Interviu cu Catinca Mardarovici, președintele Fundației „Agapedia”: „Ne-am obișnuit să fim mânați cu biciul la doctor, că trebuie să umble asistenta prin sat și să ne roage să venim la control”
PasPortal Administrator
09 septembrie, 2013, 11:05
Vizualizări: 3084
Am găsit-o răsfoind un vraf de documente și cam derutată de felul în care au fost selectați candidații pentru Premiul Național. Avea o părere separată de restul membrilor Comisiei și a ținut cu tot dinadinsul să îmi explice ce o deranjează.
Autor: Elena Cioina
Am găsit-o răsfoind un vraf de documente și cam derutată de felul în care au fost selectați candidații pentru Premiul Național. Avea o părere separată de restul membrilor Comisiei și a ținut cu tot dinadinsul să îmi explice ce o deranjează. Cantinca Mardarovici, cum obișnuiește lumea să-i spună, se implică mereu în proiecte sociale, în speranța că va reuși să schimbe din mentalitatea și atitudinea oamenilor. Nu a ocolit nici domeniul sănătății. Acum șase ani a lansat un proiect cu câțiva medici buni încercând să-i convingă pe oamenii de la țară să le pese de propria sănătate și să nu aștepte ceasul de apoi, când doar rugăciunea te mai poate salva. În acest interviu citiți ce crede președintele Fundației „Agapedia” despre sănătatea moldovenilor și politicile de educare ale statului în acest sens.
Doamna Mardarovici, înțeleg că sistemul de sănătate din Moldova v-a devenit cunoscut mai bine prin prisma unui proiect de sănătate, pe care l-ați lansat acum șase ani. E așa sau nu?
Așa e. Noi am pornit cu ideea lansării unui proiect, pe care care l-am numit mobimed, ce ar însemna, de fapt, medicina mobilă. Am creat un grup de specialiști, care cuprindea un pediatru, un ginecolog și un specialist în ultrasonografie. Ne-am interesat la Ministerul Sănătății în ce sate nu există medici și am constatat că sunt destul de multe, care nu au nici măcar un medic de familie. Asta în ciuda faptului că Ministerul organiza venirea unor medici în anumite zile și la anumite ore, care însă de multe ori nu mai ajungeau, iar oamenii erau privați de dreptul la asistență medicală asigurată. Și mai vulnerabili erau bătrânii.
În câte sate ați mers cu medicii?
Noi am ales trei centre. Am avut multe surprize. Am încercat să înțelegem psihologia oamenilor noștri de la sate, atitudinea lor față de propria sănătate, de încrederea în medici, pentru că veneau foarte mulți și ne spuneau că au o problemă și se fereau să spună asistentelor din sat. Eram veniți de departe și aveau siguranța că în sat nu se va afla despre durerea lor. Nu știu de ce oamenii de la țară cred că o informație despre starea sănătății lor mai poate fi cunoscută de altcineva.
Probabil că nu li se respecta dreptul la confidențialitate...
Ei nici nu știu că au un astfel de drept și că medicul este obligat să păstreze în secret informația despre sănătatea pacientului lor. Eu vreau să cred că totuși doctorii de la țară respectă acest lucru.
Ați pomenit de surprize. Ce ați descoperit în sate?
Ne-a impresionat foarte mult atitudinea femeilor față de sănătatea proprie, mai ales a celor care au ajuns la vârsta menopauzei. Aveam în echipă și un medic ginecolog și un ultrasonograf și când veneau femeile mai în vârstă la control și le întrebai când au fost ultima dată la ginecolog, spuneau că deja nu mai au nevoie de el că le-a murit soțul. Am început să condiționăm trecerea ultrasonografului cu vizita ginecologului. Am descoperit foarte multe cazuri cu probleme de sănătate complexe și complicate. Veneau și femei de 70 de ani, care nici nu țineau minte că și-au instalat cândva un sterilet.
Da, dar rapoartele oficiale arată că majoritatea moldovenilor au acces la serviciile medicale primare…
Statisticile parcă arată bine, dar realitatea era alta. Am descoperit și copii care nu mai fuseseră la un medic de ani de zile.
Care a fost concluzia care v-ați făcut-o dumneavoastră după aceste vizite?
