Mai simplu spus, reprezentanții ONG-urilor, care s-au specializat în prevenirea acestei maladii, au trebuit să analizeze serviciile pe care le prestează acestor femei, să evalueze eficiența și calitatea lor și să caute posibilități pentru a le îmbunătăți și continua. Problema este destul de sensibilă în condițiile actualei pandemiei COVID19, când toate serviciile trebuie adaptate, astfel încât beneficiarii să nu aibă de suferit. Ce fel de servicii oferă aceste ONG-uri la modul practic? Cât de mult contează ele pentru aceste femei, care fac parte nu doar din grupul cu risc sporit de infectare cu HIV, dar și din grupurile vulnerabile social și cum le ajută să-și schimbe viața, am întrebat-o pe Victoria Cojocaru, director de proiecte în Asociația Obștească „Tinerele Femei Cernoleuca”.

Doamna Cojocaru, dvs aveți cumva o misiune foarte importantă pentru femeile din nordul Moldovei, care consumă droguri și cele care sunt lucrători sexuali . Ce înseamnă organizația Dvs pentru viața lor? Cum le ajutați psihologic, social, medical?

Știți, noi acum suntem un pic afectați de această pandemie, pentru că nu ne putem întâlni cu aceste femei. Până la Covid19 aveam diferite activități de informare cu ele, ne întâlneam la discuții mai mult neformale, nu neapărat într-un local, unde se petreceau de obicei seminarele, dar chiar și în aer liber, și la unii beneficiari acasă. Unele femei chiar veneau cu copiii și ei puteau să se joace împreună, să socializeze. Ca să le conving că ceea ce urmează să le povestesc e pentru binele lor, eu nu le vorbesc niciodată din start despre infecțiile cu transmitere sexuală, inclusiv, despre HIV/SIDA. Le povestesc despre profilaxia cancerului mamar, despre cancerul de col uterin. Le arăt chiar cum își pot examina sânii, ca să depisteze eventual nodulii, dacă apar.

Și cum le învățați practic să se autoxamineze?

Este un exercițiu foarte simplu. Se toarnă puțin zahăr pe o foaie de hârtie și când trecem cu degetele peste aceste cristale, ele ne par mult mai mari decât sunt în realitate. Asta înseamnă că în momentul autoexaminării, oricât de mic ar fi nodulul, noi oricum îl vom simți. Asta le învăț. Despre cancerul de col uterin le povestesc care dintre virusuri sunt responsabile de apariția lui și cum se transmite. Bineînțeles, ajungem să discutăm că acest virus este, cel mai des, transmis pe cale sexuală. Femeilor le plac foarte mult aceste teme de sănătate. Apoi, ca să le interesez și mai mult le vorbesc cum să-și recapete încrederea în sine, selectez citate la temă, le ofer să-și aleagă unul sau mai multe, care le reprezintă. Ceea ce am observat e că după aceste discuții de suflet, ele merg acasă mai fericite, mai luminoase.

Simțeați că puteți să le schimbați un pic viața?

Nu știu dacă chiar să le-o schimb. Încerc doar să le ghidez, pentru că ele chiar au nevoie de acest lucru. Sunt femei care, poate, nu au știut niciodată ce înseamnă dragostea în familie. Eu niciodată nu le învinuiesc pentru situația în care s-au pomenit. Foarte des mă indignez, când văd la TV că sunt prezentate știri despre reținerea femeilor într-un apartament și poliția se poartă brutal cu ele, aplică violența, iar totul e văzut de atâția oameni, care privesc televizorul. Mie mi se face foarte milă în acel moment, pentru că eu le cunosc din altă perspectivă. Mai lucrez și cu adolescenții și în instruirile pe care le-am avut, inclusiv peste hotare, ni se spunea că unii adolescenți încep viața sexuală mai devreme, inclusiv, pentru că nu au avut parte de dragostea părinților în fragedă copilărie. Poate aceste femei au fost respinse de societate. Adică nu avem noi niciun drept să le învinuim, pentru că asta n-o să le facă mai bune și nici n-o să le corecteze. Exact același lucru pot să spun despre consumatoarele de droguri. Dacă vom fi violenți cu ele, le vom provoca la violență și mai mare. Când te porți frumos, le determini să-ți răspundă la fel. Inclusiv se străduiesc să vorbească literar cu noi, pentru că psihologic le predispui la un limbaj civilizat, la atitudine omenească.

Din discuțiile pe care le aveți cu aceste femei, ce vă spun? Cum au ajuns să consume droguri sau să fie lucrători sexuali?

Poveștile lor sunt foarte diferite. Printre ele sunt femei, care au fost victime ale traficului de ființe umane. Deci, nu a fost alegerea lor. Pur și simplu li s-a întâmplat. Când sunt întrebate ce sfaturi le-ar da adolescenților, tinerilor, ne spun că în niciun caz să nu înceapă să consume droguri. Aceste femei înțeleg foarte bine că nu a depins doar de ele alegerea pe care au făcut-o.

