Ivan Cîvîrjîc, șef secție Reanimare, Institutul de Medicină Urgentă: Medicii nu se apără, pentru că demult au rămas singuri în fața acestui sistem
Irina Papuc
02 februarie, 2022, 15:29
Vizualizări: 5330
Au trecut doi ani de pandemie. Cu toții am obosit. În timp ce unele țări renunță la restricții, la noi secțiile de ATI sunt încă pline. Poate e devreme să tragem linie și să ne facem concluzii, dar e timpul să ne întrebăm dacă pandemia COVID ne-a învățat ceva bun. Și cred cu certitudine că cel mai bine, lecțiile se văd din spital, de la cei care luptă pentru viețile noastre. Căci la ei, de când i-am aplaudat public și le-am spus eroi, nu ne-am mai gândit deloc.
Ne-am obișnuit că vor fi acolo pentru noi, oricât va fi
nevoie. Nu ne gândim dacă îi doare nepăsarea noastră, dacă mai pot, dacă
dimineață se trezesc și mai simt ceva, dacă într-o zi pur și simplu vor pleca,
pentru că nimeni nu-i aude. Astăzi vă invit să ascultați un podcast cu șeful
secției Reanimare de la Institutul de Medicină Internă, Ivan Cîvîrjîc. Am
vorbit despre toate durerile acestui sistem: oboseală, burnout, mimare a
reformelor, pedepsirea medicului doar pentru ca să existe un țap ispășitor,
despre malpraxis, despre divizarea
specialităților din sănătate și lipsa unei instituții care să le apere
drepturile, despre
frica de cedare a puterii, despre medici corupți și onești și despre
renunțare. Mai jos găsiți câteva extrase din discuția noastră care, sperăm, vă
vor determina să ascultați întregul podcast:
- Când se iau anumite decizii, ele trebuie explicate. De ce
școlile au trecut pe online, dar grădinițile au rămas deschise? Care este
logica? Cu ce e diferit un copil de 8 ani de unul de 5 ani? Spuneți argumentele
acestea oamenilor. Oamenii trăiesc în sărăcie. Oamenii au nevoie de răspunsuri.
Cea mai mare problemă de gestionare a acestei pandemii a rămas comunicarea.
- Cea mai frumoasă rază de lumină a fost decembrie anul
trecut, când 20 de paturi în ATI erau ocupate. Și am zis: Doamne, oare chiar?
Dar la început de ianuarie am revenit fix la ce a fost la început.
- O întrebare tare dureroasă: se creează impresia că unor medici li s-a tăiat un anumit element de activitate și când apare în fața lor un pacient cu COVID ei uită ce este medicina. De fiziologie, fiziopatologie. Apare o frică în ei și încep a trata aberant. Probabil această frică este alimentată de panica globală și medicii noștri răspund la această panică globală.
- Pacienții care iau la domiciliu preparate puternice și mai ales Dexametazona, care este contraindicată la pacienți în primele 6 zile de boală, evoluția lor este mai nefavorabilă și ei mult mai des ajung în ATI.
- Reformele pe care le începem sunt ca și drumurile din
Moldova. Nu reușim să le facem, că ele deja se strică. Și noi doar le cârpim
Doctorii vin la muncă, își fac meseria, dar acest lucru
nu le mai trezește aceleași sentimente. Ele sunt, dar sunt și foarte arse. Ei
se închid în sine, în interior ei simt epuizare și lipsa dorinței de a face
ceva. Ei nu au o viziune clară despre viitor. Ei nu mai au
putere morală pentru asta.
Știind ce simt eu, eu știu bine prin ce trec colegii mei.
O epuizare morală totală. Dar problema aceasta e neglijată. Nimeni nu înțelege
că de o minte limpede și odihnită depinde foarte mult ce se întâmplă în
societate.
- Oamenilor din funcții administrative nu le pasă de ce
simt medicii. Pentru ei contează randamentul. Pentru un spital astăzi contează
randamentul, dar pentru nimeni nu contează prețul plătit de noi. Peste 10 ani
nu vor mai fi medici, iată prețul
- Eu lucrez de 12 ani în acest spital. În ultimii 12 ani,
în lumea întreagă, dacă vorbim de chirurgie, au început să se folosească
sisteme ultramoderne, chirurgie microvasculară, endoscopică, chirurgie
microinvazivă, laparoscopică la cel mai înalt nivel, intervenții fără abdomen
deschis. La noi cum se opera apendicita în urmă cu 12 ani așa și se operează,
la noi cum se opera pacientul neurochirurgical cu acele instrumente mari,
masive, sovietice, așa și se operează.
Fuga după bani nu aduce nimic bun. Da, banii sunt
importanți, dar nici miliarde de lei nu vor ajuta când mecanismul în baza
căruia se lucrează este rău
- Noi suntem un stat care promovează valorile europene, dar acolo sus au rămas oameni cărora nu le place deloc când tu le spui adevărul. Dacă tu nu asculți oamenii, cum te poți poziționa ca o conducere corectă?
- Dacă
apare un tratament incorect, de ce nu se pune problema de ce medicul a făcut
acea greșeală? Doctorii fac fiecare an cursuri de perfecționare. Dacă medicul a
greșit, de ce nu este tras la răspundere cu medicul și cel care l-a atestat? Tu
l-ai atestat, tu răspunde împreună cu el, tu ai dat garanții că el e bun în
domeniul în care a făcut perfecționarea. La noi apar diverse situații care
trebuie discutate. Și niciodată la minister nu este chemat nimeni de la
Universitate sau de la Catedra de perfecționare ca să fie întrebați ei: oameni
buni, cum voi l-ați atestat pe acest medic, dacă el face greșeli? Dacă medicul
nu are abilități într-o anumită patologie, el nu trebuie atestat și gata. Dar
la noi vinovat rămâne doar medicul.
