REPORTAJ/Lucrătoarele sexului în Moldova//Georgiana. „Sunt „narcomancă” și am făcut un copil cu un client”

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO/poză simbol

Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco

09 august, 2022, 11:38

Vizualizări: 33538

În Chișinău există, estimativ, în jur de 4.400 de lucrătoare ale sexului. O mare parte dintre ele își așteaptă clienții de-a lungul unui traseu de 5 kilometri, devenit cunoscut anume pentru numărul mare de femei, îmbrăcate sumar, care pot fi observate la fiecare câteva sute de metri. Unele stau în grupuri, altele - singure, sprijinite de vreun copac sau cu o mână în șold, privind spre fiecare șofer, potențial client, care trece pe alături.

Unii le claxonează, alții doar le privesc.

Unii nici nu le observă, alții opresc și le cumpără serviciile, mai exact corpul. Cu cât femeia arată mai bine, cu atât prețul cerut de ea este mai mare.

Își vând corpul ca pe o marfă, negociind suma, exact cum ar negocia un comerciant prețul pentru produsele sale. Cel mai solicitat serviciu, mărturisesc femeile, este sexul oral. Prețul pentru el variază între 200 și 500 de lei. Ca să treacă mai ușor peste „munca” pe care o practică, multe din aceste femei se droghează. Drogurile le fac să accepte sex pe bani puțini, cu mai mulți clienți, doar ca să adune bani pentru o doză de narcotice. Nemulțumite pe colegele care micșorează prețul și le fură clienții, uneori femeile se mai iau la bătaie între ele.

Cele care activează în „breaslă” de peste 20 de ani își au locurile lor speciale, considerate cele mai bune de pe traseu. Aceste locuri sunt renumite pentru lucrătoarele sexului, care pot fi găsite acolo la orice oră din zi și noapte, clienții venind exact acolo și alegându-și o fată. Notorietatea locurilor speciale face aproape imposibilă intrarea pe acest segment de drum a unei fete nou-venite în breaslă, ea fiind acceptată cu mare greu, dar de cele mai multe ori fiind, pur și simplu, fugărită.

Atât fetele care se prostituează, cât și clienții care le cumpără corpul pentru câteva minute sunt renegați de societate fiind considerați de cea mai joasă speță.

Noi am intrat în lumea lor și vom fi alături de ele în următoarele săptămâni atât ziua, cât și noaptea, aflându-le poveștile și motivele care le-au determinat să practice această „meserie”.

Ziua 1.

GEORGIANA

Cu haine mulate pe corp, mișcându-și senzual corpul, cu machiaj strident, zâmbet dezinvolt, atitudine provocatoare, chiar vulgară - îmi fură toată atenția și fixez privirea pe ea.

O vede și șoferul.

Îi spun să încetinească.

Ajung în dreptul ei și privirile noastre se întâlnesc. Zâmbește cu toți dinții, îmi face din ochi și își saltă sânii cu ambele mâini, făcându-mi, parcă, o invitație.

În spatele aspectului care emană vulgaritate și perversiune, aceste femei sunt fragile și, spun ele, au căzut și nu se mai pot ridica. Unele sunt aici din cauza drogurilor. Se prostituează pentru a face bani pentru droguri și - se droghează pentru a avea curaj să se prostitueze.

Parcăm pe marginea drumului.

Georgiana (nume schimbat) are 30 de ani. Zece dintre ei i-a petrecut pe această stradă, oferind clienților sex. Stă sprijinită de un gard metalic, îmbrăcată în niște pantaloni negri, plini de colb. Ne spune că nu obișnuiește să stea în acest loc, unde am găsit-o acum, pentru că este prea murdar. În spatele nostru curge râul Bâc, iar printre copacii care cresc haotic sunt munți de gunoi. Pășim peste grămezi de mucuri de țigară amestecate cu colb și reviste cu paginile îndoite și pline cu praf și ne așezăm alături de ea pe același gard de metal. Își dă acordul să discute cu noi.

Georgiana: Nu știu unde am putea să stăm să discutăm, ca să nu creadă clienții că sunteți prostituate și să înceapă să vă pună întrebări. Haideți mai bine să stăm la voi în mașină.

