Malpraxis la Institutul Oncologic. O mamă și-a făcut dreptate în judecată după ce medicii i-au operat fiica minoră pe țesut sănătos în loc să înlăture o tumoare

Sursa Foto: www.rnz.co.nz

Irina Papuc

12 februarie, 2020, 22:20

Vizualizări: 10871

O femeie și fiica acesteia au avut curajul să ceară dreptate în instanță, după ce fiica minoră a suportat o intervenție la Institutul Oncologic, pentru a-i fi înlăturată o tumoare la picior. Medicii însă au greșit locul tumorii și au operat pe țesut sănătos, dar n-au vrut să-și recunoască greșeala. N-au vrut să recunoască existența malpraxisului nici Ministerul Sănătății și nici Institutul Oncologic.

După o luptă de aproape 10 ani, cu expertize făcute în străinătate și ședințe de judecată interminabile, familiei i s-a făcut dreptate.

Cazul a avut loc pe 27 decembrie 2010. Pacienta, o minoră de 14 ani, a fost internată la Institutul Oncologic pe 20 ianuarie. După numeroase investigații, medicii oncologi au stabilit că are o tumoare osoasă care trebuie înlăturată. Intervenția a avut loc peste 7 zile. Pacienta a fost externată, iar medicii au confirmat că operația a avut loc cu succes. Totuși, copila a început să se simtă tot mai rău, iar după o perioadă n-a mai putut merge. Peste șase luni, mama și-a luat copila în Federația Rusă, unde s-a adresat după ajutor, pe cont propriu. Primul șoc a venit de la medicii de acolo: medicii oncologi de la Chișinău nu au înlăturat tumoarea, locul operației a avut loc lângă tumoare, la o distanță de 7,5 milimetri. Pacienta a fost operată în Rusia pe 11 iulie 2011, intervenția a fost reușită, iar tumoarea- înlăturată. După recuperarea copilei, în septembrie 2011 mama pacientei a solicitat Ministerului Sănătății să ia măsuri. Calvarul a început de acolo.

Rezuful de a recunoaște malpraxisul și blamarea familiei pacientei

Conform informațiilor prezentate în instanță, Ministerul Sănătății a refuzat să organizeze o comisie care să analizeze cazul de malpraxis produs la Institutul Oncologic. Atunci, motivul era că pentru a forma o comisie care să se expună ar fi fost nevoie de rezultatul morfologic al țesutului care a fost înlăturat în timpul operației, ceea ce, la modul practic, nu mai era posibil. Familia pacientei minore a explicat că nu se pune la îndoială corectitudinea diagnosticului, ci corectitudinea intervenției. Deși nu a obținut nicio reacție de la Ministerul Sănătății, familia nu s-a descurajat și a solicitat două expertize medico-legale: una în Republica Moldova și una în Federația Rusă, intentând un proces civil împotriva Institutului Oncologic, dar și împotriva celor doi medici care au realizat intervenția medicală.

Două expertize medico-legale: două abordări diferite

Specialiștii de la Centrul de Medicină Legală de la Chișinău au analizat dosarul și au concluzionat: da, operația nu a avut loc în locul unde trebuie, dar intervenția „a fost necesară și întemeiată”. Citat: „fragmentul xxx nu a fost înlăturat integral din cauza inexactității intervenției chirurgicale (intervenția având loc un pic mai sus de zona de localizare). Cu toate acestea, devierile menționate nu pot fi calificate ca erori medicale sau ca un rezultat al unei intervenții chirurgicale greșite, de vreme ce medicii operează fără a putea vizualiza direct locul. În concluzie, experții au precizat că efectuarea repetată a intervenției chirurgicale a fost necesară și întemeiată”.

Conform concluziilor experților din cadrul Centrului de Expertiză MedicoLegală al Ministerului Sănătății al Federației Ruse „rezecția marginală în regiunea 1/3 a osului femural drept a fost efectuată mai sus decât localizarea, de facto, a tumorii. Deși intervenția chirurgicală din 27 decembrie 2010 a fost efectuată corect din punct de vedere tehnic, totuși, din cauza faptului că tumoarea nu a fost lichidată integral, operația se consideră ineficientă”. Așadar, bazându-se pe această expertiză medico-legală mama fetei operate a cerut în instanță să li se acorde despăgubiri materiale în sumă de 100.000 de lei și despăgubiri morale, în sumă de 50.000 de lei. După ce pacienta a atins majoratul, familia și-a concretizat solicitarea în ceea ce privește despăgubirile morale, solicitând 200.000 de lei.

