Când medicii devin pacienți. Istoria unei asistente medicale infectată cu COVID-19. „Eram toate în stare de șoc. Abia începuse epidemia”

Sursa Foto: www.spitalul-copii.md

Violeta Colesnic

27 aprilie, 2020, 21:47

Vizualizări: 7305

Vineri, 13 martie, din autobuzul care a oprit în centrul satului a coborât un bărbat. Acasă îl așteptau soția și doi copii: unul de patru ani și celălalt de doar trei luni. Luni, 16 martie, copilul de trei luni a fost preluat de ambulanță și internat la Spitalul Clinic Municipal de Copii nr.1., fiind diagnosticat cu infecție respiratorie virală, pneumonie, febră și dispnee. Întrebată dacă a intrat în contact cu cineva venit de peste hotare, mămica a negat.

Pe 17 martie, în stare gravă, copilul a fost transferat în secția reanimare. A plâns toată noaptea, iar asistentele intrau, pe rând, pentru a-i monitoriza starea. L-au luat în brațe. L-au legănat.

Miercuri, 18 martie, mama a cerut asistentelor medicale o pastilă pentru dureri de cap. A negat din nou când a fost întrebată dacă se simte rău și dacă are febră.

Joi, 19 martie, totuși avea febră, însă iarăși nu a recunoscut că a fost în contract cu cineva venit din străinătate.

Vineri seara, pe 20 martie, Viorica Purice, asistenta medicală superioară a secției Reanimare a Spitalului era telefonată de directorul adjunct al instituției și rugată să-i transmită telefonul mamei copilului de trei luni.

În liniștea lăsată în salon, se auzea clar, din receptor, vocea acestuia:

„Mămica, cum ați putut?...…Cum ați putut să puneți în pericol atâtea persoane?...”

Și Viorica Purice a simțit că leșină…

Soțul femeii și fiul lor de patru ani, rămași acasă, au fost testați pozitiv la Covid-19, iar peste câteva zile aveau să fie testați pozitiv și mama împreună cu bebelușul ei de trei luni.

Ulterior, mama a recunoscut că soțul ei s-a întors dintr-o excursie de la o mănăstire din Ucraina. Femeia și-a explicat gestul prin faptul că „peste hotare” pentru ea înseamnă țări din Europa, nicidecum Ucraina.

Viorica Purice face parte din primul val de îmbolnăviri de COVID-19 printre lucrătorii medicali. Nimeni atunci nici nu bănuia că numărul lor va crește simțitor în următoarele săptămâni și, din nefericire, vor fi înregistrate și decese.

Pe 23 martie presa din Moldova scria că o asistență de la Spitalul Clinic Municipal de Copii nr.1 era testată pozitiv la COVID-19, după ce a intrat în contact cu o mamă internată cu copilul ei în secția reanimare. Din acest motiv o secție întreagă cu tot cu personal a trebuit să intre în carantină pentru două săptămâni.

Viorica Purice avea grijă de pacienții din două saloane din secția Reanimare, iar Mariana, colega ei - de pacienții din altele două. În ziua și noaptea de marți spre miercuri au lucrat în aceeași tură. Viorica monitoriza starea unei fetițe, alături de care stătea bunica ei. Când fetița adormise, Viorica a trecut prin salonul unde stătea mama și fetița ei de trei luni. Îi ieșise cateterul din venă și ea i-l reinstalase.

Marți, femeia și copilul ei de trei luni încă nu aveau simptome, astfel că nimeni nici nu bănuia ce urma să se întâmple.

Miercuri seara spre joi, mama a cerut o pastilă pentru dureri de cap. A spus că cel mai probabil e din cauza oboselii și a nopților nedormite. Joi a făcut febră.

Mariana, colega Vioricăi, și-a făcut un ceai, spunând și ea că o doare capul și mușchii. „Probabil am răcit”, s-a gândit asistenta.