Se așază pe bancheta din față a mașinii și își pune gentuța pe brațe, jucându-se cu fermoarul.

- Da, aici este colb, murdar și ne pot recunoaște rudele sau cunoscuții, dar măcar putem să ne vedem clienții și să-i alegem. Dacă nu ne plac, îi refuzăm. Fetele care primesc clienții prin apartamente nu au încotro – odată ce au venit la ușa lor, îi primesc deja. Clienții care vin aici nu sunt cu nimic mai răi decât cei care merg la fetele de prin apartamente. În plus, ele stau în casă și așteaptă să sune vreun client, aici însă vine unul după altul. Eu nu am răbdare să stau în apartament și să aștept când o să apară vreun client, de asta și stau aici. Îmi place să văd rubla în mână.

- Aveți fiecare locul ei?

- Nu, dacă vreuna zice că îi locul ei, o întreb dacă plătește patentul pentru acest loc. Unde vreau acolo stau. Fetele de aici au între 15 și 60 de ani. Eu nu consider că acesta-i lucru. Când lucrezi și primești salariu pentru asta, acela-i lucru, dar ceea ce facem noi... Pe cap treaz nu poți să lucrezi în acest domeniu.

Mă uit nedumerită la ea să înțeleg la ce se referă. Vorbește clar, vocabularul ei este bogat și analizează lucrurile destul de lucid. Nu pare deloc a fi beată.

- „Păi… tu ești trează”, îngân eu nesigură, continuând să o examinez.

Mă privește timid, îmi zâmbește și zice:

- Nu cum să-ți spun eu ție... Nu chiar trează...

Are câteva momente de frământare și o simt că luptă cu ea, dacă să vorbească sau nu. Îi las timp. Privește pe fereastră, apoi începe să vorbească.

- Îți spun realitatea care este aici. Fetele stau pe droguri… Drogul se numește [n.r. din motive evidente, nu vom da numele drogului, dar este asemănător unui produs alimentar]. Creează dependența foarte repede. Este un drog nou, apărut pe piață de câțiva ani. Eu tot îl iau și chiar acum sunt sub influența lui.

Încep să o privesc mai atent și abia acum observ că mișcările ei sunt puțin încetinite, la fel și vorbirea, iar ochii îi sunt abia perceptibil încețoșați.

- Îl iei înainte de a începe lucrul?

- Nu, îl iau permanent. Este un fel de drog care se pune pe foliga (foaie de staniol), se stuchește, se …[restul detaliilor o să le omitem]. O doză minimală costă 200 de lei, iar eu am nevoie de două-trei doze pe zi.

- Ar fi mult mai simplu să renunți la acest drog...

- Da, dar este o problemă psihologică. Totul este în capul meu.

Georgiana ne spune că a început să se drogheze în 2014. Prima doză i-a oferit-o un șofer de taxi, care vindea droguri. De atunci a încercat să renunțe de trei ori, ultima dată tratamentul la Centrul de Reabilitare fiind plătit de părinții ei.

- Au plătit 16.000 de lei pentru 28 de zile. După cum vezi, în zadar. Ca să renunți la droguri, psihologic este cel mai greu.

- Din banii pe care-i faci, îți rămâne și pentru tine ceva sau îi dai pe toți pe droguri?

- Aproape toți îi dau pe droguri.

- De ce atunci nu renunți la ele?

- Ca să înțelegi, chiar dacă nu folosesc drogul timp de câteva zile, efectul lui oricum se menține și eu sunt într-o stare de ... bine, sunt amețită. Drogul mă ajută să uit cine sunt. Când sunt sub influența lui devin mai îndrăzneață, mi-e indiferent de toți și uit de responsabilitate, de familie, uit chiar și că am copii. Când ești drogat uiți de tot...

- Dacă n-ar fi drogurile, crezi că ai renunța la meseria aceasta?

- Da. După ce am fost la reabilitare și eram cu capul treaz, nu veneam pe trasă, nu aveam nevoie.

- Cine te așteaptă acasă?

