Schimbul de organe dintre Republica Moldova și România, posibil din acest an. Victor Zota: „S-au pierdut ficați cu acord cu tot, și e mare păcat”
Irina Papuc
26 februarie, 2018, 07:52
Vizualizări: 6797
Republica Moldova a demarat din Decembrie 2017 negocierile cu România privind un posibil schimb de organe dintre cele două state. Este o premieră pentru Republica Moldova și o experiență absolut nouă, de aceea am pornit în căutarea unor răspunsuri. A fost dispus să discute cu noi Victor Zota, fost director al Agenției de Transplant din România și coordonator acum pentru București.
Domnule Zota, Agenția Națională de Transplant din
Republica Moldova a început negocierile cu România privind posibilitatea
schimbului de organe, iar primele discuții au început în luna decembrie 2017.
La ce etapă au ajuns negocierile?
Deocamdată avem un draft. Discuția se poartă la nivel de specialiști, însă ea trebuie aprobată bineînțeles și de ministerele de Sănătate din cele două țări. Deocamdată suntem la stadiul de negociere tehnică. Eu sper să nu dureze mai mult de o lună până vom reuși să semnăm.
Ce prevede acest draft?
Draftul prevede posibilitatea unui schimb de organe dintre România și Republica Moldova. Bineînțeles, e vorba de organe care nu pot fi folosite pe teritoriul țării respective - ceea ce avem noi, aveți și dumneavoastră. Mai e posibil să introducem și posibilitatea utilizării unor asemenea organe pentru marele urgențe care apar la noi sau la ei – este un sistem pe baza căruia funcționează Eurotransplantul și, bineînțeles, schimb de informații la nivel de training între România și Moldova. Noi avem ceva mai multă experiență, putem să ajutăm pe partea asta de training Republica Moldova - cum am demarat pe partea de transplant hepatic, să mergem și pe celelalte tipuri de transplant. Și pe coordonare, bineînțeles.
Cum ar urma să funcționeze schimbul de organe la modul practic?
Foarte simplu. În momentul în care în Republica Moldova apare un donator în moarte cerebrală, la care există acord pentru [transplant de] ficat, rinichi, plămâni, inimă, Agenția Națională de Transplant din Moldova constată, să zicem, că pot fi utilizați rinichii, pot fi utilizați, teoretic vorbind, plămânii, și atunci ei nefăcând așa ceva, ne anunță pe noi, Agenția de Transplant din România. Noi contactăm centrele noastre de transplant pe tipul respectiv de organ și vedem dacă avem sau nu receptori care să se potrivească din punct de vedere imunologic. Că asta trebuie să fie - compatibilitate imunologică. Și dacă da, împreună cu colegii din R. Moldova vedem unde este donatorul, în ce oraș, în ce spital, stabilim de comun acord ora prelevării și trimitem noi o echipă de prelevare din România pentru organul respectiv care să recolteze împreună cu echipele de prelevare din Moldova.
Dacă, să zicem că nu există receptori pentru un ficat sau un rinichi, atunci ne putem baza și pe experiența colegilor din Moldova, care recoltează și ei destul de frecvent ficați și rinichi, și eventual să nu trimitem noi o echipă de prelevare – deși practica în transplant e asta, că trebuie să te duci să-ți iei organele. Dar sunt situații când te poți baza, având în vedere că sunt colegi de-ai noștri pe care îi cunoaștem și pe care te poți baza – să recolteze și și să vină doar organul în România sub o formă pe care o găsim, nu cred că e foarte greu, cu elicopterul, avionul, mașina (...)
Sunt probleme tehnice care trebuiesc soluționate: cine plătește, cine decontează, că toate astea costă și trebuiesc acoperite cheltuielile de cineva. De obicei, cheltuielile sunt acoperite de cel care primește.
În Moldova am avut cazuri, cel puțin în ultimul an, când exista donator în moarte cerebrală și nu erau primitori din mai multe motive, inclusiv pe sistem. Există problema asta și în România?
De exemplu, avem o singură echipă care se ocupă de prelevare de ficat. În cazul în care pleacă într-un stagiu peste hotare, există risc.
