Liniuțe. Pătrățele. Alfabet și Dezinfectanți. Cum s-a pregătit școala să înfrunte Covid-ul
Violeta Colesnic
06 octombrie, 2020, 11:39
Vizualizări: 3893
Curtea școlii din satul Cruglic este goală, iar peste liniștea din jur vântul aduce niște frânturi de voce care vorbește pe silabe. Pe măsură ce ne apropiem de școală vocea devine tot mai clară, iar prin ferestrele deschise auzim vocea profesoarei, accentuând fiecare cuvânt.
Așa vorbesc, de cele mai ori, profesoarele de clasele primare. Cele câteva
frunze căzute pe jos la început de toamnă sunt greblate și adunate grămadă de
un măturător care nici nu se uită în direcția noastră. Când însă liniștea
satului amestecată cu vocea profesoarei și foșnetul frunzelor greblate este
acoperită de huruitul unui tractor, măturătorul lasă grebla și-l caută cu
privirea pe cel care stă la volanul acestui imens vehicul. Îi strigă mai mult
din politețe, cu jumătate de voce, pentru a nu deranja copiii care stau în
bănci: „Da un’te duci, ăi”? Și fără să
aștepte un răspuns, dă din cap în sens că a înțeles și știe el tare bine
încotro se duce omul cu tractorul.
Ajungem la ușa școlii odată cu sunetul care anunță pauza. Imediat, din
spatele ușii principale încep să iasă grupuri de copii. Inscripția de pe ușă „acces
interzis” ne ține pe loc și, imediat, în întâmpinarea noastră ies câteva
persoane, una dintre ele - cu termometrul.
-
Dvs
ați văzut că pe poartă scrie „acces interzis”? Deja ați încălcat una dintre
reguli. Părinții nu intră pe teritoriu. Îi aduc pe copii doar până la poartă.
Aflăm că cea care ne-a probozit este directoarea liceului, Nadejda Burciu.
Ne spune să așteptăm cât ea analizează dacă să ne permită sau nu să intrăm,
pentru că în școală este interzis accesul străinilor, inclusiv al
jurnaliștilor. Cât așteptăm, unul dintre copii coboară în fugă scările sărind
peste fiecare două trepte, dar este oprit pe loc de o femeie de serviciu. „Da
tu unde te duci? Chiar acum înapoi!”, îi spune femeia și, copilul, ascultător,
face stânga împrejur. Am aflat ulterior că fiecare etaj, fiecare coridor este
delimitat, iar copiii din aripa dreaptă nu au dreptul să treacă de linia roșie
și să treacă în aripa stângă.
Prin intrarea principală, cea prin care am intrat și noi, au voie să intre doar
trei clase primare. Alte trei clase primare intră pe o altă ușă. Două clase de
la etajul trei intră pe ușa care duce la scara din stânga, repartizată doar pentru
ei. Alte două clase intră pe o altă ușă și urcă pe scara din partea dreaptă. Încă
trei clase care au lecțiile la etajul trei intră prin galerie, iar cea mai voluminoasă
clasă, de 30 de copii, are propria încăpere, separată de școală. La fel și în
pauze, copiii ies afară prin coridorul repartizat doar pentru ei, iar afară
stau doar pe terenul lor: unii în fața școlii, alții în spatele școlii sau în
fața atelierului. Acum, în fața școlii au ieșit la pauză 50 de copii.
Nadejda Burciu: Au mult spațiu și asta le permite să păstreze distanța. Mai
încălcă ei, dar alături de ei mereu este o persoană de serviciu. La fiecare
pauză, la fiecare etaj, afară sau la cantină, alături de orice grup de copii
este câte un profesor.
Soneria sună strident și intrările în școală devin aglomerate. Aproape
mașinal, fiecare elev trece pe la dozator și își dezinfectează mâinile din
mers. Unii trec pe alături fără să se oprească.
-
Hei,
Costel, ai uitat să dezinfectezi mâinile, spune la un moment dat directoarea,
întrerupând discuția cu noi.
Costel face doi pași în urmă, apasă butonul dozatorului și își freacă mâinile,
alergând pe scări.
- Le
spunem, le repetăm de mai multe ori, pentru că sunt copii. Cea mai frecventă
frază pe care o repetăm acum este „păstrăm distanța” și „dezinfectați mâinile”.
