Dan Lîsîi, neurochirurg: Neurochirurgia din Moldova sau patru Rolls-Royce-uri fără roți. „E o nebunie ce se întâmplă. Noi nu ne dăm seama că pierdem medicina”
Irina Papuc
15 februarie, 2018, 10:57
Vizualizări: 22451
Dan Lîsîi este cunoscut în primul rând ca fiind un neurochirurg valoros pentru sistemul medical, iar în al doilea rând - pentru opiniile sale formulate direct, fără menajamente sau falsă supușenie, într-un sistem punitiv și putred, unde demnitatea nu se discută și nici nu se „poartă”. Căci acolo unde există demnitate, există drepturi, iar unde există drepturi, oamenii devin puternici.
Politicul,
spune el, a decapitat orice speranță a medicilor că sistemul nostru medical își
va reveni într-o zi. Menținuți cu salarii mizerabile, dar șantajați coordonat
și conștient cu palma legii pentru păcatul de a fi luat de la pacient ceea ce
statul n-a vrut să le dea (mită sau mulțumire, ziceți-i cum vreți), medicii din
Moldova sunt reduși la o tăcere de neclintit. Dezbinați și descurajați,
doctorii au ajuns la nivelul în care au uitat că au drepturi pe care pot să le
ceară. Astăzi citiți un interviu cu Dan Lîsîi despre lipsa de coagulare printre
medici, despre dependență, despre mită, dar și despre corupția cea mare, despre
comunism și cum acesta ne-a deformat, dar și despre multe alte aspecte
interesante din sistemul medical moldovenesc.
Domnule
doctor, eram curioasă să aflu dacă ați avut reacții în urma opiniei publicată
pe site-ul nostru și care vă aparține. Ați avut reacții? Ce v-au spus colegii?
Da, chiar m-au lăudat, să zic pe șleau. Chiar m-au
susținut. Vorbesc de medici, căci cu ei mă întâlnesc mai des.
Sunt mulți
care împărtășesc același punct de vedere?
Da, foarte mulți. Majoritatea, cred.
Serios?
Da, cred că 99 la sută dintre ei au aceeași părere. Doctorii nu sunt chiar cea mai slabă
verigă din sistemul de sănătate, deși asta se crede.
Cine crede
asta?
Cei din afara sistemului de sănătate, cei care nu sunt
medici. Politicul în primul rând.
Politicienilor
le este comod să găsească un vinovat pentru eșecurile sistemului medical, care
sunt multe și ireversibile
Da. Și o fac foarte contraproductiv. Am impresia că au
o atitudine denigratoare față de doctori, tocmai ca să se justifice în fața
cetățenilor că nu reușesc să construiască un sistem viabil. Or, în toată lumea
civilizată politicul vine cu idei de a susține sănătatea și nu de a o distruge.
Iar noi distrugem sănătatea. Deși, vedeți, este foarte interesant - în mod
normal, toate problemele care țin de sănătate sunt pe primele locuri în
sondajele de opinie, iar politicienii vin cu soluții, pentru că își doresc
încrederea cetățenilor. Așa se întâmplă în țările civilizate. Or, la noi este
invers. La noi este ca în comunism – îl lichidăm pe acela care este un pic mai
deștept, ca să punem în loc unul favorabil nouă. Este o metodă autodistructivă.
Noi, ca societate, suntem autodistructivi.
Unde e vocea
doctorilor? De ce nu se aude?
Ea este. De ce nu se aude? Pentru că suntem destrămați
și dezbinați. Sistemul ne pune într-o poziție de dependență față de alții.
Poziție de
dependență față de sistem?
Față de sistem, față de colegi. Este și cazul
superiorilor. Poate el este un coleg bun, dar el este în poziție de dependență
față de superiorii săi, față de cei de la Ministerul Sănătății, de exemplu.
Marea noastră problemă este modul cum este organizat sistemul. Haideți să facem
comparație cu Franța. Să luăm un spital universitar francez – există aparatul
de management, unde nu există doctori de specialitate. Ei sunt economiști. Și
așa e corect. După aia vine aparatul medical. Structura medicală este absolut
independentă. De ce? Pentru că la o perioadă de 4 sau 5 ani colectivul
medicilor formează un comitet care, la rândul lui, alege un președinte. Așa se
numește el - președinte al consiliului medicilor. Deci, el este a doua persoană
în instituție, cum ar fi la noi directorul medical, și este absolut independent
și respectă politicile stabilite de Consiliu, desigur, în concordanță cu
ministerul francez al Sănătății. Iar Ministerul Sănătății face politici,
raportate la comunitățile medicale. Nu vine politicul cu idei, așa cum se
întâmplă la noi.