- Copiii mei...

O întreb ce vârstă au copiii și începe să plângă, lacrimi mari brăzdându-i obrajii, rostogolindu-se pe bărbie, spălând fondul de ten din calea lor. Și le șterge cu palmele, aproape agresiv, supărată parcă pe ea că și-a arătat slăbiciunea.

Machiată îngrijit, sprâncenele pensate și buzele abia rujate. Este îmbrăcată într-un tricou alb, vechi, dar curat. Cât vorbește își frământă mereu mâinile.

- Este greu să recunoști că ești „narcomancă”, dar asta sunt, îmi spune ea printre lacrimi. Mie mi-e rușine să mă duc acasă în așa stare.... (pauză). În așa stare să mă duc la copii mi-e rușine...(pauză).

Plânge cu lacrimi mari, iar eu nu știu cum să o consolez. Nu știu nici dacă trebuie, nici dacă pot…

- Copiii bănuiesc ceva? Știu despre ocupația ta?

- Păi, da tu cum crezi, odată ce nu sunt lângă ei?

- Înțeleg că ei nu sunt cu tine la Chișinău...

- Nuuu, Doamne ferește. Copiii mei nu văd lucrurile acestea. Știu că printre noi sunt femei care nu ascund față de copiii lor că folosesc droguri și mi se ridică părul dâbom (măciucă) știind că niște copii inofensivi văd asta la mama lor. Nu... nu, copiii nu trebuie să știe, nu...nu...nu...

Georgiana avea 20 de ani când a început să se prostitueze. Obișnuia să fugă de acasă, iar tatăl ei o bătea pentru asta. Dormea pe la amici și, spune ea, atunci credea că toată viața va avea 20 de ani, că se va distra și va duce o viață liberă.

- Într-o zi, un băiat mi-a zis că, ce umbli cu dormitul încolo și încoace, du-te la trasă și o să faci niște bani. Caroce (mai pe scurt), am văzut că aici banul se face ușor și am început asta... (pauză) apoi am încercat și drogul... Dacă nu ar trebui să dau toți banii pe droguri, aș putea să adun ceva, dar… acesta nu-i ban curat.

- Care sunt taxele pe care le percepi pentru serviciile tale?

- 300 min'etul (sex oral)și 400 săxul

- Cât de des ieși pe stradă?

- În fiecare zi, fără pauză.

- Ce faci în zilele când ai menstruație?

- Atunci fac doar min'et, chiar dacă…

Se oprește la jumătate de frază, când vede o fată care traversează strada la câțiva metri de mașina noastră.

- Pantofii mei... Ea este încălțată în pantofii mei, șoptește ea doar pentru sine și sare din mașină.

Pornește spre cea care tocmai a ajuns la jumătatea străzii, trecând printre mașinile care o claxonează, legănându-și provocator șoldurile. De cum ajunge în partea aceasta între ele are loc un schimb de replici.

- Fa, tu de ce ai încălțat pantofii mei?

- Sunt ai tăi? Eu nu știam ai cui sunt și i-am luat. Ai un fum?

- Nu. Eu te întreb de ce mi-ai luat pantofii?

- Chiar nu ai niciun fum?

- Eu te întreb de ce ai luat pantofii mei, fa?

Cel mai probabil, conflictul dintre ele s-ar fi intensificat dacă în dreptul lor nu ar fi oprit o mașină, iar bărbatul de la volan a început o discuție cu ele. Ținea mâna pe volan, iar un detaliu mic ne-a trezit un zâmbet în colțul gurii. Avea verighetă pe degetul inelar. Georgiana l-a refuzat spunându-i că este ocupată și s-a pornit spre mașina noastră. Cealaltă fată a urcat în mașina tipului și au virat spre o străduță adiacentă.