Deci, sunt femei care, în mare parte, au trecut prin tragedii...

Așa este. Sigur că în discuțiile pe care le avem, încercăm întotdeauna să găsim soluțiile corecte. Ca să poată trece peste aceste tragedii e nevoie de multă consiliere psihologică și multă tărie de caracter. Apoi e foarte important să discutăm mereu despre daunele consumului de droguri, consumului de alcool. Când vorbim despre infecțiile transmise pe cale sexuală, le spunem nu doar că pot fi transmise, dar și care sunt consecințele pentru sănătate. Și de fiecare dată, pe lângă aceste informații, le oferim și prezervative, consumabile și le spunem că e bine să le folosească la fiecare contact sexual.

Și cum reacționează? Ce decizii iau după astfel de întruniri?

E complicat. Spuneam că e nevoie de tărie de caracter și dacă nu este intrinsec dezvoltată, atunci e complicat. Este important că măcar încep să analizeze și să se gândească că viața lor are prioritate și că felul în care trăiesc acum atrage după sine niște riscuri. Dar să știți că nu doar despre asta au nevoie să vorbească aceste femei. Ele tot au familii, multe au copii. Le interesează să afle cum să-i educe mai bine, cum să le vorbească, ce le-ar plăcea să facă. Le spun de fiecare dată că foarte des copiii învață din exemplele părinților și că de comportamentul lor depinde comportamentul copiilor.

Doamna Cojocaru, cum le găsiți? Cum ajung ele să știe că iată organizația neguvernamentală „Tinerele femei Cernoleuca” oferă astfel de servicii femeilor care vor să înceteze să mai consume droguri sau să nu mai fie lucrători sexuali?

Prin intermediul lucrătorilor sociali, pe care i-am angajat în proiect. Sunt și ei foști consumatori de droguri sau consumă și acum. Ei pot avea acces la aceste grupuri, pentru că sunt niște grupuri închise și nu e atât de simplu să ajungi la ele. Cu ajutorul acestor lucrători sociali, care altă dată îi numeam outreach, încercăm să le convingem să beneficieze de serviciile noastre.

Deci, sunt oameni care știu unde să le caute, cum să le vorbească, cum să le convingă ...

Da. E nevoie să le cunoști limbajul lor. Și-apoi, sunt femei care nu au încredere în cei din jur, nu își imaginează că cineva ar putea și vrea să le ajute și lucrătorii noștri sociali au acea cheiță, care îi ajută să le convingă că nu toată lumea din jur le vrea răul.

De câte astfel de întruniri aveți nevoie, ca să convingeți o femeie că poate să-și dezvăluie identitatea, că poate vorbi mai deschis despre problemele cu care se confruntă, că poate avea încredere în Dumneavoastră și organizația, pe care o reprezentați?

Ca să obțin încrederea lor, eu le tratez de pe poziții egale. Nu le judec și nici nu le tratez ca pe lucrători sexuali sau consumatori de  droguri. Pur și simplu le spun că ar fi bine să aibă grijă de sănătatea lor, că există niște infecții transmise pe cale sexuală de care, iată, cum putem să ne protejăm. Noi le spunem ce riscuri pot exista pentru ele personal, pentru sănătatea copiilor și chiar a partenerilor lor de viață.

Ce fel de servicii le mai oferiți în afară de asistența psihologică de care ele aveau parte în cadrul seminarelor?

Le oferim pachete igienice pentru femei – absorbante, șervețele umede, teste pentru sarcină, prezervative, materiale informaționale despre sănătatea femeilor. Ele se pot testa gratuit la HIV, hepatita C și sifilis. Dacă ne spun că au probleme ginecologice, putem să le însoțim, să le ducem la medicul ginecolog. Altă dată, puteam să le ajutăm și să-și facă gratuit niște analize sau examene medicale mai costisitoare. Erau foarte mulțumite că aveau această posibilitate.

Câte femei vă cer ajutor în total și de unde sunt?

Acum activăm în 5 raioane. Altă dată deserveam opt, dar acum nu avem lucrători sociali la Edineț, Briceni și Ocnița. Însă merg personal acolo și le duc consumabile. Avem 124 de beneficiare, care sunt lucrători sexuali și aproximativ 80 de consumatoare de droguri.

Când o femeie care consumă droguri înțelege, conștientizează că are nevoie să fie ajutată? Care este percepția și atitudinea lor față de serviciile pe care le oferiți?