În judecată, familia avea să se confrunte cu rezistența sistemului și refuzul sistemului medical de-ași accepta limitele. Prima instanță care s-a pronunțat a fost judecătoria Comrat. Completul de judecători care a analizat cazul a considerat că familia merită despăgubiri morale în sumă de 50.000 de lei și atât. Curtea de Apel Cahul a respins apelurile ambelor părți și a lăsat în vigoare hotărârea primei instanțe. Argumentele judecătorilor au fost incredibile: în primul rând instanța a considerat că operația pe care a suportat-o minora în Rusia nu a fost o consecință a înrăutățirii sănătății ei după operația de la Institutul Oncologic, ci pur și simplu a fost o intervenție de tratament necesară din cauza tumorii pe care oricum o avea, deci nu are dreptul legal să solicite vreun prejudiciu în baza prevederilor Legii ocrotirii sănătății. Mai mult, instanța a concluziat că mama pacientei s-a dus în Rusia pe cont propriu să-și trateze fiica, motiv pentru care ar trebui să suporte și consecințele materiale. Judecătorii au argumentat că familia trebuia să se întoarcă din nou la Institutul Oncologic pentru o intervenție repetată și astfel n-ar fi trebuit să suporte atât de multe cheltuieli. De asemenea, potrivit judecătorilor, mama pacientei nu a adus probe „pertinente” precum că fiica acesteia chiar a suportat o daună morală care să fie egală cu suma de 200.000 de lei, iar 50.000 de lei ar fi perfect echitabilă. Familia nu a cedat și a depus recurs, la fel a procedat și Institutul Oncologic, care a insistat că familia pacientei nu are dreptul să încaseze niciun bănuț.

Recursul a fost examinat de Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. În primul rând, Colegiul lărgit a analizat argumentele părților prin intermediul obligațiilor impuse de art. 8 din C.E.D.O (a se vedea Trocellier vs Franța (dec.), 5 octombrie 2006; S.B. vs România, 23 septembrie 2014, parag. 65).

„De fapt, în urma unei proceduri medicale efectuate la Î.M.S.P. ,,Institutul Oncologic”, într-un spital public, integritatea fizică a pacientei a fost pusă în pericol, fiind nevoită să apeleze repetat la o intervenție chirurgicală. Prin urmare, a existat o ingerință în dreptul recurentei la respectarea vieţii private. Mai întâi, Înaltele Părți au responsabilitatea de a introduce reglementări care să impună spitalelor publice și private să adopte măsuri adecvate pentru protejarea integrității fizice a pacienților. În al doilea rând, victimele neglijenței medicale trebuie să aibă posibilitatea reală de a accede la proceduri în care ar putea, dacă este cazul, să obțină despăgubiri pentru daune (a se vedea Benderskiy vs Ukraina, 15 noiembrie 2007, parag. 61 – 62; Codarcea vs România, 2 iunie 2009, parag. 102 - 103; Csoma vs România, 15 ianuarie 2013, parag. 41 și 43; și S.B., ibidem, parag. 65 – 66). Cu alte cuvinte statele trebuie să se asigure că există prevederi legale care îi obligă pe medici să le comunice pacienților riscurile oricăror intervenții medicale, iar dacă medicii au omis să facă acest lucru, autoritățile să-și suporte consecințele. Așa cum a fost gestionat acest caz de către instanțele inferioare „s-ar crea impresia că Republica Moldova nu dispune de reglementări legale care să impună spitalelor publice să adopte măsuri pentru a proteja integritatea fizică a pacienților”.

Astfel, instanța a stabilit că recurenta se încadrează în noțiunea de pacient definită de art. 1 al Legii privind drepturile și responsabilitățile pacientului. Acțiunile medicilor, ca și reprezentanți ai Institutului Oncologic, au fost analizate în baza articolul 1398 alin. (1) coroborat cu art. 1399 din Codul civil al Republicii Moldova care prevăd „obligația de repare a prejudiciului patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”. Colegiul lărgit punctează că răspunderea civilă include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţie.

În ceea ce privește acordarea prejudiciului moral și fizic, Colegiul a precizat că mărimea compensației pentru prejudiciul moral trebuie estimată în baza art. 1423 alin. (1) din Codul civil, iar la evaluarea prejudiciului material părțile au obligația procedurală de a prezenta, în general, înscrisuri care să corespundă criteriului de pertinență, admisibilitate și autenticitate. Astfel, instanțele inferioare erau obligate de lege să analizeze probele prezentate de familia pacientei pentru cheltuielile de transport, cazare și servicii medicale. Instanțele pur și simplu au ignorat aceste probe, deși articolul 130 din Codul de procedură civilă îi obliga pe judecători să examineze aceste documente. Astfel, Colegiul a stabilit că toate cheltuielile dovedite prin chitanțe și recipise reprezintă cheltuieli judiciare și trebuie compensate, potrivit legii.

