Elena Stempovscaia: „În 1994 Moldova avea 52 de mii de asistenți medicali. Mai multe de jumătate au plecat. Majoritatea, din cauza salariilor”
Elena Cioina
12 mai, 2020, 12:16
Vizualizări: 6175
Astăzi este Ziua Internațională a Asistenților Medicali. Anul 2020 este dedicat Nurselor și Moașelor. Ar fi trebuit să fie un an în care acești specialiști din domeniul medical să se bucure de o serie de evenimente, să participe la diverse conferințe și să se facă mai auzite în fața factorilor de decizie. Nu a fost să fie.
COVID-19 a
anulat multe activități și ne-a obligat să stăm acasă, pentru a ne proteja de
infecție, dar și pentru a proteja cadrele medicale de muncă fără normă. Ei,
bine asistenții medicali s-au pomenit în prima linie și în cel mai strâns
contact cu bolnavii. Trebuie să le administreze medicație, să-i îngrijească,
să-i alimenteze. În consecință, numărul asistenți infectați, cel puțin în
Moldova, îl depășește pe cel al medicilor. În ce condiții muncesc astăzi
asistenții medicali din Moldova, ce provocări le stau în față și ce probleme ar
dori să le fie rezolvate, am întrebat-o pe Elena Stempovscaia, președintele
Asociației de Nursing. Apropo, organizația împlinește 25 de ani de activitate.
Doamna Stempovscaia,
anul acesta e Anul internațional al moașelor și asistenților medicali. Probabil
fiecare asistentă din această țară, și nu doar, îl va ține minte pentru toată
viața. Mai ales că ați primit și un „cadou” care vă pune la mare încercare - COVID-19.
V-ați imaginat ce turnură poate lua acest an dedicat profesiei Dumneavoastră?
Sigur că nu.
Noi am așteptat foarte mult acest eveniment, care a fost pregătit timp de trei
ani de către Consiliul Internațional al Nurselor în cadrul Campaniei globale
„Nursing Now”. Această campanie a cuprins
toți asistenții medicali de pe glob și a făcut ca vocea acestora să devină o
voce puternică, influentă la nivel global, care să poată îmbunătăți sănătatea
populației pe glob.
Și noi,
asistentele medicale din Moldova, ne-am făcut planuri foarte grandioase,
frumoase. Cu regret, au fost date peste cap de această pandemie. Totul s-a
stopat. Totuși, la început de an am reușit să mergem în mai multe colective,
ne-am întâlnit cu cât mai multe asistente medicale și am reușit să le spunem
mulțumesc pentru munca grea pe care o fac.
Pentru 12 mai
ne-am propus ca această zi să fie deschisă în cadrul Parlamentului, apoi urma
să aibă loc parada asistentelor medicale îmbrăcate în diverse uniforme, care pe
parcursul anilor s-au schimbat. Sperăm că, poate, până în toamnă situația se va
mai normaliza și vom avea ocazia să petrecem această conferință în toamnă. E,
totuși, Anul internațional al nurselor, de aceea credem că vom găsi o
posibilitate să le spunem mulțumesc și să ne manifestăm respectul pentru munca
pe care o fac.
Directorul
OMS declara prin ianuarie că acest an oferă o oportunitatea unică pentru a
valorifica profesia de asistent medical. Chiar dacă nu suntem deloc fericiți cu
această pandemie, oferă ea cumva oportunitate asistentelor de a-și valorifica
profesia?
Eu cred că acest
lucru se întâmplă, pentru că noi am avut, de exemplu, Ziua Mondială a Sănătății
și ea, de asemenea, a pus accent pe situația asistenților medicali din sistemul
de sănătate. A fost elaborat un raport global, în care s-a regăsit și Moldova. În
document sunt descrise direcțiile, strategiile și principiile în baza cărora
urmează să se dezvolte profesia de asistent medical. Deși anul nostru este
umbrit de pandemie, avem încrederea și speranța că va rămâne în istoria
mondială și în istoria asistenților medicali un an crucial pentru profesia
noastră. Un asemenea eveniment de amploare dedicat nouă nu a mai avut loc de
200 de ani. Acum noi sperăm că și Guvernele, și organizațiile internaționale și
factorii de decizie vor atrage atenția la importanța profesiei de asistent
medical și la rolul pe care-l joacă aceasta în îngrijirea și tratarea
pacientului.