Se întâmplă,
probabil, și cazuri când medicii n-au făcut cea mai bună alegere.
Sigur, se întâmplă, doar că acest președinte este
schimbat peste câțiva ani, apoi i se dă șanse altuia. Nu poate fi totul ideal.
Ideea este că acest președinte al Consiliului este mai puțin contestat tocmai
pentru faptul că este ales de către doctorii din spital. El oricum are
susținerea lor. Și astfel se evită această supunere directă și nu există
conflict de interese. El își coordonează politica împreună cu doctorii din
instituție. La fel de important este că astfel sistemul medical se autocurăță.
La ce duce la
noi acest lanț de dependențe: director–minister, vicedirector–director, șef de
secție-vicedirector-director și medicii simpli care ajung dependenți de toți la
rând?
Duce la aceea că Ministerul Sănătății este absolut
deconectat de realitatea medicală din Republica Moldova. Acum ideile care vin
de sus sunt absolut aberante. Deci, ele nu corespund cu realitatea. Când cei de
la minister spun că au rezolvat o problemă de management sau o problemă legată
de doctorii de familie, atunci este departe-departe de realitate. Dacă ei spun
că au rezolvat, elementar, o problemă de legătură dintre medicul de familie și
medicul de specialitate din același oraș, atunci este departe de adevăr.
Nu credeți că
ei sunt conștienți că ceea ce spun oamenilor nu are nicio legătură cu
realitatea?
Poate că sunt conștienți, dar vedeți că ei nu au
persoana de legătură din sistem care să le dea un răspuns corect în raport cu o
problemă. Acel director sau vicedirector se prezintă în fața lor deja într-o
poziție de subordonare. Deja instinctiv va dori să prezinte lucrurile un pic
mai bine. Așa suntem noi, oamenii - slabi, atunci când suntem dependenți de un
superior.
Ce trebuie să
se întâmple ca vocea doctorilor să se facă auzită? În ce constă riscul de a
vorbi direct?
Nu sunt riscuri, pentru că noi suntem deja la cel mai
punitiv nivel. Cu ce să ne mai sperie?
Cu ce v-au
speriat până acum?
În esență, noi putem să ne exprimăm. Și doctorii o
fac. Că ne dă afară de la serviciu... nu știu dacă mai vine altul în loc, asta
cred că nu ține. Noi nu suntem șantajabili, decât cu justiția – că ești prins
cu mita. Da, pericolele acestea există. Acesta este principalul motiv – că
suntem șantajabili în fața statului și organelor anticorupție. Și asta ne face
să părăsim țara.
Și vă face să
tăceți, totodată?
Nu cred. E ceva legat de educație sau non-violență.
Nouă ni se spune tot timpul că trebuie să fim la muncă, ca să salvăm vieți.
De ce vocea
voastră nu se face, totuși, auzită? Nu puteți fi înlocuiți, asta e clar, că nu
are cine. E din cauza mitei pe care doctorii o iau?
Revenim - pentru că nu suntem uniți. Suntem dezbinați.
Medicul superior are grijă să se pună în lumină frumoasă față de superiorul
său. Cel care este în prima linie nu se mai face auzit, că nu vrea să strice
toate aceste ițe și lasă totul așa cum e. Asta e, suntem dezbinați. Nu suntem
în starea de a protesta. Știți ce văd eu la francezi? Un confort financiar, un
confort de a munci. Și atunci apare și ideea de a protesta. De a vorbi. Din
moment ce ești umilit, păi nici vocea ta nu mai este la înălțime.
Cu doctorii e
ca și cu masele, în general. Oamenii săraci pot fi ușor manevrabili.
Exact. Când ai o poziție în societate, te simți
îndreptățit să vorbești.
Eu văd
situația invers – nu ar trebui să ceri atunci când vezi că lucrurile merg
prost, salariul e mic, condiții de muncă nu sunt, management nu există? Nu am
dreptate? Tocmai că atunci ești îndreptățit să ceri, că nu primești dacă nu
ceri. Sunt de 8 ani în domeniu și nu țin minte ca doctorii să fi ieșit în
stradă vreodată.
Doctorii nu vor ieși în stradă.
De ce?
Noi suntem pasivi din punct de vedere politic.
