Ștefan Botnar, ex-consilier în Cabinetul ministrei Sănătății: „Ala Nemerenco este ministru și minister. Restul sunt proști, incompetenți, cu dizabilități mintale sau corupți”

Sursa Foto: Facebook//arhiva personală

Elena Cioina

26 mai, 2023, 17:56

Vizualizări: 9557

Ștefan Botnar a fost angajat consilier în Cabinetul ministrei Sănătății Ala Nemerco preț de un an. Din cauza lipsei de personal, a îndeplinit și atribuțiile șefului de Cabinet. Mai exact din deptembrie 2021 până în iunie 2022. Este de profesie medic de familie și medic de urgențe, iar înainte de a ajunge la Ministerul Sănătății, a practicat medicina în Spania, la Barcelona.

A fost numit prin ordin direct al ministrei, iar în responsabilitatea lui și a echipei sale, conform regulamentului de organizare și funcționare, intra inclusiv asigurarea unui cadru „stimulativ și eficient în activitatea Ministerului Sănătății, prin optimizarea agendei de lucru a ministrului, monitorizarea îndeplinirii indicațiilor, deciziilor și activităților planificate, organizarea și desfășurarea consițiilor, colegiilor, comisiilor...”, etc. Altfel spus, acest cabinet trebuie să asigure pulsul constant al instituției, să știe tot ce se întâmplă în ea și să ofere totul sprijinul informațional celor care-l solicită.

Cu câteva săptămâni în urmă fostul funcționar a postat pe rețelele de socializare un mesaj în care își arăta nemulțumirea față de felul în care actuala ministră administrează treburile acestei instituții guvernamentale și felul în care comunică cu colegii din minister. În concluzia sa, Ștefan spunea că, cităm: „Consider ca acest profil (n.r. al managerului) este absolut incompatibil cu deținerea unei funcții publice”. Fostul consilier spune că nu a fost lăsat să-și facă munca, conform responsabilităților care îi reveneau și că ministra Sănătății ar avea un comportament abuziv cu subalternii săi. Ministra și-ar fi asumat întreg procesul decizional, iar tinerii angajați ar fi umiliți. Din acest motiv, echipa se destramă, mai spune Ștefan Botnar care a depus cerere de demisie și s-a întors la Barcelona. Conform datelor publice, acum la Ministerul Sănătății sunt vacante 12 funcții de șefi și consultanți principali din mai multe Servicii și Direcții.

Ștefan Botnar a fost printre doctorii angajați în pandemia Covid-19 să muncească la spitalul de campanie din apropierea Barcelonei. La Chișinău a fost invitat în primul rând pentru această experiență, mai ales că a fost și printre primii moldoveni care s-a infectat cu Covid-19. Funcțiile publice nu îi sunt străine, întrucât Ștefan Botnar a avut și experiență de consilier în localitatea de baștină – Dănceni, Ialoveni, pe vremea când încă era student. După ce a absolvit medicina a plecat din țară, așa cum fac mulți tineri medici când ajung la rezidențiat.

Sănătate INFO a stat de vorbă cu Ștefan Botnar și l-a întrebat în primul rând ce l-a determinat să publice mesajul de nemulțumire pe rețele sociale și de ce a plecat de la minister, având în vedere că cei din diasporă sunt invitați să dea o mână de ajutor instituțiilor publice centrale tocmai pentru experiența acumulată în afară.

Vom preciza că Redacția Sănătate INFO a remis ministrei Ala Nemerenco o solicitare de opinie în legătură cu acuzațiile care i se aduc de către fostul subaltern și o va publica în momentul în care va obține răspunsul, dar a întrebat și un specialist în management și comunicare ce motivele ar avea un șef să facă micromanagement echipesei sale, cum poate fi depășită o asemenea situație și ce poate face un angajat atunci când este supus unui atac personal și public din partea managerului. Răspunsurile le găsiți în acest interviu.

Ștefan, adevărul e că în timp ce mă documentam nu am găsit practic nicio informație despre activitatea ta la Ministerul Sănătății. Cine este și ce face un consilier și un șef al cabinetului ministrului, conform regulamentului?