- Eu nu socot că aici vin fetele doar pentru că nu au bani acasă sau nu știu ce acolo, începe să vorbească de cum deschide ușa și se așază comod pe scaunul pasagerului din dreapta. Drogurile le aduc aici. Eu aș vrea tare mult ca Ministerul Afacerilor Interne să se implice cumva, pentru că am văzut fetițe de 13 ani, băieți de 14 ani consumând acest drog. El tare mult influențează la sănătate, la inimă. Pur și simplu nu pot înțelege...autoritățile care tolerează asta...cei care vând aceste droguri...ei oare nu au copii...? Drogul acesta distruge demnitatea ca om. Te distruge... Te distruge... (Pauză). Te distruge. Am văzut și bărbați care sunt gata să facă orice pentru o doză...

Gorgiana ne spune care este numele ei adevărat, dar că nu-l folosește niciodată atunci când lucrează. Pe clienți nu îi interesează cum o cheamă. Pe ei îi interesează doar ceea ce face și cum.

- Cine sunt clienții tăi?

- De care vrei, de toate vârstele, dar trebuie să-i alegi. Eu, de exemplu, nu mă duc cu toți. Îi aleg. Nu pot să mă duc cu unul, dacă are mașina murdară. Eu am observat că dacă mașina este murdară, clientul tot este murdar.

- Cum refuzi un client care nu-ți place?

- Îi spun că aștept alt client. Sunt clienți de la care pute și oricât mi-ar propune, - nu, și gata. Dacă nu-mi place clientul nici nu mă duc cu el. Fu. Nici dacă îmi propune mulți bani. Nu. Nu. Nu. Nu pot face ... când mi-e greață de omul cela.

- Tu simți măcar vreodată plăcere în timp ce întreții relații sexuale cu clienții tăi?

- Da. Am niște clienți cărora le-aș da și degeaba (râde ). Nu sunt deloc vulgari, vorbesc frumos, sunt curați. În general, nu toți moldovenii îs bâși (boi). Ia uitați-vă ce mașânică, ne zice ea la un moment dat.

În spatele nostru oprește un Volvo negru. Mașina lucește de curățenie, la fel și jantele în care se oglindesc miile de mucuri de țigară de pe marginea drumului. Clientul are în jur de 40 de ani și are o barbă neagră stilată, conturată perfect.

- Vedeți ce mașină are, dar ce [cuvânt obscen] alege. Mă scuzați că spun așa. Ia uitați-vă. O vedeți ce-i de strașnică fata pe care o ia cu el?

- Între voi, fetele de aici, există vreo relație de prietenie?

- Nu. Nu. Nu. Nu există așa ceva. Nu există stimă între noi. La unele fete prioritate are doar drogul. Ați auzit cum cerșea asta de la mine: „ai un fum? ai un fum?...” Și chiar dacă îi spuneam că nu am, ea tot insista. A spus că dacă nu am un fum, nu îmi întoarce pantofii care-s tot ai mei. Ați văzut, a și plecat cu clientul încălțată în pantofii mei.

- Este cineva care te monitorizează și îți găsește clienți? Lucrezi singură sau ești sub „protecția” vreunui proxenet?

- S-a apropiat odată de mine un sutenior (proxenet). Voia să împărțim banii. I-am spus să încerce întâi să lucreze în locul meu și să vadă cum se fac acești bani. Toți banii pe care îi fac sunt doar ai mei, cum să-i împart cu el? Lasă el să s... și să facă bani, dacă așa tare vrea. Acum nu prea sunt suteneori (proxeneți), dar înainte băieții iștea aduceau de prin sate fete mai prostuțe, le dădeau droguri și le puneau pe saiturile cu anunțuri. Aici sunt și fete de 15-16 ani și sunt aici tot din cauza drogurilor.

- Toate aveți aceeași taxă?

- Nu, depinde cum arăți. Iaca vedeți fata ceea, îi strașnică ca viața mea. Câte o dată, dacă nu arăți chiar bine, poți să iei și 250 de lei. Iaca mie astăzi mi-a apărut un herpes pe buză, așa că pot să mai cedez din preț.

- Sunt clienți care te preferă doar pe tine?

- Poate și sunt, dar eu nu-i țin minte. Îmi mai zice câte unul: „ fa, tu ții minte, anul trecut mi-ai [expresie obscenă]. Și eu îi zic: „Uăi, da tu știi câte [cuvânt obscen] am supt eu...?”. Eu nu țin minte ieri ce-am mâncat, da nu a cui [expresie obscenă].