Noi nu avem asemenea probleme. Un chirurg de transplant cred că se formează în 10 ani. N-ai cum să formezi din start foarte mulți oameni. Și câteodată prelevarea este mai grea decât transplantul. Este mai importantă decât transplantul, pentru că dacă n-ai prelevat bine sau, Doamne ferește, ai făcut vreo greșeală, el nu mai poate fi pus. Deci, aici trebuie avută mare grijă și pregătiți oamenii bine. Pe de altă parte, bineînțeles că este ideal să ai mai multe echipe și să rămână permanent una. Noi avem mai multe echipe, avem deja două centre de transplant hepatic în România care sunt active și funcționale. Și avem cam patru echipe, dacă nu chiar cinci. În Moldova bineînțeles că o să se formeze și alți colegi, că n-o să rămână doar Hotineanu (Vladimir Hotineanu, medic-chirurg, fost ministru al Sănătății de la Chișinău și deputat în actualul Parlament - n.a.) și mai cine mai e acolo, deși am înțeles că el e foarte bine pregătit și cred că și el ar putea forma și alți specialiști. Și la noi în România la primele transplanturi se ducea Irinel Popescu (prof.univ., șef al Centrului pentru Boli Digestive și Transplant Hepatic din cadrul Institutului Clinic Fundeni – n.a.) și recolta. Pe urmă, încet-încet și-a format oameni care au început să meargă acolo să recolteze.
Dar sunt situații în care să nu existe compatibilitatea între receptor și donator?
Există și astfel de situații. În România, puțin probabil, pentru că noi avem listă foarte mare la ficat și la rinichi. Aici e puțin probabil să nu avem. Dar dacă e vorba de inimă, noi vrem să demarăm și transplantul pulmonar, atunci există posibilitatea să n-ai receptori compatibili pe lista de așteptare.
Acest schimb între România și Moldova ar urma să funcționeze pentru toate tipurile de organe?
Așa ne propunem, pentru toate tipurile de organe, fără discuții, inclusiv pentru plămâni. Dar să vedem, o să mai discutăm și cu colegii (…) Noi avem un centru foarte bun - mă rog, au fost multe discuții în jurul acestuia din motive care n-au nicio legătură cu activitatea medicală și pe care nu vreau să le discut acum - și noi suntem pregătiți, în așteptarea primului transplant pulmonar, dar ne trebuie un donator compatibil cu cei de pe lista de așteptare, care nu-s prea mulți.
În R. Moldova a fost interzis până acum exportul de organe. Probabil, unii politicieni vor folosi acest aspect pentru a crea panică. Ați putea să ne spuneți care ar fi beneficiile pentru cetățenii din Moldova pentru acest schimb?
Beneficiul pentru cetățenii din Republica Moldova există fără niciun fel de discuții, având în vedere că în urma acestei înțelegeri noi vom specializa mai mulți colegi din Moldova. În primul rând, vor apărea mult mai mulți doctori care vor putea să facă recoltări și chiar proceduri de transplant. În al doilea rând, niște organe care, dacă sunt perfect viabile și transplantabile și sunt aruncate, este păcat. Mor niște oameni din cauza unor percepții greșite din punct de vedere politic. În România, din fericire, noi nu am avut această problemă. În prima lege a transplantului din 1998 am prevăzut că orice organ care nu-și găsește receptor compatibil în România poate fi exportat, ca să salvăm alte vieți. Acesta este principiul care funcționează în lumea mondială a transplantului. Bineînțeles că pot să apară oameni care să speculeze în mod greșit acest lucru, dar eu cred că trebuie să căutăm să trecem peste aceste poziții care sunt împotriva vieții și împotriva principiilor medicale.
Ideea este că un sistem de transplant, cu cât cuprinde o arie mai mare populațională, cu atât este mai eficient, pentru că organele sunt folosite mai bine și mai corect, medical vorbind. Este logica pentru care s-a făcut Eurotransplantul, Scandiatransplantul și pentru care noi, în estul Europei, am vrut să creăm așa ceva cu Bulgaria, dar ne-am izbit de niște poziții neconcordante din punct de vedere medical.
Eu cred că n-are nicio bază legală sau logică cineva care vine și spune că nu dăm un organ, preferăm să moară niște oameni, pentru că noi nu dăm organul din punct de vedere politic. N-am argumente mai multe, dar beneficiile sunt evidente pentru ambele țări în momentul în care se semnează un asemenea acord.
România mai are experiența schimbului de organe cu alte
state, în afară de ceea ce se întâmplă cu pacienții aflați pe listele de
așteptare pentru transplant de plămâni în Viena?