Acum au fost la pauză copiii din ciclul gimnazial și cel liceal. Peste câteva
minute va fi pauza pentru cei din ciclul gimnazial, iar cei din ciclul primar
merg la masă. Am organizat totul astfel încât cei mici să nu se intersecteze cu
cei mari. Am făcut totul pentru ca să avem prezența fizică a elevilor. Sper să
reușim, dar este greu.
La Liceul din Cruglic învață copii din câteva sate: Ișnovăț, Ohrincea, Izbiște și Hârtop. Cei 324 de elevi au format 15 complete de clasă, inclusiv câte două clase de 1-a, 2-a și a 4-a. Clădirea școlii este mare, iar asta i-a permis administrației să organizeze învățământul cu prezență fizică.
În clasa 1-a „A” sunt 18 copii. Toți o privesc curioși pe profesoara lor,
cu fața ascunsă sub mască, cum desenează pe tabla curată un cerc și un pătrat.
La lecția de matematică, copiii astăzi învață despre poziții și direcții.
Fiecare fetiță are pe bancă câte un pachet cu șervețele umede de culoarea roz,
iar ale băieților sunt de culoare albastră. Ne spun că au în ghiozdane câte o
sticlă cu apă, una cu soluție dezinfectantă și mască. Deși, potrivit
regulamentului, elevii nu sunt obligați să poarte masca, câțiva copiii au pe
masă măști.
Irina, profesoara: Ei știu că trebuie să păstreze distanța, dar este greu.
Sunt clasa 1, vor să se țină de mână și atunci discutăm despre virus și despre
cum trebuie să ne protejăm. Corect, elevi?, li se adresează ea.
„Daaaa”, răspund copiii în cor.
„Pe lângă liniuțe, pătrățele și cerculețe ei trebuie să mai învețe și
altceva. În afară de regulile clasei trebuie să mai știe și cum să se spele pe
mâini, cum să păstrăm distanța și cum să dezinfectăm mânuțele. Nu ne este
ușor.”, spune profesoara de la clasele primare, apoi uitându-se spre clasă,
începe să le pună întrebări, pe rând.
-
Daniel,
ce știi despre Covid?”
-
Ne
îmbolnăvește, răspunde elevul, fericit că l-a întrebat pe el primul.
-
Cristinel,
ce este coronavirus?
Cristinel se ridică repede în picioare și, aproape declamând, ca pe o
poezie, privind drept în ochii profesoarei, spune tot ce știe el despre acest
subiect:
-
Co-ro-na-virus
este un…un…un virus.
Accentuează cuvântul „coronavirus”, spunându-l aproape pe silabe. Este un
cuvânt prea complicat pentru un copil de clasa I care învață să țină pixul sau
să scrie cuvântul „ma-ma”. Colegul lui, Stanislav, ridică mâna sus și,
nerăbdător să fie întrebat, sare repede în picioare și vorbește, accentuând
fiecare cuvânt:
-
Luăm
virusul dacă punem mâna pe elevii noștri sau caietele noastre.
Cineva din spatele clasei strigă: „de la telefon”, iar din alte bănci încep
să se audă voci, una peste alta „și de la pisici!”, „și de la câini!”, „de la
pix!”. Peste entuziasmul copiilor intervine profesoara:
-
Asta
înseamnă, copii, că trebuie să folosim doar rechizitele noastre și nu avem voie
să le împrumutăm de la colegi. De asemenea, trebuie să avem în ghiozdane
sticluța cu apă, șervețele umede și uscate. Copii, aveți sticluțe cu apă?
După un „daaa” lung, colectiv, un băiețel din a doua bancă se uită la
profesoară și, așteptând să se facă liniște în clasă, se adresează profesoarei:
„eu am ceai”, provocându-i cu asta un zâmbet.
Irina, profesoară: Activitățile obișnuite și jocurile în care copiii
trebuie să se țină de mâini au fost înlocuite cu altele care presupun distanța.
Uneori copiii uită de distanță, apoi își dau seama că au făcut ceva greșit și
se îndepărtează. Ne este foarte greu cu mască. Uneori am impresia că elevii
nici nu mă aud bine. Nu am voie nici printre rânduri să merg, dar ei sunt clasa
1, trebuie învățați cum să stea corect în bancă și cum să țină pixul în mână.
Este cam imposibil doar să le arăt copiilor și să le explic cum să țină pixul
în mână și lor chiar să le reușească din prima încercare.