Noi avem două probleme – sistemul și atitudinea societății față de propria sănătate. Din perioada sovietică ne-am obișnuit că trebuie să fii mânat cu biciul la doctor, că trebuie să umble asistenta prin sat și să ne roage să venim la control, care e necesar pentru a preveni tot felul de boli. Prin urmare oamenii nu au această conștiință. O parte din populația săracă nu mai crede că poate veni la medic gratuit. Dar și acum surorile medicale au trebuit să se implice să mobilizeze oamenii. Au umblat pe la casele lor și i-au invitat la control. Ne-a fost destul de greu să-i convingem că serviciile medicale pe care le oferim sunt gratuite.
Pe de altă parte sistemul bifează. Ei deleagă, de obicei, odată în an un medic ginecolog. Sistemul de informare a populației în sat nu există. Nu există nici resurse umane care să bată la fiecare poartă și să anunțe că a venit un medic la ei în sat. Nu mai funcționează radioul care ar putea să-i informeze. Și atunci cine cunoaște despre acest lucru, profesorii de la școală și oamenii care mai lucrează prin centrul satului. În acest caz sistemul a bifat că a venit ginecologul în sat, dar nu a bifat și rezultatul acestei vizite.
Dar există alte posibilități de informare a populației de la sate că un anume medic a venit și ei pot merge la un control?
Da. Prin voluntariat. Trebuie să existe o colaborare cu școala, de exemplu. Centrul medicilor de familie anunță la școală că peste o lună vine medicul, poate organiza rețea de informare a oamenilor. La țară, însă, ei pur și simplu nu folosesc această oportunitate. În acest caz nu putem spune că am asigurat accesul oamenilor la serviciile medicale doar prin faptul că am trimis un medic în sat. Accesul oamenilor la servicii de sănătate este atunci când ei știu și chiar vin la control. E adevărat că există și viceversa când oamenii chiar dacă știu nu le pasă de sănătate.
În acest context vă întreb dacă e justificată afirmația autorităților precum că moldovenii nu au o cultură a sănătății? În ce măsură putem da vina pe cetățean că nu are grijă de sănătatea lui, dacă din ceea ce îmi povestiți vedem că problema ține mai mult de sistem?
Când vorbim despre sistemul de sănătate avem de fapt doi actori – pacientul și sistemul. Sistemul are ca scop să aibă un cetățean sănătos ca să nu cheltuie mulți bani. El trebuie să aibă și politici, care ar putea influența schimbarea mentalității cetățeanului. Cetățeanul, la rândul său, este cel care trebuie să aibă grijă de propria sănătate și sistemul trebuie să facă tot posibilul să-i capete încrederea. Pentru că atunci când spun: „eu am asigurare, eu sunt cetățean respectat în țara asta, pentru că plătesc polița de asigurare, eu trebuie să fiu sigur de serviciul de care beneficiez și am dreptul să fiu tratat corespunzător. Aceste lucruri trebuie să se schimbe reciproc.”
Cum anume?
Sistemul sănătății nu poate sta într-o parte în raport cu sănătatea cetățeanului, chiar dacă cetățeanul nu are cultura sănătății. Noi venim dintr-un sistem cu servicii de sănătate gratuite și tot ce e gratis nu presupune responsabilitate. Sistemele de sănătate din țările dezvoltate au influențat schimbarea mentalității cetățeanului privind propria sănătate prin informarea lui. Sunt sisteme care în momentul în care doctorul ți-a prescris un medicament, tu nu l-ai luat și ți se întâmplă ceva, devii responsabil de acest lucru și vei plăti deja pentru asistență medicală.
Dar Ministerul Sănătății ne amintește de fiecare dată că este instituția care se ocupă anume de politici. La capitolul informare cât de bine credeți că funcționează acestea? Are niște politici clare de educare a populației și de schimbare a mentalității în ceea ce privește sănătatea?
Le are, dar le înțeleg doar specialiștii lor. Oamenii simpli nu prea. Deci, ei trebuie să le adapteze, să le ajusteze la nivel de înțelegere a cetățeanului din afara sistemului, care nu este medic și nici un funcționar de la sănătate. Privind dintr-o parte putem spune că ele nu există sau sunt prea sofisticate.
Adică drumul cetățeanului și al sistemului de sănătate e cumva paralel…
Nu întotdeauna, dar de multe ori merg paralel. Continuăm să bifăm pentru niște lucruri care de fapt nu se fac.
În ce sate ați organizat echipa de medici mobilă?
La Gura Galbenei din Cimișlia, unde un medic de familie se împărțea la câteva sate. Apoi am luat Centrul medicilor de familie din satele Pohrebeni, Podgoreni și Jora de Mijloc din Orhei. Bineînțeles că nu am oferit doar servicii, dar am reușit să le aducem și ceva utilaj medical. La Pohrebeni, de exemplu, am făcut reparație la Centrul medicilor de familie.