Vă spuneam că nu sunt foarte deschise. Multe femei se ascund. Au încă frica să vorbească, au diverse bariere. Noi avem în cadrul proiectului nostru 124 de femei, lucrători sexuali, pe care le cunoaștem. În realitate sunt mult mai multe. Când ele conștientizează că au nevoie de ajutor sau că pot beneficia de unele serviciile noastre? Probabil atunci când încep să aibă încredere în lucrătorul social sau încep să aibă un pic mai mult curaj. De obicei, după ce facem un seminar, la următorul vin cu două-trei mai multe. Ca să înțelegeți, aceste femei au mare nevoie de comunicare. După întrunirile pe care le aveam, unele chiar se împrietenesc.

Doamna Cojocaru, societatea noastră are o atitudine foarte negativă și față de consumatorii de droguri, și față de lucrătorii sexuali. E mai puțin tolerantă și înțelegătoare. Ele chiar se deosebesc prin felul lor de a fi. Mulți spun că sunt machiate mai strident, îmbrăcate mai provocator. E o imagine falsă, care încercăm să o atribuim noi acestor femei?

Da, unele se deosebesc. Sunt mai pronunțat machiate, de exemplu. Unele, dimpotrivă, niciodată nu vei spune că au trecut prin momente neplăcute în viața lor.

Ce exprimă felul lor de a fi?

Probabil e un complex, care se trage din copilărie, când nu au avut suficientă atenție din partea familiei și prin felul lor de a fi acum, vor să atragă atenția. Uneori poate fi vorba de răzbunare, pentru că unele dintre ele au fost și bătute, și violate.

Doamna Cojocaru, rolul Dumneavoastră, a organizației, este să le oferiți serviciile despre care mi-ați vorbit, continuu. Cum faceți să le țineți mereu în vizor?

Eu mereu le las numărul meu de telefon, dar ele sunt mai aproape sufletește de lucrătorii noștri sociali. În ei au mai multă încredere. Însă cea mai mare motivare sunt serviciile de care ele pot beneficia. Este un ajutor enorm pentru aceste femei. Noi visăm să avem un centru, unde ele să poată veni să facă baie, să aibă o cameră unde își pot spăla hainele, așa cum am văzut în unele orașe mari din afară. Le-ar atrage și mai mult serviciile noastre, pentru că multe dintre ele trăiesc în condiții foarte proaste.

Câți lucrători sociali muncesc cu toate aceste femei, pe care v-ați angajat să le ajutați să aibă o viață mai calitativă?

Nu suntem atât de mulți. Fiecare raion are câte un singur lucrător social. Sunt doar 6 lucrători sociali. Altă dată eram mai mulți. Doar la Soroca erau 4 lucrători sociali din cadrul proiectului nostru. Acum acolo e unul singur. La Florești, tot e unul singur. Și la Drochia e un singur lucrător social, care acoperă și beneficiarii din Râșcani.

Pe lucrătorii sociali ce-i ține să muncească cu o categorie destul de problematică, aș spune?

Spuneam că și acești lucrători fac parte din grupul de risc și ei la fel au nevoie tot timpul de ajutor. Și o să vă spun sincer că pe ei îi motivează cel mai mult remunerarea. Acești oameni au și ei familii, copii, pe care trebuie să-i întrețină. Să nu vă imaginați că au salarii mari. Sunt chiar foarte mici, dar mulți dintre ei au soția sau prietena supraviețuitoare a traficului de ființe umane și ceea ce fac, reprezintă un ajutor și pentru ele. În plus, acești oameni se simt utili, apreciați, se simt importanți pentru această comunitate, societate.

Dacă într-o zi ați închide centrul, ce s-ar întâmpla cu toate aceste femei, care cu ajutorul vostru luptă cu dependența de droguri sau încearcă să-și găsească un rost mai bun în viață?

Uneori discutăm cu ele și ne spun că sunt ignorate chiar și de unii medici de familie, de asistenții sociali. Am avut o serie de colaborări cu Centrul PAS, care ne oferea multă literatură despre cum să te protejezi de tuberculoză și noi le spuneam că pot veni cu oricine este interesat de subiect. Le mai organizam câte o pauză de cafea, care, de asemenea, cât v-ar părea de banal, dar contează foarte mult pentru acești oameni. Ele pot să discute între ele, să facă schimb de informații. În asemenea momente, încep să vorbească mai deschis despre problemele cu care se confruntă și astfel aflăm și noi ce alte nevoi au. Dacă s-ar întâmpla, ar fi mult mai multe cazuri de infecție transmisă pe cale sexuală, mai multe cazuri de hepatită, de transmitere a virusului HIV. Însuși rolul programelor de reducere a riscurilor este de informare, educare, comunicare, prevenire și dacă ele ar dispărea s-ar întâmpla ceea ce v-am spus.

Cât acces au ele la serviciile medicale și cât de mult trebuie să luptați pentru acest acces?

