Pacienții sunt dintr-un sat din raionul Edineț, dar nu au vrut să-și spună numele de teamă să nu fie blamați pentru dreptul cerut. Ei s-au îmbolnăvit de Covdi-19 în octombrie anul trecut. Cât au stat în spital au fost nevoiți să-și cumpere antibiotice, care i-au costat în total în jur de 13 mii de lei. Medicii le-ar fi spus bătrânilor, că doar aceste medicamente îi poate salva de eventuale complicații și chiar deces. Când am scris despre ei, în ianuarie, bătrânii s-au plâns că au fost nevoiți să-și cheltuie toate economiile și chiar să se împrumute ca să cumpere medicamente, iar ulterior au aflat că tratamentul împotriva Covid-19 este gratuit.

Oamenii au fost sfătuiți atunci să scrie cerere la administrație să-și recupereze banii cheltuiți pentru tratament, dar abia acum au reușit să-i obțină, după ce au tot bătătorit drumul la administrația instituției medicale.

Administratorul spitalului, Anatolie Guțu, se justifică și spune că nu a avut nimic împotrivă să le restituie pacienților cheltuielile, dar a putut explica de ce a durat atât de mult.

Cei trei pacienți pensionari au plătit câte aproximativ 4 mii de lei și respectiv 5 mii de lei pentru o cură cu antibiotice Meropenem atb 1000 mg, Heparin 5000IU/ml și  Natriu-Clorid de 0.9%, soluție perfuzabilă .

8.000 de lei costă viața la Edineț. Pacienții cu Covid povestesc cum au fost determinați să cumpere antibiotice ca să se salveze. „Banii ni i-au adus într-o mănușă chirurgicală și i-au lăsat pe prag”

După ce am publicat materialul, alți pacienți ne-au scris, din diverse spitale că tratamentul gratis anunțat de autorități pentru pacienții cu Covid-19 nu e deloc gratis. „Cele mai multe medicamente, indiferent că te afli în spital sau te tratezi acasă, trebuie să le cumperi din banii proprii”, s-au plâns atunci pacienții.

Compania Națională de Asigurări în Medicină a reacționat atunci la presiunea publică și a creat o comisie care a mers la Edineț să verifice dacă e adevărat ce spun pacienții. A anunțat ulterior, într-un comunicat, că o pacientă și-a recuperat banii, fără să precizeze alte detalii. Un raport mai amplu privind inspecția nu este publicat nici astăzi.

Ideea e că pacienta care și-a recuperat banii astă iarnă și despre care a anunțat CNAM nu este din grupul protagoniștilor noștri.

Epopeea recuperării banilor

Radu povestește că la începutul lunii februarie și-a dus socrii și unchiul, care s-au tratat de Covid-19 la spitalul din Edineț, să scrie cerere de recuperare a banilor. Socrii au cheltuit aproximativ 8 mii de lei pe medicamente, iar unchiul – 5 mii de lei. Erau siguri că își vor recupera cheltuielile, după ce au văzut la televizor că femeia care a plătit 10 mii de lei la acest spital, tot pentru tratamentul împotriva Covid-19, i-a recuperat.

Radu: Pe 8 februarie am fost cu ei la vice-director și am scris cerere. Au chemat-o atunci pe doctorița care a prescris medicamentele, respectiv Natriu-Clorid de 0.9%, soluție perfuzabilă, Meropenem Atb, 1000 mg, sub formă de pulbere, pentru soluție injectabilă, perfuzabilă și Heparin 5000IU/ml, soluție injectabilă. Doctorița a întrebat atunci dacă în istoria de boală este semnătura pacientului că este de acord să cumpere medicamentul acesta. Evident că nu era, pentru că nimeni nu le-a spus să scrie cereri precum că ar fi de acord să-și cumpere medicamente din cont propriu. Ei nici măcar nu-i aveau, că au împrumutat de la o rudă din Edinet, iar a doua zi am venit eu de la Bălți și am întors datoria. Și nu doar ei au cumpărat medicamente. Fiecare pacient avea lângă pat cutiuța cu medicamente și sora medicală venea doar și le punea injecția.

