„Să nu-i spui soțului că ai rămas fără uter. S-ar putea să nu te mai vrea”. Povestea unei femei din Moldova, care a rămas fără uter la nașterea copilului, iar medicii nu i-au explicat nimic

Sursa Foto: Scm1.md// Poză simbol

Silvia Rotaru

05 mai, 2021, 14:33

Vizualizări: 53851

O sală de naștere, medicul și alți lucrători medicali pe lângă tine și emoția că în câteva clipe îți vei vedea copilul și-l vei ține la piept. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență frumoasă în viața Marinei, înseamnă o rană adâncă, care și astăzi sângerează. Marina a născut acum un an și jumătate la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”, o naștere care a lăsat-o fără uter. Femeia nu știe nici astăzi de ce medicii au procedat anume așa și dacă ar fi putut exista o altă cale.

„Eu nu țin minte să îmi fi spus că o să urmeze o operație care mă va schilodi. Ori memoria mea mă lasă, ori e o durere prea mare, pe care inconștient o evit”, își începe istoria Marina, o brunetă, cu ochi mari și buze cărnoase.

Marina ne-a scris după ce a citit o altă istorie, a Nataliei Ciobanu, care suferă și acum din cauza unei manevre periculoase, pe care i-au aplicat-o medicul și moașa la nașterea copilului. Femeia spune că deși nu caută dreptate și nici nu ar avea de ce să-i învinuiască pe medici, se întreabă dacă se putea altfel. De un an și jumătate îi tot răsună în minte aceleași cuvinte ale medicului care i-a monitorizat nașterea. „Se mai întâmplă și la alte femei. Mulțumește-i lui Dumnezeu că ești în viață și ai doi copii. Nu îi mai spune soțului ce s-a întâmplat”.

Marina ne-a povestit întâmplarea ei cu ochii în lacrimi, fără să le poată stăpâni.

„Până la urmă nu știu dacă trebuie să-i mulțumesc că am rămas în viață sau că am rămas fără uter. Eu cred că o bună parte din vină o poartă, totuși, medicii. Mi-au provocat foarte mult nașterea. Aveam 41 de săptămâni și am fost internată până să nasc 7 zile. De miercuri au început să îmi dea pastile pentru a-mi provoca nașterea. Sâmbătă mi-au spus că îmi vor provoca nașterea. La fiecare două ore îmi dădeau pastile. Am insistat să îmi facă cezariană, dar medicii au spus că nu există niciun risc ca să apelăm la cezariană. La ecografie copilul arăta de 3.600, eu l-am născut de 4.200. Cezariană îmi spunea că se face atunci când este o problemă, o urgență. La șase dimineața, apoi la 8:00, la 10:00, la 12:00 mi-au dat pastile și mi-au zis că dacă până la 15:00 nu se întâmplă nimic, mergem la cezariană. La ora 15.00 simțeam dureri foarte mari. Așa am rezistat până la ora 18.00. A venit medicul anesteziolog și mi-a făcut epidurală, iar înainte de asta intravenos mi s-a administrat oxitocină”.

Marina a născut la ora 21.00, aplicându-i-se manevra Kristeller și vacuumul, întrucât copilul era mare pentru înălțimea și greutatea ei.

„După naștere am început să tremur, îmi era frig, aveam convulsii, rugam asistentele să îmi aducă o pătură. Aveam sufebrilitate și hemoragie mare. Atunci am înțeles că ceva nu este în regulă. Era sâmbătă, medici nu prea erau, era medicul de gardă, medicul meu și încă un medic. Soțul îmi povestea că toți erau foarte agitați și alergau să îmi facă transfuzii. Pierdusem 2,5 litri de sânge. Au chemat un medic de acasă. Acesta s-a uitat la mine și a zis că dacă nu se oprește hemoragia, atunci o să mă opereze. Și acum mă întreb ce a provocat această hemoragie? Mie mi s-a spus că se mai întâmplă. Țin minte cum m-au dus în sala de operație. Medicul i-a dat soțului o foaie să semneze că este de acord să fiu operată. I-a spus că nu are timp de explicații, dacă nu mă operează în următoarele 10 minute, mă pierd și .... a semnat”.