Apropo, în ce stare ați găsit aceste centre ale medicilor de familie?
Eu cred că medicii de familie și asistentele medicale de la țară sunt niște eroi. Multe dintre aceste instituții se mai încălzesc cu sobe și iarna e destul de dificil să acorzi asistență medicală.
Acum la Gura Galbenei se construiește un Centru de Sănătate și mă bucur că lucrurile se mișcă, pentru că poți să ceri responsabilitate de la medici și asistentele medicale, dar rezultatul muncii reprezintă o combinație din mai mulți factori – profesionalismul medicului, instrumentele cu care lucrează și condițiile de muncă. Poți să fii foarte bun, dar dacă lucrezi în frigul acela iarna, ajungi și tu un pacient și astfel rămâne satul fără doctor.
În continuare rămâne problema lipsei medicilor. Sunt medici de la raion care sunt practic obligați să ia ore adăugătoare și să meargă în sate și atunci atitudinea este cea care este. Și îi înțeleg foarte bine. Atunci când îl obligi să meargă în sat, asigură-l că va avea și cu ce se deplasa. Dă-i un automobil măcar.
În Republica Moldova mobilitatea medicilor practic lipsește. E destul de greu să convingi un medic dintr-un raion sau de la oraș să meargă la țară să presteze servicii medicale. A fost complicat să găsiți medici, aici la Chișinău, care să vrea să meargă la țară?
Noi am contat foarte mult pe doctorii cu care am colaborat și altă dată. De exemplu cu cei de la „Emilian Coțaga” sau de la Spitalul Republican. Am găsit medici consacrați, care făceau abstracție de statutul social și când examinau un copil, de exemplu, nu-i interesa dacă acesta trăiește în lux sau ba. Dar e greu, într-adevăr, să convingi un ginecolog de la oraș să meargă să lucreze la țară, măcar și pentru perioade scurte. Nu putem nega că și beneficiul material trebuie să îți aducă satisfacție când îți faci meseria.
Vreți să spuneți că salariul pe care l-au primit din acest proiect a fost unul determinant?
Nu. Trebuie să spun că acești medici nu au avut salarii ca într-o instituție privată. Noi totuși suntem o organizație de caritate. Asta m-a impresionat la aceste doctorițe, Eleonora Lâsîi, Felicia Rusu, Angela Robu, Larisa Antoci și Vasilisa Motroi.
Motivația lor nu au fost banii, ci munca. Și-au scos în evidență vocația și au demonstrat că într-adevăr sunt medici. Pentru că sunt și ei originari din sate au avut un sentiment de înțelegere pentru acești oameni de la țară.
Sistemul de sănătate din Moldova este unul destul de complex și în același timp considerat de oameni corupt. Ați spus-o și dumneavoastră mai sus, inaccesibil și cu foarte multe lacune…
Vă spun punctul meu de vedere. Cetățenii Republicii Moldova trebuie să înțeleagă că nu trebuie să dea mită și se folosesc de buchia legii. Ori dau și tac. Pentru că cetățeanul Republicii Moldova s-a învățat așa, se duce și dă și apoi mârâie. Nu poți să pui câte un polițist de la Centrul Anticorupție lângă fiecare medic, pacient ori elev. Lupta cu corupția va veni de la fiecare dintre noi. Spre exemplu, discutam odată cu cineva din spațiul Uniunii Europene și mi-a spus că acolo criza economică a influențat foarte mult fenomenul corupției. Oamenii nu mai jonglau așa ușor cu banii oferind tot felul de mită. Ei au început să lupte pentru drepturile lor, au început să se gândească că sunt plătitori de impozite și statul îți spune ce drepturi ai în baza banilor pe care i-a luat de la tine.
Oamenii trebuie să învețe, să studieze ce drepturi au, să se intereseze măcar.
E adevărat că pe mine mă amuză aceste panouri din policlinici, unde sunt scrise serviciile medicale obligatorii de care beneficiezi, dar mi-au zis medicii de familie că sunt moldoveni care vin din străinătate și care mai întâii citesc informațiile de pe panouri și apoi vin la medic informați despre toate drepturile lor.
Dar trebuie să înțelegem un lucru, chiar dacă vrei să îți faci niște analize care statul ți le oferă în baza poliției, oricum trebuie să te programezi, dacă nu e o urgență bineînțeles. Așa se face în toată lumea civilizată. Nu dai analize când vrei tu. În unele țări poți să te programezi și să ajungi să dai anumite analize și peste jumătate de an. Așa funcționează majoritatea sistemelor de asigurări medicale din lume. Dacă vrei azi, te duci și plătești.
