Pandemia ne-a prins pe noi nepregătiți sistemic, fără o viziune clară despre felul în care ar trebui să se dezvolte domeniul sănătății în Republica Moldova, fără reforme pe cele mai stringente direcții de activitate – medicină primară, spitale, sănătate publică, cu deficit de medici, spitale arhaice și o agenție națională pentru sănătate publică căreia i s-au atribuit subdiviziuni improprii, ce nu au nicio legătură cu funcțiile ei de bază – protejarea sănătății publice. Covid-ul în esență, spune profesorul Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică și fost membru al Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, ne-a arătat că lucrurile făcute pe jumătate au doar astfel de rezultate, iar rezultatul este că Moldova a picat examenul la capitolul prevenirea răspândirii Sars-Cov-2. De ce? Ce ne-a încurcat să-l trecem cu brio, l-am provocat să ne răspundă în acest interviu.

De curând premierul Chicu a prezentat raportul de activitate al Guvernului pentru perioada de un an de zile, respectiv s-a lăudat și ce a făcut bun în domeniul sănătății. E adevărat că a fost un an greu. Covid-ul ne-a acaparat atenția, forțele, resursele umane, materiale și financiare. Noi foarte des am auzit în acest an de la autorități că COVID-ul ne-a prins foarte nepregătiți și vreau să vă întreb la modul practic ce înseamnă acest „nepregătiți” și cine nu a fost pregătit să se confrunte cu o asemenea epidemie?

Eu nu cred că a existat vreo țară sau vreun sistem de sănătate care a fost pregătit de Covid19. Să începem de la asta. Doi, Covid-ul, care a provocat această pandemie, în esența sa este o problemă de sănătate publică și ca toate problemele de sănătate publică are nevoie de o abordare intersectorială, multisectorială.

Un dialog între toți actorii, unde oamenii înțeleg că nu doar medicii, dar toți suntem actori importanți în această pandemie. De aceea, acest răspuns cine a fost mai mult sau mai puțin pregătit ne vizează pe toți. De fapt, noi toți, ca societate, per ansamblu, am fost nepregătiți pentru o asemenea confruntare.

Mai mult decât atât, cu riscul ca să repet afirmațiile, care le-am spus și mai înainte, Covid-ul a fost acea hârtie de turnesol, care ne-a arătat foarte clar lacunele sistemului sănătății, întregii societăți.

Știți, te uiți la experiența altor țări și vezi că, de fapt, virusul, intrând în țară, se lovește de rezistența sistemului de sănătate, a guvernelor, aceeași rezistență multisectorială. La noi, din păcate, virusul a întâlnit mai mulți „aliați” decât dușmani. Aliați în rândul celor care propagă falsuri și știri neverificate din mass-media, din mediul online, rețelele de socializare.

Deci, aliați cu ghilimele...Asta aveți în vedere?

Da, aliați cu ghilimele. Aceiași aliați i-a găsit în rândul persoanelor iresponsabile, persoanelor cu un grad de cultură, de alfabetizare în domeniul sănătății jos. Din păcate, a găsit aliați și în domeniile în care nu credeam că e posibil să-i găsească, cum ar fi cea mai credibilă instituție din stat – Biserica. A avut o poziție cu mari rezerve în ceea ce privește ajutorul privind combaterea acestui risc pandemic, a acestei mari probleme de sănătate publică.

Domnul Lozan, chiar astăzi citeam o știre despre felul în care au reacționat autoritățile din Africa la combaterea Covid19. Cum au reacționat la nivel de continent, de țări, de regiuni și chiar la nivel local. Din punctul Dvs de vedere, de ce am ajuns în această situație când credem mai mult în basme decât în autorități?

Eu sunt departe de gândul de a  face comparație sau de a trage concluzii privind comportamentul nostru în timpul acestui proces. Cred că vom avea timp după ce se va finaliza pandemia, dar concluziile preventive vorbesc despre faptul că noi toți împreună am pierdut un război – războiul credibilității în fața populației. Asta e problema cea mare a tuturor – a specialiștilor, a guvernanților, a mass-mediei, a societății per ansamblu. Deci, credibilitatea unul față de altul am pierdut-o.

Unul dintre cele mai cruciale momente în combaterea unei probleme este să ai încredere în autorități. Din păcate, noi am pierdut acest război și ne va costa de zeci sau chiar de sute de ori mai mult, mai scump în resurse pentru a recâștiga această încredere și pentru a da ripostă acestui virus.