Directoarea ne spune că, deși noile reguli sunt complicate, iar profesorii
nu se pot deplasa printre bănci, acceptă toate aceste greutăți doar pentru a
putea face lecțiile cu prezența fizică a copiilor și nu de la distanță.
Nadejda Burciu: Elevii știau de acasă despre distanța fizică, despre mască,
despre dezinfectarea mâinilor. Înainte de 1 septembrie am avut ședință cu
părinții și le-am spus despre regulile noi și despre ce trebuie să le vorbească
acasă copiilor. Am analizat și am creat pentru ei trasee separate. Teoretic,
era totul perfect. Înainte de a începe anul școlar am publicat pe Facebook
direcțiile și traseele pentru fiecare clasă, dar copilul este copil și în prima
zi a fost mai greu, pentru că elevii nu erau obișnuiți cu noile reguli.
A fost stabilit și un grafic al sunetelor mai special: pentru ciclul primar
sună clopoțelul, iar pentru cel gimnazial și liceal, soneria. Cât privește
uniforma, conducerea liceului a impus reguli stricte: patru zile din săptămână
elevii sunt obligați să o poarte. Vineri însă…este zi liberă pentru gusturile
vestimentare și fiecare elev are voie să vină îmbrăcat în haina care îi place
și pe care nu are unde s-o îmbrace din cauza restricțiilor anti-epidemice. Și
profesorii au elemente de uniformă. Toate profesoarele poartă sarafane, doar
pentru ca să fie exemplu pentru elevi și pentru a le arăta că se poate veni la
școală îmbrăcat, zi de zi, în haine în același stil.
De la capătul galeriei care face legătura între școală și cantină, tropăind
din picioare, vine un șir de copii care oprește în fața chiuvetelor. Mai întâi
trec cinci dintre ei. Atâtea lavoare sunt. Imediat cum se eliberează una dintre
chiuvete, se apropie un alt copil din șirul lung, format din două clase.
-
Un
lavoar liber. Următorul!, strigă profesoara lor.
Sunt prea mici, așa că se ridică în vârfurile degetelor ca să ajungă la
uscătorul pentru mâini. În toată gălăgia de linguri, farfurii, scaune împinse,
vâjâitul uscătorului și voci de copii, una dintre ele, a unei profesoare,
domină peste toate și la fiecare 15 secunde spune cu voce tare: „Păstraaaați
distanța!”. La câteva secunde se aude o altă voce: „Un lavoar liber.
Următorul!”. Unii dintre copiii noi sosiți la cantină îi salută pe cei de la
mese. Sunt amicii lor alături de care și-au petrecut vară și alături de care se
joacă în drum, după lecții.
Nadejda Burciu: Copiii știu că trebuie să se spele pe mâini timp de 20 de
secunde, așa că numără până la 20. Din această cauză în prima zi la cantină s-a
format o coadă cam mare, așa că am decis ca una dintre clase vine cu 5 minute
înainte de sunet. Până sună clopoțelul și vine următoarea clasă, primii deja
sunt cu mâinile spălate, uscate și așezați la masă.
În liceu lucrează 6 femei de serviciu, câte 2 pe etaj. La fiecare pauză ele
fac curățenie și dezinfectează câte două clase, iar în timpul lecțiilor
dezinfectează și spală pe coridoare. De asemenea, după ce copiii termină de
mâncat, femeile de serviciu vin și dezinfectează cantina în urma lor.
Dna Tatiana, femeie de serviciu: Este mai complicat acum, dar ne descurcăm.
La ora 7.30 începem ziua de muncă. Până vin copiii, noi deja trebuie să
dezinfectăm toată școala. La fiecare
pauză spălăm coridoarele. Înainte tot spălam, dar acum trebuie să folosim și
dezinfectant. La pauze copiii ies afară, iar noi trebuie să dezinfectăm câte
două clase la fiecare pauză. Ferestrele și ușile le ștergem permanent. Am rugat
copiii ca atunci când trebuie să venim la ei în clasă să dezinfectăm băncile,
să-și pună cărțile în ghiozdane, pentru ca să ne fie mai ușor să lucrăm. Ne
descurcăm, important să avem de lucru, că altă sursă de existență nu avem.