Cum vedeți ultimele scandaluri din domeniul sănătății, dar și lucruri bune care au avut loc?
Sistemul de sănătate ca și cel al educației sunt două sisteme foarte complexe, cu angajați care au studii superioare și bineînțeles că aceste sisteme trec cel mai greu prin reforme.
De ce?
Pentru că acești oameni sunt instruiți cum să lupte și să se opună. Acești oameni sunt, în general, comozi. Sistemul de sănătate nu e o excepție. Oamenii au un loc de muncă, au salarii, mai au și niște bani care nu sunt contabilizați, nu porți nicio grijă pentru acest loc de muncă, pentru că statul ți-l asigură. Nu trebuie să plătești nici măcar arenda pentru spațiu.
E cunoscut ca și teorie că în momentul reformelor cei mai mari oponenți sunt cei din sistem. Dacă vrei să ai rezultate, pregătirea reformei trebuie să se facă pe intern, să se muncească foarte mult pentru a-i transforma pe cei din sistem în adepți.
Cu reformele în sănătate așa se merge?
Eu cred că noi am fost prinși într-un vârtej. Și cei din Educație și cei din Sănătate sunt grăbiți, pentru că mulți ani la rând tot încercăm să reformăm. Astfel, actualii miniștri, în graba asta de a reforma le-a scăpat din vedere partea cu adepții. Nu au reușit să-i apropie pe cei din interior, să-i facă adepți ai reformei măcar în proporție de 50%. Și aceste scandaluri eu le privesc ca niște consecințe ale unei comunicări ineficiente și pe alocuri defectuoase. Eu nu văd așa dramatic și problema cu bormașina. Eu cred că reformarea și nemulțumirea i-a împins pe acești oamenoi să vorbească despre situația lor. Iar noi am putut identifica astfel o problemă.
Pe de altă parte, tind să pun la îndoială moralitatea acestor chirurgi. Dacă au făcut publică problema, eu așteptam să imi arate ce demersuri s-au făcut și cui anume.
Dar poate e și aici o luptă politică...
E foarte bine și așa. Să spunem mulțumesc alianțelor, că dacă era un singur partid la guvernare, nu mai aflam niciodată că în unele spitale din Moldova se fac operații cu bormașina. E bine, pentru că cei din actuala Alianță nu fac altceva decât să scoată în evidență unul altuia ce e mai rău. Doar așa putem schimba ceva.
Am mai adresat această întrebare, dar sunt curioasă să aflu și punctul dumneavoastră de vedere. Ministrul Educației a fost foarte ferm în acțiuni la bacalaureat, ministrul Sănătății a avut vreo ocazie în care ar fi putut să taie în carne vie?
Eu cred că ministrul taie. Cred că aceiași comasare a spitalelor înseamnă de fapt să tai în carne vie. E prea mult, o secretară, un șofer, o mașină pentru un spital micuț, fără randament. Dar vă dau un exemplu. Am fost într-o vizită de documentare în Germania și am constatat că acolo spitalele sunt conduse de către economiști. Am rămas surprinsă, pentru că la noi spitalele sunt conduse de medici. Am întrebat cum e posibil. Și mi-a răspuns că managerul nu conduce procesul medical, ci gestionează niște fonduri. Pentru asta are un adjunct cu pregătire medicală, care e responsabil de procesele medicale și un alt adjunct care e responsabil de asistentele medicale, infirmiere, etc. A avut un argument forte dode vorbă – în momentul în care rămânem fără bani, nu mai putem face nimic.
Adică vreau să adaug că nu orice medic bun este un manager bun. Nu e nimic nou...Au fost și pe la ministere diferiși profesori consacrați, care nu întotdeauna au fost cei mai buni miniștri. De aceea, această reformare și insistența cu care vrea s-o ducă până la capăt domnul ministru e ceva asemănător examenului de bacalaureat.
Ceea ce cred că i-a scăpat domnului ministru Usatâi e lucrul pe intern. De aceea și e scandaloasă această reformă, mai ales că partea proastă a Alianței este și faptul că sunt medici, directori de spitale, etc care fac parte din diverse partide si trage fiecare la turta lui. Dar până la urmă nu contează cum o faci, ci rezultatul final.
Doamna Mardarovici, vă mulțumim pentru interviu.
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
29 martie, 2018, 13:43
29 martie, 2019, 09:07
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,55 %