Am discutat subiectul cu profesorul Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică, fost viceminsitru al Sănătății și medic-șef sanitar de stat în perioada pandemiei de gripă din anii 2008-2009.

Domnule Lozan, autoritățile ne-au asigurat în aceste zile că sunt pregătite să intervină și să facă față unor eventuale cazuri de îmbolnăviri cu noul tip de coronavirus. La suprafață, nu ai avea ce să le reproșezi. Dumneavoastră a trebuit să gestionați pandemia de gripă din 2009 din Moldova. Ce puteți să ne spuneți despre pregătirea de acum?

Nu știu dacă am dreptul să mă pronunț din acest punct de vedere, pentru că nu dețin absolut tot spectrul de informații, dar, din ceea ce difuzează presa și se discută printre profesioniști, înțelegem că autoritățile responsabile au o colaborare destul de bună cu organizațiile internaționale, în special cu OMS, care vine cu un șir de recomandări pentru toate statele lumii în ceea ce privește capacitatea de răspuns pentru această provocare de sănătate publică. Într-o formă sau alta avem asigurate capacități de diagnostic, de tratament. Cel puțin, sunt asigurări din partea autorităților că aceste lucruri le avem la dispoziția populației, în caz de îmbolnăvire.

Dar...

Dar în condițiile în care astăzi, virusul nepătrunzând încă oficial pe teritoriul Moldovei, deja a provocat o „epidemie” de panică în rândul populației, atunci avem o deficiență la acest capitol. De ce? Fiindcă un actor extrem de important în această capacitate de răspuns este însăși populația și nu putem admite că sistemul sănătății să fie poarta și cheia la toate problemele din societate.

 Bun, de ce a ajuns populația să se teamă atât de mult de acest virus, care nici măcar nu a ajuns în Republica Moldova?

Cred că răspunsul e unul complex. În primul rând, bănuiesc că e o deficiență de comunicare. Este o știință întreagă care se numește „comunicarea în situațiile de urgență în sănătate publică” în care este inadmisibil ca mesajele oficiale despre pericolul epidemic sau pandemic să parvină din diferite surse. Acest lucru duce în eroare societatea. Mesajele principale trebuie să vină dintr-un centru unic de comandă, creat la nivel de stat.

Cine e instituția, omul care trebuie să le transmită?

Noi avem Comisia extraordinară de sănătate publică. Acolo și trebuie să se clarifice de unde trebuie să se întâmple acest lucru, deoarece urmare a reformelor în domeniu e mai dificil să te pronunți în privința rolului unui sau altui actor. Cu mai mulți ani în urmă am avut funcția de medic-șef sanitar de stat. Atribuția medicului-șef sanitar de stat era să coordoneze activitățile tuturor ministerelor și administrațiilor în condiții de criză, ceea ce nu este acum. Mai mult, funcția respectivă nu este delegată unei sau altei autorități. Cert este că mesajul trebuie să fie coerent și dintr-o singură sursă. Mesajele transmise contradictoriu, duce la scăderea credibilității în societate.

Un alt factor important, pe care nu l-am văzut în 2009, este avalanșa pur și simplu copleșitoare de mesaje false, denaturate, care ajung să fie transmise pe rețelele de socializare. Ele doar duc la perpetuarea panicii, stării de frică și fobiei în societate.

Dle Lozan, accesul la internet e mult mai mare decât în 2009 și nu prea ai cum să oprești avalanșa asta de informații. Atunci rețelele de socializare nu erau atât de active și nici informația jurnalistică nu era atât de activ plasată acolo. Cum ar fi trebuit să se orienteze autoritățile pentru a preveni această panică? E adevărat că nu avem medic-șef sanitar de stat, dar ar trebui probabil să existe un om, care să ne comunice toate aceste lucruri...

Nu e vorba neapărat de un singur om. Poate fi o autoritate, o instituție. Experiența zilei de astăzi ne arată că este vital ca populația să primească informații clare, credibile, profesioniste, cu toate evidențele de ultimă oră pentru a evita panica. În comparație cu pandemia de acum 11 ani, pericolul acestei epidemii este unul foarte relativ. Acest virus este mult mai slab în capacitatea lui și de letalitate, și de răspândire, în comparație cu alte tipuri de coronavirus. Populația trebuie să știe, și asta nu e o descoperire nouă, că fiecare al patrulea bolnav de o infecție respiratorie acută are la bază un tip de coronavirus.

Pericolul acestui nou tip de coronavirus vine din două părți – oamenii încă nu știu cum să se comporte cu el și, da, avem o particularitate mai specifică. Dacă în restul infecțiilor respiratorii persoana devenea contagioasă, adică putea transmite virusul după ce manifesta semnele clinice, atunci în acest caz – nu. Persoana poate transmite virusul deja la infectarea propriu-zisă, ceea ce induce panică în condițiile în care nu ești sigur dacă ai făcut sau nu boala. În plus, și perioada de incubație este mai mare decât la coronavirusurile precedente.

Luni, la ședința comisiei extraordinare au fost prezenți practic toți actorii responsabili de sănătatea publică, în acest caz de „intrarea” coronavirusului în țară. Unii specialiști mai sunt de părere că ar trebui să fie în alertă armata, Consiliul de Securitate. Dvs ce credeți?

Organizația Mondială a Sănătății spune că măsurile trebuie să fie proporționale. Chiar astăzi avem măsuri antiepidemice neproporționale. Am citit în presă că Primăria Municipiului Chișinău a interzis matineele pentru copii.

