CDC reconfirmă că SARS-COV-2 se răspândește cel mai frecvent în rândul persoanelor aflate în contact strâns unul cu celălalt, prin picături respiratorii produse atunci când o persoană infectată vorbește, strănută sau tușește,  în anumite circumstanțe, oamenii au fost infectați de particule mai mici care pot rămâne în aer în spații închise, care sunt puțin ventilate. Mai jos precizările CDC:

Modul principal prin care oamenii sunt infectați cu SARS-CoV-2 (virusul care provoacă COVID-19) este prin expunerea la picături respiratorii care poartă virusuri infecțioase.

Picăturile respiratorii sunt produse în timpul expirației (de exemplu, respirație, vorbire, cântat, tuse, strănut) și se întind pe un spectru larg de dimensiuni care pot fi împărțite în două categorii de bază în funcție de cât timp pot rămâne suspendate în aer:

• Picături mai mari dintre care unele sunt vizibile și care cad din aer rapid, în câteva secunde până la câteva minute, în timp ce sunt aproape de sursă.
• Picături și particule mai mici (formate atunci când picăturile mici se usucă foarte repede în fluxul de aer) care pot rămâne suspendate timp de câteva minute până la ore și se pot deplasa departe de sursă pe curenții de aer.

Virusurile respiratorii se transmit în mai multe moduri

Infecțiile cu virusuri respiratorii sunt transmise în principal prin trei moduri: contact, picătură și aerian.

Transmiterea prin contact este o infecție răspândită prin contactul direct cu o persoană infecțioasă (de exemplu, atingerea în timpul unei strângeri de mână) sau cu un articol sau o suprafață care a fost contaminată. Aceasta din urmă este uneori denumită „transmiterea fomită”.

Transmiterea prin picături este o infecție răspândită prin expunerea la picături respiratorii care conțin virusuri (adică picături și particule mai mari și mai mici) expirate de o persoană infecțioasă. Transmiterea este cel mai probabil să apară atunci când cineva este aproape de persoana infecțioasă.

Transmiterea pe calea aerului este o infecție răspândită prin expunerea la acele picături respiratorii care conțin virusuri formate din picături mai mici și particule care pot rămâne suspendate în aer pe distanțe mari și timp mai îndelungat, de câteva ore.

Aceste moduri de transmitere nu se exclud reciproc. 

Termenul „aerosol” a fost folosit în diferite moduri pentru a descrie particule mici care se pot deplasa prin aer

Aerosolul a fost utilizat atât pentru a defini picăturile respiratorii de o anumită dimensiune (de exemplu, picături și particule mai mici), cât și pentru a descrie colectarea sau norul acestor picături respiratorii în aer. În mediul medical, aerosolul este utilizat în ceea ce privește „procedurile generatoare de aerosoli” (de exemplu, intubația, bronhoscopia) care produc picături și particule mici și necesită controale tehnice distincte pentru a preveni transmiterea profesională a agenților patogeni infecțioși precum SARS-CoV-2. În mediul comunitar, aerosolul a fost termenul folosit pentru a descrie norul de picături mici și particule despre care se credea că a răspândit SARS (cauzat de virusul SARS-CoV-1) în timpul focarului Amoy Gardens din Hong Kong din 2003.

Termenul „transmitere aeriană” are un sens specializat în practica de sănătate publică

Termenul „aerian” poate fi folosit pentru a descrie orice particule de dimensiuni mici (de exemplu, picătură, praf, polen) capabile să se deplaseze prin aer. Și pentru picăturile respiratorii, care pot include picături care sunt aproape de sursă și cele care s-au îndepărtat. Cu toate acestea, majoritatea experților în boli infecțioase și în sănătatea publică se referă la acest termen specific pentru a descrie infecțiile capabile să fie transmise prin expunerea la picături mici și particule infecțioase, care conțin patogeni, și particule suspendate în aer pe distanțe mari și care persistă în aer timp îndelungat.

