Povestea lui Marcu, un băiețel care a supraviețuit după ce a înghițit o baterie

Sursa Foto: Sănătate INFO

Cristina Ghermanschi

13 martie, 2025, 16:51

Vizualizări: 3778

Marcu saliva necontrolat și părea că nu mai poate înghiți. Credeam că nu mai ajungem la spital, chiar dacă soțul conducea cu viteză excesivă. Olesea Cazacu își amintește cu greu momentul în care viața familiei ei s-a schimbat pentru totdeauna. Totul a început în mai 2018, când fiul lor, în vârstă de doar 1 an și 5 luni, a înghițit o baterie de la cheia mașinii.

Marcu era un copil activ, jucăuș și plin de viață. Nimic nu prevestea schimbarea dramatică ce avea să vină. La acea vreme, familia locuia în Rezina.

„Într-o zi de marți ne pregăteam să plecăm cu mașina. Bateria cheii de la mașină nu mai funcționa, era veche, așa că soțul meu a mers să cumpere alta, să o înlocuiască. Joi, când trebuia să caofez o clientă, am decis să mergem cu mașina. I-am spus soțului să mă ducă și să aștepte cu Marcu la un teren de joacă din apropiere. În doar câteva minute, soțul m-a sunat foarte panicat și mi-a spus că Marcu a înghițit o baterie”, povestește Olesea.

Fără să stea mult pe gânduri, familia s-a îndreptat către spitalul din Rezina, dar situația în care s-a pomenit copilul lor era un caz rar pentru instituția medicală. Medicii i-au spus atunci Olesei că nu au mai avut situații în care copiii să fi înghițit baterii, așa că au dispus transferul de urgență la Institutul Mamei și Copilului.

„Aici medicii au încercat să extragă bateria. După mai bine de o oră de încercări repetate, în care doctorii intrau și ieșeau cu instrumente speciale, asistenta ne-a spus că medicii nu reușeau să o extragă. Dar când anestezistul era pe cale să-i administreze lui Marcu încă o doză de anestezie, medicul care încerca să extragă bateria a strigat: „Am scos-o! Am scos-o!”. Atunci am crezut că totul s-a terminat, dar nu a fost așa”, își amintește Olesea cu lacrimi în ochi.

Bateria a fost scoasă, iar Marcu - transferat în reanimare, unde era monitorizat. Noaptea a trecut fără probleme, dar a doua zi, când au încercat să-l hrănească, Marcu nu putea să mănânce. În loc să înghită, el tușea ca și cum s-ar fi sufocat la fiecare înghițitură. După tomografie, medicii au constatat o gaură mare în esofagul lui Marcu, provocată de bateria care l-a ars.

NOTĂ: Bateriile, în special cele mici, pot provoca arsuri severe în esofag din cauza reacțiilor chimice care se produc în momentul în care bateria intră în contact cu mucoasa esofagiană. Bateriile conțin substanțe chimice precum litiu, alcaline (hidroxid de potasiu, sodiu) sau acid, care, atunci când se eliberează, pot provoca arsuri chimice grave. Aceste substanțe pot interacționa cu țesuturile moi din esofag și pot începe să le corodeze, ducând la leziuni și perforații.

Cât timp o baterie poate rămâne în esofag înainte de a provoca arsuri depinde de tipul și mărimea bateriei, precum și de locul în care aceasta se află în esofag. În general, dacă o baterie rămâne în esofag mai mult de 1-2 ore, riscul de arsuri chimice devine semnificativ. Cu cât bateria rămâne mai mult, cu atât efectul chimic al acesteia poate deveni mai sever și poate cauza leziuni iremediabile.

De aceea, este esențial ca un pacient care a înghițit o baterie să ajungă la spital cât mai rapid posibil. Ideal, ar trebui ca intervenția medicală să aibă loc în primele 60 de minute pentru a reduce riscurile de arsuri grave și complicații pe termen lung. Tratamentul imediat poate include extracția bateriei din esofag și administrarea unor măsuri pentru a preveni sau trata arsura chimică

Sursa: Colegiul American al Medicilor de Urgență

„A fost îngrozitor. Marcu nu mai putea mânca nimic pe gură. I-au introdus o sondă nazal-gastrică, iar un an și patru luni, băiețelul meu nu a mâncat deloc pe gură. Nici apă, nimic. Se alimenta prin gastro-stomă. A fost un coșmar”, a explicat Olesea, cu vocea tremurândă de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri.

Marcu a fost spitalizat timp de șapte luni la Institutul Mamei și Copilului, iar în toată această perioadă, familia nu a avut altă speranță decât că starea copilului va evolua spre bine.

În noiembrie, după o nouă tomografie, medicii au observat o îmbunătățire a esofagului și i-au recomandat mamei să încerce să-și hrănească copilul, doar că gaura din esofag nu era complet vindecată, iar mâncarea pe care i-o dăduse i-au făcut dn nou rău. Copilul se afla în stare extrem de gravă.