Când Doamna Nemerneco a devenit ministru în Guvernul Sandu am spus că dacă pot să mă implic în viața publică la Ministerul Sănătății, aș face-o cu mare drag. În 2019 nu am acceptat nicio funcție, pentru că Guvernul era de azi pe mâine și nu puteam să pun la bătaie absolut tot și să vin. După ce PAS (n.r. Partidul Acțiune și Solidaritate) a câștigat alegerile parlamentare, propunerea a venit de la Dna Nemerenco. M-a întrebat dacă aș vrea să mă implic, pentru că erau în căutare de persoane integre și profesioniste care ar vrea să lucreze în funcții publice. Am spus că aș fi disponibil. Eu am experiență în administrația publică locală, dar mă interesa cum funcționează domeniul Sănătății. Am văzut CV-ul Dnei Nemerenco, destul de impunător, am văzut că a lucrat și la OMS, a fost și consilierul ministrului Sănătății din România și m-a impresionat și tentat să fac parte dintr-o astfel de echipă, mai ales că am văzut că Dna ministră și-a luat toți secretarii de stat destul de tineri.

Practic așa am revenit în Republica Moldova. Am demisionat din toate funcțiile din Barcelona. Veneam pentru un salariu mai mult simbolic, de 7 mii de lei pe lună, dar am făcut-o conștient. Am fost numit în funcție în septembrie 2021 prin ordinul ministrei Sănătății și am demisionat peste un an, în iunie 2022, invocând „motive personale”.

Și tu ai venit în Moldova pentru această funcție – de șef al Cabinetului ministrului Sănătății sau, în mod special, ai fost chemat ca să ajuți la gestionarea pandemiei Covid-19?

În calitate de consilier al ministrei și să gestionez criza pandemică - aceasta a fost activitatea de bază. Eu sunt medic de familie și medic de urgențe. Am activat în ultimii ani în tratamentul pacienților cu Covid-19 la spitalul de campanie din Barcelona, respectiv am lucrat în prima linie. Am fost printre primii moldoveni diagnosticați cu coronavirus, fiind în Spania. Se întâmpla când încă foarte mulți priveau sceptic această infecție. Astfel, era nevoie de cineva din afară, care să-și ofere expertiza, mai ales că doamna Nemerenco n-a mai activat în calitate de medic deja de foarte mulți ani. Eu am ajutat la actualizarea protocoalelor, mergeam în controale prin spitale, făceam tot ce ținea de criza pandemică. Am fost lăsat să-mi fac treaba în legătură cu pandemia, apoi au început manipulările.

Ca să înțeleg, tu ai fost responsabil doar de gestionarea pandemiei sau și de alte chestiuni care vizează aparatul ministrei? Pentru că din regulamentul pentru funcția de șef al cabinetului reiese că trebuia să fii omul care știe cu ce respiră acel minister.

Aveți perfectă dreptate, dar cu Dna Nemerenco nu a fost așa. Eu am încercat în orice fel să colaborez, să ajut, să fac, să fac tot ce ar trebui să facă un șef de cabinet. Aveam în față fișa postului și acolo era scris foarte clar ce atribuții am. Doamna ministru îmi spunea însă că asta nu pot face, cealaltă nu pot face și tot așa.

Să luăm un exemplu. Potrivit regulamentului tu trebuia să asiguri comunicarea ministerului cu mass-media, inclusiv comunicarea ministrei cu mass-media și cu publicul.

Pot să vă spun că nimeni nu are voie să facă nimic fără acceptul doamnei ministră. Dacă voiam să fac ceva, trebuia întâi de toate să vin să îmi cer voie „se poate eu să fac asta?” Punctul culminant a fost când un șef de spital a cerut audiență la Dna ministru și eu, evident, am întrebat pe ce subiect va fi discuția. Audiență la ministru cer multe persoane, dar pot fi subiecte care pot fi abordate și rezolvate de către alți funcționari din minister. Eu am considerat că este corect să direcționez persoana către specialistul responsabil. Dacă persoana insista să fie audiată de ministră, eu mai întâi documentam informația, o pregăteam, astfel ca ministra să știe ce să răspundă. Așa am făcut până când într-o zi Dna ministru mi-a spus că nu mi-a dat ordin ca să investighez acel subiect. Mai mult, funcționarul care avea informația relevantă m-a insultat și Doamna ministru a acceptat și a justificat acel comportament. Anume în acel moment a urmat cererea de demisie.