Epidemiologia SARS-CoV-2 indică faptul că majoritatea infecțiilor se răspândesc prin contact apropiat, nu prin transmitere aeriană

Bolile care se răspândesc în mod eficient prin intermediul transmisiei aeriene tind să aibă rate de atac ridicate, deoarece pot ajunge rapid și infecta mulți oameni într-o perioadă scurtă de timp. Știm că o proporție semnificativă a infecțiilor cu SARS-CoV-2 (estimată la 40-45%) apar fără simptome și că infecția poate fi răspândită de persoanele care nu prezintă simptome. Astfel, dacă SARS-CoV-2 s-ar răspândi în principal prin transmisie aeriană, cum ar fi rujeola, experții s-ar aștepta să fi observat o răspândire globală a infecției considerabil mai rapidă la începutul anului 2020. Datele disponibile indică faptul că SARS-CoV-2 s-a răspândit mai mult decât majoritatea altor virusuri respiratori comuni, în principal prin transmiterea picăturilor respiratorii pe o distanță mică (sub 2 metri). Nu există dovezi ale răspândirii eficiente (adică, de rutină, răspândire rapidă) la oamenii care au intrat într-un spațiu peste câteva ore după ce o persoană infecțioasă a fost acolo.

Transmiterea aeriană a SARS-CoV-2 poate avea loc în circumstanțe speciale

Agenții patogeni care se transmit în principal prin contact strâns pot fi uneori răspândiți și pe cale aeriană în circumstanțe speciale. Există mai multe cazuri bine documentate în care SARS-CoV-2 pare să fi fost transmis pe distanțe mari fizice și de timp. Aceste evenimente de transmitere apar mai puțin frecvent și au implicat de obicei prezența unei persoane infecțioase care produce picături respiratorii pentru o perioadă lungă de timp (> 30 de minute până la mai multe ore) într-un spațiu închis. A existat suficient virus în spațiu pentru a provoca infecții la persoanele aflate la mai mult de 2 metri distanță sau care au trecut prin acel spațiu la scurt timp după ce persoana infecțioasă a plecat. Circumstanțele în care pare să fi avut loc transmiterea aeriană a SARS-CoV-2 includ:

Spații închise în care o persoană infecțioasă fie a expus persoane sensibile în același timp, fie la care au fost expuse persoane susceptibile la scurt timp după ce persoana infecțioasă a părăsit spațiul.

Expunere prelungită la particule respiratorii, adesea generată de efortul expirator (de exemplu, strigăt, cântat, mișcare) care a crescut concentrația picăturilor respiratorii suspendate în spațiul aerian.

Ventilație inadecvată sau manipulare a aerului care a permis acumularea de picături și particule respiratorii mici suspendate.

Prevenirea COVID-19 prin transmitere aeriană

Intervențiile existente pentru a preveni răspândirea SARS-CoV-2 par suficiente pentru a aborda transmiterea virusului, atât prin contact strâns, cât și în circumstanțele speciale favorabile unei potențiale transmisii aeriene. Aceste intervenții includ distanțarea fizică, utilizarea măștilor în comunitate, igiena mâinilor și curățarea și dezinfectarea suprafețelor, ventilația și evitarea spațiilor interioare aglomerate sunt relevante în special pentru spațiile închise, unde circumstanțele pot crește concentrația picăturilor mici suspendate și particule purtătoare de virus infecțios. 

Experții sunt de părere că transmiterea SARS-COV-2 pe cale aeriană are loc mai frecvent decât credem

Mulți experți care studiază transmiterea aeriană a virusurilor au avertizat câteva luni în urmă că SARS-COV-2 se poate răspândi în aer. În septembrie, mulți experți s-au bucurat de faptul că CDC părea să abordeze problema, postând o actualizare care sugera „că aerosolii - mici particule din aer expulzate din gura unei persoane atunci când vorbesc, cântă, strănutează sau respiră - ar putea reprezenta printre cele mai frecvente moduri în care coronavirusul se răspândește”. Dar, CDC a retras protocolul de pe site câteva zile mai târziu, spunând că este un proiect de propunere care a fost postat pe site din greșeală.

„Este îmbucurător să vezi că CDC recunoaște că există un rol a transmiterii aeriene”, a declarat Donald Milton, aerobiolog la Universitatea din Maryland și coautor al unei scrisori publicate luni în revista Science, care solicită ghiduri mai clare privind modul de răspândire a coronavirusului pe cale aeriană, citat de NPR. Milton și colegii lui sunt convinși de faptul că transmiterea aeriană are loc mai des decât credem. Într-o scrisoare publică, Milton și colegii lui au spus că dovezile sugerează că transmisia aeriană este probabil forma dominantă de transmitere - chiar și în situații de contact strâns, la o distanță de 2 metri de persoana infectată. 

Aceasta înseamnă că trebuie să fiți precauți – să purtați mască atunci când sunteți în interior cu persoane care nu fac parte din familie, chiar și dacă stați mai departe de 2 metri, să purtați mască chiar dacă există bariere din plexiglas. Purtarea unei măști și în spații deschise aglometare este o măsură importantă de siguranță, spun experții.