Primul care vine pe teritoriul școlii este măturătorul. La ora 6 începe
ziua de muncă. La 7 vine profesoara care măsoară temperatura, iar la 07.30,
când vin femeile de serviciu, ea deja le așteaptă pe prag. Liceul are patru
intrări, respectiv, patru termometre și patru angajați ai instituției care stau
la fiecare intrare. Asistenta medicală,
Tamara Trocin, ne spune că a pregătit și un izolator, în caz dacă unul dintre
copii sau profesori se îmbolnăvește. Tot ea este responsabilă pentru
alimentarea dozatoarelor cu soluție dezinfectantă. Ne spune că în doar patru
zile, cei 324 de elevi au consumat 10 litri de dezinfectant pentru mâini.
Nadejda Burciu: Ne-am dezis de alte dotări ale instituției și am
direcționat banii pentru procurarea soluțiilor de dezinfectare. Din start am
procurat 30 de litri de dezinfectant, iar de la Ministerul Educației am primit
15 litri de dezinfectant, 15 litri de săpun lichid și 15 litri de soluție
pentru dezinfectarea suprafețelor. Nu am cumpărat mult, pentru că vrem să
săptămâni. Era greu de calculat, pentru că nu știam de câte ori o să ia copilul
din dozator și cât anume o să se consume. Am așteptat că poate vom primi
instrucțiuni și ni se va spune cât anume consumă un copil, dar nu am primit. Stocul
pe care îl avem ne ajunge cât pentru trei săptămâni, dar la părinți nu am
apelat pentru a colecta bani pentru dezinfectanți. Noi cumpărăm aceste
dezinfectante, dar nu știm care este mai calitativ, că de la unele ar putea să
se usuce pielea mâinilor sau să crape. Condiția este să aibă 70% alcool, dar
celelalte ingrediente? Sunt copiii care pot fi alergici. Cumpărăm care sunt mai
ieftine, ca să ne ajungă bani pentru o cantitate mai mare, dar întrebarea-i
dacă cele mai ieftine sunt și bune.
direcționat banii pentru procurarea soluțiilor de dezinfectare. Din start am
procurat 30 de litri de dezinfectant, iar de la Ministerul Educației am primit
15 litri de dezinfectant, 15 litri de săpun lichid și 15 litri de soluție
pentru dezinfectarea suprafețelor. Nu am cumpărat mult, pentru că vrem să
analizăm mai întâi și să calculăm cât dezinfectat se consumă în decurs de două
săptămâni. Era greu de calculat, pentru că nu știam de câte ori o să ia copilul
din dozator și cât anume o să se consume. Am așteptat că poate vom primi
instrucțiuni și ni se va spune cât anume consumă un copil, dar nu am primit. Stocul
pe care îl avem ne ajunge cât pentru trei săptămâni, dar la părinți nu am
apelat pentru a colecta bani pentru dezinfectanți. Noi cumpărăm aceste
dezinfectante, dar nu știm care este mai calitativ, că de la unele ar putea să
se usuce pielea mâinilor sau să crape. Condiția este să aibă 70% alcool, dar
celelalte ingrediente? Sunt copiii care pot fi alergici. Cumpărăm care sunt mai
ieftine, ca să ne ajungă bani pentru o cantitate mai mare, dar întrebarea-i
dacă cele mai ieftine sunt și bune.analizăm mai întâi și să calculăm cât dezinfectat se consumă în decurs de două
În spatele liceului, pe teritoriul care le-a fost repartizat, elevii din
clasa 4-a stau separați, la distanță unul de altul, cu mâinile în buzunare,
nefăcând nimic. Profesoara de serviciu ne spune că înainte copiii alergau și le
plăcea să se joace de-a prinselea.
Nadejda Burciu: Ei au înțeles regulile și nu se țin de mână și nici nu se
îmbrățișează, dar sunt sigură că atunci când nu-i vede niciun profesor, încalcă
această regulă. Le-am spus copiilor că dacă vrem să avem prezență fizică zi de
zi la școală, trebuie să respectăm regulile. Evident, școala este dotată cu
internet, la fiecare etaj și în fiecare colț. Toate cadrele didactice au
calculatoare și în caz că sunt nevoiți să treacă la învățământul online, sunt
pregătiți. Totuși, toți vor la ore. Vara venisem la școală să iau ceva din
cabinetul de chimie în care predau și mi-am zis atunci că așa de tare vreau să
predau o lecție la tablă. O lecție adevărată, cu creta în mână. De asta, chiar
dacă ne este greu, rezistăm. Toată echipa, începând de la lucrătorul auxiliar,
am muncit mult pentru crearea acestor condiții și ar fi mare păcat să renunțăm
și să trecem pe online. Am interzis și accesul persoanelor străine pe
teritoriu, de asta, când v-am văzut în fața școlii, am simțit că mi-a scăpat
ceva. O să pun pe poartă un număr de telefon la care să fim sunați, ca să nu
intre nimeni.
