Ion Apostol, ex-director ANRANR: „În cazul unui accident nuclear, iodul radioactiv nu vine singur, ci cu un „buchet” de radionuclizi. Iodul nu ajută. Izolarea în adăposturi e cea mai sigură protecție”

Sursa Foto: Ion Apostol/arhivă personală

Irina Papuc

07 martie, 2022, 16:53

Vizualizări: 5460

Războiul din Ucraine ține aproape o lume întreagă cu sufletul la gură. Republica Moldova a demonstrat că se poate ograniza eficient pentru a primi, adăposti și îngriji de oamenii care fug din calea războiului. Dar unele declarații și evenimente au determinat sute de mii de oameni să aleagă frica în locul rațiunii. Vorbim despre amenințările liderului de la Kremlin privind o potențială utilizare a armelor nucleare.

Săptămâna trecută, în noaptea de joi spre vineri, armata rusă a bombardat o clădire a centralei nucleare de la Zaporojie. Până s-a confirmat informația că reactoarele nu au fost atinse, oamenii din țările vecine Ucrainei au trăit câteva ore de teroare. Apoi, ca urmare a panicii generate, oamenii au început să golească farmaciile de preparate de iod, fără a fi conștienți că și-ar putea face mai mult rău decât bine. Dacă putem face ceva bine pentru noi acum, ca societate, este să ne calmăm și să acționăm rațional. Ca să putem acționa rațional trebuie să ascultăm mai multe surse credibile. Pentru a vă putea oferi informații clare și relevante am stat de vorbă cu Ion Apostol, ex-director al Agenţiei Naţionale de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice, ex vicedirector general al Departamentului pentru Situații Excepționale, ex-viceministru al Mediului și medic în cadrul Direcției Managementul Urgețelor de Sănătate Publică din cadrul ANSP. Am discutat cele mai pesimiste scenarii privind un atac sau accident nuclear. Am discutat despre riscurile pentru Republica Moldova și măsurile care ar trebui luate. Ion Apostol explică cum sunt construite centralele nucleare, ce riscuri există ca acestea să fie atacate din exterior, în cât timp suntem informați despre producerea accidentului, care ar fi riscul pentru Republica Moldova și ce putem face fiecare dintre noi pentru a ne proteja. Apropo, administrarea de iod ar putea fi o greșeală enormă cu urmări ireversibile.

Dle Apostol, acum se vorbește tot mai intens despre un posibil atac nuclear din partea Rusiei, despre care ne tot amenință liderul de la Kremlin. Cât de posibil este un asemenea atac și ce ar însemna el pentru omenire, în general?

Eu nu sunt gata să cred în declarațiile domnului Putin, pentru că este imposibil așa ceva. Există o strategie și o tactică a armelor nucleare. Rachetele intercontinentale pot fi depistate de la mare distanță când sunt lansate și atunci președintele țării vizate în atac are timp să riposteze. Dacă se ajunge la așa ceva, atunci nu mai rămâne nimic nu doar din cele două țări. Ar fi ceva îngrozitor pentru tot globul. Ce a fost la Cernobîl ne-ar părea o nimica toată.

Ce poate provoca un atact nuclear – o rachetă ? O explozie la o centrală atomică sau altceva?

Aici trebuie făcută o diferențiere clară dintre atacurile cu rachete balistice intercontinentale și centralele nucleare. Vorbim despre lucruri diferite. Rachetele sunt construite pentru război. Un atac asupra unei centrale nucleare sau un act de sabotaj care ar duce la o cauză tehnică de dereglare a reactorului de la un obiectiv nuclear este altceva și poate avea urmările pe care le-am văzut la Cernobîl. Dar acesta nu poate fi numit un atac nuclear, ci este un accident nuclear tehnologic și poate fi provocat din cauza unor accidente tehnologice, cum a fost la Cernobîl sau poate fi un act de terorism sau sabotaj. Această din urmă teorie este mai puțin probabilă, pentru că obiectivele nucleare sunt foarte bine păzite.