Vineri dimineața Viorica și-a început tura de 24 de ore, iar seara, când i-a întins mamei telefonul să discute cu vicedirectorul, a simțit că intră în stare de șoc. Tocmai aflase că soțul acestei femei și copilul lor de patru ani au fost testați pozitiv la Covid 19.

„Am auzit când îi spunea: „Vă dați seama câte persoane ați pus în pericol?...”. Vicedirectorul vorbea tare și auzeam ce îi spune. Mămica a întrerupt apelul și mi-a întins telefonul. Am fost sunată repetat de vicedirector și anunțată că soțul femeii a fost testat pozitiv cu Covid 19. Când am auzit, mai nu am leșinat. La ora 22.30 mămica a fost transferată la spitalul Emilian Coțaga, lăsându-ne pe toate într-o stare de șoc. Era abia la începutul epidemiei. Evident că nu eram echipate așa ca acum. Aveam doar costum chirurgical, mănuși și măști. Nu știam dacă mama este infectată, dar chiar și așa, pentru că nu prea am intrat cu ea în contact, eram convinsă că nu aș fi putut să mă molipsesc. O colegă de-a noastră, de 63 de ani, cu diabet zaharat, era stresată și se temea să nu fi luat virusul. Din fericire, mămica nu era contagioasă în ziua când colega noastră intrase cu ea în contact”.

Sâmbătă dimineața a ajuns acasă, iar secția Reanimare intra în carantină. Viorica a evitat să-și îmbrățișeze fiica și s-o sărute, iar seara s-au culcat în camere separate. În aer se simțea un miros puternic de clor, pentru că toată ziua a dezinfectat casa și a spălat tot.

„Nici nu aveam unde să mă duc, decât acasă. Am analizat fiecare moment din ziua în care am intrat în contact cu mama infectată și eram sigură că nu am avut cum să iau virusul. M-am gândit că eram protejată”.

Seara, Viorica primește un apel de la colega ei Mariana. Aceasta îi spune că are febră 37.05 și spera că ea doar o simplă răceală.

Duminică dimineață Mariana o sună din nou și-i spune că febra nu a dispărut și că, dimpotrivă, e mai mare - 37.08.

Atunci le-a fost totul clar

„Mariana, cheamă ambulanța”, i-a zis Viorica, fără să ezite.

Testul Marianei a ieșit pozitiv, iar tratamentul avea să dureze 26 de zile.

Sâmbătă Viorica a igienizat și dezinfectat casa, iar seara a fost anunțată de către directorul adjunct al spitalului că mămica bebelușului de trei luni a fost testată pozitiv la COVID-19.

Pe la 10 seara, Viorica își anunța fiica, Andreea, de 16 ani despre ceea ce se întâmplase la locul ei de muncă. Reacția fetei a fost una explozivă, cu plâns isteric. Printre lacrimi, îi spunea mamei că nu vrea să moară, dar ceea ce o neliniștea cel mai mult era frica de a nu o fi infectat pe prietena ei, cu care obișnuia să-și facă lecțiile.

„Am liniștit-o tare greu. I-am explicat că o persoană este contagioasă atunci când are încărcătura virală, când este prezentă febra, dar oricum își făcea griji pentru prietena ei”, îmi explică asistenta medicală.

Luni, cineva dintre cunoscuții familiei Purice le-a cumpărat pâine de la magazin și a agățat punga în poartă. Seara Viorica a simțit un disconfort în gât. A dat vina pe faptul că a folosit clor în timpul curățeniei prin casă, așa că și-a făcut gargare cu bicarbonat de sodiu, iar miercuri dimineața, când s-a trezit, n-o mai durea gâtul. Se simțea însă obosită. Și-a măsurat febra. 37.05. A început să-și măsoare temperatura la fiecare 15 minute.