Adică nu s-a înțeles care este rolul tău acolo?

Nu. Dna ministru a avut acest comportament cu toți angajații absolut, inclusiv cu secretarii de stat. Oricare lucrător din cadrul ministerului trebuie să vină și să-și ceară permisiunea de la Dumneaei. Pentru mine a fost foarte complicat. La un moment dat am lăsat lucrurile să se desfășoare de la sine, ca să înțeleg ce trebuie să fac.

De exemplu, Doamna ministru putea să plece și să nu spună nimănui unde pleacă. Și eu încercam să-i explic de ce ar fi bine să ne anunțe și pe noi când pleacă. Mi-a răspuns că ea e ministru și nu trebuie să-mi dea mie explicații. Nimeni, practic, nu avea acces la agenda Dumneaei. Pe Google Drive era disponibilă o agendă, dar ministra avea agendă separată, scrisă cu mâna în carnetul ei. Nu eram pus la curent despre ședințe, evenimente.

Noi, uneori, consilierii și secretarii de stat urmăream seara la televizor unde a fost și ce a făcut. Ne trata cu foarte multă superioritate, replicând că „eu sunt ministru și nimănui nu trebuie să dau nicio explicație”. Toată corespondența ministerului sănătății ea o repartiza. Sau, de exemplu, era un subiect care viza un anumie domeniu de care era responsabil un anume angajat al ministerului și ea intervenea fără să spună. Practic nu am lucrat în echipă.

Dar tu nu trebuia să o însoțești în tot felul de vizite, la diverse evenimente?

Niciodată nu am însoțit-o, pentru că mi-a zis că nu are nevoie de „cățeluși” să umble din urma ei să-i ducă geanta. Pe de o parte Dumneaiei pleca, pe de alta, eu ramâneam și oricum nu puteam să fac nimic fără permisiune ei. La un moment dat chiar am întrebat-o de ce m-a scos din viața mea din Barcelona, unde mi-am lăsat familia, veniturile, joburile și m-a adus în Republica Moldova.

Și ce ți-a răspuns?

Mi-a spus că a vrut să mă ajute să acumulez practică în gestionarea sistemului medical. Pe de altă parte, mi-a restricționat accesul. Eu n-am avut acces la niciun document din minister.Totodată, nu am participat la nicio ședință cu experți din domeniul sănătății. Am ajuns să mă întreb ce fac la acel minister.

Adică tu veneai dimineața la muncă și ce făceai toată ziua?

Ce făceam? Mă duceam la ea și stăteam sub ușă ca să întreb ce pot să fac? Mi se zicea să văd și eu ceva... La evenimentele din străinătate pleca tot timpul cu altcineva. Chiar și la Adunarea Organizației Mondiale a Sănătății a plecat cu altcineva. Când am întrebat de ce nu sunt invitat, mi-a răspuns: „dar tu ce, peste hotare n-ai fost?” Apoi situațiile de acest fel au tot continuat.

Scopul meu nu e să o denigrez pe ministră. Între timp, mi-au scris multe persoane din țară și m-au felicitat pentru curajul de a face publică acea postare și nu prea am înțeles acest lucru – de ce într-o țară liberă și democratică trebuie să ai curaj să îți spui opinia? Concluzia mea este că oamenii noștri sunt încă foarte timizi, se tem pentru funcții. Este dreptul nostru constituțional și nu văd nimic curajos aici.

Ce totuși te-a determinat să faci acea postare pe Facebook, pentru că, într-adevăr, nu toată lumea este atât de curajoasă ca să scrie ce crede cu adevărat despre o guvernare? Oare restul care tac sunt de acord cu această abordare, când un singur om vrea să controleze totul?

Atunci când eu am venit la minister au fost contractați foarte mulți specialiști. Încet-încet, la fiecare li se găsea nod în papură.

