REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova/ Cum am fost la ziua de naștere a unei prostituate
Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco
20 septembrie, 2022, 22:15
Vizualizări: 32155
La ora 21.00, când prostituatele încep să se adune, una câte una, la locul lor obișnuit „de muncă”, noi deja le așteptăm. Stăm lângă același microbuz albastru, pe aceeași bară metalică, pe același traseu lung de 5 km, iar în aceasta noapte vom fi alături de ele până la ora 3.00, atunci când își vor încheia programul de muncă.
Prezența noastră nu le inhibă, ba chiar fac glume pe
seama noastră spunând că, în noaptea asta, și noi, și ele muncim alături, doar
că diferit.
Cât am stat cu ele, atât ziua cât și noaptea, au avut
grijă ca nici un client să nu ne tachineze și, dacă vreunul devenea mai
insistent crezând că suntem „din breaslă”, se puneau între noi, spunându-le că
noi doar le luăm interviuri.
Ne-au acceptat, ne-au răspuns la întrebări, ne-au
întrebat dacă ne este foame, dacă ne este sete, dacă avem nevoie de ceva, dacă
vrem să ne cumpere ceva de la magazinul de peste drum și dacă avem cu ce să
ajungem acasă noaptea.
Citește și: REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova// Larisa, puștoaica bunică
Au format un semicerc și, până vine următorul client,
discută între ele, ignorând mașinile care le claxonează.
- Azi îi ziua Ritei, fetelor. Știți?
- Da' ce dată-i azi?, întreabă una din ele și, fără
să-i răspundă cineva, continuă tot ea... A, dap' îi mâine, nu azi.
- Ap' amuș îi mâine, cât acolo o mai rămas?
Îi oara 11.00, spune una, uitându-se la ecranul
telefonului pe care îl bagă înapoi în geantă.
Vezi? Amuș îi ziua ei.
- Ritaaaaaa, strigă una din ele atât de tare, încât o
aud și cei din piața angro de peste drum, care este deschisă pentru cumpărători
inclusiv noaptea și care întorc privirea spre noi. Pui un coniaaaac?
De departe, Rita le face cu mâna, în semn că le-a auzit,
dar continuă să discute cu un bărbat cu care dispare apoi după un microbuz.
Lângă grupul de fete oprește un taxi cu geamurile
deschise și muzica dată la volum maxim, toată strada umplându-se de vocea lui
Iurii Șatunov, un interpret rus. Șoferul are și un microfon în care vorbește,
boxele vibrând și transformând strada, pentru un minut, într-o adevărată
discotecă. Șoferul face dedicații muzicale direct din mașină, staționând în
drum și încetinind circulația mașinilor care trec pe alături.
- Doamnelor, vă invit la o plimbare „po kaifu” (cu extaz)
cu muzica pe care o doriți Dvs, bubuie vocea lui din boxe.
Fetele își mișcă șoldurile în ritmul muzicii,
apropiindu-se de el și luând o foaie cu lista pieselor pe care le pot „comanda”
în timpul călătoriei. Apoi șoferul dispare la fel de rapid cum a apărut,
observând în depărtare o mașină a poliției cu girofarul pornit.
Rita, omagiata din această noapte, are aproape 36 de ani.
Încălțată cu niște pantofi negri, de lac, pe tocuri înalte, cu o rochie scurtă
care are o trenă din stofă transparentă, se apropie de noi și vedem că este
într-o stare vizibilă de ebrietate. Vorbește tare și le îmbrățișează pe
celelalte.
- Feteloooor, peste 22 de minute este ziua mea, spune ea
când ajunge lângă noi, făcând și o piruetă neîndemânatecă.
- Ian pune, fa, câte un coniac, dacă îi ziua ta, îi zice
Maria, care stă cu o sticlă cu bere în mână.
- Am rămas numai cu 20 de lei în geantă. Ian dați-mi să fac
niște bani, li se adresează ea. Iaca amuș îmi ridic țâțele și fac niște
bani de un coniac.
Apoi face vreo doi pași mai aproape de torentul de mașini
care trec pe lângă ea și se întoarce cu fața spre farurile aprinse care o
învăluie în lumină și care tot trec pe lângă ea ignorând-o. Își apucă mai întâi
sânii cu ambele mâini și îi ridică amuzată, apoi apucă de trena rochiei
transparente și o ridică în sus, dezgolindu-și picioarele până mai sus de
genunchi. Câțiva șoferi care trec pe alături o claxonează.
