Anastasia Volînschi, psihoterapeut: „Fiecare deces îl afectează pe medic şi acest lucru „îl arde” profesional”

Sursa Foto: Arhivă personală

Silvia Rotaru

18 februarie, 2022, 12:41

Vizualizări: 3994

Anxietate, frică, depresie, tentative de suicid și de violență domestică. Asta a scos și mai mult la iveală pandemia Covid-19. De doi ani, cabinetele psihoterapeuților din țară s-au aglomerat. Tinerii, dar și cei care până acum aveau impresia că doar cei bolnavi psihic au nevoie de terapie, au început să-și spună păsul. De cealaltă parte, medicii și așa trecuți prin burnout au fost puși și mai mult față în față cu moartea.

Dacă i-a afectat sau nu această perioadă și cum au încercat să se descurce ne-a vorbit în cadrul unui interviu Anastasia Volînschi, psiholog clinician și psihoterapeut din cadrul Centrului de Sănătate prietenos tinerilor Cantemir.

Dna. Volînschi, bună ziua! Suntem de aproape 2 ani în alertă la propriu și la figurat, o perioadă în care am vorbit și vorbim tot mai mult despre sănătate mintală. În ce mod a afectat pandemia Covid-19 sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților?

În primul rând, a afectat copiii și adolescenții din punct de vedere emoțional. Tot mai multă lume acum suferă de anxietate, frica de moarte ca urmare a infectării cu coronavirus, depresie și cu atât mai mult au crescut tentativele de suicid. Toate acestea sunt legate de perioada stresantă din ultimii ani.

Care sunt motivele care îi fac să recurgă la tentativele de suicid? De la ce vârstă au aceste gânduri și dacă ați avut cazuri tragice?

Începând cu vârsta de 14-15 ani. Am avut și cazuri la 13 ani. Dacă anterior, la mijloc era o iubire neîmpărtășită, acum un motiv este frica, neliniștea ca urmare a tulburărilor post-traumatice. De asemenea, au probleme de relaționare cu părinții, cu semenii, au complexe de inferioritate, se simt singuri și abandonați. Da, au fost cazuri tragice.

Cu ce probleme s-au adresat aceștia la Centrul prietenos tinerilor în ultimii 2 ani? Ce probleme de sănătate mintală s-au accentuat în această perioadă?

Au fost probleme de comunicare cu părinții, anxietate, depresie, frica de insucces la școală, care se accentuează în perioada clasei a 9-a și la Bacalaureat. De asemenea, despărțirea de persoana dragă, adică traumele după abandon.

Numărul cazurilor de depresie a crescut considerabil și, mai ales, numărul cazurilor de bulimie și anorexie la adolescenți. Din dorința de a arăta bine, adolescentele își provoacă vomă ca să nu se îngrașe sau să nu arate mai rău decât alte colege de clasă. Cumva psihologic, pandemia a influențat toate stările psiho-emoționale ale personalității adolescentului. De asemenea, am avut multe cazuri provocate de violența în familie.

Am putea spune că izolarea în case a întețit cazurile de violență în familie?

Da. A crescut numărul cazurilor. Membrii familiei au început să petreacă mai mult timp împreună și nu există coeziunea de familie. Ei nu știu cu ce să se ocupe atunci când petrec timpul împreună. În Republica Moldova, petrecerea timpului în familie nu este dezvoltată. Părinții sunt în goană după bani pentru a întreține familia și copiii sunt lăsați să se descurce singuri. Acum au fost puși să stea față în față unii cu alții și nu știu să comunice. Lipsa de comunicare a dus la conflicte majore care în multe cazuri s-au soldat cu acte de violență.

Lecțiile online și privarea de a se vedea cu colegii i-ar putea afecta pe termen lung pe tinerii de astăzi?