Clasa 7-a este cea mai numeroasă din liceu după numărul de elevi. Deși în
școală sunt clase libere, trebuiau luate măsuri pentru a nu aglomera
coridoarele, iar cei 30 de elevi trebuiau repartizați astfel încât să nu fie
împărțită clasa în jumătate. Soluția a fost folosirea unei anexe izolate de pe
teritoriul liceului, plină cu strunguri vechi și ruginite.
Pe ultima sută de metri, înainte de a începe anul școlar, atelierul vechi a
fost transformat într-o sală de clasă nouă.
Nadejda Burciu: Când au venit primele reglementări, o noapte întreagă am analizat
cum să creez condiții pentru cea mai mare clasă din școală. Ideea cu
transformarea atelierului am discutat-o la ședința cu profesorii și imediat
s-au implicat în lucru. Strungurile vechi au fost scoase, pereții au fost
vopsiți, podeaua turnată , iar linoleumul a fost pus pe 31 august, când toată
lumea sărbătorea. Nici nu am reușit să-i fixăm marginile! Am cumpărat și o tablă
nouă, dar pe pereți nu sunt încă nici tablouri, nici materiale ilustrative și
didactice. Ca să nu se simtă izolați de ceilalți, le-am pus la intrare anunțuri
și orarul, astfel încât să se simtă și ei elevi. Dacă pandemia o să dureze, o
să amenajăm această sală așa cum era fosta lor sală de clasă, cabinetul de
matematică.
Atelierul sau, mai nou, edificiul în care învață o singură clasă, este
izolat de liceu și a fost adaptat la sală didactică. Într-un fel, acest atelier
este ca o școală pentru o singură clasă. Holul mare și gol amplifică vocile
noastre și ele se aud cu ecou, iar în aer se simte încă mirosul de vopsea.
Atâta doar că nu le-au mai ajuns bani de o ușă nouă și au lăsat-o pe cea veche,
grea, din metal.
Nadejda Burciu: Nu rezolvăm nimic prin izolare. Oamenii și așa sunt triști
și pasivi din cauza secetei și că nu au ce aduce de la câmp, iar fără copii satul
este și mai trist. Atmosfera pe ulițe se înveselește un pic când elevii sunt în
drum spre sau de la școală, când îi vezi peste tot cu ghiozdane în spate.
Izbiște
La gimnaziul din satul Izbiște învață 306 copii. Și aici au fost create
trasee speciale: elevii din clasele primare intră pe ușa din față, iar cei din
clase gimnaziale - pe cea din spate. La fiecare dintre aceste intrări stă câte
o persoană care le măsoară temperatura. Un magazin din preajmă a donat pentru
profesorii viziere, măști și mănuși și, potrivit directoarei gimnaziului,
Gabriela Mândru, școala a rămas fără bani în buget. Puținele economii au fost
direcționate pentru procurarea termometrelor, covorașului de la intrare și
dezinfectanților.
Gabriela Mândru, directoare: Din partea Ministerului Educației am primit câte
un dozator pentru fiecare clasă, 15 litri de dezinfectant pe bază de spirt și
15 litri de săpun lichid. Am mai
procurat dezinfectant și din banii noștri, dar am hotărât ca, după prima
săptămână o să fie mult mai clar cât trebuie să mai procurăm.
Cele 6 femei de serviciu au un program de dezinfectare a tuturor spațiilor și suprafețelor din cei 3000 mp cât are școala.
Potrivit directoarei, veceurile de la ambele etaje nu sunt date încă în exploatare și speră că în următoarele zile, totuși, vor fi funcționale. Până atunci, elevii îl folosesc pe cel din curte și, deși măștile nu sunt obligatorii pentru elevi, devin obligatorii atunci când merg la veceul din curte. Măsura a fost necesară pentru că, fiind un singur veceu, este folosit atât de elevii din clasele primare cât și de cei din clasele gimnaziale. O altă problemă este lipsa chiuvetelor la veceul din curte, așa că elevii sunt nevoiți să vină în sala de mese să se spele pe mâini.
