Urmas Kruuse, ministrul Sănătății din Estonia: „Principala provocare pentru toți miniștrii Sănătății este cum să-i facă pe oamenii să le pese de propria lor sănătate”
redactor
21 iulie, 2014, 15:33
Vizualizări: 2601
Urmas Kruuse este ministru al Sănătății și Muncii al Estoniei din martie 2014. Înainte de aceasta, a fost primarul orașului Tartu, dar și al Elva. Printre vizite și evenimente și alte responsabilități administrative, Urmas Kruuse a acceptat să vorbească pentru Sănătate Info despre evoluția sistemului de sănătate estonian, de la independență până astăzi.
Autor: Virginia Dumitraș
Urmas Kruuse este ministru al Sănătății și Muncii al Estoniei din martie 2014. Înainte de aceasta, a fost primarul orașului Tartu, dar și al Elva. Printre vizite și evenimente și alte responsabilități administrative, Urmas Kruuse a acceptat să vorbească pentru Sănătate Info despre evoluția sistemului de sănătate estonian, de la independență până astăzi. Oficialul spune că evoluția tehnologiei este elementul cheie care a schimbat lucrurile în sistem. Acum, datorită acesteia, pacienții estonieni sunt la un click distanță de doctor, iar fiecare mișcare și prescripție a unui medic este monitorizată datorită serviciilor online.
Domnule ministru, mai întâi de toate explicați-ne de ce Estonia nu are un minister al Sănătății pentru că dumneavoastră sunteți responsabil pentru sănătate și pentru muncă?
Estonia este o țară mică și ne străduim să eficientizăm lucrurile și să găsim cea mai bună soluție pentru utilizarea resurselor. De asemenea, scopul nostru este de a menține sectorul public cât mai simplu. Construirea unui serviciu public eficient este cheia funcționării sectorului public.
După destrămarea URSS-ului, Republica Moldova și Estonia au ales căi diferite de dezvoltare. Cu ce reforme ați început în domeniul sănătății?
Deși după recâștigarea independenței, atenția politică asupra problemelor de sănătate a fost modestă, câteva decizii importante de reformare a sistemului de sănătate au fost luate destul de devreme. Prima reformă a fost crearea sistemului de asigurări de sănătate care se bazează pe solidaritate și echitate pentru a asigura o finanțare durabilă. De atunci principalele reforme de finanțarea a sănătății au sprijinit reformele în livrarea serviciilor de sănătate și de sănătate publică. Alte reforme efectuate la începutul anilor ‘90 au stabilit un grad semnificativ de descentralizare în sistemul de sănătate. Desigur, schimbările nu vin niciodată ușor, mai ales prin reforme care vizează în mod direct viețile oamenilor. Cuvintele-cheie pentru care am luptat sunt transparența, responsabilitatea și buna guvernare. Asigurarea de sănătate în Estonia este o asigurare socială obligatorie unică ce acoperă 95% din populație și se bazează pe principiul solidarității. 13% din impozitul social plătit de către cei care lucrează acoperă, de asemenea, anumite alte grupuri sociale, cum ar fi copiii, persoanele cu handicap, pensionari etc. Asigurările de sănătate sunt organizate de către Fondul Estonian de Asigurări de Sănătate (EHIF) și de către cele 4 departamentele locale (care au fost consolidate treptat de la aproape 20 de departamente la 7 și în urmă cu câțiva ani la 4). EHIF este singura organizație din Estonia care se ocupă cu asigurări obligatorii de asistență medicală. Fondurile de asigurări de sănătate au fost stabilite ca organizații publice independente în județele și orașele mari în 1992.
Precum ne-a învățat experiența sovietică comună, doar dreptul de proprietate poate crea responsabilitate. Acest lucru pare a fi valabil și în domeniul sănătății. Asistența noastră primară este asigurată de către medicii de familie. Medicii de familie sunt proprietari privați ai companiilor lor și au contracte cu EHIF. Acest lucru se aplică, de asemenea, pentru asistența ambulatorie. Cele mai multe spitale sunt deținute de stat, de guvernele locale sau organismele juridice de drept public.
Ce provocări ați întâlnit pe parcursul reformelor din sănătate?