Ați putea să faceți o comparație, cum a
evoluat condiția asistentului medical în Moldova de-a lungul acestor ani de
independență?
Lucrurile au
evoluat foarte mult și spre bine. De exemplu noi, care în Republica Moldova
ne-am dorit mulți ani la rând să avem asistente medicale bine instruite și
pregătite, de doi ani avem la Universitatea de Medicină și Farmacie
„N.Testemițanu” facultatea de Asistență medicală generală, unde sunt pregătiți
asistenți medicali cu studii superioare. Sigur că nu am evoluat la nivelul
țărilor dezvoltate, unde nursele fac și doctorat, dar e un început și noi ne
mândrim că am reușit. Sperăm să avem în viitor și mai multe asistente medicale
cu studii superioare.
Doamna
Stempovscaia, care sunt cele mai importante provocări pentru nursigul din
Moldova în acest moment? Puteți să le comparați cu alte țări...
Bineînțeles,
dacă ne uităm prin comparație, atunci vom vedea diferențele. În țările
dezvoltate nursingul s-a dezvoltat mai repede. Pentru instruirea asistenților
s-au făcut multe, dar e loc de și mai multe. Condițiile de muncă, sigur că nu-s
dintre cele mai strălucite. E nevoie de tehnologii noi, de resurse financiare
mai multe, care le-ar ajuta pe asistente în activitate. Aici am avea nevoie de
sprijinul Guvernului, organizațiilor internaționale ca asistenții medicali să
aibă locuri de muncă satisfăcătoare, să avem în de-ajuns asistenți, să nu fie
nevoiți să muncească pe un salariu jumătate sau pe două, să dispună de tot
echipamentul necesar.
Dar ce exact
le lipsește? Citeam reportaje în care asistenții spuneau că nici măcar cu
pixuri nu sunt asigurați de către unele administrații ale instituțiilor
medicale...
Depinde
foarte mult de managerii instituțiilor medicale și aici, uneori, mă revolt în
sine, fără voce, pentru că mă gândesc că nu ar fi frumos din partea noastră să
criticăm sau să le facem observații managerilor de instituții. Vreau să spun că acolo unde e un
manager bun, e ușor să lucrezi, procesul de muncă e organizat bine. Avem însă
manageri care lucrează de foarte mulți ani, care au salarii destul de mari,
care nu se interesează de problemele asistentelor medicale. Și atunci
când o asistentă medicală cere să i se rezolve anumite probleme la locul de
muncă, i se arată cu
degetul unde îi este locul. Deci, chiar și acum când avem o necesitate
enormă de forțe de muncă în acest domeniu, sunt manageri care își permit să le
elibereze din funcție fără să încerce să înțeleagă care este motivul
nemulțumirii lor.
Doamna
Stempovscaia, poate tocmai asta e problema, că asistenții sunt prea cuminți și
nu cer managerilor să le creeze condiții de muncă adecvate?
Sunt
de-acord, probabil că ar fi cazul să fim mai vocali, pentru că am observat în
România – adevărul se spune în față și se caută soluția. Nu se apleacă capul și
nici nu le este rușine asistentelor să vorbească despre problemele pe care le
au. Aici, în Moldova,
deseori ni se arată cu degetul la Codul de Etică și ni se spune că ar trebui să
respectăm această ierarhie profesională și instituțională.
Eu mereu le
spun asistenților că pot aborda orice problemă, este important cum o fac. Dacă
o abordează cu tact, cu date convingătoare, argumente și dovezi, cu siguranță
vor fi căutate și soluții la problemă.