Acest lucru s-a întâmplat din cauza ignoranței autorităților față de acest domeniu al sănătății publice, față de instruirea populației, etc?

Răspunsul, categoric, nu este unul univoc. Doar numai autoritățile sau doar numai populația. Răspunsul este că noi toți împreună am fost incapabili să ne mobilizăm ca societate. Spre marele nostru regret, testul COVID19 societatea noastră nu l-a susținut. Noi am avut o șansă unică de a ne mobiliza, de a depăși toate divergențele, a avea abordări unice, a asculta specialiștii, or, specialiștii în această campanie au fost neglijați și umbriți de către factorii politici. Acest lucru este inadmisibil și oriunde în lume factorul politic a predominat, s-a ajuns la rezultatele, pe care le avem și noi.

Deci, indiferent cine s-ar fi aflat la guvernare, lucrurile ar fi fost la fel, dacă se implica factorul politic...

Da. Uitați-vă la exemplul Statelor Unite ale Americii, unde același virus a fost politizat aproape în aceeași măsură ca în Republica Moldova, unde factorii politici au fost mult mai vocali decât factorii profesionali. E același trend și aceleași rezultate, din păcate.

Apoi, trebuie să fim conștienți – virusul nu a venit într-o societate ideală. Noi am avut și avem probleme la capitolul gradul de alfabetizare și de cultură sanitară a populației. Și din păcate multe probleme urgente se pliază pe un fon istoric nu chiar favorabil. Și aici vina, din nou, o purtăm toți, atât populația, cât și specialiștii care vor trebui să depună eforturi foarte mari în a educa populația așa cum scrie carte.

Și eu vorbesc aici nu doar despre medici, ci și despre pedagogi, autoritățile publice locale, lucrătorii sociali. Vorbesc de toți cei care au de spus un cuvânt și în educația generală, dar și în cea sanitară a populației.

Un exemplu simplu, vorbind de domeniul pedagogic, mulți experți spun că sunt multe și variate obiectele în școli, or, copilul primordial trebuie să fie educat în a ști să-și protejeze sănătatea. Acest lucru din păcate îl avem foarte slab prezent în sistemul educațional și la acest capitol avem de lucru foarte și foarte mult. Eu vorbesc de fonul situației în care ne-a prins această pandemie.

Însă, de al doilea lucru de care îmi pare rău, este că nici capacitatea de a învăța și a ne orienta din mers

nu am avut-o și eforturile care au fost făcute și mai sunt, în mare măsură, sunt făcute de eroii zilei de astăzi

din asistența medicală primară, de la urgență și din spitale, care luptă zi de zi pentru viața și sănătatea

persoanelor afectate de coronavirus.

Nu știu care ar fi răspunsul la această întrebare – de ce nu am făcut-o. Am semnalat și cu vreo jumătate de an în urmă că este o ocazie foarte bună de a reorganiza multe dintre serviciile medicale și de sănătate din țara noastră, or, această pandemie a arătat justa valoare a multor instituții, procese, or, acest sistem merită și trebuie reformat. Reforma este un proces continu, iar pandemia a arătat toate momentele cele mai vulnerabile în sistemul sănătății și indiferent de toate noi avem această obligație a face transformări în domeniul sănătății.

Și totuși, dacă vorbim despre transformări, în planul de activitate al Ministerului Sănătății pe acest an avem programate câteva reforme. Mă refer la organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, reforme în asistența medicală prespitalicească, în asistența medicală primară. Niciuna dintre ele nu a început pe fonul acestei crize sau cel puțin public nu se știe nimic despre ele...

Nu urmăresc să justific acțiunea sau inacțiunea unui singur actor, dar vreau să spun că abordarea de a căuta un singur vinovat nu este corectă, fiindcă vina o purtăm cu toții, inclusiv pornind de la cel mai esențial deziderat scris în Legea ocrotirii sănătății, art.4 punctul 6, dacă nu greșesc, unde reformele în domeniul sănătății țin de competența Parlamentului.

Ceea ce vedem noi în Parlament în ultimul an, din păcate, ridică mari semne de întrebare asupra funcționalității acestui for legislativ și în general asupra credibilității lui morale, dacă nu avem capacitatea de a ne mobiliza chiar și în situații de criză.