- Cu doi ani în urmă i-am cumpărat un buchet de flori și
i-am luat o jucărie de pluș, îmi spune Maria. Anul ista nu i-am
pregătit nimic. Nu s-a purtat frumos. Ea lucrează „pe trasă” de cinci ani. A
lucrat mai întâi în Turcia, apoi în zona gării de trenuri și acum aici. Are doi
copii, de 11 și 4 ani.
- Prin multe a trecut Rita în Turcia, îmi spune o altă
fată. Despre fetele care ajung în Turcia să se prostitueze poți spune că trec
prin toate chinurile iadului. Și ea a trecut prin acel iad. Acolo nu-i că îți
poți alege clientul sau că poți să iei doi-trei clienți și te poți duce acasă.
Nu…acolo poți să ai și 10…și 20 de clienți pe zi... asta-i strașnic, îmi
spune ea aproape pe șoptite.
Elena, fotografa care mă însoțește, încearcă să le
fotografieze, căutând un unghi din care să nu li se vadă fețele. Stând în
genunchi, tot încearcă să fotografieze picioarele Ritei pe fundalul mașinilor
care trec pe alături. Încep să se agite în jurul Elenei, făcându-și griji că ea
stă cu genunchii în mormanele de praf și mucuri de țigară de pe jos,
murdărindu-se.
- Lăsați-o fetelor, că acesta-i lucrul ei. Ea
tot face banii stând în genunchi, doar că oleacă altfel decât noi, spune una și
toate încep să râdă în hohote.
În acest timp pe lângă noi trece un grup de bărbați și
femei care au încetinit pasul și se uită curioși la scena cu fotograful și Rita
care îi pozează.
- U nas fotosesia, mî ne prostitutki (noi avem o
sesiune foto, nu suntem prostituate), le spune Rita și începe să-i pozeze
Elenei demonstrativ ca pe podium, amuzându-se de scena de film pe care și-a
înscenat-o, dar și de reacția celor din grupul care ne-a depășit și tot priveau
în urmă.
- Iaca, Elena o fotografiază pe a noastră, o
s-o pună undeva pe internet sau în revistă și toți o să întrebe unde să o
găsească pe Rita noastră? Iaca atunci o să aibă ea clienți, comentează una
din fetele din semicerc.
În așteptarea clienților, se distrează glumind pe seama noastră și a Ritei, care spune că are nevoie urgent, de un client, pentru că, până la ziua ei, au rămas câteva minute, iar ea le-a promis fetelor câte un pahar cu coniac.
- Gata, fetelor, Rita are un client, spune una
din ele la un moment dat. Tocmai a urcat în microbuz și…ia uitați-vă, încă
la volan a urcat, continuă ea.
- Înseamnă că îi un client mai vechi pe care îl
cunoaște, îi răspunde o fată de lângă ea. Acuș începe lucrul. Ei, las-o să
facă bani și să ne pună un coniac, că-i ziua ei, dar mai bine le-ar cumpăra
copiilor ei un tort și o sticlă cu apă...
Când au nevoie de o pauză, ele traversează strada și
intră în barul de pe teritoriul pieței angro, care este deschis la orice oră de
zi sau noapte. Zona în care ele „lucrează” este destul de activă noaptea.
Locul acesta, de vizavi de piață, se consideră cel mai bun, pentru că aici nici narcomani nu sunt, nici bețivi. Niște fete tinerele au venit zilele trecute pe locul nostru. Una-i de 17 ani și cealaltă de 19. Noi toate suntem bătrâne, ei…cum bătrâne…36, 46 ani și evident că cei care vin aici pentru sex le-ar fi ales pe ele, așa că noi le-am fugărit. Acum ele încearcă să se răzbune pe noi, trimițând poliția. Ei vin, ne amendează, povestește una din fete.
- Fetelooooor, dați să vă povestesc ce am pățit. Unul
dintre clienții care a plătit pentru sex mi-a cumpărat și chiloțeii pe care îi
aveam pe mine. Am lucrat după aceea toată ziua fără chiloți, îmbrăcată doar cu
pantaloni scurți. Iaca sunt așa clienți care adună chiloți de-ai noștri.