Că unul este prost, altul are dizabilități mintale, altul este incompetent, corupt etc. Aceasta a fost atitudinea în raport cu absolut toți. Mulți tineri au demisionat și în continuare demisionează. Recent au demisionat 4 persoane. Pe mine personal doamna m-a făcut prost, incompetent și încă și cu dizabilități mintale. Asta se numește hărțuire psihologică și este absolut inacceptabil. Când se discuta cu subalternii, tot timpul se discuta la ton ridicat. Doamna Nemerenco este într-adevăr profesionistă, cunoaște foarte multe lucruri, dar cu oamenii are un comportament josnic, un tratament complet inuman.

Totuși cum ai luat decizia de a scrie postarea? A fost ceva care te-a determinat să reacționezi?

Da, să explic. Atunci când se emite un ordin care vizează specialități înguste, mai mulți specialiști din domeniul respectiv se întrunesc la minister ca să-și expună poziția, apoi se ia o decizie de comun acord despre cum ar trebui organizate lucrurile. La minister este o listă cu domeniile de specialitate și componența lor. Mulți specialiști, doctori habilitați în diverse domenii, cardiologi, neurologi etc se adunau în ședințe, își spuneau toți opinia, apoi la sfârșit doamna zicea că ea este ministru și ea decide.

Oamenii nu mai înțelegeau de ce erau chemați la aceste întruniri, dacă părerile lor nu erau luate în calcul. Eu fiind medic de familie, știind cum trebuie să funcționeze medicina de familie și cum stau lucrurile la minister, sunt convins că decizia de a le da dreptul pacienților să meargă direct la specialist fără să se consulte cu medicul de familie este o decizie exclusiv luată de doamna Nemerenco. Și este o decizie extrem de proastă.

Să ne imaginăm un pacient care vine la medic cu o răceală. Pacientul vine mai întâi la medicul de familie, iar medicul de familie acționează în baza unui protocol de activitate. Dacă se depistează o pneumonie, în protocol scrie că pacientul trebuie direcționat la spital. Dar dacă pe pacient îl doare un picior, de unde el poate să știe dacă trebuie să se ducă la chirurgul vascular, la traumatolog sau la reumatolog?

În același timp, am publicat acea postare determinat și de faptul că sunt în continuare foarte multe demisii la minister. Inițial credeam că problema poate fi în mine, dar nu pot fi toți incompetenți, proști, corupți și cu dizabilități mintale și doar ministrul ce el mai competent și cel care are tot timpul dreptate.

De ce se tace, din punctul tău de vedere?

Ea zicea tot timpul că ea este ministru și cui nu-i place să se ridice și să plece. Poți să fii cel mai bun expert în sănătate, dar să tratezi așa doctorii – care sunt atât de rari și sunt atât de scumpi – este inacceptabil.

Chiar și în ziua când mi-am depus cererea de demisie, doamna ministră spunea că eu sunt mereu binevenit, dar totul este un haos comunicativ. Acum îți spunea una, peste trei secunde întoarcea totul pe dos. Noi toți am venit din funcții mai înalte și mult mai bine plătite. Vă imaginați că n-am venit pentru 7.000 de lei pe lună și chiar mi-am propus candidatura ca să conduc diverse proiecte pro bono. Fără niciun ban.

Noi când am luat decizia că lucrăm la minister, am avut încredere în echipă și cred a fost o încredere reciprocă. Dar să vii și să nu lucrezi pe domeniul tău, să nu ți se spună nimic, să nu știi ce trebuie să faci acolo, consider că este o trădare.

Relația cu mass-media cum e și cum a fost?

Nicio postare, nici măcar pe Facebook, nu se face fără acordul ei.

Cât de mult are de suferit activitatea Ministerului din cauza asta? Nu mă refer doar la oameni, dar și la reformele care sunt așteptate și care trebuie realizate?