Doctorul nu trebuie să facă politică. Politicul profită de noi.
Prin ce?
Că trebuie să fim tot timpul la muncă.
Voi nu
trebuie să faceți lucrul nefăcut al altcuiva.
Noi, doctorii, suntem reflecția societății. Dacă
societatea are un handicap într-un anumit procent, să știți că acel procent de
handicap se va regăsi și printre doctori.
Noi avem
oficial peste 10.000 de medici în Moldova. Să se găsească 100 care să se
coaguleze în jurul aceleiași idei e greu?
Ei sunt, dar nu știu cum să zic. Elita a fost
decapitată anume de procedeele noastre politice. Cred că au fost la un moment
dat fiecare într-un partid sau altul. Și apoi li s-au furat interesele și au
devenit șantajabili. Este ca și cu unionismul – această idee a fost
prostituată. Pentru că înțelegem foarte bine că ăștia care promovează această
idee acum nu vor unire, ei vor altceva. Așa și e aici. Nimeni nu-și mai dorește
să lupte cu corupția, dar nu corupția aia mică, când doctorul ia mită 200 de
lei ca să se ducă acasă să-și hrănească familia. La corupția aia de sus mă
refer.
Revenim la
faimoasa mită – doctorul nu poate să nu ia acei bani. Ce faci cu 200 de euro?
Cum trăiești? Cum îți crești copiii?
Medicul este obligat să ia, dacă nu, trebuie să-și găsească
alt lucru, să nu mai vină la serviciu.
Exact. Și
aici nu înțeleg motivul tăcerii. Nu poți trăi legal cu 200 de euro.
Da, rămânem la mită. Marea problemă a statului este că
nu realizează că medicina, în fond, este o ramură foarte profitabilă. Prin faptul
că nu există un preț pentru o procedură, o consultație, pentru prima, pentru
cea repetată etc. există derapaj. Pentru că această mită pe care omul o oferă
doctorului din datorie, că el știe că trebuie să-l întrețină pe doctor, că așa
statul l-a învățat, altul profită de această instabilitate și poate să
inventeze niște prețuri enorme. Aici este problema. Deoarece nu există un
catalog de prețuri decente, unii doctori se justifică pentru a ridica miza
enorm de mult și aici apare derapajul. Lipsa de apreciere duce, în unele
cazuri, la o mită enormă. Și noi știm că sunt doctori care iau mită peste
măsură. Nici nu știu cum să o calific corect. Toată medicina este profitabilă –
în străinătate un spital de mărime medie este privit ca o uzină. Este cel mai
mare angajator dintr-o regiune, unde se regăsesc de la portari până la doctori.
Și acel spital este profitabil. Numai că la noi aceste profituri nu sunt scoase
în evidență. Ele rămân în zona întunericului. Statul ar trebui să legalizeze
salariile mari și atunci tot statul ar avea un profit foarte bun. Eu cred că
oamenii știu foarte bine că doctorul trebuie plătit. Din salariile mari se scot
și acele impozite care trebuie plătite statului, iar acesta este un motiv în
plus pentru care statul ar avea de câștigat dacă scoate din ilegalitate aceste
venituri.
Putem vorbi
de un consens între autorități și doctori în acest caz?
Da, dar probabil că e un consens tacit, iar el are loc
prin faptul că statul întreține această stare de șantaj permanent a doctorului
față de justiție, prin acea mită pe care doctorul este obligat să o ia.
... și
doctorii ajung să aibă venituri mai mari, dar ilegale, iar autoritățile sunt
mulțumite că nu sunt puse la cheltuială, că doar oamenii îi plătesc din puținul
pe care îl au...
Eu cred că pierd și unii, și alții.
Cum ați
reacționa față de un coleg care condiționează actul medical?
Nicicum, pentru că sunt în aceleași condiții ca și
dânsul. Eu ce să zic? Că el condiționează pacientul mai mult sau mai puțin?
Adică,
nicicum? Doar nu vă veți uita la un doctor cum cere 500 de euro de la un
pacient pentru o intervenție sau alta?
De asta și zic. Stabiliți prețuri coerente și dați-i
voie medicului să câștige legal. Este ridicol să vorbim despre salariul
medicului acum. El ar trebui să fie de cel puțin cinci ori mai mare. Salariul
unui medic trebuie să fie mult peste salariul mediu dintr-o țară, Ca în toată
lumea, de altfel.
Ce salariu ar
trebui să aibă un doctor ca să se simtă confortabil să vină la serviciu?