- Ai avut cliente femei?

- A fost un cuplu, dar le-am spus că îmi plac doar bărbații.

La 27 de ani Georgiana a suferit un atac cerebral. Ne spune că a fost provocat de drogul pe care îl folosește și că se miră că încă mai trăiește, că este vie și că nici acel accident nu a convins-o să renunțe la tot și să-și refacă viața. De atunci, de trei ani deja, bea pastile în fiecare zi. Acuș vi le arăt, ne zice ea, și începe să scotocească în gentuța ei micuță. Din curiozitate, o întreb ce obiecte are în gentuță atunci când iese la lucru.

- Tăt am, numai gandoane nu am.

- Și dacă vine un client?

- Eeeeei, d-apoi mă duc și îmi iau de la Frumușica (magazinul din preajmă).

- Ai ceva bani puși pentru zile în care nu o să ai venit?

- Nu.

Îmi aruncă acest nu categoric cu o voce tremurândă, urmat de o pauză. Se joacă cu fermoarul gentuței și se gândește la ceva.

- Nu am tăria asta de caracter să adun niște bani și să nu umblu la ei. Îs slabă la peredoc (slabă de fire). Pe zi pot să fac în jur de 1000 de lei. Iau vreo doi-trei clienți și mă duc și-mi cumpăr o doză. O vrei...o vrei...o vrei...o vrei doza asta... șoptește ea.

- Nici nu știu cum să explic asta, pentru că nu-i doar dependență, dar și o deprindere. Da, [cuvânt obscen], sunt narcomancă, aproape că strigă ultima frază. Îmi pare rău că, uite, părinții cresc băieți și fete, îi educă și le oferă totul și, se găsește un [cuvânt obscen] care îi zice: „ei, bratan, tăt îi băț” și îi dă droguri. Și de la bun început i se pare că totul este ok și are energie să facă orice. Cu timpul însă degradează. Eu nu vreau să văd cum fetele ajung să-și vândă corpul pe trasă. Când ești tinerică, ți se pare totul rozov (roz). Crezi că o să lucrezi pe trasă, o să te prostituezi și o să faci banii tare ușor, iar apoi o să-ți cumperi apartament, mașină etc… Nu este așa. Aici banul îl faci tare ușor, dar și tare ușor se duce. De exemplu, în loc să circulăm cu rutiera (microbuzul de rută) noi ne cătăim (circulăm) doar cu taxiul, pentru că avem o stare de indiferență față de bani. Asta, pentru că-mi zic: lasă că sug o [cuvânt obscen] și totul o să fie pachet, o să am bani inclusiv pentru o călătorie cu taxiul. Da, sunt clienți care insistă să renunț la acest drog. Le-am arătat pe Facebook cum arătam până a folosi acest drog și cum arăt acum. Nu le venea a crede că aceea sunt eu. Știu pe cineva care a pierdut și mașina, și familia, și tot din cauza acestui drog. Ujas (îngrozitor). Ujas ce poate face drogul din viața unui om. Pur și simplu am văzut copiii ceia de 13-14 ani care folosesc drogul și nu pot uita asta. Am întrebat pe cel care le vinde drogurile de ce le vinde, dacă sunt doar niște copii…La toți li-i [cuvânt obscen].

- Dacă s-ar legaliza prostituția crezi că viața voastră ar fi altfel?

- Nu cred că la noi va fi legalizată prostituția. Pentru asta ar trebui să intrăm în UE și nu cred că se va întâmpla asta în viitorul apropiat. Alte țări așteaptă și câte 15 ani, dar noi abia suntem stat-candidat.

Georgiana are doi copii, unul merge la școală și altul la grădiniță. Spune că, pentru binele lor, ar pleca cu ei peste hotare.

- Ce te reține?

- Bună întrebare... Zagran (pașaport) n-am. Nu știu ce mă oprește...poate că mă tem să plec. Mă tem că aș putea fi vândută.

- Ai încercat să te angajezi aici, legal?