Pentru că socrii lui Radu au stat ambii în spital, li s-a spus să scrie cerere doar unul. Oamenii au fost informați însă că nu vor primi imediat banii, deoarece contabilul-șef este și el bolnav de Covid-19. Așa că pacienții au scris cererea, au atașat bonurile de plată și au plecat acasă, gândindu-se că totuși statul are grijă de buzunarul lor. Responsabilii din spital i-au asigurat că vor fi sunați și chemați să-și ia banii cheltuiți pe tratament. Însă nimeni nu le-a dat niciun telefon nici după o lună și jumătate din momentul depunerii cererii.

Așa că Radu și-a luat din nou rudele și a mers cu ele la spital a doua oară. A constatat că cererile nici măcar nu au fost analizate. Stăteau în continuare pe masa directorului.

Radu: Directorul nu era, așa că doamna ceea, contabila, a deschis anticamera și a găsit pe masă cererile noastre. Cecurile de la medicamente tot erau. A început să calculeze banii de pe cecuri și în total, pentru un pacient erau 7 mii și ceva, pentru altul - cinci mii și ceva. Pentru că directorul nu era pe loc și nu putea semna cererile, contabila ne-a spus să venim altă dată, când cererile vor fi semnate și vor avea bani în contabilitate. Bătrâneii mei s-au pornit mai veseli spre casă știind că își vor primi banii înapoi”.

Dar nici a doua oară nimeni nu i-a căutat să-i anunțe despre restituirea banilor, astfel că Radu a decis să calce pragul spitalului și a treia oară, dar deja de unul singur. De această dată însă, contabilul l-a informat că în istoria celor trei pacienți nu sunt indicate cele 20 de flacoane de Meropenem ATB 100 mg pentru care bolnavii au plătit aproximativ 8 mii de lei și respectiv 5 mii de lei.

Radu: Natriu-Clorid, un preparat ieftin, este, dar cele 20 flacoane de Meropenem Atb 1000 mg, pentru care au plătit 7.519, nu era indicat în istorie. Total nedumerit am întrebat cine l-a prescris, cine li l-a administrat? Că doar nu și-au stabilit singuri tratamentul și doar nu și-au pus pacienții singuri, unii la alții, injecțiile. A spus că nu știe, că ea nu-i medic, ci contabil. Eu chiar sunt curios cum explică directorul faptul că acestor trei pacienți le-a fost administrat Meropenem, dar nicăieri în istoria lor de boală asta nu este indicat. Mă gândesc că au văzut probabil că sunt trei bătrâni în bețe care n-o să vrea să umble mult pe drumuri pentru a-și recupera banii și vor renunța într-un final. Altfel nu pot să-mi explic cum inițial au spus că le vor restitui banii, apoi să declare că în istoria lor de boală nu este așa preparat… Bizar.

Unul dintre pacienții pe care i-am contactat după ce Radu a primit de la contabilitatea Spitalului Edineț această informație s-a arătat nedumerit că instituția neagă că le-ar fi administrat un astfel de antibiotic.

Pacient: Cum adică nu scrie nicăieri că mi-au fost administrate aceste medicamente? Păi…cine dar mi le-a administrat?! Sora medicală doar nu pune injecții de care vrea ea. Indicația vine de la medic. Dacă ar fi fost medicamente la spital nu m-ar fi trimis să le cumpăr. Nu înțeleg cum așa… directorul a promis că ne va returna banii. Am făcut câteva drumuri la Edineț și de fiecare dată ne spuneau că ne vor returna banii, ca peste vreo două luni să ne spună că au studiat istoriile noastre de boală și acolo nu este indicat acest preparat?... Dacă-i așa și nu vor să ne restituie banii, ducă-se naibii. Să fie asta pierderea mea. Eu nu voi sărăci de la pierderea asta, dar nici medicii nu se vor îmbogăți cu banii mei. Noi suntem oameni simpli, nu le putem face nimic.