Probleme au apărut din cauză că anumite funcții au fost descentralizate la niveluri la care a fost imposibil de a asigura o performanță eficientă. Majoritatea municipalităților erau prea mici și nu aveau suficienți bani pentru a-și îndeplini noile funcții. În același timp la nivel de județ au existat dificultăți de a găsi personal calificat corespunzător. Acest lucru a dus la recentralizare, într-o anumită măsură. Spre sfârșitul anilor 1990 au existat trei tendințe principale de recentralizare. În primul rând, responsabilitatea pentru planificarea generală a sănătății a fost restabilită la nivel național, sub controlul Ministerului Afacerilor Sociale. În al doilea rând, organizații, precum EHIF și Inspectoratul pentru Protecția Sănătății și-au centralizat birourile județene. Aceste modificări au fost făcute cu scopul de a îmbunătăți eficiența în utilizarea personalului calificat și a costurilor administrative. În al treilea rând, anumite drepturi și obligații au fost delegate de managerii din cadrul EHIF și furnizorilor. Furnizorii de asistență medicală au acum statut legal ca entități private care funcționează în temeiul dreptului privat, ceea ce înseamnă că responsabilitatea directă pentru performanța furnizorilor a fost delegată de către Ministerul Afacerilor Sociale și municipalități către consiliile de supraveghere ale spitalelor. În acest caz al asistenței medicale primare, procesul de privatizare a început în 1998 și a fost finalizat în 2002. În 2001, EHIF a câștigat statutul său actual de o organizație publică independentă, și prin urmare nu mai este subordonată Ministerului Afacerilor Sociale.
Pe parcursul acestor reforme v-ați confruntat cu exoduri în masa ale medicilor? Care este situația acum?
La începutul anilor 1990, când am început reformele s-a presupus că va exista un surplus de medici, în special în anumite specialități. În același timp, a fost - și încă este - un deficit de personal de asistență medicală și o distribuție inegală a serviciilor de specialitate în întreaga țară. Între 1991 și 2000, numărul medicilor a scăzut cu 24%, de la 5.500 la 4.190, iar numărul asistenților medicali cu 14%, de la 9.900 la 8.500. Deși numărul medicilor și asistenților medicali a continuat să scadă după 1998, raportul pe 1.000 de locuitori a rămas mai mult sau mai puțin stabil - puțin peste 3,0 și 6,5 la 1.000 locuitori, respectiv - din cauza scăderii paralele a numărului populației. În perioada anilor 2000-2006 numărul specialiștilor din domeniul sănătății a fost într-o ușoară creștere.
Dar din ce cauză plecau specialiștii?
Medicii plecau mai ales în căutarea unor salarii mai mari. Medicii și asistentele medicale plecau în Finlanda, deoarece este cea mai aproape țară din punct de vedere geografic și, de asemenea, din punct de vedere lingvistic. La fel de atractive sunt și Suedia și Norvegia. Acest lucru este o problemă dificilă pentru Estonia.
Și care ar fi soluțiile?
Un aspect ar fi reevaluarea conținutul și a volumului de muncă al medicilor și asistenților medicali. Un alt aspect este introducerea serviciilor de e-sănătate, dar și reorganizarea întregului sistem de sănătate, în scopul de a obține o eficiență mai mare. Este un proces complex care trebuie să fie soluționat împreună, ca un efort comun al sectorului de sănătate. Și, în același timp, trebuie să recunoaștem că experiența din străinătate a specialiștilor tineri care învață lucruri noi este foarte bună. Partea importantă este ca ei să revină în țară, pentru a pune în practică experiența lor aici.
Cum sau cu ce îi motivează Guvernul să rămână sau să revină în țară?
Aceasta este următoarea noastră provocare.
Cum îi motivați pe specialiștii tineri? Pentru că de exemplu în Republica Moldova mulți medici tineri nu vor să meargă să lucreze în mediul rural, iar lipsa acestora se resimte la nivel de societate.
Formarea medicală postuniversitară este finanțată în întregime de către stat, aceasta înseamnă că toate costurile sunt acoperite de bani veniți din bugetul de stat prin Ministerul Afacerilor Sociale. Numărul de locuri al programului de rezidențiat finanțat de stat este întocmit printr-un contract între Universitatea Tartu și Ministerul Afacerilor Sociale. Programele de rezidențiat sunt organizate de universitate. Parte teoretică se desfășoară - la universitate, iar pregătirea practică - la spitale universitare, iar rezidentul este plătit pentru munca lui.
Motivarea medicilor tineri de a lucra în afara orașelor mari este cu siguranță o provocare în Estonia. Din 2012 Estonia oferă un suport financiar pentru medicii care lucrează în afara principalelor orașe. Această măsură este destul de nouă, dar prezintă mai mult interes în fiecare an.
Când ați început să modernizați și să digitalizați sistemul de sănătate?