- Anul trecut am încercat să mă duc la lucru, am făcut stagierea la un magazin, am dat analizele, că știți că este obligatoriu... (Pauză). Nu mi s-a primit...am lucrat doar o săptămână. Apoi am încercat la curățenie și tot nu mi-a reușit. Dacă n-ai studii și nu ai lucrat până la asta nicăieri, cam este greu să începi totul de la zero. Îi tare greu, pentru că toți se uită la tine. Da, e clar că mi-am pierdut demnitatea feminină, dar astea sunt problemele mele, iar oamenii se uită la mine straniu, mă judecă.

- Păi la locul de muncă nu ești obligată să spui cu ce te-ai ocupat până atunci.

- Evident că nu spun, dar suntem în baza de date, pentru că toate amenzile mele sunt pentru prostituție și la un moment dat se află despre trecutul nostru. Asta și este problema, că se află că am fost prostituate. Și cei care află nu ne zic direct, dar după felul cum ne privesc, simțim fix ce simt ei pentru noi. Nu interesează pe nimeni că noi merităm o șansă, că am putea să ne integrăm, să ne dăm interesul și să lucrăm bine. Dacă nu avem studii și dacă se mai află că am lucrat pe trasă...gata...

- Unde ai vrea să lucrezi?

- Indiferent unde. Lucrul pe trasă nu este ultima metodă de a face bani, problema este că m-am deprins să lucrez aici, a intrat în deprindere și mă simt în zona mea de confort. Ca să lepăd această meserie ar însemna să ies din zona mea de confort. Trebuie să ies din droguri. Asta este cel mai greu… să renunț la droguri. De două ori am reușit să ies. Ultima dată, când am cedat și am căzut iarăși în dependență, a fost când am văzut o bucată de foliga (foaie de staniol, folosită la administrarea acestui drog). [Cuvânt obscen]. Asta a trezit toate amintirile legate de drog și nu știam ce să fac. A apărut teaga (atracția) și gata. Deși știam că este suficient să încep să-l folosesc, că o să și cobor cu o treaptă mai jos pe scara pe care am început să urc încetișor. Știam că fiecare fum avea să distrugă tot ce am construit în acel timp scurt, ceea ce m-am chinuit să fac în puținul timp cât am fost „curată”. Tare greu. Cu narcoticele este greu. Greu să te rupi, deprinderea asta a durat ani de zile. Drogul acesta nu se depistează în sânge, dar se vede după fața, pentru că tenul devine foarte uscat. Chiar și dacă vă uitați la mâinile mele, o să vă dați seama. Ia întindeți mâinile și comparați cum arată ale dvs. și cum arată ale mele.

Georgiana își întinde mâinile spre mine. Eu le întind spre ea. Are cu 15 ani mai puțini decât mine, dar diferența este evidentă. Ale ei sunt pline cu încrețituri, îmbătrânite, uscate și roșii.

- Iată vedeți fata aceea? Cam ce vârstă îi dați?

Privim spre cea pe care ne-o arată ținând mâinile încă în aer. Observăm că are un corp frumos, este îmbrăcată în blugi mulați și într-un body negru care îi accentuează feminitatea. Arată de vreo 50 de ani.

- Șinzăăăăăăși? Ha-ha-ha!!! Are puțin peste 30 de ani. Îi cam de-o vârstă cu mine. Asta tot din cauza drogului. Și nu doar noi, dar jumătate de Chișinău folosește acest drog. Noi vedem foarte bine cum tinerii degradează. Iată vedeți fata ceea în tricou alb?

Privim spre altă fată care iese de printre ZIL-urile parcate pe marginea drumului. Pășește rar, parcă ar călca pe un teren minat și vine clătinându-se, încetișor, spre noi.