Radu: Socrilor mei le este frică să umble și să-și ceară drepturile, pentru că sunt oameni bătrâni și merg des la spital. Ei cred că dacă vor face cazul public, medicii din spital se vor purta urât cu ei, îi vor pune într-o listă neagră a pacienților și nu vor fi tratați atunci când vor ajunge la spital.

De ce plătesc oamenii din buzunar pentru medicamente

Rodica Rusu Gramma, conferențiar universitar, specialist în management și legislație în sănătate spune că orice protocol clinic indică un algoritm clar de tratament. Însă dacă doctorul consideră că tratamentul indicat în acest ghid este insuficient pentru pacient, îi poate propune o altă strategie de medicație și chiar alte medicamente, care nu neapărat sunt incluse în protocol. Doar că atunci când medicul ia o asemenea decizie trebuie să explice clar pacientului, cu argumente, de ce medicamentele indicate conform protocolului clinic nu-l ajută și de ce crede el că altele vor avea efect. Așa s-a întâmplat și în perioada critică a pandemiei, când medicii, pentru a-i salva pe pacienți, revedeau din mers protocolul de tratament a infecției Covid-19, fiind nevoiți să administreze alte preparate, decât cele indicate în protocol și compensate de stat.

Rodica Rusu Gramma: Multe protocoale erau modeste, cu puține informații, așa că medicii erau nevoiți să indice alte preparate decât cele din protocol. Însă, atunci când pacientul primește un medicament care nu este în protocol, Compania Națională de Asigurări în Medicină nu validează cazul tratat, respectiv instituția medicală nu-și primește banii cheltuiți. Apoi, când medicul decide că pacientul are nevoie de un altfel de preparat, care nu este în protocol, este nevoie de aprobarea pacientului. În cazul în care se indică un tratament care depășește protocolul și standardele oficiale, medicul trebuie să vorbească cu pacientul și să-i explice: „Avem protocolul și medicația, dar există recomandări internaționale că în astfel de situații putem folosi și alte medicamente”. Există dreptul pacientului la opțiune, în primul rând el trebuie informat, pentru ca să știe toate alternativele. Problema cea mare este comunicarea medic-pacient”.

Sănătate INFO: Vreți să spuneți că toate aceste acuzații că tratamentul gratuit, în realitate nu e gratuit nu s-ar fi produs, dacă avea loc elementar o comunicare mai bună între medic și pacient?

Rodica Russu Gramma: Adevărat. Pacientului trebuia să i se spună că în alte țări medicii au altă strategie de tratare a virusul și că există un medicament care și-a demonstrat eficiența în lupta cu virusul și că ar putea să îl aplice, la dorință, în tratamentul pacientului. Dacă rudele ar fi fost anunțate despre alternative și ei ar fi spus că nu-și permit să cumpere aceste preparate scumpe, că nu au bani și să-i trateze în baza protocolului cu medicamentele compensate de CNAM, medicul asta trebuia să facă. Indicațiile lor „cumpărați medicamentul” au dus rudele în eroare. Asta a fost greșeala medicului”.

Specialista mai spune că nu e greșit ca medicul să folosească în tratamentul unui pacient medicamente de ultimă generație, care nu sunt incluse în protocolul clinic. Este greșit să nu-i oferi această informație și alternativă. Însă despre toate acestea trebuie să se vorbească, iar pacientul trebuie să semneze un acord informat că este de-acord să-i fie administrate alte pastile decât cele indicate în protocolul clinic.

Rodica Russu Gramma: Nu este greșit că a folosit medicamente bune, de ultima oră și că a făcut tot posibilul ca să salveze pacientul. Intenția medicului a fost să găsească cea mai bună opțiune pentru a-l salva. Medicii noștri însă au o problemă foarte serioasă în ceea ce ține comunicarea cu pacientul. Dacă ei ar înțelege că fiecare pas și fiecare decizie trebuie să o explice și să o justifice, ar f scutiți de o sumedenie de probleme. Pacientul trebuie anunțat că atunci când se indică un tratament, altfel decât cel din protocol, va plăti din buzunarul său și că CNAM nu-i va restitui banii. Pacientul trebuie să primească acel acord informat în care să scrie că: „Eu, subsemnatul, am fost informat de către medicul X că se propune un tratament de ultima oră care nu este inclus în protocolul Republicii Moldova și pentru care ne asumăm cheltuielile fără a avea careva pretenții la instituția medicală”. Acest acord semnat de pacient îl va apăra pe medic peste tot.