Vorbind despre comunitatea profesională, toată lumea spune că am fost prevalați de politic, dar unde a fost vocea specialiștilor în această pandemie? Tot e o mare întrebare. De ce nu a fost auzită și care au fost factorii care au asuprit această voce, tot e o întrebare destul de profundă. Noi suntem obligați să revedem totalmente sistemul nostru de valori nu doar în domeniul sănătății. Acest virus este un examen pentru noi ca și societate. El ne-a arătat foarte multe lacune în gradul nostru de gândire și dezvoltare, dacă doriți.

Apropo, puteți să enumerați câteva cele mai importante lacune care au fost scoase la suprafață de către Covid19 în această perioadă?

Prima lacună importantă ține de Serviciul de supraveghere de stat a sănătății publice, or, urmare a acestor așa numite reforme, acest serviciu a fost și rămâne din păcate semifuncțional. Nu vreau să vorbesc despre serviciul în întregime. Sunt domenii suprasolicitate cum ar fi serviciul de laborator, care lucrează într-un regim eroic, aș spune, în pandemie, dar în același timp sunt o mulțime de funcții improprii pe care le are ANSP în acest moment. Și, de fapt era de obligația oricărei guvernări și a oamenilor vizionari de a le scoate de pe spatele acestei agenții. Or, dacă vorbim mai serios, însuși locul și rolul acestei agenții trebuie regândit din temelie, fiindcă lucrând după principiul anilor 70 în secolul 21 e cam greu să faci față la toate aceste provocări.

Adică, chiar și după reforma din 2017, această agenție funcționează după acele principii vechi despre care vorbiți acum?

În mod intenționat niciodată nu am putut să pronunț cuvântul reformă la ceea ce i s-a întâmplat acestei agenții în 2017. Au fost doar niște adunări haotice a unor funcții improprii și respectiva structură a încercat să supraviețuiască pe fonul încă și eliberării de personal și limitării de resurse, etc. Ceea ce i s-a întâmplat Agenției nu se numește reformă.

Cum ar trebui regândită ca să funcționeze și să facă față inclusiv unor provocări de sănătate publică cum este Covid-19?

Trebuie la propriu de gândit locul, rostul și valoarea acestei structuri și dacă în general e nevoie de această structură în formatul în care este ea. Poate ar trebui revăzute și create alte agenții mult mai dinamice, mult mai contemporane, cum se întâmplă în lumea occidentală.

Ok. Deci, ce alte lacune a mai scos Covid-ul la suprafață?

Al doilea bloc de reforme arătată în lunile martie-aprilie a fost cea sistemului spitalicesc din Republica Moldova în care „au ars” ca niște corăbioarele de hârtie spitalele raionale la început de pandemie și care trebuia să răspundă la foarte multe întrebări privind raționamentul funcționării lor în acest format arhaic în sistemul spitalicesc, mai ales la nivel raional. Și conceptul reformei spitalicești este conceptul de prioritate numărul zero în Republica Moldova.

Și acest lucru trebuie să fie conștientizat și să nu se ducă în eroare opinia publică, de anumiți factori de decizie, care susțin poziția greșită că numărul de spitale și numărul de paturi menținut a jucat un rol important în pandemie. Nu a jucat niciun rol pozitiv. Paturi nu înseamnă tehnologii, paturi nu înseamnă oameni pregătiți, nu înseamnă echipamente. Deci, patul arhaic așa cum a fost acum 50 de ani nu mai funcționează.

Avem nevoie de concepte moderne și așa mai departe. La acest capitol multe s-ar putea spune. Toată lumea a fost foarte fericită că sunt capacități, inclusiv în același spital de boli infecțioase „Toma Ciorbă”. Se consideră un exemplu de tratare a pacienților de Covid19, dar de ce nu se pune întrebarea de ce nu s-ar construi un spital de boli infecțioase contemporan în Republica Moldova? Or Chinei i-au ajuns 10 zile să construiască un spital din temelie. Noi avem 8 luni de zile și nimeni nici nu vorbește despre necesitatea fortificării și obținerii unei asemenea instituții în RM, care să aibă un rol crucial pentru viitoare pericole pandemice, de urgență în sănătate.

Eu vorbesc despre cele mai elementare necesități. Nu sunt deloc simple, dar nu avem nicio scuză că nu gândim asupra lor. Oricare alte investiții se duc ca apa în nisip în condițiile în care nu avem o viziune sistemică clară și profundă asupra dezvoltării sistemului sănătății.