Probabil din
frica să nu-și piardă locul de muncă sau să nu-și strice relația cu șeful,
asistenții tac. Mulți dintre ei suferă din acest motiv, respectiv acest lucru
se răsfrânge și asupra procesului de muncă.
Micile șpăgi,
pe care unii asistenți le acceptă de la pacienți, ar putea fi o explicație a acestei
tăceri? Nu pun deloc în aceeași oală toate asistentele medicale. Sunt foarte
multe care, cu siguranță, își fac munca foarte onest...
Nu aș fi
de-acord. Poate sunt cazuri unice. Nu pot să mă pronunț pentru fiecare, dar poate
sunt gesturi din partea pacienților care vor astfel să-i mulțumească
asistentului. Eu le calific drept cazuri rușinoase și noi foarte des discutăm
această problemă. Noi le-am făcut o mulțime de instruiri și am emis și ordine,
pe care asistenții le semnează că nu vor lua mită. Însă eu nu cred că acest
lucru le face să tacă. Nu uitați că noi am fost instruiți într-un sistem
comunist și încă avem rămășițele acelei mentalități. Acest lucru se transmite
din generație în generație, pentru că așa e structura în instituțiile noastre
medicale.
Vedeți că
specialiști tineri nu prea avem în sistem. Avem asistenți care se mențin în
acest sistem încă din acele vremuri, iar mentalitatea e cel mai greu de
schimbat.
Pentru noi
acest aspect rămâne o sarcină importantă – să vorbim mai mult, să explicăm. M-am
adresat și Sindicatului Sănătate și mâine (12 mai) l-am rugat pe reprezentantul
acestuia să ne vorbească despre condițiile de muncă, securitatea muncii și
protecția asistenților medicali. Sunt multe probleme care își așteaptă
rezolvarea.
Ați spus că cel
puțin acum e mai bine cu instruirea și formarea continuă a asistenților
medicali. Ce ați avut în vedere?
Acum avem mai
mult acces la resurse informaționale decât ama avut întrecut. Totuși, noi
foarte puțin am fost și mai suntem implicate în diverse proiecte de formare
continuă, cu excepția câtorva proiecte în care asistentele au fost instruite. Noi
nu prea am avut oportunități de schimb de experiență în străinătate. În prim
plan mereu sunt medicii. Asistentele noastre nu prea au avut posibilitate să
meargă să vadă alte modele de îngrijire sau de tratament a pacienților, să vadă
ceva nou și mai progresiv.
Asistentul
medical e considerat mâna dreaptă a medicului, ajutorul lui. De ce, totuși,
această discrepanță în abordarea acestei profesii? De ce sunt lăsați în umbră?
Nu sunt
de-acord cu această definiție – mâna dreaptă a medicului. Potrivit conceptului de
nursing modern, pe care-l aplicăm în Moldova deja de 20 de ani, asistenții medicali sunt membri egali în
echipa de îngrijire a pacientului. Nursele au și funcție independentă, dar și
funcție care depinde de medic. Și dacă ne uităm la practica internațională,
acolo asistentul este coordonatorul echipei de îngrijire a bolnavului. Ea este
24 de ore la patul pacientului. O asistentă a spus într-o zi că noi avem rol de
detectiv. Noi trebuie să depistăm problema, să-i facem o evaluare complexă și
să decidem asupra planului de intervenție. Dar mă întorc la ce spuneam mai
devreme – noi lucrăm așa cum am lucrat și asistentele, parcă au rămas în umbră.
Acum OMS
recomandă Guvernelor din toată lumea ca asistentele să fie scoase din umbră și
să fie invitate la masa de discuție, unde se planifică programele și strategiile
de sănătate. Noi nici măcar în cadrul Ministerului Sănătății nu avem un
reprezentant, deși în sistemul medical noi reprezentăm 53,1% din tot personalul
medical existent. OMS mai recomandă ca însuși autoritatea centrală, adică Guvernul
să aibă un consilier asistent medical. La noi foarte greu se înțelege acest
lucru.