Ministra crede că ea are capacitățile să facă toate task-urile din minister. Ea lucrează singură, înțelegeți? Acolo au rămas foarte puțini oameni. De aceea și s-au realizat doar 25% din activitățile planificate, ceea ce pentru un om este încă foarte mult. Dar cât poate să tragă un om? Nu poți concentra la tine totul, trebuie să deleghezi. Asta e vorba despre management și dacă nu faci asta, înseamnă că nu poți fi manager. Doamna Nemerenco este ministru și minister. Ea ne-a constrâns să plecăm cel mai mult pe cei care avem tangență cu domeniul medical. Direcțiile de forță sunt puse pe burtă. Oamenii de la minister sunt pur și simplu umiliți.

Ștefan, îți mulțumesc pentru acest interviu.

Sănătate INFO a stat de vorbă pe marginea acestui subiect cu Ludmila Andronic, specialist în management și comunicare. În contextul acestui interviu am întrebat-o ce îl determină pe un manager să vrea să controleze orice pas al subalternilor săi, care pot fi consecințele unui asemenea model de management, inclusiv dacă se întâmplă într-o instituție publică de nivel guvernamental, poate fi corectat un manager care nu știe să muncească în echipă sau care nu are încredere în echipa sa și poate face un angajat atunci când e supus atacurilor și bullingului de către șef sau colegi.

Ludmila, vreau să înțeleg dacă în acest caz e vorba de neîncredere, de comunicare toxică sau de altceva?

Aici e vorba de micromanagment sau chiar nano-management, pentru că din punct de vedere a comunicării, incapacitatea de a transmite așteptările pe care le ai subalternilor tăi se transformă întâi în micromanagement, iar în cazurile foarte grave, i-aș spune chiar nano-management. În consecință acest lucru distruge ambele părți. O parte se simte nevalorificată și ignorată, iar altă parte se simte suprasolicitată și epuizată. Această situație lucrează în detrimentul ambelor părți.

Care este cauza unui astfel de comportament?

Un motiv ar ține de experiențele anterioare când relația aceasta de cascadare sau delegare pe verticală a deciziilor nu a funcționat. Acest lucru ține de capacitățile manageriale și de comunicare. Al doilea motiv ar fi neopbișnuița unor manageri de a lucra în echipă. Au fost întotdeauna în poziții în care au trebuit să ia decizii singuri și tot singuri să le pună în aplicare. Însă echipele de asta sunt date – nu ca să pui tu în aplicare, ci să iei decizii, să explici așteptările și să verifici modul în care aceste decizii sunt îndeplinite.

Care sunt consecințele unui management atât de minuțios?

În cel mai rău caz subalternii te sabotează sau dau impresia generală că ei lucrează, dar de fapt nimeni nu face nimic, pentru că ei consideră că oricum ideiile și deciziile lor nu sunt luate în considerare. Această înseamnă o formă tacită de sabotare.

Pentru o instituție publică, cât de grav este un astfel de management?

Acest fel de management este grav pentru orice instituție, fie publică, fie privată, pentru că fiecare manager este responsabil pentru rezultatul final. În fiecare instituție sau companie există anumite așteptări față de el și oricât de mult ar încerca un manager să facă totul de unul singur, nu poate. El poate fi foarte implicat, poate lucra 24 din 24, dar e prea puțin pentru a avea un rezultat final bun.

Un astfel de manager poate fi corectat?

Sigur. În sfera privată există noțiunea de mentorat. Dacă se dorește să se obțină un succes, oricare manager nou pus în funcție, de la cel mai simplu până la cel de top, cum ar fi directorii generali sau cei financiari, beneficiază de ceea ce se numește mentorat, adică oameni mai experimentați care te ajută cum să-ți creezi o echipă și cum să ți-o faci aliat.

Pentru aceasta, în Republica Moldova, cândva a fost creată Academia de Administrație Publică care ar trebui să învețe viitorii manageri de instituții publice cum să-și selecteze echipa, cum să și-o consolideze, cum să și-o transforme în aliat, cum s-o facă de succes, cum să facă să simtă succesul general. Și aici nu e o problemă de personalitate, pentru că noi toți avem caractere diferite, dar cei care intră pe calea aceasta a managementului trebuie să știe că aceasta este o învățare continuă. Poți să fii cel mai bun specialist în domeniul tău, dar dacă tu nu știi să conduci o echipă succesele tale vor fi minime.