Săptămâna trecută rușii au preluat centrala de la Cernobîl și au incendiat o clădire din apropierea centralei atomice de la Zaporojie. Ce înseamnă aceste evenimente pentru noi? Există un risc să fie provocat un incendiu acolo unde se află reactoarele și să avem un accident similar celui de la Cernobîl?

Eu urmăresc mai multe surse, inclusiv Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Să le luăm pe rând. Centrala de la Cernobîl nu mai funcționează ca stațiune de producere a energiei electrice. Acolo este un depozit foarte mare de combustibil nuclear ars care, atenție, nu trebuie confundat cu deșeul nuclear. Este vorba despre combustibil nuclear ars din care poate fi produs plutoniu, pentru armament. Din câte cunosc, Ucraina nu are așa facilități de producție, combustibilul nuclear ars se prelucra doar în Rusia.

Oricum, din sursele pe care le dețin, stațiunile nucleare sunt foarte bine păzite, inclusiv în Ucraina. În plus, ele au bariere tehnice extraordinar de sofisticate care împiedică pătrunderea în interior. La Cernobîl nu s-a întâmplat nimic, obiectivul este doar păzit.

În ceea ce privește centrala de la Zaporojie, acolo e o situație diferită. Paza totală a fost preluată de către ruși. Dar este important de accentuat că nici rușii, nici ucrainenii nu sunt interesați ca acolo să se întâmple un accident nuclear. Nici acolo, nici în altă stațiune nucleară de pe teritoriul Ucrainei, pentru că ar afecta nu doar Ucraina, dar și Rusia și alte țări. Când a avut loc accidentul de la Cernobîl cel mai mult a suferit Ucraina, evident, apoi Belarus și Rusia. Poziția geografică a centralei Zaporojie – adică foarte aproape de Rusia și de zonele Donbas și Lugansk ne confirmă faptul că rușii nu au intenția să-și facă un asemenea deserviciu. Cui i-ar fi de folos această poluare a aerului și a pământului? De aceea, repet, din punctul meu de vedere este puțin probabil să se întâmple așa ceva în mod deliberat.

Incendiul de la Zaporojie de săptămâna trecută a avut loc într-un centru de pregătire și n-are nicio legătură cu procesul de producție a energiei electrice și, implicit, nici cu reactorul. Din câte cunosc, din cele 6 reactoare existente, acum un singur reactor funcționează la o capacitate de 60%.

Dacă e să ne imaginăm un obuz căzut accidental în zona reactoarelor, este important să știm că reactoarele sunt protejate cu un fel de sarcofag din beton armat. În general, designul stațiunilor nucleare este calculat în așa fel încât ele să reziste la seisme maxime, inclusiv la accidente aviatice. Nu spun că nu există obuze care n-ar putea penetra unele elemente ale reactoarelor, dar asta numai în condiții de atac premeditat, despre care deja am menționat că este distrugător pentru toate părțile implicate și nimeni n-ar avea motiv să se ajungă la așa ceva.

Înțelegem corect că riscul ar fi mai debragă intern decât extern? De exemplu, un accident tehnologic în interitorul centralei decât un atac deliberat din extern?

Da, și aici sunt câteva aspecte imporante de punctat. Chiar dacă un angajat și-ar dori să producă intenționat o defecțiune, există mai multe bariere de protecție care n-o să-i permită să o facă. Reactoarele de la Zaporojie sunt de alt tip. Dacă la Cernobîl erau reactoare RBMK, cu mare capacitate, aici sunt de alt tip – VVER, tot tip sovietic, dar sunt mult mai protejate și mult mai bine gândite din punct de vedere al securității.

