Problema subdiagnosticării face și mai complicată asigurarea acestui serviciu de care au nevoie atât de mult copiii și adulții aflați în ultimele luni de viață. 

În termeni simpli și accesibili, îngrijirirea paliativă se referă la îngrijirea persoanelor care suferă de o boală în stadiu terminal și în fața cărora statul are obligația morală de a le asigura servicii medicale demne în ultimele clipe ale vieții. Aici vorbim despre servicii complexe care îmbină tratamentul simptiomatic cu suportul psiho-emoțional, atât pentru pacient, cât și pentru familia acestuia, astfel încât să se asigure confort și stare de bine. Managementul durerii este unul dintre elementele foarte importante, întrucât corelează și cu starea psihologică a persoanei. Este important de menționat că aceste servicii sunt concepute și familia pesoanei suferinde, care devine epuizată fizic și emoțional în urma îngrijirii de durată a unei persoane suferinde. 

Conform datelor OMS, se estimează că anual la nivel global au nevoie de îngrijiri paliative aproximativ 40 milioane de persoane, 78% dintre care locuiesc în țări cu venituri mici și mijlocii. De asemenea, la nivel global beneficiază de îngrijiri paliative doar aproximativ 14% din persoanele care au nevoie de asemenea servicii.

Ce știu moldovenii despre îngrijirea paliativă

În Republica Moldova, cea mai mare parte a persoanelor care au nevoie de îngrijiri paliative sunt oameni în vârstă, cu un nivel mediu de studii și venituri modeste.  Potrivit studiilor existente, anume lipsa veniturilor ar putea constitui un motiv pentru care o bună parte – peste 40 la sută – dintre bolnavii diagnosticați cu maladii incurabile au evitat, potrivit medicilor, controalele profilactice care ar fi putut preveni agravarea stării lor de sănătate, aflând că au o speranță de viață limitată pe parcursul ultimului an. 

Un pat și o lumânare aprinsă: ce poate oferi statul moldovenilor aflați la finalul vieții

Conform studiului „Accesul și calitatea serviciilor de îngrijiri paliative în Republica Moldova”, realizat de Centrul PAS, însuși termenul de „îngrijire paliativă” este cunoscut de mai puțin de jumătate din persoanele intervievate (49%). 57% din ei au spus că au aflat prima oară despre acest tip de servicii de la medicul lor de familie, 14,3% din mass-media și 10,2% dintre persoanele intervate au luat cunoștință pentru prima dată prin intermediul echipelor specializate de îngrijiri paliative. Numai 6% au spus că au aflat despre astfel de servicii de la doctor. Când au fost întrebați de unde au aflat cele mai multe lucruri despre îngrijirile paliative, oamenii spus că de la medici (83%), de la prieteni și rude (30%), precum și din presă și televiziune (22%). Numai 12% din respondenți au spus că au aflat aceste informații de la asistentul social. 

Absoluta majoritate a respondenților au statut activ de asigurat medical în sistemul AOAM, însă doar 48% dintre ei știau că îngrijirile paliative sunt acoperite de asigurarea medicală și 29% afirmă că știau, dar parțial despre această oportunitate. Dintre toți beneficiarii de îngrijiri paliative, doar 14% au afirmat că sunt informați despre toate serviciile paliative de care pot și au dreptul să beneficieze în calitate de persoană asigurată medical. 55% dintre beneficiari cunosc doar parțial serviciile paliative disponibile și 28% declară că nu le cunosc, deși și-ar fi dorit. 

Îngrijirile paliative. Ce poate învăța Moldova din experiența statelor, care au dezvoltate astfel de servicii

„Se poate observa că statutul de asigurat medical nu este suficient tuturor pentru a conștientiza că îngrijirile paliative sunt acoperite din contul poliției de asigurare. Faptul că mai puțin de jumătate (48%) dintre respondenți știau despre asta și doar 14% la sută dintre ei cunosc toate serviciile paliative de care pot și au dreptul să beneficieze în calitate de persoană asigurată medical poate vorbi despre un efort insuficient de informare din partea CNAM și a personalului medical responsabil de tratamentul/supravegherea acestora”, constată autorii studiului.

Serviciile de îngrijiri paliative în Moldova au început să se dezvolte cu suportul partenerilor externi, la finele anilor 90, la nivel de servicii prestate de structuri neguvernamentale. În anul 2000 a fost creată Asociația Națională de Tratament Paliativ (ANTP) care a contribuit la dezvoltarea activismului social și spiritului de inițiativă al organizațiilor din domeniu în scopul dezvoltării serviciilor de îngrijiri paliative pe întreg teritoriul țării. Pe parcurs de 10 ani prestatorii neguvernamentali de servicii de îngrijiri paliative specializate au fost susținute financiar doar din surse externe.

Totul despre îngrijirea paliativă: Ce recomandă OMS statelor care trebuie să asigure la nivel național condiții demne pentru oamenii bolnavi și familiilor acestora

Confrom studiului citat, ceea ce a reușit Moldova în ultimii 12 ani de când aplică îngrijirile palliative e să asigure cu acest serviciu doar 1/3 dintre pacienții care au nevoie de ele. Acestea sunt prestate la domiciliu de către echipele multidisciplinare organizate în cadrul ong-urilor specializate.

„Moldova și-a configurat un model de prestare a serviciilor de îngrijiri paliative în cadrul sistemului de sănătate, dar acesta este unul biomedical și nu unul de tentă biopsihosocială care să fie organizat în jurul valorilor de sănătate, nevoilor și așteptărilor oamenilor și comunităţii şi nu doar pe cazul bolii. Din această cauză RM până în prezent nu a atins rezultatele intermediare de prestare a îngrijirilor paliative având ca principii abordarea asistenței integrate în bază de echipe multidisciplinare și nici pe cele finale de îmbunătățire maxim posibilă a calității vieții pacienților paliativi, pentru că nu s-a reușit atingerea acoperirii universale cu servicii de îngrijiri paliative integrate plenar în sistemul de sănătate”.

De asemenea, problema subdiagnosticării complică accesul la servicii paliative. 

„Cele mai vulnerabile categorii de pacienți care au nevoie de îngrijire paliativă, dar nu beneficiază de ea sunt în primul rând persoanele nedepistate, adică acele care nu sunt diagnosticate la moment, bolnavii vârstnici, care locuiesc singuri și care fac parte din chintila inferioară de bunăstare. Aceste persoane nu se adresează la medicul de familie, întâmpină dificultăți atunci când trebuie să se deplaseze la centrul raional sau la Chișinău pentru diagnosticare și consultații la specialiștii de profil și adesea suportă durerea și se împacă cu gândul că trebuie să îndure suferință și să aștepte în singurătate moartea”, se menționează în studiu. 

În articolele viitoare vom menționa ce tipuri de servicii paliative există în Republica și ct de mult se apropie acestea de modelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății. Menționăm în acest context că pentru 2021 Parlamentul de la Chișinău a operat modificări la Legea Ocrotirii Sănătății prin care serviciile de îngrijire paliativă au devenit parte componentă a serviciilor de sănătate. Asta înseamnă că serviciile paliative au devenit distincte în lista serviciilor de sănătate și trebuie finanțate pe linie separată din Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală.