Anna Dovbakh, director de program EHRN: „Ministerele ne-au dat de înțeles că nu sunt pregătite să ia o decizie. Dacă ar fi fost, la această masă rotundă ar fi venit miniștrii”
redactor
06 iulie, 2016, 18:17
Vizualizări: 4164
Organizațiile neguvernamentale specializate în prevenirea infecției HIV au un rol esențial în reducerea acestor riscuri. De ce? Pentru că ong-urile fac ceea ce statul nu reușește din mai multe motive sau chiar e bine să delege obligațiile unor oameni care știu exact ce trebuie să facă pentru lupta cu consumul de droguri.
Autor: Elena Cioina
Organizațiile neguvernamentale specializate în prevenirea infecției HIV au un rol esențial în reducerea acestor riscuri. De ce? Pentru că ong-urile fac ceea ce statul nu reușește din mai multe motive sau chiar e bine să delege obligațiile unor oameni care știu exact ce trebuie să facă pentru lupta cu consumul de droguri, ținerea sub control a maladiilor transmisibile, etc. Responsabilii statului nu vor merge în teren să convingă, de exemplu, consumatorii de droguri să se lase de ele și nici nu le vor povesti acestora că, dacă vor să scape de dependență, ei pot beneficia de mai multe servicii menite să le schimbe viața. Acesta e rolul ong-urilor care s-au implicat nemijlocit în dezvoltarea programelor, care acum salvează vieți. Ceea ce se cere de la autorități este să le susțină și să le audă, dacă vrea să obțină rezultatele dorite. În linii generale, aceasta e concluzia de bază pe care au făcut participanții la dialogul național în care s-a discutat problema preluării de către Moldova a finanțării din bugetul de stat a programelor naționale de prevenire a HIV și reducerea riscurilor. Despre rolul societății civile și cel al statului în acest proces de trecere la un nou model de finanțare, am discutat cu Anna Dovbakh, director de program al Reţelei Eurasiatice de Reducere a Riscurilor(EHRN).
Doamna Dovbakh, dvs sunteți directorul unei rețele impunătoare de ong-uri în regiunea Europei de Est și Asiei Centrale care luptați pentru reducerea riscurilor și prevenirea HIV. Cu siguranță ați monitorizat de-a lungul anilor evoluția acestei probleme sociale în Republica Moldova. La ce etapă suntem în controlul maladiilor transmisibile, din punctul Dvs de vedere? Cum au evoluat programele de reducere a riscurilor și am cheltuit sau nu eficient banii oferiți de Fondul Global pentru ele?
Moldova este una dintre primele țări care a început să dezvolte și să aplice programele de reducere a riscurilor în regiunea noastră. Mai întâi a fost cu suportul Soros-Moldova. Acum aceste programe acoperă un spectru larg de servicii. Ele sunt calitative și consistente. Am în vedere ținerea sub control a tuberculozei, hepatitei, HIV. În fond, practic tot ce-i trebuie țării pentru a ține sub control aceste infecții, se regăsește în aceste programe.
Moldova va trebui să treacă în curând la o nouă etapă, mai exact va trebui să adopte un model nou de finanțare a acestor programe. Asta înseamnă preluarea unei părți impunătoare a finanțării programelor de reducere a riscurilor din bugetul public. În curând înseamnă 2018 și Fondul Global, care acum acoperă grosul cheltuielilor, își pune mari speranțe că acest lucru se va face corect și foarte important la timp. Există voci care pun la îndoială faptul că autoritățile de la Chișinău vor reuși această trecere fără mari pagube, corect și bine…Dvs ce senzație aveți?
În general, documentele care reglementează această trecere sunt scrise corect, protocoale și standarde de reducere a riscurilor sunt și ele aprobate. Mecanismele de finanțare a organizațiilor neguvernamentale au fost elaborate, dar deocamdată nu au fost pilotate și undeva s-au pierdut. Deci, trebuie și aprobate. De fapt, în țara dvs e vorba de două mecanisme de finanțare – din Fondul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și din bugetul național. Iată neadoptarea acestor mecanisme a fost punctul nostru de pornire și a determinat organizarea unei mese rotunde în care le-am dat de înțeles autorităților că trebuie să ia decizii. Luarea acestei decizii se află între Ministerul Finanțelor, CNAM și Ministerul Sănătății.
Și credeți că ați reușit să convingeți autoritățile că sunt importante în această ecuație?
Acum ministerele ne-au dat de înțeles că nu sunt pregătite să ia o decizie, pentru că dacă ar fi fost pregătite, la această masă rotundă ar fi venit miniștrii. Dacă ar fi venit ministrul Sănătății, de exemplu, și ar fi zis: „Promit că până la sfârșitul anului 2016 să finanțăm două proiecte”, ar fi fost un alt semnal. De fapt, au fost invitați doi miniștri – cel al Sănătății și cel al Finanțelor. Ambii au știut despre această reuniune și nu doar au știut, ci au discutat personal cu organizatorii și au promis că vor veni. La fel s-a întâmplat și cu cei de la CNAM, dar până la urmă CNAM-ul depinde de ambele ministere. Și această situație perpetuă deja doi ani. Iată această decizie pe care trebuie s-o ia responsabilii este, de fapt, ceea ce cer organizațiile neguvernamentale timp de doi ani – cum vor asigura finanțarea.