37.06

37.07

37.08

Pe la ora 13.30 a început să tușească. Avea o tuse seacă, deranjantă. Pe fiica ei o durea capul. Și-a măsurat și ea temperatura. 37.04

„Și atunci am început să ne facem gențile. Am sunat la Urgență, le-am spus despre simptome și despre aceea că am intrat în contact cu un bolnav de Covid-19. Apoi am ieșit din casă, am încuiat ușile și ne-am așezat pe prag să așteptăm ambulanța. Mi-am sunat medicul de familie și am anunțat că am fost în contact cu un bolnav de coronavirus. Peste puțin timp, pe pagina satului de pe Facebook, a apărut o postare precum că în localitate ar fi bolnavi de coronavirus. Asta, deși nu am fost internate, nu făcusem testul și nu era confirmat că suntem pozitive. La acea postare au fost scrise foarte multe comentarii urâte la adresa „bolnavilor cu COVID-19”, adică a mea, deși ei încă nu știau cine anume este persoana infectată. Fiica mea nu a rezistat și le-a spus că în timp ce unii stau acasă și dorm, mama ei salvează vieți. După asta, comentariile negative au încetat”, povestește Viorica.

La 16.30 la poarta lor a ajuns ambulanța. Medicii, echipați cu combinezoane și ochelari, le-au examinat în mașină, chiar la poarta lor. De peste gard, vecinii se uitau curioși ce se întâmplă la poarta Vioricăi.

„Când s-a pornit ambulanța, m-am ridicat într-un cot și m-am uitat spre casa mea. Singurul meu gând atunci a fost: „oare o să-mi mai văd vreodată casa?”…

Andreea trecuse deja peste starea de panică și era liniștită. Deși își făcea griji pentru mama ei, în momentul în care a pornit ambulanța, a spus cu voce tare:

- Of, doamne, încotro ne ducem? Oare o să mai venim acasă?...

La Spitalul Feroviarilor, unde au fost aduse pentru testare, mai aveau în față opt ambulanțe cu pacienți. Și Viorica, și Andreea deja se simțeau rău.

„Aveam febră și îmi era atât de frig, că-mi tremurau maxilarele. După două ore și 45 de minute a venit și rândul nostru”.

Pe Andreea au internat-o la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase pentru copii. Au testat-o în aceeași seară, iar testul ei a ieșit negativ.

„Pe mine m-au dus la Pușkin 58. Am așteptat afară vreo jumătate de oră până s-a eliberat un salon, pentru că așa-i regula, doar câte o persoană în fiecare salon. La ora 21.00 eram în salon. Toată noaptea am avut febră. Am băut aspirină și paracetamol, iar testul l-am făcut abia dimineața”.

Marți, pe la 8 seara Viorica avea să-și afle verdictul. Medicul a anunțat-o că are și ea testul pozitiv la COVID-19.

A doua zi, Andreea și-a sunat din nou mama, spunându-i că are mari dureri de cap. A repetat testul. De această dată arăta o probabilitate de infectare de 50%.

Joi seara i s-a prelevat al treilea test, iar vineri dimineața a sosit rezultatul. Pozitiv.

Speriată și stresată, Andreea a început să plângă.

„S-a liniștit abia după ce a început tratamentul. Vorbeam cu ea la telefon în fiecare zi. După vreo două săptămâni mi-a spus că nu mai rezistă, că nu mai poate și că vrea acasă. A făcut atunci un test și a ieșit negativ. Spera că gata, s-a tratat, a scăpat și va merge acasă. Și-a făcut chiar și geanta și era gata pentru plecare. Nu i-au permis însă. Iar a plâns, pentru că nu mai rezista să stea închisă. Peste două zile testul a ieșit iarăși pozitiv. I-am spus că din cauza că a plâns, imunitatea ei s-a dus la zero și de asta a ieșit pozitiv testul. Trebuia să o liniștesc cumva. S-o fac să nu mai plângă”, își explică gestul asistenta medicală.

