Dan Lîsîi, neurochirurg: „Politicile din domeniul sănătății trebuie făcute de profesioniști din interiorul sistemului și consultate la nivel de spital, în dialog direct cu doctorii”
Odată cu venirea unei noi guvernări, oamenii au început să aibă din nou speranță. Acum suntem anxioși să vedem și rezultate, dar în special acele semne care să ne confirme că urmează cu adevărat o schimbare.
Autor: Irina Papuc
02 septembrie, 2019, 09:45
Opinie de Dan Lîsîi, neurochirurg
Experiența acumulată în Franța, ca medic și neurochirurg, mă face în primul rând sa reacționez la modul cum se lucrează sau, mai bine zis, cum nu se lucrează în sistemul medical din Moldova. Lansez câteva propuneri care vin, bineînțeles, să soluționeze problemele pe care le întâlnim cel mai des. Sper, astfel, ca decidenții politici de la Ministerul Sănătății să-și pună următoarele întrebări:
1. Libera exprimare a doctorilor într-o instituție medicală
Este de la sine înțeles că doctorii sunt figura centrală dintr-o instituție medicală. Ei tratează, se autoperfecționează, elaborează ghiduri și scheme, se întrunesc în societăți profesionale etc. Deci, este absolut normal ca deciziile nu doar de tratament individual, dar și de organizare a spitalului să le aparțină într-o oarecare măsură. În spitalele din Franța doctorii aleg un Consiliu Medicilor și președintele acestui Consiliu, care este un fel de Director medical de la noi. Deci, li se oferă putere de decizie și posibilitatea de a se face auziți, în contrast cu modul vertical decizional de la noi.
2. Conflictul de interese
Conflictul de interese pentru managerul spitalului din Franța pur și simplu nu există. De ce? Deoarece directorul general nu este medic, ci este un profesionist cu școală de gestionare a instituțiilor publice, cu studii economice etc. Deci nu veți găsi, oriunde ar fi, un medic cu diplomă și experiență de a trata, după zeci de ani de carieră medicală, să se convertească brusc la o slujbă nouă, făcând praf cariera sa de medic. Astfel, un manager sau director general nu poate interveni în gestionarea problemelor medicale decât prin intermediul Consiliului Medicilor. Un punct din noul Regulament privind numirea în funcţie pe bază de concurs a conducătorilor instituţiilor medico-sanitare publice, prevedea ca directorul, care mai este și chirurg, să poată opera după orele 16.00. Or, tocmai acest punct constituie o eroare și un mod sigur de ocoli acest sistem. Ora 16.00 poate oricând deveni 15.00 sau chiar 9.00 pentru pacienții urgenți. Mă întreb, de asemenea, cine va juca rolul de a urmări dacă există un conflict de interese sau nu după alegerea directorului? Căci e cunoscută impermeabilitatea doctorilor și chiar rezistența lor de a raporta diverse nereguli superiorilor de la Ministerul Sănătății. Va gândiți să creați un corp de control? Cât de integru la rândul său va fi și acest corp de control?
3. Cum veți gestiona consultațiile pacienților?
Știați că până astăzi pacienții din spitalele publice se consultă ad-hoc? Că nu le este rezervat timpul necesar, nici ora? Deseori sunt consultați mai mulți pacienți într-o sală, astfel că toate normele etice sunt la pământ. Din acest punct de vedere spitalele private sunt deja cu un pas înainte. Pacienții se programează din timp, cel puțin marea majoritate. Se întrunesc astfel și condițiile unui consult de calitate. Dar cum se întâmplă dacă sunteți consultat într-un spital public? Se face exact ca în epoca comunistă: pe culoar, la întâmplare să prinzi medicul dorit de mânecă, ori telefonând cunoscuți, apelând la tot felul de relații. Aceste practici sunt umilitoare și pentru pacienți, și pentru doctori. Deci, așteptăm un regulament clar de stabilire a programărilor de consultație a pacienților.
4. Cine are curajul să vorbească despre integritatea reală a medicilor?
Am observat că și actualii decidenți adoptă o atitudine mai degrabă politicianistă, dacă nu chiar populistă, în ceea ce ține de „integritatea” doctorului. Se pare că e clar pentru toată lumea că nu putem cere integritate fără a asigura salarii sau posibilități de a avea o remunerare transparentă și decentă. Am încercat să vin cu aceste idei deja redundante, dar necesare. Mi-e teamă că legile de funcționare a spitalului după un model occidental să nu fie din nou schimbate pe niște regulamente calchiate după modelul sovietic. Dar până atunci, am o singură cerință care totuși merită cel mai mult atenția – politicile din domeniul sănătății trebuie făcute de profesioniști din interiorul sistemului și consultate la nivel de spital, în dialog direct cu doctorii.
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