Dumneavoastră cum credeți, de ce nu au venit?
Nu este o planificare de lungă durată. Este o problemă valabilă nu doar pentru Moldova, ci pentru țările din toată Europa de Est și Asia Centrală, unde politicienii, guvernanții vin pe o perioadă scurtă de timp, și atunci având la bază slogane populiste. În Guverne vin oameni cu scopuri meschine, scopuri de business. Acest lucru nu e valabil doar pentru Moldova. E vorba și de Ucraina, Kazahstan, Belarus. Scopurile personale sunt mai presus decât cele ale societății, și aceste scopuri sunt stabilite pentru unu sau doi ani. Dar noi avem nevoie de strategii de lungă durată, pentru că într-un an sau doi situația nu se va schimba esențial și numărul celor care vor avea nevoie de tratament nu va crește esențial. Noi însă spunem că dacă acum nu vom face profilaxie, atunci peste 10 ani veți avea o epidemie reală și nu veți avea cu ce să tratați oamenii afectați.
Doamna Dovbakh, cât de important este rolul organizațiilor neguvernamentale în reducerea acestor riscuri și ținerea sub control a infecțiilor transmisibile?
Organizațiile neguvernamentale în domeniu au două roluri foarte simple: Primul, fără ong-uri, lucrători sociali și persoanele care lucrează nemijlocit cu consumatorii de droguri, merg în teren, conving, consiliază, etc, aceste servicii nu pot funcționa. Au încercat în Uzbekistan, Kazahstan, Belarus să treacă aceste servicii în obligația medicilor, asistenților medicali sau chiar a lucrătorilor sociali. Nu le-a reușit. Adică în regiunea noastră au fost încercări ca fără ong-uri să implementeze aceste programe. De exemplu, dacă ne referim la serviciul out-reach. Ce înseamnă el? Înseamnă că unul dintre foștii consumatori de droguri merge în teren, acolo unde se vând sau se prepară și discută cu cei care se droghează. Acolo încearcă să-i convingă pe consumatori să beneficieze de servicii medicale. Fără acești consilieri, sfătuitori pe care noi îi numim consilieri de la egal la egal, acest serviciu este nul. Acesta este primul rol cheie al organizațiilor neguvernamentale care se ocupă de reducerea riscurilor. Cea de-a doua funcție a ong-urilor, și aici deja este implicată nemijlocit comunitatea foștilor consumatori de droguri, este cea de control a acțiunilor statului în acest domeniu și calitatea serviciilor. Și în Republica Moldova deja există o comunitate puternică la Chișinău, Tiraspol, Bălți, Cahul și chiar în câteva orașe mai mici. Sunt câte cinci-zece oameni care luptă mereu pentru menținerea acestor servicii de prevenire a infecției HIV și reducerea riscurilor și ei știu pentru ce luptă. Rolul lor este să monitorizeze calitatea serviciilor prestate celor care au nevoie de ele, să obțină aceste servicii de la autorități, medici, etc și să denunțe cazurile de încălcare a drepturilor lor.
Din punctul dvs de vedere, aceste comunități fac tot posibilul ca aceste servicii să funcționeze?
Ei fac tot ce pot. Pentru că în această comunitate nu sunt medicii cu experiență care au ieșit de la universitate și știu totul. Chiar și medicii trebuie să treacă prin rezidențiat și practică. Comunitatea învață și învață cu pași rapizi. Chiar și la această întrunire reprezentanții comunității au fost cu camere de luat vederi. Și asta e un training. Ca să prinzi la timp declarațiile unui ministru, care face anumite promisiuni, este o întreagă știință. Apoi să faci ca aceste promisiuni ale ministrului, viceministrului sau unui șef de direcție să fie văzute de 10 de mii de oameni este un alt pas spre știință. De ce este nevoie de acest lucru? Ca ministrul sau viceministrul să se gândească bine la ceea ce spune, ca promisiunile lui să fie sustenabile și pe viitor să poți miza pe ele. Sunt tehnici pe care noi le învățăm.
Dar până în 2018 a rămas puțin timp, mai precis un an și jumătate. Noi am avut până acum schimbări de guverne foarte frecvente, bineînțeles și de miniștri. Și dvs spuneți că, dacă nu au venit actorii principali, cel mai probabil nu au un plan clar pentru a prelua aceste programe. Poate nu există voință politică, poate nu e interes sau nu știu ce nu există…
E greu să fii Vanga ori Casandra, dar cu siguranță e nevoie de un plan de lungă durată.
