Ambele au avut un rol negativ în gestionarea acestei probleme de sănătate publică, deși ar fi trebuit să fie invers. Însă, cel care a încurcat și mai mult ițele a fost chiar președintele, Igor Dodon, care nu a respectat niciuna dintre regulile antiepidemice impuse de autorități întregii populații. Asta, pe de o parte. De cealaltă parte, populația a preferat să consume informație ușoară, adesea să creadă mai mult în falsuri despre COVID19 decât în informații oferite de instituții avizate sau din surse oficiale. De ce s-a întâmplat anume astfel? Am fi putut sau nu să evităm numărul mare de infectări, pe care-l înregistrăm acum, l-am întrebat pe sociologul Vasile Cantarji, care urmărește evoluția COVID19 și a realizat o serie de studii în care a analizat inclusiv comportamentul oamenilor față de această epidemie. Iată ce am discutat.

Domnule Cantarji, Moldova se află într-o situație destul de complicată la capitolul pandemia COVID19. E adevărat că nu suntem unicii. Mai sunt țări, care se află într-o situație asemănătoare, dar întrebarea mea este dacă am fi putut evita o creștere atât de semnificativă a cazurilor de infectare?

Categoric nu.

De ce?

Fiindcă în lumea asta globalizată, având un virus atât de contagios, nici măcar Coreea de Nord, care are un contact limitat cu lumea exterioară, nu a putut evita importul virusului, nemaivorbind de țara noastră, care este, totuși, una deschisă.

Totuși, noi am luat o serie de măsuri anti-epidemie, a trebuit să stăm închiși în case, să avem mai puține contacte sociale, să purtăm mască, să ne spălăm pe mâini, măsuri care ar fi trebuit să ne protejeze să nu înregistrăm chiar atâtea cazuri zilnice. Nu au funcționat măsurile?

După mine, nici astăzi nu putem spune care strategie a fost cea mai bună și care dintre măsurile aplicate au contribuit la reducerea răspândirii virusului. Dacă ne uităm la abordările care le-au aplicat statele lumii, atunci întrezărim cel puțin trei de bază.

O cale aplicată de unele țări a fost cea a testării și izolării masive, de la bunul început al pandemiei. O altă cale, pe care au adoptat-o o mare parte dintre țările lumii, inclusiv Moldova, este distanțarea socială. Această măsură are misiunea să întindă epidemia în timp, astfel încât să nu suprasolicite sistemul medical, pe de o parte, și  să fie evitate îmbolnăvirile masive până la apariția unui vaccin, pe de altă parte. Și al treilea grup de țări care au mers pe facilitarea obținerii imunității colective cât mai rapid și izolarea celor mai vulnerabili.

Și care strategie a avut de câștigat mai mult?

Cred că primul grup de țări, care sunt și printre cele mai bogate și au și o anumită experiență în combaterea virușilor noi, în ultimele decenii. E vorba de tigrii asiatici, care și-au permis luxul de a testa masiv populația și de a o izola de la bun început. Acest lucru nu se putea întâmpla în Republica Moldova, pentru că noi nu am mai avut o asemenea experiență și nu am fost pregătiți, ca și alte țări, cu teste sau echipamente care ne-ar fi protejat, așa cum s-au protejat asiaticii. Vă amintiți că noi nici teste nu aveam la începutul acestei pandemii. Deci, în acel moment Moldova nu avea acea posibilitate a testării masive și a izolării populației.

Care strategie a fost mai corectă, cine va ieși mai ușor din această pandemie, acum e greu de spus. Ceea ce observăm acum e că traiectoria cazurilor noi înregistrate în Moldova e similară celei de la nivel mondial, dar unele decizii luate de autorități, din păcate, au adus-o în acest top al țărilor afectate de COVID19, la nivel regional. În fine, noi nu suntem o mare excepție. Practic toate guvernele s-au dovedit a fi mai puțin pregătite să facă față unei asemenea situații, pentru că nu se întâmplă foarte des asemenea lucruri, astfel încât sistemele de sănătate naționale să fie pe fază mereu.

Domnule Cantarji, pe 15 mai a fost anulată starea de urgență în țară. Nici atunci noi eram într-o situație foarte bună, cel puțin așa credeam, dacă e să comparăm cu ceea ce se întâmplă acum. Am fi avut o altă situație acum, dacă mai erau menținute restricțiile sau ele erau necesare în acel moment?

Cred că timpul ne va judeca. Este mult prea posibil ca chiar și acele măsuri punitive la acel moment, destul de drastice, să nu fi fost absolut necesare. La fel, se prea poate că nici impunerea și aplicarea amenzilor pentru nerespectarea măsurilor antiepidemice să nu fi avut mare efect. Cert este că puținele state, care de la bun început au aplicat testarea masivă, au reușit să țină sub control epidemia. Alte soluții nu au fost atât de eficiente.