Marina spune că după ce a născut nu și-a văzut copilul și nici la piept nu i l-au pus. Abia după operație i s-a adus. A urmat o perioadă lungă de recuperare acasă, în care era ajutată de o rudă să alăpteze, să facă baie și treburi casnice.

„Aveam dureri insuportabile, perioada de recuperare a fost foarte mare și dureroasă. Eu nu puteam să iau copilul în brațe, trebuia să fie lângă mine un om care să îmi pună copilul la piept, să îmi facă baie, să mă ajute să mă ridic. Nu am avut susținere și nici curaj să merg să bat la uși. Îmi pare rău, dacă aveam pe cineva alături, poate mergeam. Atunci nu eram gata psihologic să vorbesc, să caut, să merg. Nu voiam să vorbesc pe tema asta deloc. Le-am interzis și rudelor să îmi mai aducă aminte sau să îmi vorbească despre asta”.

Marina povestește că a avut o sarcină ușoară, chiar mai ușoară decât prima. A născut la același medic la care a născut și primul copil. Era un medic cu experiență și avea încredere în el că totul va merge bine, chiar dacă citise pe forumuri că e un medic arogant.

Ea nu a scris nicio plângere la administrație sau la poliție, iar cu medicul care i-a asistat nașterea s-a văzut o singură dată. Prea marcată a fost de ceea ce i s-a întâmplat.

„Cu o zi înainte de a naște, am vrut să mă transfer la o clinică privată, dar medicul a insistat să rămân acolo. Acum aș da orice bani pentru un comportament adecvat. Nu este vorba doar de medici, ci de tot personalul. În primul rând contează atitudinea față de tine. La acel medic am mai fost la o singură consultație după operație. Îmi spunea aceleași cuvinte – „totul este bine, ovarele sunt. Nu îți face griji, deja ai doi copii. Spune mulțumesc că ai și fată, și băiat. Ești împlinită. Se mai întâmplă. Mai trăiesc femei fără uter”.

După externare, Marina a fost sfătuită să nu-i spună soțului că i s-a extirpat uterul, pentru că „după asta bărbatul s-ar putea să nu te mai vrea. Pe noi, dimpotrivă, această întâmplare tristă ne-a unit și mai mult”, povestește femeia.

Marina spune că nu a apelat la un psiholog. Nici nu avut timp să se gândească la el. Și-a dorit foarte mult să șteargă singură cu un burete acea întâmplare, dar acum își dă seama că nu a reușit. Orice știre despre femei care au trecut prin tragedii la naștere, o răscolesc. Ar vrea să adune suficient curaj ca într-o zi să meargă la acel medic să-i ceară explicații.

„Este o temă despre care nu ești gata oricând să vorbești. Vreau să uit și să trăiesc cu asta, dar nu reușesc. Eu nu vreau să o învinuiesc, nu știu până la urmă ce s-a întâmplat. Poate așa a fost să fie. M-am blocat în acea perioadă. Și, deși conștientizez că nu pot avea copii, simt că mai vreau unul. Și înțeleg că nu-l voi putea avea niciodată”.

Notă: Potrivit literaturii de specialitate, unul dintre motivele efectuării histerectomiei sunt sângerările abundente și prelungite, care pot fi cauzate de schimbări hormonale, infecții sau cancere.

Percheziții la Spitalul Raional Orhei. Șefa secției consultative și un medic narcolog, cercetați pentru corupție

Adela Legumă: asistenta medicală șefă care conduce o echipă de 260 de angajați: „Un salariu de 1.000 de EURO i-ar convinge pe mulți asistenți medicali să rămână acasă”

Sistemul informațional de înregistrare a certificatelor de naștere și deces, aprobat de Guvern

Tag: nastere Moldova, spitalul clinic municipal gheorghe paladi, manevra kristeller, vacuum

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.