- Niciodată nu m-am gândit că ea o să ajungă pe trasă. Ni-cio-da-tă. A pus-o cineva pe drog și iată... O cunosc de mai demult și știu ce fată era cândva…

Blondă, slabă, cu niște picioare drepte, îmbrăcată cu pantaloni scurți, minusculi și un tricou cu un imprimeu cu prințese, fata se apropie de noi. Ochii albaștri sunt încețoșați, clipește lent, cu mișcări încetinite, la fel ca și mersul ei. Când merge, ridică fiecare picior sus de tot, de parcă ar urca niște trepte, de parcă ar evita niște obstacole și le tot pășește. Cu cât se apropie, cu atât vedem mai bine efectele drogului asupra corpului ei. Pielea de pe picioarele ei drepte și slabe este lăsată, încrețită, îmbătrânită, cu vânătăi mici pe alocuri. Pe mâinile ei scheletice se văd câteva tatuaje. Are 30 de ani, iar corpul ei este într-o stare deplorabilă. Când ajunge în dreptul mașinii noastre, privind insistent prin sticlă în care stăm, Georgiana deschide ușa mașinii ieșind în întâmpinarea ei.

- Aliona, interviu nu vrei să dai?

- Și sî dau?, întreabă ea lungind fiecare literă.

- Interviu, fa.

- Nu, că i-am dat numai ce la unu din Departament. De acolo taman vin.

- Da? Eu la un procuror i-am făcut min'et.

Cele două se despart și blonda trece pe lângă mașina noastră, cu același mers lent, abia mișcându-și picioarele. Georgiana parcă își amintește ceva și iese iarăși din mașină.

- Fa, vrei niște gandoane?

- Da, îi răspunde blonda și vine înapoi.

- Da smazcă (lubrifiant) vrei?

Blonda ia un mănunchi de prezervative și un tub de lubrifiant și își continuă drumul.

- Vouă vă ajung prezervativele și lubrifianții care vi le oferă ONG-urile?

- Da, dar dacă le terminăm - ne cumpărăm, ce probleme? Bani sunt doar.

- Dar la medic mergi?

- Uneori. Când merg la ginecolog le spun doctorilor cu ce mă ocup. De multe ori se miră că nu m-am molipsit de nicio boală.

- Tu ai orgasm cu vreun client?

- Da, sunt clienți care-mi plac și cărora le-aș da și fără bani.

- Ce nu accepți să faci din ceea ce-ți cer clienții?

- Anal. Clienții îmi zic: „dă, fa, [expresie obscenă]. Le zic: „Du-te, uăi, eu fac doar sex normal și min'et. A fost anul trecut un băiat care a cumpărat de la sex-shop o [cuvânt obscen] de râzână (cauciuc, latex) și a zis că vrea să i-o bag în [cuvânt obscen]. Am zis „Doamne ferește. De asemenea, nu le dau voie clienților să-mi [expresie obscenă], de-atâta că gura este cea mai murdară și ar putea să mă molipsească de ceva. Eu fac sex oral cu gandon (condom, prezervativ), da el linge fără. De-atâta și nu sunt de acord cu așa ceva.

Georgiana îmi spune că are o tehnică de a „citi” clientul. Atunci când oprește vreo mașină în dreptul ei, ea se sprijină de ușă și, în timp ce discută, se apleacă doar puțin peste fereastră, băgându-și capul în mașină și adulmecând aerul. Dacă simte vreun miros neplăcut se întoarce și spune că așteaptă alt client.

- Seara avem cei mai mulți clienți. Vin bărbați cu niște mașini parcă scoase proaspăt din salon. Dacă suntem îmbrăcate bine, pe tocuri, facem mult mai mulți bani. Lucrăm și până la 4 dimineața. Mă gândesc că ei vin noaptea pentru a nu fi văzuți de cineva din cunoscuți. Rar când unii din clienți ne lasă mai mulți bani decât cerem. Odată unuia nu-i ajungeau 10 lei și voia să-mi transfere pe card. Unii se târguiesc pentru o reducere de 50 de lei și, principial, nu vreau să cedez. Dacă pentru el cei 50 de lei sunt bani, pentru mine la fel. Ca atare, nu mă încălzesc tare cei 50 de lei, dar când clientul este nesimțit, și eu sunt așa.

- Unde faceți sex?

