De mai bine de un deceniu, organizațiile internaționale bat alarma – nu vom mai putea trata boli grave în viitorul apropiat, pentru că agenții patogeni care îi cauzează vor deveni de neînvins. Iar asta se întâmplă pentru că administrăm antibiotice atunci când nu este cazul, determinând bacteriile, fungii, paraziții, virusurile să formeze rezistență. Există și o săptămână dedicată conștientizării consumului excesiv și neargumentat de antibiotice, ce are loc în fiecare an. 

Un studiu realizat de Ghenadie Curocichin, șeful Catedrei Medicină de familie de la USMF „Nicolae Testemițanu” și Valeria Cotelea, doctorandă, confirmă administrarea neargumentată a antibioticelor. Cei doi au ales să verifice în ce condiții are loc administarea de antibiotice în sectorul de medicină primară tocmai pentru că, potrivit statisticelor, peste 80% din toate prescripțiile de antibiotice, în special, în infecțiile respiratorii acute, se fac în sectorul de asistență medicală primară (AMP).

În studiu au fost implicați inițial 465 (ulterior 30 eliminați din studiu) de medici  de familie din municipiile Chișinău și Bălți, precum și din 22 de centre de sănătate raionale din Republica Moldova. Fiecare medic de familie a completat cel puțin 30 de înregistrări despre pacienți cu IRA consultați în condiții de oficiu medical pe parcurs a două săptămâni consecutive în perioada noiembrie-martie 2014-2015. Participanții la studiu trebuiau să dea următoarele informații critice: genul pacientului; 

• ziua de boală la momentul adresării; 
• semnele clinice; 
• tipul infecției (virală, bacteriană, mixta) în baza semnelor clinice; 
• examinări paraclinice recomandate; 
• diagnosticul clinic (IRVA, rinită acută, faringită acută, amigdalită acută, sinuzită acută, otită medie acută (AOM), bronșită acută, pneumonie comunitară și exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), alte infecții; 
• grupa(e) de antibiotice recomandată(e); 
• antibiotic(e) amânat(e) (până la apariția semnelor de infecție bacteriană); 
• refuzul pacientului de a fi tratat cu AB; insistența pacientului pentru AB. 

Infecțiile respiratorii acute au fost tratate cu antibiotice în 50,44% din cazuri

În studiu s-au folosit datele a 13.068 de pacienți pentru care s-au înregistrat 13.624 de forme de infecții respiratorii, dintre care, formele acute de infecți respiratorii superioare și inferioare au constituit 83,7% de cazuri (rinofaringită acută, amigdalită acută, sinuzită acută, otită medie acută, bronșită acută), provocate de virusuri în 90% din cazuri. Pneumonia comunitară, exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), bronșectaziile sau alte afecțiuni pulmonare au constituit 16,3% din cazuri. Toate cazurile au fost diagnosticate după criterii clinice și paraclinice.

Cele mai frecvente diagnostice stabilite în perioada rece a anului s-au dovedit a fi IRVA nespecificată (36,93%), urmat de bronșite (16,96%), amigdalite (11,48%) și faringite acute (10,49%).

Studiul a constatat că infecțiile respiratorii acute au fost tratate cu antibiotice în 50,44% din cazuri, dintre care, în 32,26% din cazuri în primele trei zile de la debut.

Cea mai mare parte dintre medicii participanți (99,9%), cel puțin o singură dată, au prescris antibiotice în infecții respiratorii acute, dintre care, 94,9% au aplicat remedii antibacteriene în primele 3 zile de la debutul infecțiilor respiratorii. 61% dintre participanți au prescris antibiotice în infecțiile respiratorii de etiologie virală. 

„Rate înalte de prescriere a antibioticelor s-au înregistrat în bronșite acute (92,1%), otite medii acute (87,5%), precum și în infecții respiratorii de etiologie virală fără precizarea formelor clinice (13,0%). S-a observat predominarea prescrierilor de antibiotice în primele 3 zile de debut al infecțiilor respiratorii virale la copiii mici și preșcolari (1-5 ani), cu reducerea triplă a prescrierilor la copiii școlari, adolescenți, tineri și cu descreștere semnificativă la persoanele după 50 ani”, au mai constatat autorii.

Antibioticele la care s-a apelat cel mai des

Conform studiului, cel mai frecvent s-au administrat penicilinele semisintetice asociate (amoxicilină + ac. clavulanic, ampicilină + oxacilină) – 33,2%; cefalosporinele de generația I, II, III – 21,19%; penicilinele semisintetice cu spectru larg de acțiune (ampicilină, amoxicilină) – 18,93%, precum și macrolidele – 15,87%.

„Rezultatele studiului realizat demonstrează că în Republica Moldova pentru bronșita acută au fost prescrise antibiotice în 92,1% din cazuri pentru toate categoriile de vârstă. Ghidurile clinice existente recomandă tratamentul cu antibiotice în afecțiunile acute ale tractului respirator pentru adulți și copii doar în prezența anumitor indicații sau pentru unele categorii specifice de pacienți care suportă astm bronșic, BPOC, boli concomitente grave”.

De ce medicii prescriu antibiotice fără bază științifică?

Autorii au analizat practicile de prescriere neargumentată a antibioticelor în SUA și Regatul Unit, unde această problemă, de asemenea, persistă.

„Dacă infecțiile căilor respiratorii se vindecă fără tratamente specifice, care ar fi cauza prescrierilor de antibiotice între 52% și 100% din cazuri, cu o medie de 88%? În general, s-a dovedit că prescrierea antibioticelor este influențată de mai mulți factori, printre care factorii socio-culturali și socio-economici, convingerile culturale ale pacienților și medicilor, cererea pacienților, auto-medicația. În diferite țări, oamenii posedă diferite idei și convingeri despre sănătate, cauzele bolilor și modalităților de tratament. Medicii sunt predispuși să respecte preferințele pacienților, inclusiv, tratamentul cu antibiotice, pentru a evita dezamăgirea și pierderea pacienților, în special, în condiții de activitate privată”. De asemenea, notează autorii, promovarea  Medicii sunt predispuși să respecte preferințele pacienților, inclusiv, tratamentul cu antibiotice, pentru a evita dezamăgirea și pierderea pacienților, în special, în condiții de activitate privată”. De asemenea, notează autorii, promovarea agresivă a companiilor farmaceutice este un alt motiv. 

Medicii trebuie totuși să respecte principiul de a nu dăuna pacientului, iar pentru conștientizarea problemei de ambele părți – medic și pacient – ar putea fi dezvoltate ghiduri și programe educaționale.

„Prescrierea antibioticelor în infecțiile tractului respirator a fost și rămâne foarte răspândită, fiind determinată de mai mulți factori, deși, fără motive certe și bine justificate. Este posibil de redus prescrierea antibioticelor în multe infecții respiratorii acute, fără a compromite sănătatea pacienților, respectând, totodată, principiul de a nu dăuna. Datoria medicilor din asistența primară este de a prescrie antibiotice numai atunci când sunt necesare, deci, în mai puțin de 20% din cazuri de IRA. Aplicarea de măsuri educaționale orientate spre prescriptori și utilizatori ar spori aderența la recomandările ghidurilor, respectiv, utilizarea rațională și reducerea rezistenței bacteriene”, notează cei doi autori ai studiului. 

În fiecare an, în perioada 18-24 noiembrie este marcată ziua mondială de conștientizare a rezistenței la antibiotice.

Studiul poate fi consultat AICI.