Eu m-am
ocupat de implementarea noului concept de nursing și atâția ani a durat până am
început să fim înțeleși. Cât am fost specialist principal, am lucrat cu 13
miniștri și abia de ne înțelegeam asupra conceptului, că se schimba ministrul
și trebuia să o luăm de la capăt.
Nursingul
prevede îngrijiri de calitate și eu foarte mult sper că după rezoluțiile și
concluziile care vor fi făcute de către OMS la nivel global și de către
Consiliul Internațional al Nurselor vor fi adoptate documente de bază, de
forță, care vor schimba viziunea despre felul în care trebuie să se dezvolte
această profesie în viitor.
Doamna Stempovscaia,
în cifre, peste 53%, câte mii de asistente ar însemna că are sistemul medical
din Moldova?
Este vorba
despre mai mult de 23 de mii de asistente.
E un număr
suficient sau exodul și-a lăsat și aici amprenta?
Din păcate,
mulți dintre asistenții plecați în străinătate fac îngrijiri la domiciliu. Dacă
ne referim la asistenții cu diploma medicală recunoscută, atunci acest
specialist va face lucruri mult mai importante și competențele ei sunt mult mai
înalte. Cu toate că în ultimii ani a fost o directivă a Uniunii Europene
nr.36/55, care au oferit posibilitate să fie recunoscute diplomele de studii și
asistenții veniți să fie angajați în câmpul muncii cu salarii egale cu ale asistentelor
originare din țara respectivă.
Noi am avut
un flux de plecări foarte mare în Marea Britanie, pentru că acolo erau acceptate
toate. Foarte multe dintre asistentele noastre și-au ajustat diplomele la
cerințele țărilor în care și-au propus să muncească și au rămas acolo.
Bineînțeles, multe dintre ele, cu care mai țin legătura lucrează tot prin
casele de bătrâni, în spitalele de psihiatrie, în secțiile de pacienți cu
HIV/SIDA, acolo unde, probabil, nu vor să lucreze asistentele locale.
Se știe câți
asistenți au plecat din Moldova în ultimii 10 ani, de exemplu?
Noi în acest
an împlinim 25 de ani de la crearea Asociației de Nursing și eu am făcut o
comparație cu acei ani. În
1994 Moldova avea 52 de mii de asistenți medicali. Mai multe de jumătate au
plecat. Au plecat din diferite motive, inclusiv din cauza reformării
sistemului – s-au închis spitalele sătești, a fost începută reforma medicinei
primare. Cele mai multe asistente au plecat, totuși, din cauza salariilor.
Oamenii aveau nevoie să se întrețină, să-și hrănească familiile, să-și ajute
copiii.
Mă întrista
orice plecare a asistentelor, dar chiar nu aveam atunci ce să le propunem în
loc. Atunci când vorbeam despre majorarea salariilor, acestea creșteau foarte
puțin și nu salva situația. Chiar și acum această întrebare rămâne dureroasă. Câte
ceva s-a făcut pentru cei care sunt în turele de noapte, dar se simt
nedreptățiți cei care muncesc în zi și care au rămas cu acel salariu de 3 mii
400 de lei. Poate se mai adaugă niște bani pentru indicatorii de performanță,
dar se mai rețin impozite și tot acolo se ajunge – la 3 mii de lei.
Îmi doresc ca
autoritățile să-și schimbe atitudinea și să facă îmbunătățiri. Însă dacă nu se
va schimba nimic, va trebui să devenim mai insistente, să cerem, fiindcă sunt
multe probleme care perpetuă de la un an la altul.
Au
asistentele vreun suport, în general, din partea statului?
