În total, patru cadre didactice s-au învrednicit de acest titlu - Vladimir Valica, profesor universitar, șef catedră, Catedra de chimie farmaceutică și toxicologică, Elena Chițan, asistent universitar, Catedra de farmacie socială „Vasile Procopișin”, Andrei Bradu, asistent universitar, Catedra de urologie și nefrologie chirurgicală și Virginia Cocieru-Șalaru, conferențiar universitar la Catedra Medicină de Familie, cu care am stat de vorbă despre concurs și despre evoluția medicinei de familie din țara noastră.

Poză USMF

Doamna Cocieru, este pentru prima dată când USMF face un concurs pentru profesori. V-ați înscris din proprie inițiativă sau v-a sfătuit cineva să vă înscrieți?

E un concurs organizat la inițiativa Domnului rector și a Departamentului Resurse Umane și reprezintă o metodă de promovare a cadrelor didactice. Se face pentru a stimula activitatea și a dezvolta potențialul profesorilor, dar și pentru a prezenta rezultatele activității, pe care le avem în toate domeniile: didactic, curativ, științific și activitățile extra-curriculare.

Despre concurs am fost anunțați imediat ce a fost aprobat regulamentul acestuia de către Senatul Universității. Informația a fost distribuită tuturor angajaților. Fiecare catedră a propus candidați pentru concurs.

A doua etapă s-a desfășurat la nivelul facultăților, care au numit membri în comisia de concurs. Aceștia au analizat dosarele, au identificat persoanele cu cel mai mare punctaj pentru fiecare categorie și le-au depus la comisia universitară.

Apoi, la catedre au fost organizate ședințe deschise pentru toți doritorii, au fost prezentate criteriile enunțate în regulament. Aceste se referă la activitatea didactică, metodică, științifică și extra-curriculară, participarea în comisii ministeriale, activitate privind elaborare de politici, implicarea în elaborarea diferitor regulamente, programe de studii. Au fost foarte multe și variante și criterii.

Fiecare cadru didactic a putut astfel să-și autoevalueze activitatea pentru anul precedent. Pentru fiecare frază spusă, activitate a fost nevoie de argumente și dovezi.

Doritorii de a participa la concurs au fost prezentați în cadrul catedrei și prin vot secret s-a decis cine va reprezenta catedra. De la fiecare catedră puteau participa 3 persoane, pentru 3 categorii de concurs, pentru asistent universitar, conferențiar universitar și profesor universitar.

Cei care au fost propuși de catedră, au depus dosarul la facultatea la care se atribuie administrativ această catedră și s-a organizat concursul la nivel de facultate. Cei care au acumulat un punctaj mai mare deja au trecut la etapa următoare.

Ce faceți Dvs la modul practic la Catedra medicină de familie?

Pregătesc viitorii medici de familie. De fapt, activitatea didactică presupune nemijlocit organizarea procesului educațional. Prin urmare, noi pregătim atât studenții de la programele de medicină, asistență medicală generală, tehnologie radiologică, dar și medicii rezidenți specialitatea medicină de familie și suntem responsabili și de educația medicală continuă a medicilor de familie din țară. Practic activăm la toate nivelurile de formare a medicilor de familie.

În calitate de conferențiar universitar predau cursuri, lecții practice, consultații, particip în comisiile de examinare, la pregătirea deprinderilor practice, la examenele de absolvire ale studenților și rezidenților.

Și pe partea metodică?

Sunt responsabilă de pregătirea materialelor educaționale a materialului didactic pentru disciplina mea. Asta înseamnă elaborare de cursuri, de materiale didactice, note de curs, evaluări metodice, teste de evaluare, fișe de evaluare, liste de apreciere a deprinderilor practice. Conținutul biletelor pentru examene, absolut tot ce cuprinde suportul pentru realizarea procesului educațional.

În activitățile extra-curriculare sunt implicată ca membru a comisiei de specialitate a Ministerului Sănătății, medicină de familie și atunci am o tangentă la toate programele care sunt orientate sau vizează medicina de familie din țară. Particip la elaborarea protocoalelor clinice naționale, cât și cele standardizate pentru medicii de familie, ghiduri, acte normative. Venim cu propuneri din partea catedrei, atunci când identificăm că anumite lucruri necesită schimbare, dar suntem implicați și la etapa de consultare a documentelor elaborate de alte comisii de specialitate.

Nu este suficient doar să elaborezi un document, dar și să faci instruirea medicilor de familie și a asistenților medicali. Practic din 2020, imediat ce apare un act normativ, anumite practici trebuie implementate rapid. Am fost implicată la nivel de țară pe diverse componente ca să instruiesc în regim rapid toți medicii de familie.