Da, noi avem experiență pentru că avem o înțelegere cu Eurotransplantul, de 2 ani și ceva, prin care noi am trimis și trimitem pacienții la Viena și plămâni la Eurotransplant. Cel puțin în ultimul an și jumătate am trimis cred că vreo 25 de plămâni la Eurotransplant ca și compensare pentru plămânii pe care ni i-au dat ei și i-au transplantat ei cetățenilor români. Experiența este, asta nu ar fi o problemă. Având acest agreement cu Eurotransplantul ne putem baza și pe el pentru a creiona înțelegerea cu Republica Moldova.
Nu se pune problema altor țări. Deocamdată, doar România și Republica Moldova se pot implica în acest lucru. Acum există și niște condiționări tehnice în toată chestia aceasta. Noi, și Moldova și țările din estul Europei, nu avem infrastructura și posibilitățile pe care le are Eurotransplantul. La transplantul de organe ești condiționat de acel tip de ischemie rece - știți că organele nu pot fi conservate, nu e ca la țesuturi. Organul l-ai scos, l-ai transportat și l-ai băgat. Pentru că altfel îl pierzi. Acest tip de ischemie rece este variabil de la un organ la altul, dar trebuie să te încadrezi în el.
În Eurotransplant sunt șapte țări europene, dar indiferent unde alocă aceste organe, fiecare din aceste țări are posibilități de transport în care să încadreze organul respectiv ca și timp de ischemie rece. Deci, indiferent că vine un avion din Olanda, Belgia, Croația, au venit, au luat organele și au plecat. Dar avioanele sunt de ultimă generație. Adică gândiți-vă că am oferit o inimă către Eurotransplant, pe care nu o puteam să o utilizăm, care se găsea la Piatra Neamț. Oamenii au venit cu avionul din Croația, au aterizat la Bacău, i-am dus cu ambulanțele până la Piatra Neamț, au recoltat, s-au întors la Bacău, au decolat, au aterizat în Croația, s-au dus la aeroport și au făcut transplantul. Deci, în momentul în care n-a intrat sânge cald la Piatra Neamț și până când a intrat sânge cald în inimă în Croația n-a trecut mai mult de 3 ore. Deci, în momentul în care am încercat să includem și alte țări în ideea asta de transplant, de agreement, ar trebui să ne gândim și la acest lucru. Noi nu avem așa ceva în România, nici dvs. în Moldova. Noi dacă transportăm, o facem cu TAROM-ul, iar în Moldova să zicem că ne-am baza pe elicopterele SMURD-ului sau chiar pe avioanele SMURD-ului. Poate cu ocazia acestei înțelegeri vom sensibiliza și autoritățile în special din România și poate din Moldova ca să achiziționeze un mijloc de transport corespunzător, dar asta nu înseamnă că trebuie să ai doar transportul, trebuie să ai și piloții, și infrastructura, și garajul, și aeroportul. Trebuie să ai în calcul toate aceste lucruri.
Pe de altă parte, între România și Republica Moldova lucrurile stau mult mai ușor și mai bine, pentru că de la Chișinău la Iași, cu mașina sau cu Salvarea, ajungi mai repede decât de la București la Iași sau de la Timișoara la Iași. Iar al doilea centru de transplant hepatic din România este la Iași. Este posibil să deschidem acolo un centru de transplant de inimă, probabil. Așa că lucrurile le vom concentra în privința acestor schimburi probabil mai mult pe Iași, dar bineînțeles și pe București.
Când ar putea să funcționeze centrul de inimă la Iași?
E o idee deocamdată, vedem.
Ați analizat cheltuielile care vor fi necesare pentru asigurarea acestui schimb, în afară de cele logistice, de transport, echipe, angajați?
N-am analizat foarte clar. Ideea va fi că în România totul este suportat de Programul Național de Transplant, inclusiv cheltuielile legate de această înțelegere vor fi suportate de program. Decontările se fac în baza de facturi, dar în baza aceluiași program. Va trebui să vedem care e sistemul din Moldova, să vedem cum ne corelăm cu ceea ce se întâmplă acolo.
Cum ar urma să funcționeze lista de așteptare?
Listă de așteptare are fiecare țară în parte. De fapt, noi nici nu avem o listă de așteptare la nivel național. Noi avem pe fiecare centru [de transplant] în parte. Deci, eu trebuie să întreb centrul respectiv dacă avem receptori. Nu știu cum e în Moldova.