Rodica Rusu Gramma spune că lipsa comunicării cu pacientul este, într-un fel, justificată în Republica Moldova, care se confruntă cu un deficit de cadre medicale. În perioada de criză a pandemiei situația a fost și mai gravă din acest punct de vedere, un medic fiind responsabil și de 40 de pacienți.

Rodica Rusu Gramma: E dificil să discuți cu toate rudele în asemenea condiții. Știu că la Edineț au fost foarte mulți pacienți în stare gravă. Probabil surmenajul și suprasolicitarea a fost motivul din care medicul nu a reușit să-i explice pacientului toate detaliile și de ce îi sugerează să cumpere anumite medicamente. Cu siguranță, ei nu s-au gândit că după externare, pacienții vor dori să-și restituie banii.

Sanatateinfo.md: Este justificată dorința pacienților de a-și restitui banii, știind că au acest drept?

Rodica Rusu Gramma: Justificat, pentru că în acel moment lor nu li s-a explicat că acesta este un tratament suplimentar protocolului.

Specialista mai spune că medicul trebuie să argumenteze de ce a deviat de la protocolul clinic nu doar pacientului, ci și specialiștilor care vor valida ulterior cazul tratat sau oricărei alte comisii care va veni să verifice corectitudinea tratamentelor.

Rodica Rusu Gramma: În cazul în care medicul decide să devieze de la protocol, trebuie să aducă dovezi, să argumenteze lucrul acesta în fișa medicală și să explice de ce include un medicament suplimentar la protocol. În acest caz, orice comisie va veni să investigheze vreun caz, când va deschide foaia și va vedea acele indicații, vor înțelege că tratamentul conform protocolului era insuficient și a fost nevoie de tratament suplimentar. Știu foarte bine cum lucrau secțiile de reanimare din țară în acea perioadă. Noi știam cu toții că sunt folosite medicamente suplimentar la ceea ce era inclus în protocol. Era un virus necunoscut, în prima perioadă tratamentele erau neclare și s-a început cu cel antimalaric. Medicii încercau, tratau pe bâjbâite și mulți din ei au început să consulte rețeaua internațională de medici și să aplice metodele lor. Încercau să găsească soluții. Ar fi fost mai rău dacă renunțau și tratau cu ce aveau. Într-un sistem plin de sărăcie, medicii noștri încercau să găsească soluții. Și atunci apelau la rudele pacientului și le spuneau să caute anumite medicamente. Sistemul nostru este așa cum îl știm. Pe de o parte avem medici care luptă cu mâinile goale și încearcă să salveze pacientul, ca mai apoi să ajungă în situația în care este acuzat de pacient că nu l-a tratat în baza asigurării.

Protocoalele clinice sunt recomandări, nu legi

Am vrut să înțelegem de la Rodica Russu Gramma de ce din istoria medicală a pacienților de la Edineț lipsea informația despre tratamentul indicat suplimentar la protocol. Specialista spune că de cele mai multe ori medicii nu scriu aceste informații din frică, pentru că preparatele nu sunt incluse în protocolul clinic.

Rodica Rusu Gramma: Medicilor noștri trebuie să li se explice că protocoalele sunt recomandări, nu legi. Protocolul este o linie directoare de care se ghidează un medic, atunci când începe un tratament. În cazul în care ceea ce este inclus în protocol nu i se potrivește pacientului, medicul poate să includă ceva suplimentar, pentru că, până la urmă, el are dreptul la DECIZIE MEDICALĂ, care este un drept inclus în Legea cuprivire la drepturile și obligațiunile profesiei de medic. Astfel, pe de o parte există protocolul, iar pe de alt - dreptul medicului de a devia sau ajusta cumva acest protocol.