Orice implementare necesită procedura de evaluare, de aceea suntem implicați în comisiile de evaluare și control în ceea ce ține atât de procesul de acreditare instituțională, cât și de implementarea anumitor programe. De exemplu, Programul național cu privire la asigurarea sănătății reproducerii și drepturilor sexuale reproductive și nemijlocit acoperirea cu contraceptive. Particip în evaluarea instituțiilor, cum îndeplinesc ele aceste programe, sunt implicată în campania de imunizare, praticic la monitorizarea procesului în instituțiile de asistența medicală primară, etc. Spectrul de activități este foarte divers.

Dar sunteți și medic practician, în același timp?

Mai degrabă sunt consultant în cadrul Asociației Teritoriale AMT Centru. În calitate de membru a comisiei de specialitate sunt implicată atunci când există cazuri de conflict, de deces. Atunci discutăm în cadrul comisiilor ministeriale despre elucidarea problemelor sau cazurilor complicate care există.

În ceea ce privește asigurarea calității, sunt implicată în acreditarea instituțiilor medicale, precum și a instituțiilor de învățământ. Am fost pe parcursul anului trecut în calitate de președinte de acreditare externă ANACEC pentru toate colegiile de medicină din țară. A fost un volum foarte mare de muncă.

Particip și la scrierea rapoartelor de evaluare în ceea ce privește activitatea internă a Universității. În Universitate mai am și funcția de șef de secție managementul calității academice în cadrul Departamentului didactic și, respectiv, monitorizez și procesele educaționale din universitate.

De ce ați rămas să lucrați la catedră? E o activitate care se deosebește foarte mult de cea practică....

Sunt medic de familie, am absolvit rezidențiatul în medicina de familie în 2009, după care mi-am continuat cariera nu în mediul academic, ci am fost medic de familie la AMT Centru timp de 3 ani. Am avut o deosebită plăcere să lucrez, dar aveam mereu o sete de cunoaștere și atunci m-am aventurat să îmi fac studiile de doctorat, care, de fapt, au trezit și dorința de predare și cercetare.

După finalizarea doctoratului, mi-au propus să rămân la catedră. De fapt, a fost mai mult o întâmplare, pentru că știam limba franceză și era nevoie de un profesor pentru grupele de limbă franceză. A fost o provocare, pe care am acceptat-o și nu regret. Deja din 2013 sunt la catedră și mulțumesc Alma Mater pentru posibilitatea de dezvoltare profesională de care am avut parte, ținând cont că am fost angajată în calitate de asistent universitar și apoi am muncit foarte mult, am obținut funcția de conferențiar universitar și titlul științifico-didactic, iar acum mulțumesc pentru premiul pe care l-am primit.

Cum v-a prins pandemia? V-a fost greu să treceți de la orele față în față, la cele online? Cât de repede v-ați mobilizat cu învățământul online?

A fost o provocare. Martie 2020 a fost unul de foc. Imediat ce s-a declarat situație excepțională în sănătate publică și am trecut la instruirea online a trebuit să ne adaptăm din mers, să utilizăm platformele disponibile, să ne adaptăm materialele didactice. Administrația USMF a depus toate eforturile ca acest proces să decurgă mai repede. În primele 2 săptămâni deja aveam tutorialul care ne ghida cum să decurgă instruirea online.

Medicina nu poate fi învățată sută la sută online și USMF a făcut toate demersurile ca acum să avem și ore practice cu prezența fizică. Ne străduim să respectăm măsurile de protecție atât angajații, cât și studenții. De asemenea, noi avem un nivel foarte înalt de vaccinare, atât în rândul angajaților, cât și în rândul studenților.

Sunteți și unul dintre autorii protocolului național al tratamentului împotriva Covid-19 la domiciliu. Cum a fost elaborarea, având în vedere că practic nu aveați informații despre tratamentul Covid-19?

A fost dificil din lipsa dovezilor pe plan mondial în ceea ce privește conduita pacienților. Cu atât mai puține erau informațiile despre conduita pacienților în ambulatoriu.

Ne-am străduit să compilăm acele informații și să ținem pasul cu ultimele dovezi care existau și de fiecare dată protocolul a fost îmbunătățit odată cu apariția noilor dovezi. Unele medicamente, care la început se dovedeau a fi foarte bune, ulterior s-a demonstrat că ele nu au niciun efect și din contra riscul pentru sănătate era mai mare decât beneficiul. În acest moment suntem pe ultima sută de metri de revizuire a ediției a 6-a a protocolului Am fost atenți la feedaback-ul care l-am primit de la colegii care practică medicina de familie și chiar după prima ediție a protocolului am avut acele instruiri în care am reușit să încadrăm, timp de două săptămâni, toți medicii de familie din țară. Au fost instruiri interactive, cu sesiuni de întrebări-răspunsuri. Covid-ul este o carte care se scrie și se citește în același timp și avem contextul în care se aplică acest protocol.