Când testam persoanele la HIV și sifilis și depistam pe cineva pozitiv, bineînțeles că trebuiau să meargă într-o instituție medicală pentru investigații suplimentare, pentru consult. Nu toate însă au poliță de asigurare medicală și nici nu-și pot permite să o cumpere. Acesta e unul dintre obstacole cele mai mari, pentru că ar trebui să plătească pentru servicii și ele nu au de unde. Acum accentul se pune pe dezvoltarea unor colaborări cu Centrele de sănătate prietenoase tinerilor, unde sunt diverși specialiști – ginecologi, dermatologi etc. Am discutat subiectul în cadrul instruirii recente, organizată de Centrul PAS. Însă acolo contingentul de beneficiari este de la 10 la 24 de ani. E bine pentru cele care se încadrează în această categorie de vârstă, dar sunt multe persoane, care au o vârstă mult mai mare, respectiv nu le putem trimite pentru investigații acolo.

Apropo, la trainingul la care ați participat s-a discutat mult despre îmbunătățirea calității serviciilor pe care le acordați. Ce nou ați învățat sau v-ați reconfirmat ca să oferiți servicii și mai bune acestor femei?

Chiar dacă știi unele lucruri, e bine să le repeți, pentru că le poți uita. Îți reîmprospătezi cunoștințele și îți faci însemnări unde mai trebuie să lucrezi, ca să poți obține niște rezultate. Nou este acest pachet de servicii extins despre care v-am spus, care presupune că în afară de consumabilele pe care le primesc, femeile ar putea beneficia gratis și de anumite investigații sau de consult medical. Nou e că unele femei pot beneficia de anumite servicii sociale. Sunt femei care nici buletine de identitate nu au, care chiar dacă vor să se angajeze la serviciu, nu pot, iar noi am putea să le ajutăm să își găsească un loc de muncă. Deși eu sunt de părerea că pe om nu trebuie să-l iei de mânuță și să-i dai mură-n gură totul gata. Trebuie să-l ghidezi și să-l motivezi să vrea să obțină singur anumite abilități de comunicare, de muncă. Este important să-l implici.

Acum, când nu mai puteți organiza asemenea întruniri cu beneficiarele ce probleme ați întâmpinat în acordarea serviciilor?

Îmi fac griji pentru lucrătorii noștri sociali, chiar dacă ei au primit mănuși, măști, viziere, dezinfectanți. Mă tem să nu se infecteze de COVID19. Le amintesc mereu că trebuie să fie precauți. Din cauza aceasta, ei nu pot comunica cu aceste femei, așa cum comunicau până acum.

Și cum îi informați despre riscurile COVID?

Eu merg cu regularitate în teritoriu. Când a fost anunțată pandemia, mi-am scos la print toate regulile de comportament și prevenire și le-am dat și lor și le-am spus că doar dacă vor respecta aceste reguli, se vor proteja. Le-am printat aceste materiale informative ca să le dea și beneficiarilor, să le vorbească despre riscuri. Apoi, noi facem ședințele online cu lucrătorii noștri sociali și oricare temă am discuta, legată de prevenirea transmiterii HIV și hepatitelor, noi începem și finalizăm discuția amintind despre aceste reguli de distanțare fizică, purtatul măștii, dezinfectarea sau spălarea mâinilor, pentru că din păcate astăzi mor mai mulți oameni infectați cu COVID decât din cauza altor maladii.

Le explicăm că este foarte importantă igiena tusei și igiena respirației. Și printre beneficiarii noștri sunt oameni, care nu cred în existența virusului și ne străduim de fiecare dată să le aducem argumente și să-i facem să înțeleagă că nu este chiar așa cum cred. Calitatea vieții de mai departe depinde foarte mult de comportamentul nostru.

Ce credeți că ați putea îmbunătăți în calitatea serviciilor pe care le oferiți?

Constatarea principală este că, mai ales acum, pe timp de pandemie, beneficiarele noastre au și mai mare nevoie de noi. Acum ne străduim să păstrăm ceea ce avem. Cred am putea îmbunătăți serviciile noastre și le-am face mai atractive, dacă am avea un centru despre care v-am vorbit, cu o cameră de baie, cu una pentru spălat rufe, o sală de discuții etc. Sunt sigură că femeile ar fi și mai interesate să beneficieze de serviciile noastre.

Doamna Cojocaru, lăsând la o parte toate stereotipurile cu care sunt caracterizate aceste femei, ce calități pozitive descoperiți la ele, ce visuri au?

Visează să fie fericite. Să știți că unele dintre ele sunt mămici foarte grijulii, chiar îngrijesc și de părinți sau cineva apropiat, pot fi gospodine bune, pot găti gustos, sunt femei care împletesc lucruri extraordinare. Deci, nu e chiar totul negru în viața lor.

Doamna Cojocaru, vă mulțumesc pentru interviu.