Cum pot fi explicate atacurile la persoană și „răstignirile” publice? E ceva specific pentru manageri?

Nu, nu este ceva specific. Corect este ca managerul să cheme persoana care a greșit și întâi de toate să o asculte și să înțeleagă cum vede ea lucrurile și ulterior să-i expună pretențiile. Nu este bine să faci „chelfăneli” din astea publice, pentru că nu funcționează. E o chestie ce ține de psihologie. Atunci când o persoană e atacată public, nu va încerca să se acrediteze pe sine, dar va discredita pe cel care l-a disconsiderat.

Ludmila, bullingul la serviciu cum poate fi prevenit și cum pot fi gestionate, în general, asemenea cazuri?

În primul rând cei care sunt subiectul bullingului trebuie să învețe ei să-și exprime nemulțumirea și dezacordul. Pentru că un om poate deveni subiect al bullingului în momentul în care, de exemplu, a fost luat în derâdere în public și el nu a reacționat sau a reacționat inadecvat. Deci un prim pas e să îți expui punctul de vedere imediat ce s-a întâmplat să fii supus bullingului sau atacului la persoană.

Și în astfel de cazuri orice discuție, inclusiv despre bulling, trebuie să aibă loc între două persoane și nu mai mult. Omul trebuie să aibă curaj să spună celui care l-a discreditat că s-a simțit ofensat. În instituțiile private care se respectă există un comitet de etică la care anagajatul ofensat poate depune o plângere. Acest comitet o analizează doar cu persoane vizate și se ajunge la o anumită înțelegere între ei sau se iau măsuri indiferent de raportul șef-subaltern. Nu înseamnă că dacă e șef, atunci are dreptate. Și atunci se face un plan de remediere, pentru că dacă vrem să schimbăm o situație, nu doar o constatăm, ci îi urmărim și progresul. Și această metodă trebuie să se întâmple și în instituțiile publice și nu există nicio scuză dacă problema nu e remediată.

Managementul instituțiilor publice tot trebuie să se facă după anumite principii care trebuie învățate. Noi înțelegem că în Republica Moldova încă nu avem luxul să selectăm cei mai buni oameni pentru funcții publice, dar anume din acest considerent e nevoie ca cei ajunși în astfel de funcții să fie autodidacți.

Ludmila, aș vrea să ne explici încă un aspect, din punctul meu de vedere, important. Deseori se întâmplă ca mulți angajați să fie nemulțumiți de felul în care li se comunică sau se iau decizii, dar cei mai mulți tac sau vorbesc în șoaptă pe holuri, la bucătărie. De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că această comunicare defectuoasă începe încă de la grădiniță unde este educatoarea, apoi vine învățătoarea, etc, pe care trebuie să le asculți, pentru că au dreptate, pentru că sunt mai mari și sunt în acea funcție. Câți dintre copiii noștri știu să-i spună mamei sau educatoarei pe un ton foarte calm – „Știți, Dvs m-ați jignit”. Atunci când vom învăța că ceea ce ne jignește, ne supără, ceea cu ce nu suntem de-acord, trebuie exprimat într-un mod corect și cult, iar educatorul sau profesorul va învăța să facă la fel, atunci vom putea vorbi despre cultura de ascultare, auzire, înțelegere și corectare.

Ludmila îți mulțumesc pentru aceste explicații.

Notă: Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Democrație participativă pentru drepturi și echitate în sănătate”, desfășurat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția finanțatorului, Fundața Soros-Moldova.

CULTURA SANITARĂ: Angela Paraschiv, secretar de stat la MS: „Spălatul pe mâini depinde de mai multe condiții - apă caldă, săpun lichid, șervețele, hârtie igienică” PARTEA III

Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Am primit aprobare de la Guvern să reorganizăm ANSP în Institut Național pentru Sănătate Publică”. Partea I

Ion Prisăcaru, secretar de stat la Ministerul Sănătății: Nu există argumente în favoarea dezvoltării cabinetelor individuale ale medicilor de familie

Tag: #EXPRIMĂ-ȚI PĂREREA DESPRE DREPTUL ȘI ECHITATEA ÎN SĂNĂTATE

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.