Fetișiști aiuriți.
Poveștile lor sunt întrerupte la un moment dat de Rita,
care se apropie de noi ținându-se de fiecare microbuz pe lângă care trece.
- Rita, ai lucrat? Ai făcut bani?, o întreabă imediat
„colegele”.
- M-am îmbătat... M-am îmbătat... Îs beată... Cât e ora?
Deja este ziua mea? Eu deja-s beată. Cât îi ora - întreabă ea, abia bâiguind
cuvintele.
- Îi 12.00. La mulți aaaaani, strigă cea de lângă ea.
- Vină, fa, măcar să te pup, să te felicit…
Se ridică fiecare de pe la locurile lor, ies de pe după
microbuze și se apropie de Rita, îmbrățișând-o și pupând-o pe obraji.
- Dar voi ce beți? Lena, tu ce servești? Violetaaaa, ce
bei? Deam îi ora 12.00. Este ziua mea. Hai, Lena, pe urmă o să fotografiezi tu
tot debilismul ista, îi zice Rita fotografei și o împinge în fața ei, cu fața
spre piață. Haideți să vă servesc cu ceva de ziua mea. Am bani.
Fără a sta mult pe gânduri, ne înșfacă de subsuori și ne
împinge în plin trafic să traversăm strada printre mașinile care merg în ambele
direcții.
Ajunsă pe partea cealaltă de stradă, Rita își întinde
mâinile în părți de parcă își deschide aripile și pornește în fața noastră,
conducându-ne spre barul din interiorul pieței. Fac glume, se distrează, râd în
gura mare și se poartă de parcă tot universul și piața angro le aparține. Deși
este trecut de miezul nopții, barul din interiorul pieței este aglomerat, iar
cei vreo cinci oameni care stau în rând le privesc cu sprâncenele
încruntate, examinându-le în liniște. În privirea lor citim exact ce cred
ei despre aceste femei.
La un moment dat, la câțiva centimetri de urechea mea, aud
o întrebare.
- Devușca (domnișoară), cât coastă?
Puse pe glume și deja de neoprit în a se amuza pe seama
noastră, ele nici nu-i mai spun bărbatului că suntem jurnaliste:
- Două mii iau fetele. Două mii. Astea două iau câte două
mii fiecare, spune una din ele. Clientul, șocat.
Doooouă mii?, întreabă el indignat cu vocea subțiată. „Dă-l
în [expresie obscenă], mai ghini îmi fac sângurel”.
Odată lăsate în pace, fetele ocupă o masă în exterior și
ciocnesc paharele, cântându-i Ritei „la mulți ani” și vorbind toate odată. În
acest timp, toate privirile vânzătorilor și cumpărătorilor care sunt la această
oră în piață sunt îndreptate asupra acestui grup gălăgios.
- Să fii fericită și iubită…
- O plăcintă cu carne aș mânca...
- Mie azi mi se poate tot…
- Uoi, fetele, eu anul trecut de ziua mea…
- Da azi o fost la mine unul și-mi zice...
- Eu am dus băieții în sat…
La ora 1.00 noi sărbătoream ziua de naștere a unei
prostituate, care tocmai împlinise 36 de ani.
Afară, la masa unui bar de pe teritoriul Pieței Agricole
Angro, un grup de fete gălăgioase râdeau zgomotos de răsuna piața. Cochetau cu
bărbații care treceau pe lângă noi... Își trăiau momentul lor scurt de
prietenie.
Întreaga zi de naștere a durat vreo 10 minute, atâta cât
și-au băut cafeaua, sticla cu cola și au mâncat câte o plăcintă.
La ora asta, în piața angro este încă aglomerație, microbuze încărcate cu marfă venind la piață pentru a-și aranja marfa pentru a doua zi. Mulți dintre bărbații de aici știu cine sunt ele și fac glume deocheate. Apoi tot în pas vesel, distrându-se, fetele traversează strada, se așază la locul lor, și… iarăși la „lucru”.
Aproape de ora 2.00 li se alătură încă o fată. Ne vede și
ne recunoaște de la interviurile precedente. Este femeia gravidă, Irina.
- Oooooo, fetele, priveeeet (salut), ne salută ea
veselă. Iaca și ne-am întâlnit, ne zice ea nouă.
Celelalte se adună în jurul ei.
- Da noi credeam că tu ai născut.