Cred că ar trebui să fie 1.000 de euro, salariu de
bază. Și dacă vreau să consult în privat, atunci să am posibilitatea să o fac.
La ora actuală sistemul medical privat este unica portiță de salvare pentru
medicii din Moldova, este singura posibilitate de a câștiga decent. Sistemul
privat se autoîntreține, acolo nu se fură, acolo pacienții achită serviciile
pentru prețurile stabilite. Uitați-vă ce derapaj se formează în sistemul public
– în primul rând că există mită, apoi faptul că medicii trebuie să consulte mai
mulți pacienți ca să câștige mai mult. Așa ajungem la un hiper diagnostic. Se
întâmplă uneori când pacientul este dus la tratament nejustificat tocmai pentru
faptul că doctorul vrea să-și crească bunăstarea prin faptul de a consulta tot
mai mulți pacienți. Imaginați-vă că doctorul are un salariu decent, atunci și
diagnosticul se va pune mai chibzuit. Chestia asta însă există și în
străinătate. Și în SUA, și în alte state tot există hiper diagnostic. De pildă,
în Anglia și Franța sunt cele mai bine construite sisteme, există salariul fix,
dar sistemul îi permite doctorului să câștige bine, inclusiv în afara orelor de
muncă. Deci, sunt sisteme la care doctorii noștri ar putea atrage atenția...
Liniștitor,
nu-i așa?
În fine, sunt convins că elita noastră politică anume
acolo și se tratează.
Ați revenit
din Franța acum câțiva ani. Ce ați făcut în Franța?
Rezidențiatul în neurochirurgie – 5 ani am făcut
rezidențiatul și apoi 2 ani de clinicat.
De ce v-ați
întors după 7 ani?
Mi-am luat specialitatea și m-am întors. Diploma mea
de specialist este franceză. M-am plictisit acolo (râde). De fapt, sunt
mai multe argumente. În primul rând, în Franța sunt străin, fără doar și poate.
Prima generație de migranți este tot timpul străină. Dorul de casă se simte
foarte mult și uneori te determină să revii.
Înțeleg că de
10 ani sunteți aici. Ați văzut o evoluție în domeniul neurochirurgiei în
ultimii 10 ani?
Doar degradare. Sistemul medical degradează, starea
pacienților degradează. Ei sunt tot mai gravi și tot mai puțin investigați. Nu
pot să zic de toate domeniile, poate unele au evoluat un piculeț. Este
descurajant, în general, că facem un pas înainte și doi înapoi.
Cum vedeți
pacienții acum?
Dacă starea societății se înrăutățește, inevitabil
devine mai rea și starea de sănătate a oamenilor. Pacienții sunt mai tineri,
dar cu patologii grave. Patologiile întineresc foarte mult, e o diferență de
10-15 ani.
Acum activați
în sistemul privat, dar și în cel public. A evoluat în vreun fel Institutul de
Neurologie și Neurochirurgie, instituția în care activați acum?
Nu prea văd evoluție, deși este un paradox. În mod
normal, neurochirurgia trebuie să existe în cadrul unui spital universitar de
vârf, într-un centru unde se concentrează toate forțele. Noi, neurochirurgii,
suntem foarte dependenți de aparataj. În neurochirurgie sunt enorm de multe
patologii, inclusiv patologii înguste unde este nevoie de specializare îngustă,
respectiv neurochirurgia nu poate fi dispersată în mai multe centre. Nu are
rost. Dacă dispersăm neurochirurgia noi devenim mult mai slabi, ceea ce s-a
întâmplat la noi, de altfel. Noi avem cinci centre de neurochirurgie –
Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, un centru la Institutul de Medicină
Urgentă, unul la Spitalul Clinic Republican, la Spitalul Ministerului de
Interne și unul la Bălți. Noi avem mai multe forțe care s-au separat. De ce
s-au separat ele? Din cauza unui ego.
Eu înțeleg foarte bine că, în esență, chirurgii au un
ego foarte pronunțat. Dar în acest caz vorbim de o risipă de bani publici.
Patru centre de neurochirurgie înseamnă patru microscoape Pentero. Ca să
înțelegeți, un microscop Pentero este ca și un Rolls-Royce. Problema este că
noi avem patru microscoape Pentero, însă niciunul din ele nu este utilizat la
justa lui valoare. Cred că ele au un procent de utilizare, în total, de
aproximativ 30 de procente. Deci, noi avem patru Rolls-Royce-uri fără roți.
