Tânărul își dorea de mic copil să devină medic, era mai mereu premiant la olimpiadele republicane de biologie și chimie, așa că alegerea nu a fost una grea, deși a ezitat la început, crezând că poate în jurisprudență s-ar regăsi. „Am avut doar două opțiuni, atunci când am vrut să merg la facultate: medicină sau jurisprudență. Am decis să nu fac jurisprudență, dacă în medicină e greu să te impui, atunci în jurisprudența moldovenească e absolut imposibil”, este convins tânărul.

Încă din primii ani de facultate a făcut o delimitare a colegilor cu care învăța. I-a împărțit în trei tabere. „Prima treime sunt cei buni și foarte buni, care muncesc și progresează. Pentru ei medicina e vocație. Ei sunt cei care vor pleca în mare parte. A doua treime sunt „rezonabili”, ei vor fi doctori buni, în virtutea trecerii timpului și acumulării experienței de muncă. Cei din ultima treime, fără prea multe detalii ar trebui, efectiv, exmatriculați”.
Ajuns în anul VI de facultate, Sergiu are două preferințe în ceea ce privește specialitatea pe care vrea să o urmeze, însă niciuna dintre ele nu este dezvoltată în Moldova și ține de domeniul fantasticului. „Am două preferințe. Este vorba de cardiologia intervențională și hematologie și transplant medular. Partea mai activă a ființei mele vrea să facă cardiologie intervențională, aplicată în infarct și alte condiții medicale urgente, care se pot întâmpla pe cord. Asta presupune prea mult dinamism și prea mulți nervi. Acum sunt dispus, nu știu dacă aș fi și peste 10 ani. Partea mai pasivă din mine ar vrea să facă hematologie și transplant medular. E un domeniu foarte vast și interesant, mai pasiv, din punct de vedere al mișcărilor. Nici una dintre aceste specializări nu sunt dezvoltate în Moldova”.

Astfel, imediat după absolvire Sergiu își va face bagajele și va trece Prutul. Crede că la Cluj s-ar putea specializa în unul din aceste două domenii și nu ar mai fi nevoie să piardă un an doi pentru echivalări, dacă ar fi să aleagă Italia sau Franța.

Medicina va crește și va evolua într-o direcție pozitivă concomitent cu evoluția societății

Crede că avem sistemul medical pe care îl merităm, pentru că așa cum este societatea în care trăim este și medicina. „Am văzut medicina din mai multe puncte de vedere, inclusiv ca pacient. Nu trebuie să fim categorici, au dreptate și cei care înjură și cei care sunt înjurați și încearcă să se apere. Avem și medici de excepție, dar și incompetenți. Medicina moldovenească, până la urmă, este expresia societății în care trăim. Cu foarte multe lipsuri și probleme. Și trebuie să învățăm un lucru, că medicină fără bani nu se face. Medicina va crește și va evolua într-o direcție pozitivă concomitent cu evoluția societății”, spune Sergiu.

Societatea în care trăim nu își permite să aibă medici mai amabili sau mai puțini corupți, spune el. „Noi cerem ca personalul medical să fie super educat, super amabil, în condițiile în care noi suntem supărați și indignați de tot și de toate. Este și corupție, nu neagă nimeni. Nu aș putea-o justifica. Sunt și oameni foarte buni și integri în medicina moldovenească”.

Vara trecută a avut norocul să efectueze un stagiu de practică de 5 săptămâni în Franța. Nu l-a surprins nimic din ce a învățat și văzut acolo, pentru că, spune el, medicina în Franța nici nu trebuie comparată cu cea de la noi, precum nu putem compara o țară cu alta. „La ei comunicarea este foarte eficientă, dar și integrarea pacientului. Pacientul este abordat în ansamblu și este curat de o echipă, formată dintr-un student, un rezident și un medic. Studentul se ocupă de hârtii, de contacte. Rezidentul  este responsabil de actul medical în sine, iar medicul supraveghează tot procesul, dacă este de acord sau nu. Eu am fost într-o secție de neurochirurgie. M-a surprins este că la ei un pacient după AVC, deși la vârsta de 80 de ani, bucurându-se de metode foarte bune de tratament, în 3 zile deja mergea prin secție. La noi un pacient care a suferit un AVC rămâne țintuit la pat. Din el om nu mai faci”...

Cam 30-40 la sută din personalul medical este suplinit de către studenți

Din anul IV de facultate Sergiu s-a angajat ca asistent medical la Institutul Oncologic, iar de un an și la Institutul de Cardiologie. „Am vrut să văd cum mă voi regăsi într-un domeniu sau altul. Urmează să fac asta o viață. Este și o experiență foarte bună și este și un câștig, chiar dacă eu nu trăiesc doar din asta. Știu că de la Prut încolo studenții nu au oportunitatea să lucreze ca asistenți medicali. La noi pentru că este deficit foarte acut de cadre, cam 30-40 la sută din personalul medical este suplinit de către studenți. Dacă în acest moment nu li s-ar mai permite studenților să fie asistenți medicali, presupun că ar pune injecții șeful spitalului”.

Aflându-se printre pacienți bolnavi incurabili, spune că mai avem încă lacune la capitolul comunicare, care nu se învață din ghiduri și nici din cărți. „E complicat să înveți comunicarea dintr-un ghid. Comunicarea este un proces mult mai complex. Avem și ore la facultate, dar nu sunt productive, pentru că nici studenții nu iau în serios aceste module. Managerul de spital ar trebui să fie un om care știe să comunice în cel puțin câteva limbi și să fie cărturar. Însă la noi sunt politizați și nu corespund criteriilor. Când îi asculți vorbind rămâi profund dezamăgit”.

Jurământul lui Hipocrate este un atașament spiritual, el nu ne obligă la nimic

Crede că nu Jurământul lui Hipocrate îl obligă pe medic să-și facă meseria și să nu ceară bani. O dată ce medicul va fi salarizat corespunzător, vom avea și un sistem medical performant și oameni mai puțin bolnavi, dar toate vor evolua o dată cu dezvoltarea întregii societăți. „Jurământul lui Hipocrate este un atașament spiritual, el nu te obligă la nimic. Nu poate medicul să primească 200 sau 300 de euro și să cerem de la el performanță. O carte sau un stagiu în străinătate costă. În Moldova știință la nivel înalt nu se face. Nu putem cere performanță de la un medic care merge acasă și lucrează în seră. Un medic în Moldova ar trebui să ridice cel puțin 1.000-1.500 de euro”.

Nu merită să ne mai sacrificăm și noi și copiii noștri în speranța utopică că va fi mai bine

Sergiu mărturisește că cel puțin jumătate dintre colegii lui vor pleca după facultate, iar bilet de întoarcere puțin probabil că își vor lua. Și parcă asta ar fi soluția? „Pentru că nu suntem apreciați aici, ne facem valiza și plecăm. E greu. Au fost părinții noștri care s-au sacrificat. A căzut un guvern, a venit altul. Am sperat că va fi mai bine. Deja e complicat. Masa critică a societății care putea să schimbe sistemul a plecat. Nu merită să ne mai sacrificăm și noi și copiii noștri în speranța utopică că va fi mai bine”.

Din banii obținuți la Bursa de merit va călători, anul acesta dorind să cutreiere Irlanda, iar de restul își va cumpăra cărți pentru care are o slăbiciune aparte.