Adică, acum când vedem oameni care nu vor să poarte măști, care nu respectă distanța fizică sau, în general, spun că nu există Covid19, nu ar trebui să ne supărăm și nici să-i învinuim că ar putea contribui la răspândirea virusului?

De ce nu trebuie? Trebuie, pentru că e dovedit că distanțarea socială diminuează răspândirea virusului. Doar că acum ceea ce noi nu putem spune, este procentul infectărilor provocate de oamenii care nu poartă mască, cât la sută dintre aceste cazuri noi sunt provocate de faptul că s-au redeschis școlile și grădinițele, de relaxarea măsurilor, etc. E nevoie de timp și multe date și analize pentru a putea face niște concluzii și a lua niște învățăminte. Doar așa vom ști care măsuri au fost mai eficiente și care nu și-au avut rostul.

Revenind la comportament și la felul cum reacționează moldovenii la această pandemie. Spuneați mai devreme că țările asiatice au mai multă experiență în combaterea virușilor noi și populația de-acolo e mai obișnuită cu asemenea situații, iar măsurile anti-epidemice impuse de autorități sunt luate ca atare și nu sunt puse la îndoială sau ignorate, ceea ce nu prea facem noi în partea astălaltă de lume, inclusiv în Moldova. Noi de ce suntem atât de înverșunați, încât nu credem nici măcar în existența virusului, nemaivorbind de purtatul măștii ca măsură de protecție. Lucrurile care sunt luate în serios de asiatici, noi, cumva, le luăm în zeflemea. Cum s-ar explica fenomenul?

Aici nu există unu, doi sau 10 factori care ar explicat acest fenomen. Sunt mult mai mulți. Haideți să vorbim despre factorii culturali-sociali. În primul rând noi nu avem educație sanitară. Cu toții știm că relația noastră cu sănătate începe fix atunci când lucrurile sunt scăpate de sub control. Deci, noi ne adresăm la medic, când aproape nu se mai poate nimic îndrepta. Asta arată atitudinea noastră față de propria sănătate.

Apoi, noi nu avem încredere în aproape nimic, iar în autorități în primul rând. Noi nu credem practic în nimic și acest lucru chiar s-a înrăutățit în ultimii ani.

Adică nu e o situație specifică doar pentru această pandemie? Asta vreți să spuneți?

Da, și acest lucru s-a răsfrâns și asupra acestei situații. Apoi, am mari pretenții la felul în care a acționat mediatic guvernarea. Când ministrul Sănătății iese seară de seară la televizor și îi roagă pe oameni să stea acasă și în aceeași zi apare la TV președintele și spune faimoasa frază că „e un virus, care trece ca și o simplă răceală”, astfel de declarații diminuează foarte mult din efortul depus de specialiști și de Guvern de a convinge oamenii să se conformeze cerințelor. În perioada martie-aprilie, când zi de zi se vorbea despre COVID19, despre păstrarea distanței sociale, cetățeanul a tot ascultat luni de zile vrute și nevrute despre această infecție, până când, într-o bună zi, a aflat că un cunoscut de-al său are COVID. Această infodemie a fost un fel de teren rodnic ca să fie acceptate pe larg tot felul de teorii ale conspirației cu privire la existența COVID-ului. Deci, există o mulțime de factori, care i-au determinat pe oameni să reacționeze așa cum reacționează la această pandemie.

Bun, dar nu toate informațiile au fost false sau care aduceau în prim plan niște teorii ale conspirației. Sunt instituții internaționale, naționale, care au spus că e un virus periculos și doar de noi depinde cum scăpăm de el...

Să nu uităm despre banala capacitate a populației de a sistematiza și a percepe analitic multitudinea de informații din câmpul său mediatic. Noi cunoaștem preferințele de consum media ale populației și ele vorbesc despre o calitate foarte proastă de consum a informației. În primul rând, noi mai puțin consumăm informație din mediile analitice. Căutăm informație mai ușor de recepționat, dar nu știm să comparăm datele din mai multe surse. În consecință, sunt răspândite foarte ușor tot felul de teorii ale conspirației și neadevăruri despre diverse lucruri.

Lideri, în care noi să ne încredem și să-i urmăm, am avut?

Vă întreb altfel. În care instituție populația are cea mai mare încredere? În Biserică. Acum gândiți-vă care a fost poziția Mitropoliei Moldovei în perioadele cruciale de luptă împotriva COVID19.  Bill Gates și cipizarea. Și apoi ne mirăm de ce populația acceptă tot felul de teorii, una mai trăsnită decât alta.