Unul dintre experții din afară cu care vorbeam despre reforme spunea că acum reformele nu mai pot fi făcute sistemic, la nivel național și ar trebui făcute mult mai focusat. Iată crizele de genul Covid19 sunt oportunități pentru a face asemenea reforme sau e mai bine să se aștepte?

Criza Covid19, din păcate cu jertfele omenești pe carele avem, cu pierderile masive din domeniul sănătății, a fost și este o oportunitate de a dezvolta sistemul sănătății. Prin această criză nu mai trebuie nimeni convins în necesitatea reformelor profunde. Și acest val, provocat de această criză, oportunitatea trebuie folosită. Eu sper că această societate va găsi o opțiune și o oportunitate de a avea un format de dialog continuu între specialiști, profesioniști, dar și factorii de decizie în acest proces deloc simplu.

Reforma nu este un lucru de moment. Reforma și transformarea unei societăți este un lucru continuu. Pentru acest lucru avem nevoie de viziune foarte clară. Ne-am propus să avem și strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în calitate de document finalizat, or, strategia îmbracă în sine o viziune și în condițiile lipsei acestei viziuni este greu de discutat cu factorii de decizie pentru a avansa.

Vă mai întreb un aspect al COVID-ului și după aceasta trecem să discutăm despre reorganizarea ANSP. Noi avem destul de mulți lucrători medicali infectați cu COVID19. Autoritățile ne spune că e ceva firesc, că sunt în prima linie, că nu-s chiar atât de mulți. Din punctul Dvs de vedere sunt mulți lucrători medicali infectați sau e o cifră rezonabilă, pe care noi ar trebui să o acceptăm?

Chiar și un singur lucrător medical infectat, nemaivorbind de lucrătorii medicali decedați, este o cifră uriașă. Chiar și un singur medic infectat înseamnă foarte mult. Da, nu există nicio țară în lume în care au scăpat de acest element, în toată lumea se întâmplă aceste lucruri, dar lucrătorii medicali sunt în prezent resursa de aur, resursa strategică, care prin prezența lor, sănătatea lor, salvează vieți, sănătatea altor persoane. De aceea, atitudinea și eforturile noastre trebuie orientate spre diminuarea la maxim a numărului de îmbolnăviri și bineînțeles de decese în rândul lucrătorilor medicali. Orice mai mult de unu e deja mult. Orice putea fi evitat trebuia evitat. E univoc.

Toată lumea e conștientă că sunt lucruri care nu pot fi evitate, dar această luptă pentru viața și sănătatea lucrătorilor medicali trebuie să continue, inclusiv asupra sănătății lor morale. Un singur efort o dată în deceniu prin aplauze de la balcoane nu soluționează problema atitudinii populației față de oamenii care au grijă de cel mai scump de ce au ei – viața lor.

Puteau fi prevenite aceste îmbolnăviri masive printre lucrătorii medicali?

Nu pot să vă răspund și nu știu dacă poate cineva să vă răspundă categoric la întrebarea respectivă, fiindcă fiecare caz în parte e un caz specific, dar în orice situație, la sigur rezerve de prevenire trebuiau să existe. Este o problemă care are prea multe particularități ca s-o supun concluziilor generale.

Bun. Ziceam că în planul său de activitate Ministerul Sănătății și-a propus ca în luna decembrie să opereze modificări la Hotărârea Guvernului 1090 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sănătate Publică. Mai devreme Dvs spuneați că este nevoie de o reorganizare totală. Având în vedere că e o instituție în componența căreia intră structuri improprii, precum unele preluate de la AMDM, de la Agenția de Transplant, etc. Ce erori au fost admise atunci în 2016-2017 când a fost elaborat documentul acesta de reorganizare?

Vreau să vă spun că, conceptul inițial al acestei reforme este totalmente diferit de rezultatul ei. Conceptul expus de către expertul OMS în conlucrare cu specialiști din domeniul sănătății publice a prevăzut cu totul altceva decât finalitatea pe care o avem astăzi. Și atunci, apropo similitudini cu ziua de astăzi, am avut o influență mare a factorilor care nu au treabă cu domeniul sănătății publice, a factorilor politici și a factorilor de decizie din acest domeniu.

Atunci a fost o perioadă în care ni s-a spus că se vrea reorganizare a CNSP-ului și a Serviciului de supraveghere de stat a sănătății publice. Noi am atestat o lipsă enormă de transparență în procesul de elaborare a acestei reforme. Ne-am pomenit cu un document pus pe masă și practic adoptat. A dus această lipsă de transparență la crearea unei structuri atât de sofisticate și cu structuri atât de improprii ei?