În 2017, deja erați în mediul academic și am fost toți martorii unei noi reformări a medicinei de familie. Medicilor li s-a permis să treacă la libera practică. Reticența lor a fost foarte mare. De ce și dacă astăzi atitudinea față de libera practică este alta?

Orice schimbare trezește reticență. Sigur că a fost o lipsă de comunicare foarte mare. S-a perceput atunci ca o obligație. Din acest motiv a și trezit acest val de nemulțumire. În momentul în care au venit explicațiile și au venit informațiile de la autoritatea publică centrală că această reformă doar lărgește spectrul de forme de realizare a asistenței medicale, deja vedem că practic despre asta nu se discută. Cei care au optat pentru practica liberă lucrează așa cum doresc. Cea mai mare deficiență a fost lipsa comunicării că nu s-a explicat în ce constă această reformă. Practica liberă venea ca o alternativă pentru medicina de familie.

Ce schimbări ar trebui să facem ca medicina de familie să înregistreze progrese? Să atragem medicii să rămână în țară și să meargă și la sate?

Nu există o singură acțiune care să ne acopere aceste probleme de-odată. Medicina de familie este medicina de contact, este medicina de bază și atunci când vom reuși să atingem un anumit nivel în asistența medicală primară, dar să fie unic la nivel de țară, lucrurile vor arăta altfel. Există o mare discrepanță între ceea ce avem în Municipiu sau în centrele raionale și ceea ce este în unele sate, la periferie. Acest lucru depinde de mulți factori, atât de autoritatea publică centrală, dar în mare parte și de societatea civilă, de respectul care este oferit medicului de familie, de suportul altor ministere, pentru că nu este doar Ministerul Sănătății responsabil de schimbări. Vorbim de salarizare, dotare, infrastructură. Nu poți trimite o familie tânără într-un sat unde nu există grădiniță sau nu sunt drumuri.

Oricât de bună ar fi asistența medicală primară, întotdeauna este loc de mai bine. Medicina este un lucru care progresează destul de rapid în ultimii ani, de aceea echipamentele care acum 5 ani erau performante, acum au un grad de uzură și trebuie schimbate. Investiția în medicină și, în special, în asistența medicală primară trebuie să fie permanentă și să fie privită nu doar ca o prioritate a sistemului de sănătate, dar ca o prioritate a țării. Multe lucruri pot și trebuie să fie schimbate.

Apropo, câți medici rezidenți pregătiți anual în cadrul programului de rezidențiat și câți dintre ei rămân să se angajeze în sistem?

Numărul de rezidenți variază de la an la an, de la promoție la promoție. Acum avem câte 30-40. Am avut ani mai buni, când au absolvit și câte 70-120. Din păcate numărul descrește, fiind condiționat și de faptul că numărul de studenți este mai mic. Însuși Ministerul Educației a spus că numărul absolvenților de liceu este de 3 ori mai mic decât era acum 10 ani. Respectiv, avem mai puțini studenți, mai puțini absolvă și mai puțini devin medici. Nu știu câți dintre ei se angajează în țară, pentru că asta nu ține de competența USMF.

Medicii de familie au o încărcătură foarte mare, aceasta fiind amplificată și de pandemia Covid-19. Ei nu reușesc să îndeplinească de multe ori toți indicatorii de performanță. Ce credeți că ar trebui să se schimbe, ca să le fie ușurată munca?

Nu numărul de indicatori este problema, ci forma de raportare. În cazul în care vom avea un sistem informațional interconectat care să ne ofere și rapoarte automate, nu va fi nevoie de calculat acei indicatori. Ei pot fi și sute și mii, dar ei să poată fi calculați automat, din acele activități care sunt efectuate de către medicul de familie zilnic. În acest moment, raportarea se face în mod tradițional, prin intermediul verificării fișelor medicale, sumarea acestor indicatori și raportarea lunară, semestrială și anuală și aceasta necesită ore de muncă suplimentare din partea tuturor membrilor echipei. Activitățile din medicina de familie sunt diverse, pentru că medicul de familie oferă asistență medicală primară tuturor persoanelor.

Nivelul de competență variază, în funcție de boală. Medicul de familie este responsabil de prevenție, este responsabil să identifice maladia precoce, să o trateze, să prevină complicațiile și doar în anumite cazuri să îndrepte pacientul către un serviciu specializat. Pentru altele, rolul lui este doar să suspecteze la un anumit nivel și de urgență să refere pacientul.