Nu au niciun
suport social. Mă refer la acele pachete sociale pe care le au asistentele din
alte țări, unde li se acordă ceva bani adiționali pentru transport, ceva pentru
cazare sau alimentație. La noi nu se oferă absolut nimic. Totul se cheltuie din
cei 3 mii de lei. De ce credeți că avem un deficit atât de mare de asistente în
Chișinău? Pentru că cele mai multe dintre ele trebuie să stea cu chirie, iar
asta înseamnă bani. Noi nu avem cămine sociale pentru acești specialiști. Un
salariu de 3 mii de lei nu-ți ajunge să închiriezi o cameră în Chișinău.
Și atunci,
cele mai multe spitale își suplinesc golurile cu asistente, care locuiesc în
suburbii sau chiar și mai departe de Capitală....
De exemplu,
am întâlnit și asistente medicale, care lucrau la spitalul de Psihiatrie și
veneau tocmai de la Călărași. Vă imaginați în fiecare zi să vii și să te duci,
asta înseamnă bani cheltuiți pe drum. Ce-i mai rămâne din acel salariu?
Care ar fi
deficitul de asistenți medicali acum pentru sistemul de sănătate?
Îmi vine greu
să vă spun o cifră concretă, fiindcă noi nu avem în Moldova un Registru
Național, în format electronic, în care să fie introduse informații despre toate
asistentele medicale, ca noi să vedem cine a venit, cine a plecat, unde a
plecat, când a plecat. În datele Biroului de Statistică tot nu ne regăsim.
Uneori ne bazăm pe rapoartele anuale ale Sindicatului Sănătatea, dar și acelea
nu cred că dispun de toată informația pe țară.
Singurele
date pe care le mai avem sunt de la instituțiile medicale care se adresează și
ne spun că au nevoie de un anumit număr de asistenți medicali. De exemplu,
mereu este nevoie de asistenți la Institutul de Medicină Urgentă, deși
conducerea se străduie să angajeze și studenți de la medicină. Însă dacă ne
uităm din alt punct de vedere, potrivit cerințelor europene de nursing, noi nu
avem dreptul să-i angajăm.
Pentru că
situația noastră este foarte dificilă din punct de vedere al asigurării cu
resurse umane, le propun să caute studenții, care deja au terminat colegiile de
medicină. De ce? Pentru că dacă se întâmplă ceva pe parcursul practicii
medicale să putem să ne apărăm. Toate spitalele mari au nevoie de asistente
medicale. Chiar și în raioane e mare problemă cu asigurarea acestor specialiști.
La nord stăm mai bine, nu este atât de mare fluctuația de cadre, în
instituțiile medicale din centrul țării problema e mai mare, la sud, tot, e mai
binișor.
Se cunoaște
măcar ce vârstă medie au asistenții medicali din țara noastră?
Dacă ne uităm
la aceleași date ale Sindicatului Sănătatea, atunci vârsta medie e de 39 de
ani. Oricum, noi vedem că asistente tinere se încadrează în muncă tot mai rar.
Doaman
Stempovscaia, revenind la salarii. V-au spus asistenții ce salarii și-ar dori
să primească în Republica Moldova? Cât cred că merită munca lor?
Noi anul
trecut am prezentat un studiu despre timpul de muncă al nurselor și m-a uimit
ce salarii au menționat asistentele că le-ar satisface. Au fost foarte modeste.
Unele au menționat că ar fi mulțumite de un salariu de 8 mii de lei, altele de
10 mii. Eu cred că și acești bani nu sunt suficienți pentru vremurile în care
trăim. Chiar și cu ultimele măriri de salarii care s-au făcut pentru turele de
noapte s-a primit un băț cu două capete. Acum, când s-a mărit plata pentru
turele de noapte, asistentele sunt limitate. Li se oferă atâtea ore de muncă,
cât să ia un salariu, nicidecum mai mult. Ajung tot la 4 mii de lei și asta e
foarte puțin pentru a exista în aceste vremuri grele.
Și atunci ce
fac? Se angajează în mai multe locuri?