Un Pentero permite ca noi să vizualizăm intraoperator
arterele cerebrale și în același timp să marcăm celulele tumorale când facem
rezecția tumorii. Bine, astea sunt două domenii care le utilizăm cel mai rar.
Noi avem patru Pentero, dar niciunul nu are capacitățile tehnice să facă
chestia asta, pentru că nu au modulele necesare. Deci, noi avem patru Pentero
care ne-au costat pielea de pe noi, or noi am fi putut dota două săli de
operație super bune într-un centru super bun și să unim neurochirurgii, chiar
și cu ego-urile lor. Un neurochirurg nu poate poseda toată chirurgia, este
imposibil. De aceea, trebuie să avem un centru singur, cu diferite domenii
înguste.
Există o
cursă între neurochirurgi acum?
Egoul nu poate fi desprins de neurochirurgi, de
chirurgi în general, și asta nu e neapărat ceva rău. Problema este că în acest
ego participă și politicul, ceea ce îi permite neurochirurgului să-și facă un
centru, că așa el vrea. Aici e problema.
Ex-ministra
Ruxanda Glavan a reanimat discuțiile privind crearea unui spital universitar,
pe care echipa ei l-a văzut în componența Spitalului Cancelariei de Stat. Nu
credeți că s-ar fi găsit și acolo loc de interese?
Bine, eu sunt sigur că noi am pierdut foarte mult în
domeniul neurochirurgiei din această cauză. Și nu, să nu credeți că este o
opinie izolată. Și colegii mei neurochirurgi consideră la fel. Și cei din
exterior cred că noi avem un sistem medical foarte dispersat. Avem foarte multe
spitale care nu sunt rentabile nici măcar la 10-20 de procente.
Politicul
nu-și dorește această reformă.
Nu se dorește politic, pentru că am moștenit un sistem
handicapat, unde în funcții sunt ținute neamurile și cumetrii până ajung la
pensie. Este o nebunie ce se petrece și noi nu ne dăm seama că prin
favoritismul acesta primitiv noi pierdem medicina.
Cum este să
fii medic într-o instituție publică?
E așa ca și când ai fi un samurai.
De ce?
Luptăm pentru o cauză, dar noi nu știm care e cauza
pentru care luptăm. Nu pot să redau această stare. Este... este schimbător în
fiecare zi. Noi avem o stabilitate, iar asta este cel mai grav. Mai mult, noi
nu avem viitor.
Care sunt
provocările în activitatea de neurochirurg acum în Moldova?
Cred că la momentul actual în domeniul neurochirurgiei
din Moldova nu găsești o sală de operație dotată la o capacitate de 100 de
procente. Ea nu există.
Ce înseamnă o
capacitate de 100 de procente?
În primul rând, nu e nevoie doar de aparataj, dar și
de consumabile. Haideți să vorbim și de acele microscoape Pentero, care au fost
cumpărate, dar nu au modulele necesare. Poate a fost spălare de bani. Nu știu.
Apoi, consumabilele din neurochirurgie sunt foarte scumpe și pentru patologiile
craniene și cele spinale.
Și atunci cum
acorzi ajutor unui pacient cu un „Rolls-Royce fără roți”, fără combustibil,
fără volan, până la urmă?
Asta e starea în care se află doctorii. Este foarte
grav. Te duci la operație cu riscul de a nu o finaliza corect. Asta înseamnă
nopți nedormite. Nu dă Doamne să te duci la operație și să-ți ia cineva
microscopul pentru că a apărut o altă urgență. Și tu să stai fără microscopul
respectiv la momentul respectiv, pentru că el este unul singur. Dacă
microscopul este la un moment dat, dar poate să nu fie masa de operație, nu
sunt suficiente mese de operație funcționale. Dacă cu astea e ok, la un moment
dat poate să se întâmple că nu există un medicament. Uneori se întâmplă că
există o ruptură de stocuri la aceste medicamente.
Aveți în
funcție un director relativ proaspăt pus în funcție. S-a schimbat abordarea de management în
spital?
El are idei destul de bune în privința managementului,
pentru că-și dorește un centru bun, mare de neurochirurgie, ceea ce ne dorim
noi toți. Din păcate, nu știu dacă va obține foarte multe, pentru că așa cum
deja am zis, eu cred că viitorul neurochirurgiei este într-un spital foarte
mare, un singur spital concentrat, unde
să existe toată gama de aparataj pentru a oferi posibilitatea de acorda
ajutor medical. El are idei foarte bune, dar nu știu dacă sunt auzite de către
autorități.