E necesar să fie o claritate a nivelurilor de competență și cum trebuie să aibă loc conlucrarea cu celelalte servicii. Atâta timp cât tu nu ai unde referi acest pacient sau nu există specialistul și pacientul trebuie să meargă la Chișinău să facă o consultație, sigur să procesul se tergiversează și suferă până la urmă pacientul, pentru binele căruia lucrăm toți.

Calitatea actului medical vine de la executarea conformă a protocoalelor și a actelor normative, dar pentru asta avem nevoie de resurse umane, financiare, consumabile. De asemenea, avem nevoie de un sistem informațional funcțional care să fie interconectat și cu serviciul spitalicesc și cu serviciul farmaceutic și cu asistența medicală de urgență, ca noi să putem monitoriza traseul acestui pacient.

Cum am putea scăpa medicii de familie de hârțoage și de scris cu pixul?

Pentru asta asistăm acum la activitățile, pe care le întreprinde Guvernul. Recent s-au făcut consultări privind funcționalitatea acestui sistem informațional, dar din păcate aceste sisteme, la diferite nivele, au fost organizate în cadrul unor proiecte și respectiv, ca bază tehnică au structuri diferite. Nu cunosc pe cât de posibilă este interconectarea în acest moment, dar cu siguranță, trebuie să lucrăm în acest domeniu. De asemenea, toate instituțiile trebuie conectate la rețeaua de internet, să fie calculatoare performante și să fie instruiți medicii pentru a lucra cu acest sistem.

Ce schimbări așteptați Dumneavoastră să se producă în medicina de familie, atât la nivel didactic, cât și la nivel practic?

Cred că la nivel didactic suntem destul de bine. Sigur, ne dorim să avem capacitatea de a implementa cât mai repede metodele noi care apar, pentru că pedagogia medicală se dezvoltă și se dezvoltă destul de rapid. Unele metode de predare necesită și unele investiții.

La nivel de sistem de sănătate este nevoie să vedem evaluările. Pandemia Covid a scos la iveală multe probleme, de asta schimbarea este necesară. Asta nu trebuie privită ca distrugerea a tot ce există și să construim din nou, ci să ne adaptăm schimbărilor. Mi-aș dori ca colegii mei să fie respectați, pentru că doar formarea profesională a acestora durează 10 ani și mai mult. Este o dăruire de sine nemaipomenită, nopți nedormite, muncă și studiu asiduu permanent. Când ești respectat și iubit de comunitatea în care activezi, îți sunt recunoscute meritele, este foarte important și este o motivație foarte bună să fii cel mai bun în domeniu.

Tuturor le doresc sănătate. Vreau să depășim această pandemie și să încercăm să ne apropiem cât mai mult de normalitate.

Cum am putea reveni cât mai curând la normalitate. Ce măsuri ar trebui întreprinse ca să scăpăm de pandemie?

Prima măsură importantă este vaccinarea, care și-a demonstrat eficacitatea. Îmi pare rău că oamenii nu știu că am eradicat o serie de maladii, cum este poliomielita, difteria, despre care în acest moment nu se mai aude, anume, pentru că a apărut vaccinul și recomand cu insistență pacienților să se vaccineze. Doar prin vaccinare am putea atinge acea imunitate colectivă, pe de o parte. Și pe de alta, să ne protejăm de formele severe care necesită spitalizare și cauzează deces și să respectăm măsurile de igienă personală.

Din ce ne-ați povestit, înțelegem că aveți un program destul de încărcat. Când reușiți să vă odihniți și ce vă place să faceți în timpul liber?

Sigur că timpul liber îl petrec cu familia. Încercăm atunci când închidem ușa biroului să lăsăm o parte din griji acolo. Din păcate, medicina nu ne prea permite asta, pentru că pacienții se îmbolnăvesc și la ore nocturne, ne sună, au nevoie de consiliere, de suport. Chiar și elaborarea de protocoale clinice consumă foarte mult timp și efort, și atunci când termenii te presează, lucrezi peste program. Am să vă dau exemplul protocolului pentru tratamentul anti-Covid, care a fost scris și noaptea, dar încercăm să depășim aceste momente dificile prin comunicarea cu familia.

Îmi place lectura și când am timp, mă delectez cu o carte bună, plimbări în aer liber. Pe vremuri călătoream, acum nu este posibil. Familia este sursa de energie și recreere pentru mine.

Doamna Cocieru-Șalaru, vă mulțumesc pentru acest interviu!