„A fost convocat un consiliu medical cu 17 medici, iar aceștia ne-au spus că șansele de supraviețuire erau foarte mici. „Nu știm dacă va supraviețui până diseară”, ne-au spus ei”, își amintește Olesea.

Familia a cerut recomandări pentru tratamente în străinătate, iar medicii le-au sugerat un specialist din Iași. Când au ajuns în România, medicii le-au propus o intervenție, care presupunea introducerea unui tub de plastic în esofag. Aceasta ar fi trebuit să-l ajute pe Marcu să mănânce. Pentru că nu erau cetățeni români, familia Cazacu ar fi trebuit să suporte toate cheltuielile, așa că medicii i-au sfătuit să meargă la Moscova, la un renumit doctor, specialist în transplanturi de esofag cu utilizarea unei grefe de intestin.

„Am apelat la fonduri de caritate și am plecat la Moscova. Am trimis toate rezultatele tomografiilor, iar medicii ne-au spus că urma să fie doar o intervenție. Dar, din păcate, Marcu a avut parte de patru intervenții”, povestește femeia.

La prima intervenție, medicii au încercat să-i coase pereții esofagului, dar aceștia s-au desprins două zile mai târziu, pentru că erau necrotizați. Astfel, esofagul a fost scos, iar Marcu a primit o gastrostomă. Apoi, un alt chirurg a trebuit să-i pună o traheostomă, pentru că Marcu nu putea respira. Timp de trei luni, Marcu nu a putut vorbi și nici plânge din cauza traheostomei.

„Nici măcar plânsul nu-l mai auzeam, pentru că își pierduse vocea. Doar se auzea cum respiră …”, spune Olesea, cu ochii plini de lacrimi.

După această perioadă extrem de dificilă, în care Marcu a fost pregătit pentru transplant, o nouă provocare a apărut: o problemă gravă la inimă a fost descoperită în timpul investigațiilor de dinaintea operației. „Fără această intervenție, medicii nu ar fi putut să-i facă transplantul”, își amintește Olesea.

În ciuda tuturor provocărilor, transplantul de esofag a fost realizat cu succes. „Operația a durat aproximativ 5 ore, iar medicii ne-au spus „intervenția a fost cu succes”, adaugă Olesea, zâmbind timid.

După transplant, Marcu a fost izolat timp de un an, pentru a-l proteja de orice virusuri și bacterii. La început, familia mergea la Moscova pentru monitorizare anual, apoi odată la 3 ani, iar ultima dată când au fost acolo, în luna mai curent, medicii le-au spus că Marcu trebuie să revină la control abia peste cinci ani.

„Marcu are acum 8 ani și merge la școală, în clasa a II-a. Este un copil normal, ca toți copiii, doar că din cauza celor peste 20 de anestezii și tomografii pe care le-a avut, îi este foarte greu să memorizeze și nu are voie să facă sport. Bateria, pe care a înghițit-o i-a afectat corzile vocale, iar atunci când aleargă sau face efort fizic, se aude un șuierat în piept (weezing)”, explică mama băiatului.

„Îmi doresc să uit tot ce s-a întâmplat. Aș vrea să șterg această poveste din memorie, ca și cum ai șterge cu radiera ceva scris cu creionul. Sunt mamă și nu pot să nu avertizez și alte familii. Fiecare părinte trebuie să fie atent la ce obiecte au copii lor în preajmă, să nu pună nimic în gură și, dacă se întâmplă ceva, să nu aștepte sau să caute sfaturi pe Facebook”, a fost îndemnul Olesei.

Operațiile au costat peste 65.000 de euro, iar Olesea este profund recunoscătoare tuturor celor care au ajutat-o pe ea și familia ei să treacă prin aceste momente dificile.

„Fără ajutorul oamenilor, nu știu ce am fi făcut”, spune ea, cu o voce plină de mulțumire.

La Institutul Mamei și Copilului, în Secția de endoscopie, cazurile în care copiii înghit obiecte străine copii sunt o preocupare constantă. Victor Rașcov, șeful secției, spune că monedele sunt cele mai frecvente obiecte înghițite de copii, dar nu sunt singurele. Micuții ingerează și bucăți din cuțite pentru tăierea sticlei, bucăți de metal, biluțe magnetice sau chiar baterii, care sunt deosebit de periculoase.

„Bateriile, în special cele cu diametrul mai mare de 5 cm, sunt cele mai periculoase. Dacă rămân blocate în esofag, ele pot provoca arsuri chimice severe. Dacă ajung în stomac, efectul este mai puțin intens, dar tot periculos. În esofag, riscul major este de perforație, iar arsurile chimice pot duce la îngustarea esofagului, făcând dificilă înghițirea și alimentația. În astfel de cazuri, intervenția medicală este inevitabilă”, explică medicul pentru Sănătate INFO.

Victor Rașcov avertizează că orice obiect străin care rămâne prea mult timp în organism, mai ales în esofag, poate provoca leziuni și perforații, dacă nu este îndepărtat.