Poate aveți exemplul altor țări care au trecut prin situații similare…
De exemplu Romania, unde trecerea a fost mai mult una formală. Acolo au decis trecerea, dar nu au alocat banii pentru programele de reducere a riscurilor și timp de trei ani numărul celor infectați cu HIV a crescut printre consumatorii de droguri. Acest nivel este mai înalt decât acum 10 ani, când programele abia începeau să funcționeze. Exemple urâte există. Acum și Polonia, Macedonia Muntenegru, Albania, Serbia au încheiat sau încheie programele. Aceste țări nu vor mai primi bani de la Fondul Global. Peste tot au fost aprobate planuri, dar autoritățile nu au alocat și bani. Planuri, mecanisme, toate documentele necesare pe care statul a trebuit să le semneze și care au fost elaborate de organizațiile neguvernamentale, au fost semnate, dar banii nu au fost alocați.
Din acest motiv Fondul Global s-a luat de Moldova un pic mai devreme ca autoritățile să aloce măcar ceva bani. În fond, șanse există. De aceea, anume acum se fac presiuni mari asupra responsabililor ca să-i prindem cu promisiuni, ca ei să nu spună nu în 2018. Pe asta se mizează – să se aloce bani, ca ei să se obișnuiască cu acest lucru și să prevadă resurse.
E nevoie ca statul să piloteze acest model nou de finanțare în anumite raioane, să vadă mai întâii cum merge sau nu?
Noi deja avem mecanismele pentru susținerea proiectelor sociale în acest domeniu de prevenire a HIV-ului. În fond, pilotarea înseamnă că statul va încerca să anunțe concurs, să selecteze propuneri, să ofere bani, să verifice, să ceară rapoarte, adică să calce pe aceleași greble pe care au călcat managerii de programe mulți ani la rând. Să țină seama de specificul beneficiarului. La început, statul se va confrunta la fiecare pas cu o serie de necorespunderi la capitolul evidența banilor, va trebui să facă de fapt, ceea ce fac acum experții de la Fondul Global. Din acest motiv e nevoie ca statul să treacă măcar un an printr-un astfel de proiect, ca să înțeleagă cum funcționează aceste programe, să se convingă că nu e nimic grav în această preluare, că totul e în regulă și această finanțare din partea lui să o crească treptat.
Se știe deja cu cât se va micșora finanțarea din partea Fondului Global?
Deocamdată Fondul Global este la nivel de negocieri, iar acest lucru se va cunoaște abia când Moldova va fi mai aproape de noul proiect. Ceea ce știm sigur este că pentru regiunea noastră, finanțarea s-a micșorat cu 40%, conform deciziei administrației Fondului Global. În principiu, dacă până la modelul nou de finanțare, Fondul aloca regiunii aproximativ 7% din resursele sale, ulterior această cifră s-a diminuat până la 4,5% și acum e de 2,4%. Cu țara dvs Fondul Global a fost foarte econom. Cea mai mare parte a finanțării a fost oferită pentru profilaxia maladiilor infecțioase. Acum, iată va fi această tăiere de fonduri. În Ucraina, de exemplu, ca unul dintre cei mai mari beneficiari ai proiectului Fondului Global, odată cu trecerea la noul model de finanțare, acum doi ani, resursele oferite de organizație s-au redus cu 40 la sută pentru toate cheltuielile și se vor diminua cu încă 40-50%, deja din 2018.
Organizațiile neguvernamentale specializate însă au reușit să obțină finanțare focusată pe grupurile de risc. Adică banii care vor fi alocați de către Fondul Global regiunii, vor fi oferiți în mod special pentru grupurile țintă și pentru reducerea riscurilor.
Ce riscuri vedeți dvs dacă Guvernul de la Chișinău nu va ține cont de recomandările experților internaționali și nu va face acei pași necesari pentru a prelua finanțarea?
Va izbucni epidemia HIV în special printre bărbații care fac sex cu alți bărbați, lucrătorii sexuali și consumatorii de droguri, având în vedere că acum pe piață apar droguri noi. De obicei, acești consumatori nu pot fi controlați și e greu greu să intri în contact cu ei.
Cel mai neplăcut scenariu, și despre asta se vorbește demult, ține de faptul că ar putea să dispară serviciile de care beneficiază acum persoanele din grupurile de risc. Va rămâne doar tratamentul antiretroviral pentru cei care deja beneficiază de el și peste cinci ani, când toți specialiștii se vor împrăștia prin alte proiecte, vor avea alte locuri de muncă, vor veni studenți noi cărora li se va cere să facă ceva cu această epidemie.
Iar epidemia HIV printre bărbații care fac sex cu alți bărbați, de exemplu, crește de două ori la fiecare doi ani. De exemplu, Georgia a decretat stare de epidemie sporită în acest grup de risc. Inițial a crescut cu 2%, apoi au fost 4% și acum sunt 8%. Asta deja e catastrofă și epidemia nu se va opri, pentru că asta e epidemie.
Doamna Dovbakh, vă mulțumesc pentru acest interviu.
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
23 aprilie, 2018, 18:14
23 aprilie, 2018, 15:20
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,42 %