Și Andreea s-a liniștit, iar următoarele teste au ieșit negative. După trei săptămâni de stat în spital, Andreea a plecat acasă. Chiar de la intrare, direct de pe prag a început să filmeze casa. Filmulețul era pentru mama. Imaginile se schimbau dintr-o cameră în alta, iar pe fundal se auzea vocea fetei: „Mama, ți-e dor? Ți-e dor?...”

”Of, tare-mi era dor…și…până la pământ mă închin în fața medicilor care m-au tratat”, mărturisește Viorica Purice.

A doua zi, a fost externată și ea. Imediat ce a ajuns acasă a pus la foc o cratiță și a pregătit o zeamă de găină. Îi era dor de casa ei, de zeama aia de găină, care acum i se părea cel mai mare deliciu. Pentru că „se odihnise” prea mult a făcut din nou curat prin casă. A șters și a dezinfectat fiecare colț.

„Noi nu am infectat pe nimeni și medicii chiar au făcut glume pe seama mea. Mi-au spus că atunci când vor face ancheta epidemiologică, vor scrie „caz inteligent” pentru că nu am transmis boala nimănui. Doar fiicei mele, cu care trăiam în aceeași casă...”, a povestit Viorica.

După 25 de zile cât au stat internate, în localitatea Vioricăi Purice nu a fost înregistrat niciun caz de COVID-19.

„Sunt lucrător medical și știu ce înseamnă acest virus, știu cât de periculos este. Am stat acasă, nu am intrat cu nimeni în contact și am chemat ambulanța la primele simptome. Nu am stat acasă să aștept. Deși eram sigură că nu am infectat pe nimeni, iar acest lucru s-a confirmat în cele peste 20 de zile cât am fost în spital, îmi oferă o împăcare sufletească. Sunt însă curioasă să merg la magazin sau să dau ochii cu oamenii din sat, să le văd reacția. Trebuie să ies la lucru și, dacă vor începe să circule microbuzele de rută, mă tem că nici n-or să oprească să mă ia, pentru că știu că am fost bolnavă de Covid-19. Mă gândesc cum ne vor privi oamenii, atunci când vom ieși din casă... Am văzut reacția vecinilor și…ei încă se tem de noi. Sunt speriați, poartă mască și mănuși. Oamenii au frică să nu se infecteze și cred că mult timp o vor mai avea”.

Asistenții medicali sunt printre cei mai afectați de infecția COVID-19. În Republica Moldova ei sunt chiar mai mulți decât medici. Explicația e destul de simplă. Asistenții medicali sunt cei care administrează tratamentul pacienților, au grijă de ei, le iau analize, îi ajută să facă diverse teste, deci se află mai mult timp în contact cu bolnavii. Săptămâna trecută statisticile arătau în felul următor - în toată țara erau confirmați cu COVID-19 aproximativ 230 de asistenți medicali, 195 – personal auxiliar și aproximativ 170 de medici.

Notă: Acest reportaj este realizat în cadrul campaniei „Cel mai apreciat asistent medical 2020”, ediția a II-a, cu sprijinul Asociației Nurselor din Republica Moldova. Detalii găsiți AICI.

Aplicația Web www.spitale.md și Campania „Cel mai apreciat Asistent Medical” este realizează în cadrul Proiectului ”Monitorul sănătății pentru o bună guvernare în RM”, implementat de Centrul PAS cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova/Departamentul Sănătate Publică.

Sursa Foto: Spitale.MD

„Mă rugam să moară tata. Pe mama o bătea... o bătea... o bătea...”

Moldova Media Dialogue, jurnaliștii și profesioniștii din domeniul sănătății au discutat virtual despre felul în care pot fi promovate informațiile corecte despre imunizare și vaccinuri

Drama ascunsă din spatele unui trai mai bun. De ce unii copii își urăsc părinții plecați la muncă peste hotare. „Bunica e mama mea”

Tag: Covid-19, epidemie, Moldova, asistenți medicali infectați

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.