„Există jucării care au biluțe magnetice. Dacă un copil înghite o singură biluță magnetică, este posibil să nu se întâmple nimic și aceasta să iasă pe cale naturală. Totuși, dacă înghite două sau mai multe, există riscul ca unele să rămână blocate în esofag și altele în stomac, atrăgându-se între ele și lipindu-se, ceea ce face imposibilă extragerea lor. Aceasta poate duce la perforație și necesită intervenție medicală urgentă”, a adăigat medicul.

Există mai multe semne de alarmă, pe care părinții trebuie să le observe atunci când copilul lor a înghițit un corp strain.

„Dacă un copil a înghițit un corp străin, primele semne pe care părinții trebuie să le observe includ refuzul de a mânca, tusea persistentă, respirație dificilă. Aceste complicații pot apărea chiar și în absența unor plângeri de durere imediate. Dacă obiectul rămâne blocat, copilul poate prezenta salivare excesivă și tuse, greață, vomă, febră”, spune specialistul.

Medicul endoscopist vine și cu recomandări pentru situațiile în care copiii au înghițit diverse obiecte.

„Părinții nu ar trebui să încerce să extragă singuri obiectele înghițite, deoarece fără cunoștințele și echipamentele necesare, există riscul de a agrava situația. Încercările nereușite pot duce la leziuni suplimentare, cum ar fi blocarea obiectului mai adânc în tractul digestiv, perforații sau răni în esofag, care pot duce la complicații grave. De asemenea, manevrele greșite pot provoca sufocare sau alte accidente periculoase. Este important ca un medic să evalueze situația și să aplice proceduri adecvate pentru a extrage obiectul în siguranță”, atenționează Rașcov.

Deși medicii reușesc să extragă 99% dintre obiectele ingerate de copii fără a fi necesară intervenția chirurgicală, aceștia, spune doctorul, se confruntă cu anumite provocări când intervin în astfel de cazuri.

„Unul dintre cele mai mari obstacole în tratamentul pacienților cu corpuri străine înghițite este să le captureze. Obiectele sunt adesea alunecoase, au forme plate sau sunt situate în locuri greu accesibile, motiv pentru care medicii pot fi nevoiți să încerce mai multe proceduri, uneori chiar pe parcursul mai multor zile, deoarece încercările repetate pot duce la leziuni sau inflamații”.

În peste 90 la sută din cazuri, obiectele sunt extrase cu succes din corpurile copiilor, fără intervenție chirurgicală, folosind echipamente și instrumente medicale adecvate. Dacă obiectul se află în tractul gastro-intestinal, rata de succes este aproape de 100%, însă în plămâni, din cauza diametrului mai mic al căilor respiratorii, succesul scade la 90%”, relatează medicul.

Medicul endoscopist subliniază importanța restricțiilor de vârstă, explicând că acestea nu sunt întâmplătoare. De exemplu, jucăriile mici sunt interzise copiilor sub 3 ani, deoarece aceștia explorează lumea cu mâinile și gurița și pot înghiți ușor obiecte mici. Astfel, este important ca părinții să nu lase obiecte mici la îndemâna copiilor.

„Responsabilitatea părinților este esențială în prevenirea acestui tip de accidente. Părinții nu trebuie să presupună că un obiect ingerat va ieși pe cale naturală, chiar dacă uneori acest lucru se întâmplă. În multe cazuri, obiectul poate rămâne blocat și pot apărea complicații. Copilul trebuie să fie sub supraveghere medicală chiar și atunci când obiectul pare să iasă natural. Din păcate, unii medici recomandă părinților să aștepte ca obiectul să iasă singur, dar acest lucru nu este întotdeauna corect. În funcție de mărimea, forma obiectului și vârsta copilului, pot apărea situații în care extragerea nu va fi posibilă sau va cauza complicații. De exemplu, în cazul unui ac, este absolut necesară intervenția medicală, deoarece există riscul ca obiectul să rămână blocat sau să producă infecții.”

În secția de endoscopie a Institutului Mamei și Copilului a fost amenajat un mini muzeu dedicat obiectelor înghițite și aspirate de copii pe parcursul celor 44 de ani de activitate a secției. Aici sunt expuse diverse obiecte, de la monede și baterii la accesorii mici, insigne, broșe, până la obiecte mai mari precum clame, cuie și chiar lame.

Cei mai mulți pacienți care au înghițit obiecte străine și care ajung la spital sunt copii cu vârsta de până la 3 ani. În unele săptămâni, medicii de gardă nu au niciun caz, iar în altele – și câte 2-3 cazuri pe zi. În 2024, au fost înregistrate aproximativ 200 de chemări la domiciliu pentru astfel de incidente.

Primul deces de meningită meningococică în acest an. A murit un copil

Un nou trend periculos pe TikTok. Copiii înghit doze mari de paracetamol. „Lunar, 3-4 adolescente ajung la spital din cauza supradozei”

Tragedie la Edineț: O mama și copilul ei au murit în timpul nașterii. Ministerul Sănătății va examina cazul

Tag: baterie copi pericolul bateriilor înghițite

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.