- Da, noi te-am sunat și tu nu ai răspuns. Am zis că precis
ai născut.
- Cum tu?
În timp ce ele sporovăiesc, tot întrebând-o pe Irina
despre sarcină, în dreptul lor oprește un taxi cu geamurile coborâte și muzica
dată la volum maxim. Când coboară taximetristul și se apropie de grupul de
fete, izbucnește un conflict cu îmbrânceli și țipete.
El i-a adus un client de la care a luat 100 de euro. Ea
l-a deservit pe client, iar taximetristul așa și nu i-a dat ei nici un ban din
cei 100 de euro. Iese că fata s-a [expresie obscenă] degeaba, îmi
explică în șoaptă una din fete, privind dintr-o parte conflictul. Uof, îi ora două, dar eu nu am strâns suficienți bani. Îmi trebuie măcar 2000 încă, continuă tot ea, fără să-i pese de scandalul iscat între taximetrist și fetele care au sărit în apărarea celei căreia nu i s-a plătit pentru „munca” prestată.
După ce am luat și eu un cot sub coaste și taximetristului i s-a spus să se liniștească, pentru că la acest scandal este prezentă și presa, omul a urcat în mașină și a dispărut.
- Fetelor aveți vreo pastilă de cap? Nu știu de ce a
început să mă doară, zice una.
- Poate mergi la medic, îi zic eu.
- La medic? Pentru ce? Nu mă duc eu la medici. Când mă
doare ceva beau o pastilă și îmi trece, îmi răspunde ea revoltată.
Se tem să meargă la control medical, îmi explică
Larisa. Iaca tare bine ar fi ca cineva să ia un microbuz, să mergem de-a
lungul traseului și să le adunăm pe toate. Apoi să mergem la medic, să dăm
analizele și gata. Una dintre fete a decedat din cauza HIV. A început să consume droguri, s-a infectat de la un client și a murit. În fiecare dimineață la ora
9.00 eu beau o pastilă care, în caz că se rupe prezervativul și clientul are
HIV, eu n-o să mă infectez. Pastila aceasta mă protejează. Iată fetele se tem
să bea pastila asta spunând că este drog. Se tem să se ducă la medic de frica a
ceea ce ar afla, îmi spune ea în șoaptă.
- Feteloooor, la cele de la „cărare” (un alt teritoriu al prostituatelor) a venit echipajul de poliție, strigă una din ele după ce primește un apel telefonic.
Celelalte se opresc din vorbit, spun câteva cuvinte
obscene, dar nu se mișcă nimeni din loc. Este aproape ora 3.00.
- Cred că eu gata, mă duc acasă.
- Eu tot…
- Și eu.
Își cheamă fiecare câte un taxi, iar cât așteaptă, se
așază pe aceeași bară metalică a microbuzului. Maria dă cu piciorul sticlei
goale de bere care se rostogolește undeva în spatele microbuzului, acolo unde,
în noaptea asta, fiecare dintre ele s-a izolat pentru câteva minute, într-o
beznă totală, cu câte un client care le-a întins cele câteva bancnote
mototolite pe care ele le numără la lumina telefonului.
Rita este prima care pleacă acasă. Fetele o urcă în
primul taxi care vine, îi acoperă genunchii cu poalele rochiei, apoi îi pun
poșeta în brațe și îi spun șoferului adresa la care să o ducă.
La puțin peste ora 3.00, ele își încheie programul de
„muncă”. Rând pe rând pleacă acasă, lăsând în urma lor sticle goale
de bere, prezervative folosite, șervețele, mucuri de țigară și
două jurnaliste care le-au urmărit o zi și o noapte.
Și dacă fetele care își vând corpul în stradă pot fi
văzute de oricine și chiar recunoscute de cineva din familie sau cunoscuți, mai
este o categorie de fete care se prostituează, dar într-o discreție totală,
ascunse în spatele unor uși închise, ferecate și care percep o taxă mai mare
pentru serviciile lor. La ele clienții ajung doar dacă își fac programare.
Aceste fete mai sunt cunoscute și ca „prostituatele din apartamente”.
Și noi avem programare la două dintre ele…
VA URMA…
Notă: Acest reportaj a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA.
Tag: #Dincolodeaparente
Categoria: Campanii
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
26 decembrie, 2018, 15:31
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %