Autor: Parascovia Rogate

Halatul alb și costumul național sunt două piese indispensabile în garderoba unui medic, care este și interpret de muzică populară din Moldova. Deși se spune că nu poți fi cu adevărat bun când faci mai multe lucruri în același timp, doctorul Gheorghe Caradja demontează acest mit. Pe cât de bine cântă, pe atât de bine și tratează bolile glandei tiroide, diabetul zaharat, obezitatea şi alte boli endocrine ale moldovenilor. Studenților le plac cursurile lui, iar pacienții devin mai calmi, după ce medicul lăutar le cântă o doină moldovenească.

Tratează atât bolile endocrine ale moldovenilor, dar și sufletul, iar acum este un om împlinit. A susținut numeroase concerte de muzică populară, dar nu a renunțat la medicină. Motivul? Păi oare ce pacient nu se va bucura să fie tratat de un doctor care mai și cântă?!

L-am găsit la etajul șapte al Spitalului Clinic Republican, secția de endocrinologie, unde și-a petrecut ultimele aproape trei decenii. Așa cum mi-au povestit studenții, avea să-l recunosc de la depărtare, deoarece e mereu binedispus, pus pe glume și energic, ceea ce e perfect adevărat. Nu a trecut mult timp de când am făcut prezentările că a și început să-mi povestească  istoria vieții lui. Repede și la subiect, cum spunea el. Doar că discuția a durat mai mult de o oră, iar eu încă mai aveam atâtea întrebări...

Gheorghe Caradja este pasionat de muzică încă din copilărie. Nu putea trece indiferent pe lângă casele unde la radio cânta muzică sufletului său. Uneori mai pierdea și noțiunea timpului, doar pentru că dorea să savureze mai multă muzică. În schimb, în fiecare seară le putea cânta doine familiei și vecinilor, care se minunau de așa talent.

„Părinții mei cântau frumos, au fost și pe la câteva nunți, dar nu erau profesioniști. Acasă, muzica era pe prim plan în fiecare zi, mai ales la sărbători. Simțul acesta pentru muzică îl am în suflet mereu. Am învățat să cânt la baian. Singur. Când tata invita prietenii acasă eu le cântam ca la cramă, iar lor le plăcea mult”, povestește Caradja.

În scurt timp, a fost acceptat să cânte cu Orchestra din satul Bașcalia, raionul Basarabeasca, care era preferată în regiunea de Sud. Tot de acolo a învățat și notele muzicale. Tot cu cântatul s-a alinat, până în ziua când trebuia să decidă ce profesie își alege în viață.

„Când învățam în ultimul an de liceu, părinții m-au chemat la o adunare și m-au întrebat ce-mi place să fac. Eu am spus că-mi place muzica, dar ei mi-au spus că nu am studii muzicale, că trebuie să învăț mult și, în plus, dacă se întâmplă că răgușesc sau nu mai pot cânta? Ce-o să fac atunci? Apoi le-am spus că-mi place și medicina. Și atunci tata a exclamat: „Măi băiete, du-te și învață de doctor, că oamenii vor asculta și un medic cum cântă. Zis și făcut”, zâmbește doctorul.

Cariera în medicină

Medicina i-a fost aproape sufletului, deoarece mama doctorului a fost mereu bolnăvicioasă, iar el adesea o însoţea prin spitale. „Atunci vedeam ce este bine în medicină și ce nu. Mă gândeam cum aș proceda eu cu pacienții dacă aș fi medic. Mi-a plăcut mereu endocrinologia și neurologia, dar nu am ajuns deodată specialist endocrinolog”.

Imediat după ce a absolvit Institutul de Medicină a fost trimis să lucreze la Basarabeasca. Doctorul era atât de supărat că nu i-au permis să lucreze endocrinolog, încât a refuzat să fie cântăreţ-angajat în orchestră profesionistă. „Nu mi-au dat voie să fiu endocrinolog sau neurolog, deși eram dispus să lucrez în raion măcar și toată viața cu așa profesie. M-au trimis să lucrez trei ani în Basarabeasca, ca medic de familie. Pe atunci, acolo nu exista niciun recensământ al populației, nu aveau niciun registru, unde să fie indicați câți s-au născut, murit, câți s-au vaccinat, etc. Așa am început eu medicina”, precizează medicul. 

În schimb, acum își aduce aminte cu mândrie de acea perioadă și se bucură că a putut să învețe atâtea lucruri, care l-au ajutat mult în viață. În scurt timp, a reușit să se impună, iar locuitorii raionului îl respectau. Apoi au apărut și propunerile - să fie medic șef, însă Gheorghe Caradja nu a vrut nici în ruptul capului să renunțe la munca cu pacienții.

„Am fost ales șef de secție, cu condiția să fac restructurarea cum credeam eu de cuviință. La mine în secție, disciplina era ca în armată. A fost mai complicat câteva săptămâni la început, dar când deja expirau cei trei ani de muncă obligatorie la stat, toți se rugau să nu fiu primit la secundariat clinic la Chișinău”.

La scurt timp însă visul lui cel mare s-a îndeplinit. A ajuns să lucreze la Spitalul Clinic Republican, unde activează și acum și tratează bolile glandei tiroide ale moldovenilor.