Există o listă la Agenția de Transplant.
Bun, atunci e mai simplu. Dacă ai caracteristicile donatorului, răspunsul vine repede de la centre.
Criteriile pentru receptori care ar fi?
Sunt criterii medicale pe baza cărora ajung pe lista de așteptare.
Se ia cel mai grav pacient?
Nu, nu. Cel mai compatibil. Aici nu are nicio legătură cu gravitatea bolii.
Dar dacă sunt trei compatibili?
Păi, nu poate să fie trei la fel de compatibili. E imposibil, statistic. Într-adevăr, pot fi trei compatibili sau care să fie eligibili pentru a fi transplantați. Dar îi chemi pe toți trei. S-ar putea ca unul când vine să aibă gripă sau să fie răcit – se descalifică în momentul acela. S-ar putea ca unul să nu vrea, s-ar putea ca la altul între timp să se fi îmbunătățit situația și să spună că „Eu mai aștept”. Deci, sunt multe variabile care intervin în alegerea unui receptor, printre care criteriul medical este determinant. Criteriul de compatibilitate, de fapt, este determinant, nu criteriul de gravitate. Câteodată intervine și criteriul de gravitate ca fiind extrem de important, în momentul în care apar marile urgențe, adică rejeturile hiperacute, pediatrice, pacienții hiperimunizați. Dacă ai un rejet hiperacut, atunci nu mai stai să te gândești cui îi pui ficatul sau inima, i-o pui direct ăluia care are nevoie, chiar și în ideea în care ficatul respectiv sau inima respectivă nu vor funcționa decât o perioadă limitată de timp, până îi găsești un ficat sau o inimă compatibilă. Dar asta deja sunt probleme medicale care țin de o mare specialitate. Ele sunt arhicunoscute și foarte bine studiate de către profesioniștii în transplant.
Aici nu merge să-ți aleagă calculatorul. El îți alege niște persoane din listă care ar fi susceptibile de a fi transplantate. Dar decizia finală trebuie să aparțină echipei chirurgicale și în special șefului echipei chirurgicale, că el răspunde pentru chestia asta, pe cine alege ca să fie receptor.
În Republica Moldova avem două liste de așteptare - una pentru rinichi și alta pentru ficat. Care sunt cele mai mari liste de așteptare în România?
La rinichi, ca peste tot. Și în lume, la rinichi sunt cu zecile de mii. La ficat sunt cu miile, la inimă sunt cu sutele, la pancreas, plămâni, mai puțini.
Dar donatori care să întrunească toate condițiile pentru prelevare?
Ăștia-s donatorii ideali, sunt rari. De obicei, sunt donatorii în moarte cerebrală, cei cu afecțiuni neurologice cerebrale, adică cu AVC-uri ischemice sau atac cerebral, care, din nefericire, au început să apară la persoane din ce în ce mai tinere. Donatorul ideal foarte rar apare. În general, e între cele două vârste, trecuți de 40 de ani, până la 60.
Dacă vorbim de inimă sau plămâni, cum arată lista de așteptare?
Și la inimă, și la plămâni sunt foarte multe discuții pe tema asta. La noi în România, spre exemplu, este o cutumă care, din punctul meu de vedere, este greșită și anume, nu se iau inimi de la persoane peste 45 de ani. În Germania se ia de la persoane de 60-65 de ani fără niciun fel de probleme și a mers foarte bine. La plămâni, din fericire, chiar am reușit să implementăm în România chestia asta, adică noi am dat plămâni la Eurotransplant și de la persoane trecute de 60 de ani și n-au fost probleme. Deci, nu mai există limită de vârstă. În Spania s-a recoltat mi se pare de la un pensionar de 94 de ani. Depinde de condiția biologică a fiecărui donator, vârsta este o chestie secundară care nu ar trebui să intre în calcul.
Dar e strict relaționată de primitor?
Nu. Dar în general nu o să pui un rinichi de la un donator de 74 de ani unui primitor de 23. Nu e dovedit încă științific că n-ar fi în regulă, dar nu se practică. Dar un rinichi de la o persoană de 25 de ani la un primitor de 62 se face.
În R. Moldova nu se fac transplanturi de inimă, deși s-au dus discuții. Cum ar urma să evolueze lucrurile în cazul în care avem un primitor sau o persoană care are nevoie de o inimă? Ar fi posibilă realizarea transplantului în România?