Al doilea element al răspunderii medicale se referă la fapta ilicită ce a poate apărea sub forma acțiunii sau inacțiunii. Colegiul a reținut că articolul 5 al Legii nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 prevede că pacientul are dreptul la: (c) integritate fizică, psihică și morală, cu asigurarea discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate; (d) reducere a suferinței și atenuare a durerii, provocate de o intervenție medicală, prin toate metodele și mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al științei medicale și de posibilitățile reale ale prestatorului de servicii de sănătate. De asemenea, rticolul 8 alin. (8) din același text de lege prevede că realizarea drepturilor sociale ale pacientului se asigură prin: (d) aplicarea sistemului de standarde medicale în acordarea serviciilor de sănătate.

În ceea ce privește, responsabilitățile lucrătorului medical, acestea sunt prevăzute în Legea nr. 264 din 27 octombrie 2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic. Astfel, medicul, reprezentantul prestatorului de serviciu de sănătate, este obligat să respecte cu strictețe drepturile şi interesele legitime ale pacientului; să asigure tratamentul până la însănătoșirea pacientului sau până la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic și să informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentanților legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătății acestuia. De asemenea, Colegiul notează că potrivit alin. (2) din articolul precitat, în executarea obligațiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.

În ce condiții poate fi tras la răspundere un lucrător medical

Colegiul de control judiciar evidențiază faptul că „fapta ilicită” poate îmbracă două forme juridice. În special, prestatorul de serviciu de sănătate poate fi tras la răspundere civilă pentru o „eroare medicală” sau pentru „încălcarea drepturilor individuale”. Eroarea medicală însă este definită de lege ca „o activitate sau inactivitate conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism”. Aproape niciodată medicului nu-i poate fi imputată greșeala cu intenție, în sensul că medicul nu a greșit intenționat. În schimb, a doua categorie, prin care se poate manifesta „fapta ilicită”, se referă la responsabilitate medicală, care, în sensul larg, excede limitele noțiunii de eroare medicală, fiind reglementată expres în art. 17 și 18 din Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului. Mai exact, aceasta se referă la încălcarea de către prestatorul de servicii de sănătate a drepturilor ce ţin de respectarea pacientului ca fiinţă umană, a demnităţii şi integrităţii lui, realizate în cadrul utilizării serviciilor de sănătate sau în legătură cu participarea lui benevolă, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale. O altă interpretare și abordare decât cea prezentată ar conduce la încălcarea obligațiilor procedurale asumate de statul nostru în temeiul art. 8 din C.E.D.O.

Analizând probele, Colegiul a stabilit că există legătură dintre fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţie. În primul rând, pacienta cu tumoare a fost supusă unei intervenții chirurgicale fără să i se comunice riscurile. La externarea sa, medicii i-au comunicat că intervenția a avut loc cu succes, pacientei i s-au recomandat suplimente din fier, să revină la controale regulate și i s-a interzis să facă efort fizic. Pentru că avea dureri, pacienta a venit la încă două controale. Medicii i-au făcut investigații Roentgen pe care putea fi văzută tumoarea, însă medicii n-au văzut-o. Acțiunile familiei paciente, de a căuta ajutor în Federația Rusă, sunt complet justificate, au mai precizat judecătorii. În continuare, ambele expertize medico-legale- și cea din Republica Moldova și cea din Federația Rusă – au confirmat că operația de la Chișinău a fost efectuată lângă locul tumorii. Chiar dacă au greșit localizarea, medicii aveau timp, pregătirea necesară și mijloace medicale prin care să depisteze eroarea, dar n-au făcut-o. Tumoarea totuși putea fi înlăturată, iar dovadă a acestui fapt este rezultatul intervenției din iulie 2011, în urma căruia tumoarea a fost cu succes înlăturată.

Printr-o decizie irevocabilă, CSJ a obligat Institutul Oncologic că plătească familiei pacientei 43.000 de lei, drept prejudicii materiale, 100.000 de lei drept prejudiciu morale și peste 34.000 de lei pentru cheltuielile suportate pentru expertizele medico-legale. Instituția va acoperi și cheltuielile de judecată, în valoare de 1.400 de lei. Decizia este irevocabilă.

Medic de urgență condamnat pentru malpraxis. O femeie de 33 de ani a murit

Încă un medic acuzat de malpraxis. Acesta ar fi încălcat regulile de acordare a asistenței medicale care au dus la decesul unui pacient oncologic

Încă o cauză penală de malpraxis. Patru medici acuzați de neglijență care a provocat moartea unui bebeluș

Tag: institutul oncologic malpraxis operatie tumoare

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.