Cam așa face
majoritatea. Însă lucrul suplimentar le epuizează, le îmbolnăvește. Pot apărea
erori în procesul de muncă și sindromul arderii profesionale. Ca să vă
imaginați că în timp ce noi ne avântăm să muncim în diverse instituții ca să
câștigăm mai mult, în unele țări dezvoltate asistentele luptă pentru ca ziua de
muncă să nu fie mai lungă de 4 ore.
Doamna
Stempovscaia, vreau să vă întreb și despre infectarea cu COVID-19 a
asistenților medicali. Sunt destul de mulți și vreau să știu care este
problema? Ce vă spun asistentele?
Analizez
situația de la început și vă răspund în felul următor – noi, asistentele
medicale, suntem pe prima linie în orice instituție ar activa. Asistenții se
află în contact direct cu pacienții tot timpul cât sunt la serviciu. Sigur că
asistenții sunt echipați foarte bine – și mască, și mănuși, și combinezon, și
vizieră și oricum virusul pe undeva pătrunde. Asistenta le face injecții,
asistenta îi alimentează, îi schimbă, îi întoarce de pe o parte pe alta.
Chiar ieri am
participat la o conferință internațională și am întrebat un expert din SUA ce
crede ea – de ce avem un număr atât de mare de asistenți infectați? Am primit
același răspuns – suntem în contact direct cu pacienții și acest lucru se
întâmplă în toată lumea. Însă ne-a atenționat că echipele care deservesc
pacienții în asemenea situații de pandemie trebuie să fie coordonate de către o
persoană, care peste o anumită perioadă de timp să le amintească să ia măcar o
mică pauză, deoarece supraoboseala și îmbrăcămintea incomodă pe care le poartă,
slăbește organismul. La noi, dimpotrivă, muncesc și pentru personalul lipsă.
Cauze sunt
mai multe. Dacă ne uităm la începutul epidemiei, nimeni nu și-a imaginat că e
nevoie de atâtea măști, mănuși și instituțiile nu aveau în stocuri un număr
atât de mare de echipamente. Acum noi putem să spunem că avem echipament, dar
la început nu toate instituțiile medicale erau asigurate. Poate era bine la
Spitalul de Boli Infecțioase de adulți și copii, poate în secțiile de
reanimare, dar în spitalele noastre raionale, credeți-mă, acolo era departe de
avea tot acest echipament.
M-am bucurat
însă că în momentul în care au fost create echipe mobile care să meargă la
domiciliu să testeze pacienții, asistenții au fost mai insistenți și au cerut
echipamente de protecție. Pur și simplu au văzut că foarte multe se îmbolnăvesc
și chiar decedează. Deci, au insistat să li se ofere transport, cazare ca să
poată munci.
Ce v-ați dori
ca în acest an să se schimbe pentru asistenții medicali din Moldova?
Mi-aș dori în
primul rând ca asistentele medicale să fie auzite, ca factorii noștri de decizie,
Guvernul, Ministerul, directorii de instituții medicale să-și întoarcă privirea
și să susțină asistentele medicale, să le ajute, să le creăm împreună condiții
mai bune, să fie motivate financiar și să facem tot posibilul să le păstrăm și
chiar să le convingem pe cele tinere să rămână să muncească acasă. Ne-am dori să
existe o politică națională, care să cuprindă obiective și sarcini concrete de
dezvoltare a acestei profesii. Să nu uităm că obiectivul principal al Anului
Nurselor prevede că asistentele medicale să fie implicate în realizarea
obiectivului de bază – de a acoperi cu îngrijiri medicale toată populația lumii
către anul 2030.
Doamna
Stempovscaia, vă mulțumesc pentru acest interviu.
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
O femeie risca să moară după ce a încercat să trateze cancer ...
22 aprilie, 2024, 11:39
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
AstraZeneca retrage vaccinul anti-Covid. Compania a recunosc ...
08 mai, 2024, 11:27
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,72 %