- Medicii nu se apără, pentru că demult au rămas singuri în
fața acestui sistem. Doctorul este permanent învinovățit
- Noi am avut un caz când un pacient decompensat a decedat,
iar rudele au dat spitalul în judecată, cu intenția de a obține prejudiciu
material. A fost pornită o procedură de urmărire penală în care, rând pe rând,
venea câte o petiție la fiecare doctor care a fost în acea seară în spital.
Fiecare era chemat în calitate de bănuit. Un doctor care a fost în spital, dar
nu în acea secție, a fost chemat și el să dea explicații. Acel om a trebuit să
se ducă în judecată să explice că nici măcar n-a fost acolo. A trebuit să-și ia
avocat. Și cel mai interesant este că omul singur și-a plătit avocat, iar
spitalul nu a luat atitudine.
- Când colegii mei sunt obosiți, încerc să-i așez lângă
mine, să-i ajut să-și rezerve emoțiile asupra mea, să creez o atmosferă de
comunicare, încerc să-i ascult, de fiecare dată când cineva are nevoie de o pauză
eu nu refuz, încerc să acopăr cum pot, dar pauzele le ofer de fiecare dată.
- Decesul pacientului favorizează cel mai mult burnoutul.
Când se investesc multe resurse, emoții, mai ales când vezi pacienți tineri.
Noi avem suficientă experiență să înțelegem când ei au un pronostic favorabil
și când tu depui toate resursele pentru el, când vezi că pacientul avea șanse
... asta traumatizează cel mai tare.
- Dar când după zile și săptămâni de muncă și efort reușești
să transferi pacientul din ATI și să-l predai familiei, probabil este cel mai
emoționant și pozitiv moment și asta nu poate fi comparat
cu nimic altceva. Și asta face ca bunoutul cel puțin să nu progreseze.
- Dacă în spital ar exista un psiholog, eu aș merge să-mi
revărs toate sentimentele negative și majoritatea colegilor cred că ar face la
fel.
- Problema societății noastre este că noi ne temem să
vorbim, ne temem să spunem ceva unui superior, să spunem lucrurilor pe nume și
această frică zace adânc în interiorul nostru. De unde vine ea, eu nu știu,
probabil din trecutul nostru istoric.
- La noi, din cauza
supraîncărcării cu pacienți, medicii din terapie intensivă mai puțin îi ajunge
timp să stea la patul pacientului doar pentru discuții. De ce există acele
standarde internaționale privind numărul de medici și asistente medicale per
pacient? Pentru ca medicul sau acea nursă să participe nu numai prin anumite
acțiuni terapeutice la actul medical, ci să stea și cu pacientul puțin la
discuție.
- Noi nu putem limita educația în sănătate la niște bannere
înșirate în Centrele Medicilor de Familie. Acea educație trebuie să vină din
școală și să fie promovată la nivel înalt. Noi nu putem spune „Stop fumatului”
doar cu niște imagini cu plămânii afectați ai unui pacient fumător. Interesul
nu trebuie să fie politic, ci centrat pe om.
- Nu putem avea o societate educată pe online
- Poziția și statutul medicului sunt neglijate
de societate și de conducere. Noi nu am ajuns aici, noi am fost aici.
- Noi avem mulți doctori care fac o imagine negativă unei
întregi generații. Și ei nu înțeleg că prin asta suferă toți, inclusiv cei
onești. Dar cei onești vor pleca din țară și vor rămâne numai ceilalți. Trebuie
să înțelegem că pleacă medicii onești, cei corupți nu pleacă, căci lor le este
bine aici. Schimbarea e de lungă durată. Poate unii nu au răbdare să piardă 20
de ani din viața lor ca schimbarea să se producă.
- Starea de burnout nu vine din motivul activității mele ca
medic. Noi venim să salvăm vieți omenești. Nouă ne place meseria noastră. Dar
toate circumstanțele care ne înconjoară în această activitate, ele ne
afectează. Începând cu volumul de lucru. Eu pot să asigur ajutor medical unui
număr anumit de pacienți. Eu pot să tratez și mai mulți oameni, fără pauze, dar
asta mă epuizează. Un anesteziolog nu are pauză în Moldova, el și-o face
singur, cum și când reușește. Într-o tură de 24 de ore oricine ar avea nevoie
de o pauză. Când doctorul spune că a obosit, a obosit de aceste circumstanțe,
nu de lucrul cu pacientul. Noi pentru asta am făcut medicină.
- Specialitățile noastre sunt divizate, nu ne ascultăm unii
pe alții. De ce e așa nu știu.
Autoritățile trebuie să meargă la dialog cu comunitatea medicală, să avem un Colegiu al Medicilor, cu puteri administrative și decizionale, să avem în sfârșit o Lege a Malpraxisului. Să existe această cedare de putere. Ministerul Sănătății trebuie să lucreze și pentru medici.
Tag: Covid19, terapie intensivă, Institutul de Meidcină Urgentă, burnout, Ivan Cîvîrjic
Categoria: PodCast
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
12 decembrie, 2016, 15:37
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %