Rodica Gramma despre declarația ministrei Sănătății privind aroganța unor medici. „Parcă stăm pe un coș cu muniții și mai explodează câte una, dar nu facem nimic. Așteptăm să explodeze următoarea”
Sănătate INFO
22 iulie, 2019, 13:22
Vizualizări: 5606
Este un lucru foarte îmbucurător atunci când comportamentul angajaților din sistemul sănătății intră în vizorul autorităților centrale. Totuși, nu este în premieră pentru țara noastră. Pe parcursul ultimilor vreo 7-8 ani se tot vehiculează cu astfel de declarații.
Rodica Gramma, master în bioetică, master în legislație și management în
sănătate, doctor în filosofie
Doamna Gramma, în acest week-end, ministrul Sănătății, Ala Nemerenco, a
declarat război, precum s-a exprimat, „indiferenței, aroganței, incompetenței,
inculturii manifestate de unii colegi medici sau asistenți medicali în raport
cu pacienții săi”. E adevărat că nu a explicat contextul acestui război, prin
urmare noi putem doar să presupunem contextul acestei declarații. Totuși, nu
primul demnitar care declară asemenea războaie. A mai făcut-o fostul premier,
Pavel Filip, și alți responsabili de la minister. În calitate de expert în
bioetică și legislație medicală, credeți că e o declarație care poate schimba,
într-adevăr, lucruri? Vă întreb, pentru că am văzut că ați avut o opinie scurtă
pe Facebook la cest subiect.
Este un lucru foarte îmbucurător
atunci când comportamentul angajaților din sistemul sănătății intră în vizorul
autorităților centrale. Totuși, nu este în premieră pentru țara noastră. Pe
parcursul ultimilor vreo 7-8 ani se tot vehiculează cu astfel de declarații.
Mai mult chiar, în 2017, ca să arate că se face măcar ceva în acest domeniu,
Ministerul Sănătății a declarat că „în premieră” medicii din țara noastră vor
avea Cod de Etică, trecând prin Hotărâre de Guvern Codul elaborat și publicat
încă în 2008.
Din acest subiect s-au făcut
mereu cazuri și declarații populiste, dar nu am văzut nicio abordare
constructivă. În ultimii ani toți miniștrii arătau a fi tare interesați de
acest subiect, „autosesizându-se” la fiecare pas, solicitând concedieri, până
și concediere ilegală de rezidenți. Să nu uităm și de „sângele” cerut de Pavel
Filip în cazul Niculinei Bulat.
Dar consider că să concediezi pe
cineva este ultima măsură, când nu mai există șanse pentru cel care a încălcat.
Suntem într-o criză enormă de cadre... Personal, îl cunosc pe unul dintre
medicii concediați la fierbințeală, pentru că se dorea „să sară capete” și „să se
raporteze” ceva. El a plecat imediat în România. Îmi spunea că demult
intenționa, dar acum a înțeles că nu mai are ce aștepta aici...
De ce cadrele medicale, ca să nu
vorbim doar de medici, devin indiferente, arogante la un moment dat? Ce se
întâmplă cu acești angajați?
Cauzele sunt diferite. E vorba de
oboseală, ardere profesională, disperare, furie, supărare. Unii nici nu înțeleg
că ei comit o încălcare. În anii de studenție au avut nenorocul să vadă niște
comportamente tipice perioadei sovietice, iar cunoștințe în domeniul
obligațiilor medicilor și drepturilor pacienților nu au primit niciodată. De
exemplu, eu am întâlnit un medic care era convins că taina medicală este informația
care nu trebuie s-o comunici pacientului, ca să nu-i faci rău. Și apropos,
programele de instruire medicală au rămas superficiale la acest capitol până în
prezent. Dacă în programele instituțiilor de învățământ medical din țările
dezvoltate subiectul comunicării și cel al legislației sunt incluse în
structura integră a educației medicale pe tot parcursul anilor și se regăsesc
în examenele finale, la noi, cu regret, aceste domenii au un caracter mai mult
episodic.
Dar nu putem da vina mereu pe
oboseală, condiții, etc. Poate, totuși, merită un război, cum spune ministra,
ca să înceapă să se schimbe ceva din acest punct de vedere?
În niciun caz nu îi apăr pe cei
care uită de bun simț și omenie. Pentru toate cazurile însă trebuie să existe mecanisme clare și concrete
de control. Mulți mă întreabă, de ce nu se
poartă așa cei din privat, doar au aceleași studii. Desigur, însă au și un
control serios. Ei știu că satisfacția pacientului este importantă pentru
angajator. De asta va depinde salariul și chiar angajarea lui de mai departe.
Atât timp cât comportamentul, comunicarea medicului la nivel instituțional nu
este reglementată și cuantificată, mulți vor trece peste limitele permise.
Calitatea nu poți să o declari, dar trebuie să o măsori, ca să poți să o
controlezi.
Cum poate fi realizat acest
lucru?
În orice instituție trebuie să
existe mecanisme transparente și bine puse la punct pentru măsurarea
satisfacției, atât a pacientului, cât și a angajaților.