Accesul în curtea școlii nu a fost interzis persoanelor străine doar pentru
că, de ani de zile, oamenii din sat s-au obișnuit să ajungă la farmacie și la punctul
medical prin scurtătură, adică prin curtea liceului. Dacă li s-ar interzice
accesul, oamenii ar trebui să facă un ocol mare pentru a ajunge la punctul
medical. Tot pe teritoriul școlii este și grădinița, de asta, direcția
gimnaziului a decis să facă linia de delimitare, care limitează accesul
persoanelor străine, chiar la câțiva metri de treptele de la intrare. Cu toate
acestea, în timpul pauzei copiii se joacă în afara acestei benzi de delimitare,
adică în curtea liceului, iar cei care vin de la farmacie sau se duc la punctul
medical, trec exact prin mijlocul copiilor.
Cea mai numeroasă clasă după numărul de elevi, este 1-a, cu 30 de elevi. Nu
au fost separați în jumătate, dar li s-au cumpărat bănci speciale în care stau
câte unul. În clasele a 6-a și a 9-a sunt câte 24 de elevi, iar în celelalte
câte 17-19 elevi. Gabriela Mândru spune că dacă un singur copil se va infecta
cu Covid-19, toată clasa intră în carantină, iar ceilalți copiii trec la
învățământul online. La fel și cu profesorii, dacă unul se îmbolnăvește,
învățământul va trece pe online.
Gabriela Mândru: Nu suntem pregătiți pentru învățământul online. Din toată
școala, cred că sunt doar vreo 10 copii care au acasă calculator. 38 la sută
dintre copiii din liceu sunt din familii numeroase. Sunt copii care nu au nici
posibilitate tehnică, nici conexiune la internet. Avem profesori care au câte
2-3 copii și fiecare are nevoie de câte un dispozitiv. Oamenii din sat și așa
sunt necăjiți, pentru că din cauza secetei nu s-a făcut nimic pe câmpuri și nu
putem să îi impunem să cumpere calculatoare sau telefoane performante și să le
mai spunem și că trebuie să se conecteze la internet. Eu personal eram la o
ședință online cu toți directorii de licee când mi s-a terminat traficul pe internet.
Timp de 30 de minute, până s-a terminat ședința, de patru ori mi-a venit mesaj
că traficul s-a epuizat și că pentru fiecare 100 mgb sunt taxată cu 10 lei.
Înțelegem că învățământul online este complicat pentru elevii de la noi din sat
și depunem tot efortul pentru ca să avem învățământul cu prezența fizică.
Criuleni
Cei 505 elevi de la Liceul Teoretic „Boris Dânga” din orașul Criuleni au
fost împărțiți și învață în două schimburi. Holurile sunt goale, dar în spatele
ușilor se aud voci de copii și profesori. 13 dintre profesorii liceului au peste
63 de ani și sunt în grupul de risc. Directoarea liceului, Ana Novic, ne spune
că fiecare profesor a scris declarație pe proprie răspundere și continuă să
lucreze. Una din problemele apărute chiar în primele două zile ale anului
școlar a fost cu femeile de serviciu care au vrut să-și dea demisia din cauza
că era foarte mult de lucru. Li s-a promis un salariu mai mare, doar pentru a
le ține la lucru.
Ana Novic, directoarea liceului: Să facem în prima jumătate șase lecții și
după masă încă patru, purtând mască, este foarte greu. Mulți dintre profesorii
și elevii noștri sunt din satele din împrejurimi, așa că fac naveta în fiecare
zi. Special pentru ei am organizat câte două rute pe traseul Criuleni-Onișcani
și Criuleni-Mașcăuți. În transportul școlar șoferul dezinfectează mâinile
fiecărui copil care urcă în autobuz, dar în transportul public, vă asigur, nu
se face așa ceva. Când în prima zi unii elevi au venit cu transportul public,
ne-am supărat pe ei și pe părinții lor, pentru că acest efort a fost pentru asigurarea
securității și vieții lor.
Avem și unele lecții online, așa că am conectat la internet fiecare clasă.