În contextul accidentelor, eu aș vrea să menționez prevederile Convenției internaționale cu privire la notificarea operativă în caz de accident nuclear. Republica Moldova este parte a acestei convenții din anul 1997. Conveția impune aplicarea imediată a mai multor măsuri în cazul unui accident: operatorul, adică conducătorul grupului de personal care se află la fața locului, dacă vede că activitatea reactorului a ieșit de sub control, de exemplu o defecțiune la sistemul de răcire, el nu așteaptă să se producă accidentul, el deja cunoaște cu câteva ore înainte de accident că acesta se va produce. Respectiv există obligația de informa imediat trei direcții: 1. populația din împrejurime. 2 țările vecine care pot fi afectate și 3. Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Notificarea făcută la Agenție ajunge la Incident and Emergency Center care activează non-stop. Respectiv, în calitate de țară care poate fi afectată, Republica Moldova primește concomitent informația atât de la operator, cât și de la Viena, de la Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Pot fi diferențe de doar câteva minute. Cu cât mai departe suntem noi, cu atât mai mult timp avem să ne pregătim. La noi în țară informația vine la Inspectoratul General de Situații de Urgență al Ministerului de Interne și acolo există serviciu operativ care activează non-stop.

Respectiv, urmează aplicarea procedurilor interne. Este pornită alarma, populația trebuie să conecteze la posturile naționale de televiziune și radio unde se comunică în timp scurt ce s-a întâmplat și ce acțiuni urmează să fie întreprinse. Respectiv, trebuie aplicate căile de protecție, pornind de la adăpostire, până la strămutare, profilaxie cu iod, dacă este nevoie. Totul depinde de gravitatea accidentului. În funcție de calculele făcute, noi nu vom fi afectați atât de mult încât să avem nevoie de profilaxie cu iod. Respectiv, nu este nevoie de rezerve de iod.

Subiectul rezervelor de iod este foarte important și vreau să revin la el. Dar acum aș vrea să vă întreb care e cea mai apropiată stație nucleară de Republica Moldova și în cât timp, în afară de acele 2-3 ore pe care le-am câștiga datorită sistemului internațional de notificare, pentru a ne organiza?

Cea mai apropiată de noi este stațiunea Cernavodă din România. Dar nu întotdeauna distanța este cea mai importantă. Important este tipul de reactor și cât de sever poate fi accidentul provocat. La Cernavodă există un reactor de tip CANDU, construit pe baza unui proiect canadian, are cu totul alt principiu de funcționare și este cel mai curat, ecologic și cel mai sigur tip de reactor. Aproape de noi deja sunt centralele din Ucraina. Apoi este centrala Kozloduy din Bulgaria care are reactoare tot de tip VVER ca și centrala Zaporojie, dar acolo activitatea este stopată.

În ceea ce privește minutele și orele, ele sunt importante pentru populația locală, unde s-a produs accidentul. Prima și cea mai sigură metodă este ascunderea în adăposturi până la evacuare sau strămutare. De alte măsuri imediate nu este nevoie. Dar să știți că în jurul stațiunilor nucleare există orășele populate în mare parte de angajații stațiunilor și familiile acestora. Aceștia sunt oameni competenți, știu cum să intervină, căci sunt antrenați foarte riguros pentru un eventual accident.

Distanța norului poluat depinde de condițiile climaterice și de înălțimea exploziei. Calculele sunt făcute în funcție de mulți factori, de viteza și direcția vântului, de precipitații, de umiditate, de distanță etc. În Moldova aceste calcule sunt făcute de Serviciul Hidrometeorologic de Stat. Ei dețin toate datele. Noi le dăm, de exemplu, înălțimea aruncării norului, ei fac toate calculele și ne spun în câte ore putem fi afectați, iar noi mai departe dăm indicații pentru măsurile de protecție.

Dacă e să ne referim la accidentul de la Cernobîl, la o distanță de 200 de km deja nu s-au mai observat efecte mai pronunțate. Dacă ceva totuși se întâmplă nu pot spune că nu vom fi deloc afectați. Măsurile care ar urma să fie aplicate sunt elaborate, există Planul național de protecție civilă care este aprobat de premier, sunt planuri municipale și deja planuri pentru fiecare agent aconomic care are mai mult de 200 de angajați. În ce privește protecția populației, este Rețeaua națională de observare și control asupra poluării mediului cu agenți chimici, biologici, radiologici, radioactivi și nucleari. Acest sistem funcționează non-stop. Dacă noi vedem că fondul radioactiv se schimbă, facem măsurări, putem afla direcția de unde vin și în ce cantități și respectiv se aplică măsuri drastice pe controlul produselor alimentare. Mai ales în cazul celor care se află în câmp deschis la momentul respectiv. Se impune control la frontieră etc. Există măsuri bine puse la punct. Suntem dotați cu aparataj suficient. De exemplu în cadrul ANSP există un laborator radiologic unde se fac măsurări mai frecvente. În cazul măririi fondului radioactiv și unei eventuale poluări, se fac neapărat măsurări și se emit recomandări.