Estonienii nu-și imaginează viața fără servicii online. Acest lucru este valabil și pentru sectorul de sănătate. Perioada de la mijlocul anilor 1990 poate fi, de asemenea, caracterizată prin investiții mari în domeniul tehnologiilor informaționale și al comunicațiilor. Acest lucru a creat servicii de sănătate online, care au scopul de a oferi o coordonare mai bună, un acces îmbunătățit la servicii și transparență. Aceasta înseamnă că deja de două decenii, furnizorii de servicii și farmaciile au o rețea care a oferit oportunitatea de a face schimb de date cu sistemul de asigurări de sănătate și de a construi diverse soluții eficiente.Ca un nou val inovator din anul 2005, serviciul e-sănătate național cuprinde patru piloni: fișele medicale electronice (FME), înregistrări digitale, imagini și prescripții digitale. Numărul dosarelor electronice este în creștere, tot mai mulți medici le folosesc, iar pacienții le preferă pentru că-și pot verifica informațiile de sănătate online. Desigur, am dori ca toate documentele să fie 100% în format digital, încet, dar sigur ne apropiem de acest procent. Cea mai mare realizare este cea a rețetelor digitale, care sunt prescrise digital în proporție de 95%. Aceasta înseamnă că un medic prescrie un medicament în sistemul electronic, iar pacientul merge la orice farmacie și îl procură. Acest lucru este extrem de convenabil atunci când un pacient rămâne fără medicament prescris deoarece poate fi rezolvat repede.
Aceasta a contribuit la reducerea corupției?
O veste bună este că fenomenul corupției în Estonia este unul dintre cele mai scăzute din Europa de Est. Dacă vorbim despre impactul serviciilor electronice asupra corupției din sănătate pot sublinia trei aspecte. În primul rând, serviciile online de sănătate fac sistemul mai transparent. În al doilea rând, serviciile de sănătate transparente sunt mai sigure. În al treilea rând, accesul la datele medicale proprii, prin intermediul soluțiilor electronice, îi face pe pacienți să și participe la acest proces nu doar să primească îngrijire medicală. Acesta din urmă este cea mai mare schimbare în sectorul de sănătate, unde abordarea paternalistă a pacientului se înlocuiește cu cooperarea cu pacientul.
Totodată, sistemul electronic de sănătate oferă pârghii suplimentare de transparență și control. Să luăm ca exemplu, prescripțiile medicale digitale. Medicii sunt obligați, cu excepția cazurilor în care au o explicație bine argumentată, să prescrie produse farmaceutice bazate pe ingrediente. Este destul de ușor să verifici cine și dacă un medic a prescris medicamente recomandând medicamentele unei anumite companii farmaceutice.
În ce măsură integrarea în UE a contribuit la modernizarea sectorului de sănătate? Care au fost provocările pe care le-ați întâlnit?
Estonia este membru al UE deja de zece ani. Prin proiecte de înfrățire instituțională am primit o mulțime de ajutoare înainte de aderare. Posibilitatea de a învăța din greșelile altor țări din experiența lor este de neprețuit. Desigur, și programele de twinning sunt bune, dar este important să aveți specialiști buni în țară, care pot pune în practică aceste experiențe.
Dar, în cazul în care e să răspund în calitate de membru al Uniunii Europene, această întrebare are două aspecte: de reglementare și aspectul practic. Dacă vorbim despre problemele de reglementare, organizarea sistemului de sănătate este în competența statului membru, nu al UE. Există unele probleme de transplant, de securitate a sângelui, libera circulație a pacienților, în cazul în care Uniunea Europeană a considerat potrivit să pună în aplicare reglementările în toate statele membre, acestea trebuie să fie introduse în reglementările interne. Începând cu anul 2004 fondurile UE au fost disponibile pentru Estonia și am fost capabili să utilizăm acești bani pentru a moderniza mai multe spitale. Este vorba de două spitale regionale, au fost reconstruite și centrele de competență, au fost renovate spitalele de asistență medicală din toate județele, etc.
Una dintre prioritățile actualei guvernări de la Chișinău este integrarea Republicii Moldova în UE. Din punctul dvs de vedere, care sunt greșelile pe care nu ar trebui să le repetăm în acest domeniu?
Este o întrebare foarte complicată deoarece fiecare țară este diferită. De asemenea, suntem în poziții diferite. Așa cum am spus mai înainte, sectorul de sănătate este în mare măsură la latitudinea statelor-membre, care trebuie să decidă cea mai bună abordare, dar există mai multe aspecte care trebuie să fie armonizate cu celelalte state membre. Asigurare de sănătate, finanțarea transparentă și durabilă, îngrijirea medicală primară eficientă, buna funcționare și gestionare a spitalelor sunt cu siguranță cuvinte cheie. Principala provocare pentru toți miniștrii sănătății este prevenirea problemelor de sănătate, cum să facă oamenii să le pese de propria lor sănătate? Fiind membri ai UE, îmi permit să spun că cea mai importantă resursă este preluarea experienței și cunoștințelor din alte țări.
Domnule ministru, vă mulțumim pentru acest interviu.
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,42 %