Cea mai mare clasă după numărul de elevi este de 34. Liceul are patru intrări
și la fiecare dintre ele stă câte o persoană pentru termometrie. Trei termometre
le-am cumpărat din bugetul personal și unul ne-a fost oferit de consiliul
raional. Pentru luna septembrie suntem asigurați cu dezinfectant. Avem vreo 50
de litri de dezinfectant pentru mâini, 30 pentru suprafețe și încă soluții
pentru podea și veceuri. Dacă statul nu o să ne asigure cu dezinfectanți, o să
cumpărăm din bugetul propriu. Avem o asociație de părinți și contribuția este
una simbolică. Dacă vor binevoi să aloce bani pentru dezinfectanți, bine, dar
nu putem să-i impunem să procure. Totuși, nu cred că vor fi părinți care se vor
declara împotriva alocării banilor pentru dezinfectanți. Sper că ne vom
descurca și părinții nu vor trebui să ne asigure cu dezinfectanți.
Hârtopul Mare
În curtea gimnaziului din satul vecin, Hârtopul Mare, cântă muzica. Câțiva
elevi ieșiți la pauza stau în jurul băiatului cu o boxă portativă, dar grupul
se dispersează imediat cum sună la lecții. Cineva din interiorul școlii strigă
„avem oaspeți” și de după un perete apare o femeie cu vizieră care ne analizează
atent.
Gimnaziul a fost construit cu 60 de ani în urmă și nu este prevăzut cu veceu în interior. Cei 142 de copii merg la veceul din curte care nu are lavoar, așa că trebuie să treacă pe la cele două lavoare din subsolul gimnaziului pentru a se spăla pe mâini. Una din condițiile impuse pentru a li se permite să deschidă gimnaziul la începutul anului școlar a fost conectarea cantinei școlare la apa, pentru ca elevii să poată să se spele pe mâini. Din cele nouă clase, cea mai numeroasă după numărul de elevi este a 9-a, în care învață 20 de copii. Din cei 18 profesori, 6 sunt pensionari și, fiind în grupul de risc, și-au asumat orice risc și lucrează pe propria răspundere. Ca o măsură suplimentară, o parte dintre ei poartă și viziere.
Vera Onofrei, directoarea gimnaziului: Respectăm toate regulile, pentru că
vrem să lucrăm. Fiecare clasă are dezinfectanți, căldare și mop, pentru că
acestea au fost cerințele. La începutul anului aveam 30 de litri de săpun
lichid, peste 20 de litri de gel pentru spălarea veselei și 24 litri de
dezinfectant pentru mâini, zece dintre care i-am primit de la direcția
raională. Pentru prima perioadă suntem aprovizionați. De la Ministerul
Educației ne-au atenționat să nu strângem bani de la părinți și nu știu cum o
să ne descurcăm cu cantitatea de dezinfectant pe care o avem. Pentru două luni
ne ajunge, sperăm că vom mai primi din partea ministerului.
Hârtopul Mic
La gimnaziul din Hârtopul Mic nu găsim pe nimeni la ușa de la intrare. Într-un final, o doamnă ne spune să intrăm, ghidându-ne spre ușa administrației, dar suntem anunțați că tocmai a venit comisia de la Agenția Națională pentru Siguranță a Alimentelor și că va trebui să așteptăm. Femeia de serviciu ne conduce într-un hol și ne spune să așteptăm acolo, pentru că în școală nu este voie.
În ungher, chiar la intrarea în gimnaziu, cineva a
sprijinit de perete un mop vechi, din acela folosit încă în perioada URSS. Are
mânerul ros, șlefuit de la atâția ani de muncă, iar lemnul din partea de jos,
pe care se îmbracă cârpa s-a albit de la atâta clor. O altă femeie de serviciu
urcă anevoios scările din subsol, cu câte un vălătuc de hârtie igienică în
fiecare mână. Cât am așteptat, încolo și încoace, treceau pe lângă noi femei de
serviciu cu căldări pline cu apă și mergeau, pe rând, sub scara de la intrare
unde, dintr-un bidon murdar de var, luau câte o cană cu lichid și turnau peste
apa spumoasă din găleată.
Renunțăm să mai așteptăm după ce una din femei ne spune că degeaba stăm și
că școala este aprovizionată cu tot ce trebuie pentru a lupta cu virusul.
De-a lungul drumului până am ieșit din sat străzile de la Hârtopul Mic erau
pustii și, doar din când, puținele suflete apărute în calea noastră aveau câte un
ghiozdan în spate. Până la urmă, directoarea liceului din satul Cruglic avea
dreptate: satul este mai vesel când școala este deschisă, iar copiii merg zi de
zi la școală.
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,57 %