Altfel tinerii ar trebui să restituie investițiile financiare, pentru că statul i-a învățat gratis. Elena Cebanu este de doi ani medic de familie la Centrul de Sănătate Javgur din Raionul Cimișlia. Are pe sectorul său 2.740 de pacienți. Decizia de a merge la sat după rezidențiat a venit aproape de la sine. E satul ei natal, unde a crescut și unde-i sunt părinții. Acolo a făcut stagiul de practică și astfel s-a apropiat de oamenii de aici.

A absolvit Medicina Generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în anul 2015, iar în 2018 a terminat studiile de rezidențiat în Medicina de Familie. Este angajată în această funcție din iulie 2017.

Doamna Cebanu, ce v-a determinat să mergeți să lucrați la sat?

Toți rezidenții au obligația să-și aleagă unde vor să-și facă stagiul practic. Eu am ales localitatea de baștină – Javgur. Aici am crescut și am învățat în clasele primare. Aici sunt părinții mei, deci, am unde locui. Am ales medicina de familie, când s-a organizat al doilea tur de concurs pentru studiile la rezidențiat. Visul meu a fost să fac obstetrică și ginecologie, dar nu a fost să fie. După stagiul practic am fost angajată și veneam de 2 ori pe săptămână în sat.

După rezidențiat, probabil, a apărut nostalgia față de localitatea de baștină, obișnuința cu oamenii de aici. Odată ce te obișnuiești să activezi pe un sector începi să îndrăgești oamenii de aici. Pacienții devin persoane apropiate și îți vine foarte greu să te desparți de ei. Mi-ar fi fost foarte greu, după absolvire, să renunț la ei. Și-apoi e vorba și de siguranță, stau cu părinții și am un loc de muncă.

Cum ați găsit Centrul de Sănătate? Cu ce probleme se confruntă?

Problemele sunt asemănătoare cu ale altor centre de sănătate. Probabil. Cea mai mare problemă e finanțarea. E un Centru mic și finanțarea depinde de numărul de pacienți pe care-i ai. Atunci când ai un buget restrâns, nu poți oferi foarte multe pacienților. Pacientul, venind la doctor, își dorește să fie ascultat aici și acum, fără să fie nevoit să facă foarte multe drumuri pentru investigații. Satul nu poate oferi aceste lucruri. Laboratorul este la 27 de kilometri de Javgur, adică în Cimișlia. Secția consultativă este în Cimișlia, respectiv pacientul este nevoit să facă drumuri pentru tot felul de consultații.

Dar problema aceasta nu este doar în Javgur, așa funcționează tot sistemul...

Oricum, ne-am străduit să facem serviciile noastre mai atractive și mai aproape de oamenii din sat. De exemplu, am semnat contract cu laboratorul din Cimișlia și noi prelevăm analizele pe loc, dar de două ori pe săptămână vine mașina de la laborator și ia analizele, apoi ne trimite rezultatele.

Soluția pe care o văd eu e un pic alta. Investițiile în medicina de familie ar trebui să se facă în așa fel, încât fiecare doctor în centru de sănătate sau în cabinetul individual să își poată permite elementarul, să ofere servicii medicale de calitate. Ar trebui să aibă un mic laborator, în care să se facă analizele de urgență, ca fiecare pacient care ajunge aici să nu aștepte curierul de 2 ori pe săptămână, dar el să aibă un răspuns în timp real la unele investigații.

Noi, din bugetul instituției nu ne putem permite asemenea procurări, de aceea cred că ar fi bine CNAM-ul împreună cu Ministerul Sănătății să se gândească cum ne pot susține ca să ne dezvoltăm și să putem oferi asistență medicală de calitate. Un aparat de ultrasonografie ne-ar prinde foarte bine, ca să nu trimitem pacientul la secția consultativă de la raion s-o facă. El cheltuie bani pe drum, cheltuie timp și stă la coadă.

De obicei specialiștii tineri nu prea se avântă să lucreze la sate. Dumneavoastră cum ați fost primită de oameni? Cum le-ați căpătat încrederea, pentru că la noi există acest stereotip că dacă ești tânăr, ești fără experiență...

Da. Fiecare tânăr specialist trece prin asta. Până îți faci o autoritate, până te cunoaște lumea, îți ia un pic de timp. Nu poți să placi la toți. Pacientul are dreptul să-și aleagă medicul de familie și asta este un plus.

De ce, în general, tinerii fug de provincie? De ce nu le place satul?

Pentru că satul nu oferă ceea ce oferă orașul, mă refer la infrastructură, la posibilitățile de după orele de muncă. Dacă la oraș ai închis cabinetul, poți merge la un teatru, la un film, la shopping. Satul nu îți oferă acest lux. Pe lângă aceasta, să fii medic de familie în sat, înseamnă să fii și medic urgentist, și asistent, și manager. Pacientul, indiferent de oră, te poate suna și tu trebuie să mergi la el. Așa că tinerii nu prea rezistă. Dar mai e o chestie - cine are familie, merge acolo unde-i sunt cei dragi.