„La început, șefa catedrei de endocrinologie Zinaida Anestiadi mi-a dat o listă cu manuale și să am grijă de vreo cinci pacienți. Eu în Basarabeasca răspundeam de vreo 20 de pacienți și încă eram și șef de secție, așa că mi-a fost ușor să mă integrez. La ora 10.00 dimineața îmi terminam munca, iar restul zilei era pierdut prin biblioteci, studiind”.

„În scurt timp, am început să predau și la Universitate (n.r.- USMF Nicolae Testemițanu), unde activez şi acum. La început nu aveam experienţă de a preda, dar doamna profesor Zinaida Anestiadi mi-a spus că principalul în urma cursurilor de endocrinologie este ca studenții să plece mai buni decât au venit, să le placă medicina mai mult și să cunoască cât mai multă endocrinologie. Mi s-a spus că dacă nu voi realiza asta, nu voi fi un profesor bun, indiferent câte cursuri de perfecționare nu voi face. Uite că eu țin cont de asta mereu”, se confesează el.

Pe la vârsta de 30 de ani, când deja avea tot materialul pregătit pentru teza de doctor, a decis să se însoare. „Și într-o lună m-am însurat cu o farmacistă (zâmbește)”.

Muzica – pasiunea lui de-o viață

În timpul studenției se asigura că rămâne singur prin cămin și cânta în timp ce mătura și spăla podeaua. „Colegii mei însă m-au auzit de câteva ori și mi-au propus să particip la concursul de înscriere în Orchestra de muzică populară de la Universitate. Am decis să încerc. M-am dus și le-am spus că pot cânta la baian (armonică de mână), dar lor asta nu le prea trebuia. Așa că m-au pus să cânt cu vocea, apoi mi-au dat să cânt o melodie necunoscută. Au vrut să vadă dacă am auz muzical, dar pentru mine era frunză verde, așa că m-au acceptat în orchestră din primele clipe”, povestește entuziasmat doctorul.

A cântat în această orchestră aproape 12 ani. „Am cântat la vreo 70 de nunți și la vreo 500 de concerte. În 1991 am fost la un concurs internațional la Costinești (n.r. - România) și am luat locul întâi din vreo 35 de participanți. Orchestra Universității de Medicină a luat primul loc, iar Orchestra Academiei de Muzică și Arte Plastice doar locul 8”, spune doctorul cu mândrie.

Timpul s-a scurs rapid, și-a întemeiat familie și a crescut doi băieți, ambii mândria tatălui, deoarece au mers pe urmele lui. „Am doi feciori, care cântă la vioară, contrabas şi acordeon. Acum zece ani m-am gândit să-mi fac și eu un disc cu melodiile mele, că mă săturasem să le cânt pe ale altora. Așa am început să petrec zilele de sâmbătă la bibliotecă ca să studiez folclorul. Am compus cântece și le-am înregistrat. Este vorba de 20 de melodii. Câteva dintre ele sunt depre sănătate, unele dedicate oamenilor obezi, ca să-i îndemn să urmeze un regim de viață sănătos. Și acum cânt. Cu două săptămâni în urmă am fost invitat de maestrul Gheorghe Crețu, ca să susținem un concert”.

Pare de necrezut, dar doctorul a trebuit să-și folosească talentul la cântat și ca să-și liniștească pacienții.

„Acum, oamenii mai slabi deja mă roagă să fac un cântec și pentru ei, ca să se mai îngrașe puțin. O dată am cântat în timpul gărzii de noapte unei paciente. Ea avea nevoie de mai multă comunicare și am fost nevoit să-i cânt ca să o liniștesc și să o adorm”.

Acum feciorii lui Gheorghe Caradja studiază la Academia de Muzică și Arte plastice la vioară, contrabas şi acordeon, iar el se mândrește mult cu ei. Aceştia unt muzicieni renumiţi în Orchetrele „Joc şi a Fraţilor Advahov”. „Și soției îi place muzica, câte o dată ne dojenește, dar ne rabdă”. Dacă credeți că pentru doctor s-au terminat curiozitățile, aflați că nu. Imediat ce-și termină programul de muncă se duce acasă și studiază și engleza. Asta, pentru că vrea să-i poate învăța bine pe studenții străini. „Merg foarte mult pe jos. Toată familia așa face. Nici nu urc cu ascensorul. Când ajung în hol îi salut pe toți și le zic: Bună ziua, domnilor invalizi! Că doar oamenii sănătoși nu au ce căuta cu liftul, dar trebuie să facă mişcare”.

„Cea mai importantă calitate a medicului nu e să fii cel mai deștept și să cunoști cele mai multe, ci să fii om. Apoi urmează celelalte. La medic, pacientul trebuie tratat ca la biserică. La consultație pacientul trebuie să-și spună toate păcatele și să se spovedească. Unii doctori pot fi aroganți și astfel comunică ineficient cu pacienții. În acest caz, acestora le este incomod să spună ce-i doare, iar dacă lipsește comunicarea, tratamentul oferit deja nu e cel mai bun”, ne mai spune medicul.

Cheia succesului este organizarea, este convins Gheorghe Caradja.

„Doar un om care-și planifică bine timpul și nu lasă ca zilele să treacă la întâmplare, va obține realizări”, conchide doctorul și pleacă rapid spre studenții să le predea universul medicinei endocrine.