Dacă ar fi să enumerați câteva momente, care ne-au jucat cel mai mult festa în controlul COVID19 în Republica Moldova, la care v-ați opri?

Prima ar fi declarația președintelui, care ne-a spus că această infecție trece mai ușor decât o răceală și ne-a mai spus „oameni buni, nu vă temeți”. Apoi plimbările președintelui prin toată țara, inclusiv cu tot felul de artiști, fără zare de mască. Asta în timp ce autoritățile ne rugau, pur și simplu, să o purtăm. Întâlnirile, pe care le are președintele cu tot felul de cetățeni, copii, etc, iarăși fără să poarte masca. Sunt acțiuni, care au subminat autoritatea specialiștilor din sănătate. Un alt rol negativ, de această dată, l-a avut Mitropolia Moldovei. Din păcate. Să recunoaștem că a avut un rol distructiv, subversiv în gestionarea acestei pandemii. Din păcate, aceste lucruri s-au întâmplat tocmai în momentul, când era nevoie de foarte multă solidaritate. Apoi, deși au fost impuse niște restricții menite să taie din răspândirea virusului, oamenii nu au reușit să înțeleagă și să simtă impactul pozitiv al acelor măsuri.

Pe de altă parte, Domnule Cantarji, în toată lumea, pe lângă președinți, premieri, etc, cei mai vocali în această pandemie au fost specialiștii – epidemiologii, virusologii, oamenii de știință. De ce în Moldova nu a fost la fel?

Pentru că politicienii noștri nu au putut să înțeleagă gravitatea problemei la timp și „rânza politică”, alimentată de electorală, s-a dovedit a fi mai mare decât logica, conștiința și responsabilitatea.

Dar ar fi putut specialiștii responsabili de gestionarea acestei pandemii în țară să aibă măcar o declarație mai fermă în care să iasă în fața publicului și să spună că ceea ce face președintele, ceea ce face șeful Executivului, nu este în regulă și iată de ce? Și chiar să dea sancțiuni, dacă tot se dădeau la toți, pentru a arăta că așa nu se poate....

Probabil că această lipsă de fermitate a accentuat și mai mult neîncrederea populației față de toată această pandemie. Nu am văzut ca sistemul să se organizeze pe intern și să riposteze acestor acțiuni iresponsabile ale unor conducători din acest stat. Da, au fost unii medici care și-au spus punctul de vedere, dar nu îmi amintesc să fi fost exprimate poziții colective față de felul în care acționează aceștia. Nici măcar încercări nu au existat. Ca și în orice domeniu din această țară, și în sănătate se creează anumite standarde și mecanisme interne după care se ghidează membrii comunității medicale.

Pe de altă parte, uitați-vă cine sunt membrii Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică. Avem un singur medic epidemiolog acolo, care e secretarul de stat de la Ministerul Sănătății. E prea puțin ca să convingi toată armata aia de oameni să ia anumite măsuri. În astfel de structuri și în astfel de situații principala scripcă ar fi trebuit să fie epidemiologii, oamenii din domeniul sănătății publice, cărora trebuiau să li se ofere toate pârghiile de conducere.

Ce rol a avut mass-media din Moldova în gestionarea informației despre COVID19?

Foarte des i-am întrebat pe jurnaliștii pe care-i cunosc de ce la talkshourile  pe care le prezintă vorbesc mai mult despre politică? Și răspunsul a fost, cel puțin pentru mine, bizar –noi ne facem emisiunile uitându-ne la rainting. Și dacă omul vrea subiecte politice, atunci noi îi dăm politică. Acum mă gândesc, chiar nu s-ar fi uitat oamenii la emisiuni despre COVID19, dacă timp de o lună televiziunile, de exemplu, ar fi organizat emisiuni cu specialiști, care să vorbească în cunoștință de cauză despre această infecție, pericolele infectării și măsurile de prevenire? Cred că ar fi avut raiting destul de mare.

Acum, mai putem schimba ceva? Mai există șanse ca percepțiile false, care și le-au creat mulți dintre moldoveni să fie combătute? Sau deja e prea târziu?

Cum spunea faimosul Winston Churchill, până adevărul își îmbracă pantalonii, neadevărul reușește să facă înconjurul lumii. De regulă să induci o idee falsă, e mult mai ușor decât să o combați. Și o combați nu alergând după tren, dar e bine să îți dezvolți propria viziune și strategie de comunicare cu publicul. Iar comunicarea e bine să fie consecventă, mai ales în situații de criză.

Domnule Cantarji, vă mulțumesc pentru dialog.