Voiam să ajung la acest subiect. Nu se exagerează?

Se exagerează, fiindcă această măsură este indicată în caz de epidemie. Noi, oficial, nu avem înregistrat niciun caz de COVID-19 și noi deja aplicăm măsuri care depășesc nivelul de alertă anunțat.

Deci e un răspuns de frică, de comunicare insuficientă...

Îmi amintesc că în 2009 Republica Moldova de rând cu o altă țară europeană – Germania – a fost recunoscută de către Biroul Regional al OMS drept țară exemplu în campanie de informare împotriva gripei pandemice. Atunci am avut pliante informaționale, care au ajuns prin intermediul Poștei Moldovei la fiecare familie din această țară. Au fost spoturi publicitare, care rulau la fiecare oră la toate TV-urile. Un element inedit a fost colaborarea cu prestatorii de servicii de telefonie mobilă de atunci, care au fost foarte receptivi și populația a primit SMS-uri, atât cum să se comporte în cazul respectiv, cât și cum trebuie să se comporte în cazul depistării virusului. Frica și fobia vine din necunoaștere și din valul ăsta de informații false.

Nouă ni se recomandă tot mai des în ultima vreme că soluția prevenirii infecțiilor e spălatul pe mâni, dar știm care e situația în instituțiile publice în ceea ce privește aprovizionarea cu produse igienice, mai ales săpun, șervețele de unică folosință, etc. Ar fi trebuit să existe niște decizii și în acest sens?

Cu toate responsabilitate vă spun că spălatul pe mâini nu e o măsură valabilă doar în cazurile de pandemie sau pericol epidemic. Spălatul pe mâini trebuie să fie o normă oricând. Faptul că nu avem condiții de igienizare, și nu doar pentru copii, e o problemă. Noi uităm de o mulțime de localuri publice cum sunt piețele, gările, casele de cultură, instituții ale statului, etc, în care aceste condiții lipsesc. E un lucru foarte prost. Dar mesajul cu spălatul pe mâini pe care ni-l transmit autoritățile naționale și internaționale este unul extrem de important. E o măsură de prevenire a bolilor foarte eficientă și trebuie să devină o deprindere de rutină pentru oricare om din această țară. Mâinile trebuie spălate după orice contact sau ieșire în spațiul public, frecventarea unităților sanitare, etc. Mai nou se recomandă folosirea dezinfectanților pe bază de alcool, care la fel sunt foarte eficienți în menținerea igienei.

Dle Lozan, știm că pacienții suspecți de coronavirus urmează să ajungă la Spitalul de Boli infecțioase Toma Ciorbă. Iarăși, la suprafață pare a fi pregătit, boxe, paturi. Și totuși, cât de pregătit este sistemul medical pentru a face față chiar și unui val mic de pacienți?

Nu cred că este cineva care să poată răspunde exact la întrebarea Dumneavoastră. Cred că încă mai avem timp și ar fi oportun să se petreacă un exercițiu de simulare pentru a vedea funcționalitățile și mai ales intercomunicarea dintre servicii. Practica arată că cele mai mari probleme apar la interacțiunea dintre diferite servicii și nu doar între cele medicale

În general, care ar fi mesajul pe care trebuie să-l transmită autoritățile și ce lecție am învățat sau nu am învățat din 2009 încoace?

Cel mai important mesaj este cel de non-panică. Sigur că este o situație neobișnuită, dar deloc una drastică. Noi avem câteva mii de decese de coronavirus la nivel mondial, dar în lume în luna ianuarie, de exemplu, au murit peste 50 de mii de oameni din cauza virusului gripal. Noi avem, apropo, epidemie de gripă în Moldova și uităm de ea, dar ne temem de coronavirus. E o situație paradoxală provocată din necunoaștere și de comunicare debalansată. Deci, nu avem motiv de panică. Este un virus de infecție respiratorie acută despre care, peste un an sau poate mai puțin, ne vom aminti ca despre ceva obișnuit. Este nevoie, sigur, de mobilizare, de comunicare adecvată.

Aș avea un mesaj special pentru două categorii de nespecialiști, care se implică foarte mult în comunicarea cu populația și este în defavoarea ei. Este vorba de implicarea politicului. Este ne-etic și, dacă doriți, amoral ca politicul de orice culoare, din partea puterii sau a opoziției, din dorința sa de a obține PR politic ieftin, utilizează problema epidemiei de coronavirus.

Problema coronavirusului trebuie să unească toate capacitățile acestei țări, așa cum sunt ele, să le așeze la o masă de comunicare și asta nu poate fi obiect de speculație în a arăta că cineva e mai bun și cineva e mai rău.

Unele partide au propus audieri în Parlament...

Dacă partidele au suficientă maturitate, ar trebui să evite componenta politică. Nici nediscutat și nici necontrolat subiectul nu poate să rămână, dar trebuie mobilizate eforturi pentru susținerea lui.

Un alt mesaj este pentru mass-media. Din păcate noi înțelegem exagerat democrația, când fiecare crede că poate publica orice și poate să-și spună punctul de vedere. În situații obișnuite, da. În situații de criză, de epidemie, preepidemie și pericol pandemic cred că responsabilitatea e și a mass-mediei. Speculațiile duc la panică. Au dispărut măștile, în România, Italia, China lumea își face rezerve de produse alimentare. Este o panică provocată artificial. Cred că mass-media trebuie să fie foarte atentă și selectivă cu informația.

Domnule Lozan, vă mulțumim pentru explicații.