Mai mult decât atât anume lipsa transparenței a fost instrumentul prin care a fost posibilă așa numita reformă a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică. Îmi pare rău că protagoniștii acestei reforme de atunci nu au nimic a spune, fiindcă rezultatele muncii lor de atunci influențează viața și sănătatea multor persoane, inclusiv, astăzi. Fiindcă, dacă sincer, efortul în domeniul prevenirii este o mare problemă și o mare lacună în gestionarea COVID19, dar acest efort de prevenție trebuie organizat cu concursul nemijlocit al ANSP. Aceasta este legătura logică între evenimentele unei așa numite reforme și efectele unei crize clasice de sănătate publică cum este pandemia Covid19.

Puteți să ne spuneți ce structuri i-au fost acordate fără vreo logică acestei instituții și care complică acum situația?

Sunt mai multe, dar nu voi intra în detalii. Este suficient să se ridice hotărârea Guvernului cu organigrama ANSP și acolo se regăsesc structuri, care sunt improprii celor 10 operațiuni care stau la baza oricărei instituții de frunte din domeniul sănătății publice din oricare țară. Dar aș mai accentua o problemă. Noi avem un dezechilibru în societatea noastră. Mai sunt și alte structuri, care de asemenea lucrează în domeniul sănătății publice, dar care lucrează la cu totul la alt nivel.

Să luăm doar un exemplu – Agenția Națională pentru siguranța alimentelor  - ANSA – care este direct subordonată Guvernului. Cel mai important lucru este faptul că această agenție răspunde doar de o singură componentă – alimentația, pe când ANSP răspunde de tot restul cu excepția problemelor de mediu și această Agenție se află la o distanță foarte mare de a avea posibilitatea de a-și spune cuvântul la nivel decizional.

Deci este teren de discuții și transformări serioase în esență a acestui serviciu și de ce nu, voi spune în premieră, crearea unor centre contemporane cum ar fi un Centru național de control a maladiilor și o idee mai veche, dar din păcate nedusă la capăt, crearea unui Institut național de sănătate publică, ca structuri distincte, separate, care ar putea veni cu soluționarea mai concretă și mai dinamică a problemelor de sănătate publică din Moldova.

Deci, cam așa ar trebui să fie reorganizată această instituție ca noi să nu mai spunem că e semifuncțională sau nefuncțională....

Cel puțin la nivel ipotetic ar trebui de luat în calcul și ar trebui să fie un subiect de discuție pentru experții din domeniu și factorii de decizie. Ceea ce avem acum nu este un instrument de luptă în provocările pandemice.

Domnule Lozan, noi știm că specialiștii din domeniul sănătății publice sunt practic cel mai prost plătiți specialiști din acest sistem. E un subiect destul de dureros pentru oamenii care lucrează acolo. Ce salarii ar trebui să aibă acești oameni, ca acest stat să-i convingă că ei merită să muncească pentru sănătatea publică și pentru cetățenii acestei țări?

N-o să vă dau valoarea monetară a acestui salariu, dar un singur lucru o să vă spun categoric – salariul trebuie să acopere decența existării unui specialist în comunitatea profesională, dar și în general în societatea din Republica Moldova.  Profesioniștii trebuie să fie remunerați decent din toate punctele de vedere. Nu e vorba de exagerare, dar e vorba de decență, care să-i permită să-și satisfacă toate necesitățile habituale, dar și profesionale.

Din păcate, nu doar banii rezolvă problema asta. Mai există și mari probleme ce țin de atitudinea față de acești specialiști. Chiar în rândul comunității medicale, în sistemul de sănătate nu se conștientizează până la capăt rolul acestor specialiști. Și da, este și o problemă din partea specialiștilor. Nu toți specialiștii înțeleg ce înseamnă conceptul noii sănătăți publice și valoarea lor adevărată în societatea contemporană.

Domnule Lozan, vă mulțumesc pentru această discuție. Multe întrebări au mai rămas nediscutate, dar sper să mai avem ocazia să vorbim pe subiectul COVID19.

Mersi  și Dumneavoastră. Această tematică va avea continuitate pentru mult timp înainte.

Acest material apare cu sprijinul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova. Informațiile prezentate în această publicație aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Fundației.