Este adevărat că medicii, în mare parte, trebuie să respecte protocoalele clinice. Acest lucru îi apără de diverse litigii. Însă sunt situații, precum pandemia Covid-19, când protocoalele se schimbă din mers, deoarece sunt prea puține informații despre infecție.

Rodica Rusu Gramma: Medicii trebuie să respecte protocoalele, iar asta înseamnă, de multe ori, că ei se simt cu mâinile legate, pentru că merg la conferințe peste hotare, mai discută cu colegi din alte țări, află despre tratamente mai avansate pe care vor să le implementeze la noi și nu prea pot. Și ce să facă medicul în așa caz? Să trateze cu ceea ce are? Să îi șoptească la ureche pacientului despre un tratament inovativ? Da, avem situația în care pacienții asigurați vor să-și restituie banii. Întrebarea este dacă pacientul ar fi supraviețuit fără acel medicament prescris de medic și, de ce anume i s-a indicat acel medicament. Vina medicilor este că nu au discutat cu pacienții sau rudele lor. Vina lor este că nu au împărțit această responsabilitate cu pacientul. Asta trebuia explicat, scris, semnat, pentru că este așa o vorbă: „ce-i scris cu penița, nu tai cu bărdița”. Medicii nu trebuie să facă din capul lor, trebuie să-i explice pacientului și să-l oblige să semneze pentru fiecare decizie luată împreună. Și atunci va fi protejat”.

Directorul Spitalului Raional Edineț Anatolie Guțu ne-a spus că nu știe de ce pacienții cu pricina nu și-au recuperat banii pentru tratamentul anti-Covid plătit din propriul buzunar și nici nu-și amintește exact câte astfel de cereri a examinat.  

Anatolie Guțu: Au fost returnați la patru sau șapte pacienți. Discutăm și lămurim situația cu fiecare pacient în parte. Pe măsură ce este verificată fiecare cerere și în măsura posibilităților, întoarcem banii pacienților. Să vină la mine pacientul care spune că i s-a refuzat restituirea banilor și lămurim întrebarea concret, pe loc. Eu nu am refuzat pe nimeni și nu am spus că nu le returnăm banii. Atâta doar că trebuie să analizăm actele.

Anatolie Guțu mai afirmă 4.600 de lei pentru un caz de Covid-19 tratat, pe care-i plătește Compania Națională de Asigurări în Medicină este prea puțin în comparație cu cheltuielile reale. Managerul afirmă că doar o cură de antibiotice administrate într-o singură zi costă aproximativ 1.200 de lei. Nu ne permitem pentru fiecare pacient un curs complet și cineva dintre ei a fost nevoit să cumpere medicamente”.

Ce trebuie să facă pacientul, atunci când medicul îi spune să cumpere anumite medicamente și de ce se ajunge la astfel de situații în Moldova?

Rodica Rusu Gramma: Pacientul trebuie să știe că avem un anumit spectru de servicii care sunt acoperite de polița medicală, o listă de medicamente care se aprobă, iar pentru ceea ce nu este inclus, pacientul trebuie să plătească și el trebuie să înțeleagă asta. Atunci când medicul i-a spus pacientului: „cumpărați asta” pacientul trebuia să întrebe dacă își va recupera banii după aceasta. Trebuia să întrebe dacă banii pentru aceste preparate îi vor fi restituiți sau este un preparat suplimentar pachetului de asigurări. Greșeala e a ambilor. Banii trebuie restituiți, dacă medicamentele administrate erau incluse în protocol, dar nu se regăseau în stoc în acel moment”, a mai explicat în concluzie Rodica Russu Gramma.

Vom preciza că de la începutul pandemiei și până acum, de Covid-19 s-au tratat în spital sau la domiciliu peste 252 de mii de persoane. Alte aproximativ 6 mii 270 au pierdut lupta  pentru viață.