Cum acționează dozele mici radiologice asupra sănătății și cum sunt afectați expuși dozelor mari de radiații?

În privința dozelor mari de radiații nu are rost să ne referim, căci nu este cazul Republicii Moldova. Pot fi afectați lichidatorii care se află nemijlocit în apropierea reactoarelor. În privința dozelor mici, există diverse modificări în cazul mai multor boli cronice, cum ar fi cancerul glandei tiroide, hepatite care nu au origine virală, boli gastrointestinale etc. Acestea sunt date generale care s-au observat în timp.

Acum este momentul potrivit să discutăm și despre iod. Ce pot face oamenii în condiții de casă, dar astfel încât să nu-și facă mai mult rău în încercarea de a se proteja de radiație?

În general, există două mari riscuri: riscul de a te supraradia cu iod radioactiv și riscul de a afecta glanda tiroidă cu preparate stabile de iod. E clar că iodul radioactiv este cu mult mai periculos, dar asta nu înseamnă că blocarea glandei tiroide cu preparate stabile de iod este un lucru bun. Iodul radioactiv are o perioadă de semidezintegrare de 8 zile, adică peste 8 zile activitatea lui scade de două ori, încă peste 8 zile încă de două ori. Este așa un termen ca perioadă de semi-eliminare a iodului din organismul uman. Iodul stabil se eliminează peste 138 de zile, respectiv aceste cantități stau timp îndelungat în organism uman, ceea ce va produce daune sănătății. Dacă noi administrăm fără indicație preparate de iod stabil noi tot intoxicăm glanda tiroidă, de asta nu se recomandă de a-l administra, așa pur și simplu. Conform Agenției Internaționale petru Energie Atomică, toate măsurile de protecție se fac în funcție de doza prevenibilă calculată (avertible doze în engleză). Astfel, preparatele stabile de iod se administrează doar în cazul în care noi așteptăm să avem o doză absorbită mai mare de 100 de mGy (miligray). Calculele noastre ne arată că așa o doză pe teritoriul Republicii Moldova nu are cum să ajungă. Nici într-un caz. Din acest motiv nu recomandăm populației să facă rezerve de iod și mai ales să-l administreze.

Vreau să menționez încă un aspect extrem de important despre care nu se vorbește – în cazul unui accident nuclear, iodul radioactiv nu vine niciodată singur, ci cu un „buchet” de radionuclizi. Fiecare radionuclid are țesuturile lui preferate: stronțiul se depune în oase, ceziu 137 se depune în masa musculară, iodul 131 în glanda tiroidă. Administrea iodului nu înseamnă că ești protejat de ceziu, de stronțiu etc. Din acest motiv, trebuie să fie aplicate măsurile de protecție recomandate. Izolarea în adăposturi este una dintre cele mai sigure și simple măsuri. Căci așa te protejezi de toate. Deci, administrarea de iod nu are sens și chiar devine periculosă, căci oamenii vor avea senzația falsă că sunt protejați.

Vă mulțumesc pentru acest interviu!

Realizarea acțiunilor de asistență în domeniul sănătății în contextul situației de urgență din Ucraina: interviu cu Jarno Habicht, reprezentant al OMS în Ucraina

AUDIO// Este sau nu depresia boala oamenilor fără ocupație? Cine se poate îmbolnăvi? Răspunde psihoterapeutul Arcadie Astrhan

Tag: iod accident nuclear atac nuclear ucraina administrare iod ceziu centrala zaporojie cernobil

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.