Cum v-a prins pandemia? Vi s-a schimbat programul?

Pe mine pandemia m-a prins în prag de concediu de maternitate, dar oricum am fost implicată în activitățile instituției. După ce Moldova a intrat în stare de urgență, consultațiile au trecut doar la telefon, doar urgențele majore au fost permise, în rest am lucrat la telefon. După ce s-au ridicat restricțiile, am revenit la un programul nostru obișnuit, dar consultațiile durează ceva mai mult – 25 de minute. Zilnic am câte 20-25 de pacienți. Înainte de pandemie aveam și câte 50 zilnic. Pacienții sunt obișnuiți să vină la medicul de familie, atunci când ei își aduc aminte, dar pandemia i-a determinat să respecte programarea. Încercăm să respectăm toate măsurile anti-epidemice. Acum avem și echipa mobilă care merge pe acasă și prelevă testul la Covid-19. Spre fericire, nu avem niciun cadru medical infectat.

Cum decurge o zi obișnuită pentru un medic de familie, acum?

Astăzi, spre exemplu, ziua mea de muncă a început la 6:00, am avut prelevări la domiciliu. Am prelevat la un bebeluș de 10 zile, care a fost lăsat la domiciliu pentru testare. La ora 8:00 eram în localitatea Marienfeld la primire până la 14.00. După ora 14.00 am revenit la Javgur și m-am ocupat de actele privind contractarea pentru anul 2021.

Ați realizat în 3 ani de zile că acesta este domeniul Dvs? Nu ați avut gânduri că nu vă mai regăsiți în ceea ce faceți?

Nu am avut gânduri că nu mă regăsesc în medicina de familie. Am avut câteodată, poate, revolta că prea mult se pune pe seama medicinii de familie. Toți cer calitate. Nu are cum să fie făcut calitativ totul de un singur om. Ar trebui să se împartă responsabilitățile, doar că nu prea ai cu cine. Începând cu pediatria, îngrijirile paliative, toate sunt pe umerii medicului de familie. Ceea ce nu se mai întâmplă nicăieri în lume. Fiecare are un pediatru de sector, un ginecolog de sector, fiecare are un asistent social, care are griji de bătrânii singuri. Vă dați seama că la sate, lumea în vârstă este singură.

Dar de asta se ocupă asistența socială....

Nu, nu se ocupă de ei. Ne ocupăm tot noi și problema este că bătrâni sunt foarte mulți. Au multe probleme de sănătate și vin copiii din străinătate o dată în an cu pretenții că de ce nimeni nu vine la mama lui să-i facă asta, asta sau asta. De exemplu, nimeni nu a mers să îi ducă pastilele, să-l vadă ce mai face, să-l vadă cum se simte. Dar nimeni nu întreabă dacă tu reușești să faci asta.

Vorbeați de calitate. În aceste condiții poate oferi servicii medicale de calitate un medic de familie?

În orice caz nu renunță la ea. Orice medic vrea și oferă atât cât poate. În momentul în care ajung să nu mai am puteri, îi explic pacientului, că dacă nu este o urgență, ne vedem altă dată. Îi explic că lucrurile trebuie făcute bine, ca să nu fim nevoiți să ne vedem de 100 de ori. Dacă pacientul nu a înțeles mesajul, nu a înțeles problema pe care o are, atunci el va veni de 100 de ori la tine. Dar, din moment ce tu ți-ai făcut lucrul calitativ și nu din fugă, atunci pacientul va înțelege când să vină data viitoare. Alegând calea calității, ai de câștigat.

Când reușiți să vă mai ocupați de profilaxie? Că și asta intră în obligația medicului de familie...

Mai puțin ne putem ocupa de profilaxie. În trecut noi aveam zile programate pentru pacienții cu diabet, pentru hipertensivi. De asemenea, pe ecranul LED din holul instituției aveam diverse video-uri despre prevenirea bolilor. Acum, efectiv în hol nu avem rând, nu mai difuzăm aceste video-uri. Nu mai putem organiza zilele pacientului cu diabet zaharat sau zilele cu hipertensiune arterială. Atunci când făceam întâlnire cu mai mulți pacienți, le aminteam ce însemnătate are regimul alimentar sau care este conduita într-o patologie sau alta, riscurile, complicațiile. Acum aceste întruniri nu mai pot fi făcute. Însă nu toți pacienții sunt lăsători. Pur și simplu aceste lucruri trebuie amintite permanent, pentru că unii uită să țină dieta, alții – să facă sport, iar alții – să bea apă. Dacă stai și le explici, sigur că oamenii înțeleg ce le spui și de ce este important să respecte anumite reguli. Noi săli de fitness nu avem, dar să mergi pe jos 30 de minute, poți. Nu e suficient doar să lucrezi fizic.