Vă expuneți
zilnic unui risc de malpraxis. Acum greșeala doctorului este judecată prin
prisma Codului Penal. Nu este oare acesta un motiv serios pentru a aborda
problemele despre starea medicinei?
Sigur, dar cine are timp să conștientizeze acest
lucru? Din păcate, așa suntem noi toți, ca și toată societatea de altfel. Până
nu ne atinge personal, nu ne implicăm. Vă spun o chestie. Marea diferență
dintre moldoveni și francezi este următoarea. Acolo din start doctorul a
crescut într-o societate sănătoasă, într-un mediu etic, unde sentimentul de
respect față de propria persoană este foarte pronunțat. Acolo, medicii au și o
conștiință socială. Acolo ei nu își doresc să derapeze într-o extremă sau alta.
Niciodată un doctor francez responsabil social nu-i va prescrie pacientului un
examen fără motivație. El nu va face acest lucru, pentru că este un supra cost
pentru spital și el înțelege acest lucru. Când noi prescriem un medicament
foarte scump sau un aparat foarte scump noi cheltuim banii societății, banii
noștri. Noi am venit din start într-un mediu unde au existat doar lipsuri. Noi
suntem încă într-o perioadă socialistă. Trebuie să treacă timp ca să apară o cu
totul altă atitudine față ce aceste lucruri. Noi am venit din lipsuri deja.
Ca doctor cum
ați simțit impactul corupției mari pe pielea Dumneavoastră?
Ceea ce avem noi acum este impactul corupției mari.
Sărăcia este sinonimul corupției. Cu cât suntem mai săraci, cu atât suntem mai
corupți. Sistemul medical e într-o stare de sărăcie, pentru că medicii au fost
puși în situația de a fi coruptibili, iar cei de sus sunt liberi să facă
corupția mare. Să nu credeți că în sistemul nostru medical nu sunt bani. Sunt
suficienți bani. Dacă s-ar investi corect, deja ar fi fost mult mai bine.
Vedeți sistemul medical din Cuba. Este un sistem performant. Ei investesc
foarte mult în aparataj modern și au un sistem super bine dotat. Idee e că noi
nu știm unde pleacă acești bani din asigurări și din buget, noi nu știm cum ei
sunt administrați. Dacă ar ajunge pentru salariile medicilor ar fi foarte bine.
Nouă nu ni se dau speranțe pentru reforme adevărate. Dar de acelea adevărate,
nu mutatul unui perete. Reforma înseamnă schimbarea sistemului.
În pauze
discutați despre miniștri, despre schimbările de la minister?
Nu că cineva ne-ar lua în seamă, discutăm și noi ce
vedem la televizor.
E o lume
paralelă dintre ei și voi?
Da.
Ați discutat
și despre noul ministru?
Da, dar nu prea avem ce discuta. Pentru mine personal
este o persoană necunoscută. Nu am niciun fel de opinie. Nu, din partea
politicului nu am niciun fel de speranțe. Pe termen scurt ne poate salva doar
medicina privată. Eu știu că într-un spital privat șansa ca pacientul să fie
tratat calitativ și bine este mai mare decât într-un spital public. În Franța
sistemul privat este privit ca și cel public și este pus pe picior de
egalitate. Ei au clinici private care au un rating de credibilitate mult mai
mare decât cel public. De ce să discriminăm? Statul profită din urma privatului
de două ori mai mult decât în urma publicului. Dacă vorbim de același Pentero.
El n-ar fi fost cumpărat în sistemul privat, deoarece acolo se investește în
mod logic. Eu cred că trebuie să existe o poliță valabilă, atât pentru stat și
pentru privat.
Vă vedeți în
continuare în Moldova?
Greu de spus. Din ce în ce mai puțin. Acum trec tot
mai mult în zona privată, pe care o consider o soluție pentru sistemul medical
din Moldova. Medicina va degrada foarte mult, în așa hal că va trebui să
plecăm. Eu vrea să fiu plătit pentru ceea ce fac, fără condiționări. În toată
lumea medicii fac parte din înalta societate. Nu vreau să fiu criticat că am un
Mercedes S Class. E adevărat că există partea etică și că în sărăcia aceasta nu
poate omul să aibă așa mașină. E adevărat, veniturile în medicină sunt
fabuloase, doar că ele trebuie puse la evidență.
Tag: dan lisii neurochirurgir roll-royce pentero
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,44 %