Asta este exclus. Noi nu putem opera persoane care sunt
pe alte liste de așteptare, noi operăm doar persoane care sunt pe listele
noastre. Ca să poată să beneficieze de transplant în România, persoana din
Moldova trebuie listată în România, să primească un cod CUIANT (e vorba de un
cod unic atribuit de Agenția Națională de Transplant din România, generat
automat la înregistrarea pacientului în lista de așteptare protejând datele
personale - n.a.), numai după aia poate face transplant în România. Pentru asta
va trebui, dacă există persoane care au nevoie de transplant de inimă, să fie
listate în România în unul dintre centrele de transplant. Dar aici intervine și
altă problemă, pentru că timpul este destul de scurt și nu știu dacă persoana
poate să ajungă în timp util din Moldova până la Târgul Mureș sau până la
București, pentru că noi nu putem ține inima la nesfârșit până vine.
Deci, totuși, R. Moldova în cazul în care are mai multe persoane în lista de așteptare pentru inimă, de exemplu, ar trebui ca să-și coaguleze eforturile ca să creeze acolo un centru de transplant la Chișinău?
Da. Sau să vedem noi în ce măsură și cât de repede se deschide centrul de la Iași, unde profesorul Tinică (Grigore Tinică, prof. dr. șef al echipei medicale din cadrul Secției clinica de chirurgie cardiovasculara a Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” din Iași - n.a.), care e din Moldova și care vrea să deschidă un centru de transplant și atunci eventual am putea face acolo o înțelegere ca să fie listați pacienți din Moldova, să primească un cod CUIANT de la noi, însă Moldova ar trebui să plătească procedura de transplant.
Există un blocaj la nivel politic pentru ca această înțelegere să intre în vigoare?
Nu este un blocaj, este birocrație. E o birocrație inerentă pentru țările noastre.
Putem spera ca din 2018 să înceapă înțelegerea?
Da, eu așa îmi doresc. Mai ales că am aflat că sunt deja peste 30 de ficați care nu au fost utilizați în Moldova și care puteau fi utilizați în altă parte. Păcat de ei. Să ai donatorul, să ai acordul familiei și să nu-i folosești.
ANT a fost în vizorul Ministerului Sănătății în 2016, iar discuțiile generate nu au pus ANT tocmai în lumină bună, tot atunci a avut loc problema pacienților cu necesitate de transplant pulmonar în Viena, iar mai recent procesul medicului Lucan trezește discuții contradictorii despre activitatea în domeniul transplantului în România. Este gata acum ANT pentru o colaborare reușită cu Republica Moldova în condițiile actuale sau ar putea complica în vreun fel acest proces?
Nu ar putea complica sub nicio formă procesul. Ne-ar complica pe noi, pentru că practic poziția fostului ministru al Sănătății, Voiculescu (Vlad Voiculescu, ministru român al Sănătății în Guvernul Cioloș - n.a.), a distrus transplantul în România – noi în momentul de față suntem în cădere liberă cu transplantul. Adică anul trecut s-au înregistrat jumătate din numărul de donatori de transplanturi față de anul precedent, mă refer la 2017 față de 2016, care a fost mai mic decât 2015. Alegațiile astea de genul „cine e în vârful listei de așteptare n-are nicio șansă că nu are pile” sunt false. Nu există vârful listei de așteptare. Lista e o înșiruire de nume, de coduri, pe care calculatorul îl alege. N-are importanță de cât timp ești pe listă. Primul transplant din România de ficat care a reușit, în cazul domnului Gheorghe Penea, acesta a stat o oră pe lista de așteptare. Pe când alții au stat ani și nu s-au găsit donatori.
Și procesul Lucan?
Dar el n-are nicio legătură cu transplantul (...) Au fost și acolo niște alegații absolut aberante – că Lucan a încercat să omoare un om că a tăiat artera renală. Păi cum să faci transplant dacă nu tai artera renală? Păcat, că nu suntem într-un moment prielnic al transplantului din România.
Vă mulțumim pentru interviu!
Tag: victor zota, schimb de organe, transplant, romania
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
26 aprilie, 2018, 13:53
26 aprilie, 2016, 10:27
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Tânăr medic la țară: „Trebuie să fac focul, să tai lemne, tr ...
22 noiembrie, 2023, 15:49
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,42 %