Spuneați că aveți 5 sate în gestiune și peste 2000 de pacienți, pe care-i monitorizați dumneavoastră. Câți dintre ei sunt tineri până la 40 de ani?

Foarte puțini. În mare parte au peste 50.

La finele anului, câți dintre indicatorii de performanță reușiți să îndepliniți în totalitate?

Pentru medicul de familie de la sat și asistenta medicului de familie, sectorul este foarte cunoscut. La noi sunt unii și aceeași pacienți. Noi știm ce au, ce metode de tratament să aplicăm. Sunt pacienți care vin singuri, sunt care trebuie sunați permanent și rugați să vină la consult. De asta încercăm să-i educăm și astfel la capitolul indicatori de performanță, ne străduim să-i îndeplinim.

Spuneați că finanțarea se face per capita. Ar trebui modificate aceste tarife, pentru a crește calitatea actului medical?

Nu mă refer la această finanțare. Aș vrea să ni se dea bani pentru unele echipamente medicale. Din finanțarea per capita tu trebuie să prestezi servicii populației, să împarți bugetul în așa fel, încât să-ți ajungă și pentru salarii și pentru cauciucurile de la mașina de serviciu.

Tot ce se întâmplă în sistemul medical nu v-a determinat să renunțați și să plecați?

Ba da(râde). Este destul de greu, pentru că toată lumea este epuizată. Nu vorbesc acum doar de medicina de familie, în tot sistemul medical un doctor este nevoit să lucreze pentru doi sau trei medici. Atunci când faci lucrul pentru doi, trei oameni și când vine și valul de nemulțumiri din partea pacientului, atunci clar că obosești. Noi suntem oameni. Avem și noi familie, copii. Câteodată merg acasă și nu pot să le acord atenție copiilor, pentru că sunt epuizată de la serviciu.

Ce mesaj ați avea pentru tinerii absolvenți, care poate se gândesc, dar ezită să meargă să muncească la țară?

Să nu le fie frică de provocări. Oricum, la țară vor veni cei mai curajoși.

Am putea să-i motivăm numai cu bani?

Desigur că nu. Banii pe care îi câștigă un medic de familie la oraș, îi câștigă și unul la țară. Este același salariu. Fiind în sat tu ești medic de familie 24 din 24 de ore. Cei de la oraș au închis cabinetul și au mers acasă să se odihnească, posibilitățile lor sunt altele. Cei de la sat au mute alte lucruri de făcut.

Doamna Cebanu, vă mulțumim pentru această discuție.

Notă: Acest interviu a fost realizat în cadrul proiectului „Sprijin pentru reformarea asistenței medicale primare (AMP) în Republica Moldova”. Vom menționa că în ultimii zece ani, Republica Moldova este afectată de o lipsă constantă a medicilor de familie, în special în mediul rural. Mecanismele financiare de stimulare a tinerilor specialiști nu au efectul scontat, iar emigrarea lor imediat după absolvirea studiilor generează pierderi importante a resurselor publice alocate pentru instruirea lor, dar și un gol de specialiști ce nu mai poate fi acoperit.

Potrivit datelor oficiale ale ANSP (Agenția Națională de Sănătate Publică), din 2002 și până în 2019 sistemul a pierdut peste 450 de medici de familie, de la 2.136 de specialiști raportați în 2002, în 2019 au rămas numai 1.687, cu un grad de acoperire de 4,8 la 10.000 populație, iar numărul este în scădere constantă în ultimul deceniu. Asistența financiară și tehnică acordată în ultimii 5 ani de către partenerii internaționali ai Republicii Moldova nu a influențat îmbunătățirea sistemică a asistenței medicale primare (AMP). Guvernul Republicii Moldova a demarat la începutul anului 2019 liberalizarea practicii medicului de familie, dar cu rezultate limitate.

Proiectul „Suport pentru reformarea asistenței medicale primare în Republica Moldova” prevede următoarele: elaborarea unor recomandări pentru reformarea asistenței medicale primare în baza practicilor internaționale care și-au demonstrat eficiența, care să contribuie la reorganizarea centrelor de asistență medicală primară cu statut juridic independent, elaborarea noilor principii de activitate care să stimuleze motivația, să asigure stabilitatea, autoreglementarea, responsabilitatea și principiile democratice.

Proiectul este implementat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) în cadrul Programului de cooperare pentru dezvoltare și promovare a democrației în Moldova în 2020, cu sprijinul financiar al Ambasadei Lituaniei în Moldova.