital din cauza boxului?
Am ajuns pe mâna medicilor din cauza unor traume la mâini, care la boxeri sunt cele mai fragile, pentru că forța loviturilor e mare, oasele nu rezistă. Am mai ajuns și din cauza diferitor spargeri de arcade. Am trei semne care mi-au rămas la ochi.
Care sunt cele mai frecvente traumatisme pe care le poate obține un boxer?
Nasul spart, arcadele și mâinile. Degetele se rup.
Și totuși se schimbă tendințele sau nu? Încearcă oamenii să își schimbe stilul de viață spre unul mai sănătos?
Chiar sunt surprins. Am văzut că foarte mulți tineri care merg în sălile de sport private la aerobică, zumba. Apar sporturi care nu erau în perioada sovietică și devin populare. Rămân la părerea că modul de viață din oraș împinge copiii mai mult spre sport, decât viața de la sate. Cred însă că deopotrivă este important și pentru sate și pentru orașe – nu au infrastructură, resurse financiare și educația în familie.
Cum ar putea moldovenii să îndrăgească sportul și modul sănătos de viață?
Modul sănătos de viață ține de spiritualitate și educație. Atunci când prin educație conștientizezi toate plusurile pentru tine personal, copii și societate, atunci îl vei îndrăgi. Asta nu înseamnă doar sport sau alimentație, dar presupune și o revedere a modului de viață. Contează chiar și la ce oră te culci și la ce oră te trezești, care este relația ta cu munca, stresul, etc. Când nu ai posibilitate să faci sport, măcar mergi acasă pe jos.
Domnule Tîcu, vă mulțumim pentru interviu.
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,44 %