Merg în foarte multe instituții
medicale și văd cum procesul de măsurare a satisfacției pacienților este foarte
formal. Se aplică niște chestionare care se fac pentru a avea dosarul plin, atunci
când se trece acreditarea. Unde, cum și cine colectează aceste chestionare, pe
cât sunt acestea de obiective, pe nimeni asta nu interesează. Se pun doar niște
bife și ne lăudăm că avem satisfacție peste 75%.
La cursurile mele, de multe ori,
aduc exemplul companiilor telefonice, care revin ca să te întrebe dacă ești
satisfăcut de deservirea oferită. Oare administrația unui spital nu vrea să
cunoască cât de satisfăcut a plecat pacientul după 10 zile de spitalizare? Ce
ar fi trebuit să îmbunătățească? I-a cerut cineva plata suplimentară pentru
servicii medicale? Acesta este un mod direct de a cunoaște ce se întâmplă în
instituția care o conduci. Un manager nu poate cunoaște tot ce se întâmplă la
el în instituție, dar poate afla dacă deschide cât mai multe canale de
comunicare cu beneficiarii și va ști cu siguranță cine dintre lucrătorii săi nu
știe regulile de comportament medical, cine condiționează actul medical și vrea
mituit, etc. Anume aceste mulțumiri sau nemulțumiri ale pacienților ar trebui
să fie parte importantă pentru criteriile de salarizare a lucrătorilor
medicali, promovare în funcții sau chiar concediere pe cale legală.
Pacienții noștri, când sunt
nemulțumiți, se plâng direct la minister, pe când ar trebui create instrumente
la nivel instituțional, unde multe conflicte ar putea fi folosite ca lecții
pentru a nu se repeta altele. Cu regret, până în prezent nu prea am întâlnit
abordări constructive în cazul conflictelor. Se făcea gălăgie, se revoltau
pacienți în mass media și medici în rețele de socializare. Dar acțiuni concrete
de îmbunătățire, ca să se înțeleagă cauză, ca să fie evitată repetarea unor
astfel de situații, nu am văzut. De parcă am sta pe un coș cu muniții și din când în când explodează
câte una, dar oricum nu facem nimic... stăm și așteptăm până va exploda
următoarea...
Totodată, satisfacția angajaților
am întâlnit că se măsoară în doar în 2-3 instituții din țară. Pe manageri nu îi
interesează nemulțumirea personalului. Ei trebuie să știe însă că această
nemulțumire va influența calitatea actului medical. Atunci când există un
conflict dintre asistent și medic, între medicii unei subdiviziuni sau între
colectiv și administrație, pacienții vor fi cei care vor avea de suferit.
Ce ne împiedică să avem o
asemenea practică în instituțiile medicale? Vorbim de atâția ani despre
satisfacție, nesatisfacție...
Această indiferență este cauzată,
iarăși, de mai multe circumstanțe. În primul rând, mulți dintre managerii
instituțiilor medicale nu cunosc despre aceste posibilități. Au preluat stilul
de conducere totalitar, se separă de echipă și comunicarea lor cu personalul
medicale, adesea, se reduce doar la strigăte și pedepse, dacă se întâmplă
cazuri grave. Angajații se revoltă în gând, se tem și, de regulă, repetă
comportamentul șefului în relația cu pacienții săi.
În teoriile managementului eticii
instituționale așa colectiv se numește „haită de lupi”. Fiecare răspunde pentru
sine, își face propriile interese. În așa colective se închid ochii la plățile
ilicite, considerându-se ca e ceva normal, „toți fac așa”. Greșelile colegilor
nu se raportează, se mușamalizează, căci este o înțelegere tacită reciprocă.
O altă cauză este faptul că, în țara noastră, calitatea actului medical se
măsoară doar în bani. CNAM, care este obligată să ofere beneficiarilor servicii
medicale de calitate, nu face nicio acțiune vizibilă în acest sens. De câte ori
am încercat să îi sesizez pentru a-și asuma careva responsabilități pentru
actele medicale necalitative, ei dau toată responsabilitatea la Agenției
Naționale pentru Acreditare în domeniul Sănătății și Asistenței Sociale (n.r.
fostul Consiliul
Național de Evaluare și Acreditare). Și aici însă avem foarte multe lacune. Acum
4 ani, Oficiul Avocatului Poporului a înaintat 8 standarde către CNEAS-ul de
atunci pentru a le include în evaluarea nivelului de respectare a drepturilor
pacientului în instituțiile medicale. Acestea urmau să fie niște criterii
foarte importante pentru acreditarea instituțiilor. Cu regret, până astăzi, nu
s-a întreprins nimic în acest sens.
Un alt aspect este evidența personalului medical care este apreciat cu un comportament neadecvat. Chiar dacă este eliberat din funcție dintr-o instituție medicală, în condițiile unei crize de cadre șiu lipsei unei evidențe centralizate, acest specialist se poate angaja în orice altă instituție. Planul sectorial de luptă cu corupția (2018-2020) include acțiuni concrete în acest sens, însă nu cunosc să fie întreprins ceva real până în prezent, cu toate că până în 2020 nu a mai rămas mult. Sper mult ca a venit timpul când vom vedea și acțiuni concrete din partea ministerului, pe lângă promisiunile declarate ani la rând.
Doamna Gramma, vă mulțumim pentru
explicații.
Tag: incompetență, indiferență, cadre medicale
Categoria: Opinii
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
29 martie, 2018, 13:43
29 martie, 2019, 09:07
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,55 %