- Aici, pe loc. Urc în mașină la ei. Unii vor sex oral din mers, în timp ce conduc. Uneori când îmi trebuie urgent bani pentru o doză și nu mai pot răbda, îi zic: „hai, băi, mai repede, chiar aici”. Uneori clienții au nevoie de câteva secunde ca să... (râde) știți voi ce. Când faci sex cu bărbatul tău, procesul este mai lung, dar aici îi tare repede. Iată uitați-vă la fata ceea care a urcat în mașină. Vedeți cât de repede o să iasă acuș. Îl cantujăște (termină) tare repede.

Cât stăteam și discutam cu ea, mașinile tot opreau și alegeau câte o fată. Am întrebat-o, dacă o reținem prea mult și astfel îi stricăm ziua de muncă.

- Ei, minus o [cuvânt obscen], plus o [cuvânt obscen] nu rezolvă nica. Eu n-o să mă simt comod, dacă o să vă las și o să mă duc cu clientul. Discutăm, terminăm interviul, și după asta pot să mă duc să lucrez.

- Clientul plătește pentru un anumit timp cu tine sau pentru o ședință?

- Pentru banii aceștia clientul are 10 minute. Dacă n-o terminat este problema lui. Unuia i-am întors jumătate din bani înapoi. Eu nu am răbdare să stau mai mult de 10 minute cu ei. Și asta îi tare mult! Mie așa mi se pare că bărbații sunt în sufletul lor copii. Nu le ajunge gingășie. Unii bărbați povestesc că se duc acasă cu de-a sila, că au soții cicălitoare și sunt sătui de țipete și scandal. Le spun clienților să încerce ei să fie femei, să aibă grijă de copii și să stea acasă, și atunci o să vadă cum este. Eu cred că dacă bărbatul îți vine acasă, tu o să-i dai o strachină cu borș și o să-i zici niște cuvinte frumoase, crede-mă, bărbatul tău nu o să vrea să te schimbe. Eu așa socot. Ce altceva îi trebuiește lui…?

- În viața ta este un bărbat? Ai un partener?

- Nu. Eu socot că nu-i corect să stai pe trasă și totodată să ai un partener.

- Dar copiii tăi? Au un tată?...

- De la un client. Am zaletit (rămas însărcinată). Așa s-a întâmplat cu fata.

- Știi de la care client anume?

- Nu. Adică știu, dar nu am încercat să mă bag la dânsul, că are familie. Nici nu i-am zis. Băiatul l-am făcut cu un narcoman.

- Nu te-ai gândit la posibilitatea de a avorta atunci?

- Am vrut să fac avort, dar am tot lăsat de azi pe mâine. Știți că avortul este cel mai mare păcat și cu una, cu două, nu se iartă? Am două avorturi...

- Faptul că unul din copii este al unui client...

- Mă deranjează lucrul acesta...

Apoi deviază de la subiect, arătându-ne o altă fată de pe marginea drumului.

- Iaca încă o [cuvânt obscen]. Asta-i strașnică ca viața mea.

Înainte de a urca în mașina clientului Georgiana ne-a zâmbit timid și ne-a spus că a petrecut cu noi două ore de plăcere. Și-a luat rămas bun salutându-ne cu mâna și, continuând să ne privească în timp ce se îndepărta de noi, pe locul pasagerului din dreapta, a dispărut din vizorul și din viața noastră.

Georgiana: Prostitutca (prostituata), indiferent dacă este de elită sau de pe trasă, oricum și-a pierdut demnitatea ca parte feminină. Dacă te lepezi, oricum, este tare greu să-ți ridici demnitatea ta, ca femeie. Eu știu că frații și familia mea nu se mândresc cu mine, dar eu mă mândresc cu ei. Sper într-o zi să mă las de toate astea…

VA URMA…

Notă: Acest reportaj a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA.

Istoria unei lucrătoare a sexului, care a devenit apoi proxenetă

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Marina: „Clienții sunt de prin satele din apropiere. Unii vin direct de pe deal, le dăm șervețele și o sticlă cu apă să se spele”

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. „Pe Mariana au spânzurat-o, pe Natașa au înecat-o, pe Tanea au bătut-o până la moarte și au aruncat-o pe acostament”

Tag: #Dincolodeaparente

Categoria: Campanii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.