Da. Mai ales în probleme ce țin de bulimie și anorexie, dar și dereglări de alimentație. Copiii acum se află la calculator mult timp, mănâncă în fața calculatorului, devin obezi. De asemenea, îi afectează emoțional. Ei devin mai reci, mai distanți, mai închiși în sine. Chiar sunt o problemă lecțiile online. Se rupe relaționarea dintre colegi și se pierde latura psiho-emoțională în relaționare.

Pe copiii care nu au avut resurse educaționale în această pandemie și mă refer aici la telefoane, laptopuri, cum i-a afectat emoțional această situație?

Încă o dată li s-a accentuat faptul că sunt social-vulnerabili, i-a marginalizat. I-a făcut să li se scadă și mai mult stima de sine și să se simtă mai prejos de colegii lor.

Am putea spune că sunt o pătură discriminată și asta îi va afecta pe viitor?

Da. Acum s-a văzut mai mult cine are și cine nu are. A ieșit în evidență sărăcia și bogăția, și asta îi va determina să aleagă o anumită traiectorie în viață.

Din experiența Dvs., observați că unii dintre ei au nevoie doar să discute cu cineva sau au nevoie de psihoterapie pe termen lung, pandemia doar accentuând niște probleme cu care ei deja se confruntau?

De obice, ei vin cu o întrebare și apoi se observă că această întrebare ascunde mai multe probleme. Atunci începem să lucrăm. Le propunem inițial un program de 10 ședințe. Ei își aleg programul cum le este comod. Sunt adolescenți care vor să vină să facă terapie în fiecare zi. Sunt alții din localități rurale și nu își permit. Ei pot într-o anumită zi. Ei își aleg ziua și ora. Toți fac aceste 10 ședințe. Dacă după 10 ședințe eu nu văd schimbări, le propun să schimbăm programul. De obicei la a 5-a sau a 6-a ședință se observă o revenire la normal. Ei sunt încântați, se redescoperă și chiar dacă problema deja este soluționată, ei inventează alte probleme, numai ca să vină la ședințe.

Pe lângă copii, și părinții au nevoie de consiliere psihologică? S-au adresat și ei după ajutor? Ați avut cazuri când copiii au venit la consiliere împreună cu părinții sau și-au adus și părinții?

Da. Avem așa cazuri. Deseori, părinții se adresează cu probleme la copil, dar, de fapt, problema este la părinte. După ce facem consilierea de grup se observă că problema pornește de la părinte. Atunci se începe un program de terapie de grup.

Acum am început un program de parenting de grup pentru părinți și un program pentru copii - Programul Panda, în care încercăm să îmbunătățim relația părinte-copil, să se înțeleagă prin ce trece un adolescent și adolescentul să-și înțeleagă părintele: că gândește diferit, că sunt două generații diferite și că părintele, de fapt, atunci când îi interzice să facă anumite lucruri, îl protejează. Avem grupuri de câte 8 adolescenți și 8 părinți.

Cât de deschiși sunt părinții. Vor ei să vină la psihoterapie?

Acum este primul nostru experiment cu părinții în grup. Este și un schimb de experiență pentru ei. Ei sunt deschiși spre schimbare și spun că ar fi trebuit să fie astfel programe încă mai devreme, pentru a nu se ajunge la problemă, când este mai greu de rezolvat. Trebuie să prevenim această problemă. Educația părinților ar trebui să se facă timpuriu.

Dacă ați observat cine mai des vine și cu ce probleme: adolescenții din mediul urban sau și cei din mediul rural? Și dacă problemele lor sunt diferite?

Problemele sunt asemănătoare, pentru că fiecare adolescent poate să treacă printr-o problemă sau alta. Mai mult apelează cei din mediul rural, fie pentru că cei din urban au psiholog școlar și, probabil, se adresează acolo. Cei din mediul rural consideră că au mai multă confidențialitate și să mergi la o persoană străină ar fi mai bine pentru ei. Nu este exclus că cei din mediul urban merg la psihologi din alte orașe, pentru că este frica de a nu fi descoperiți. Noi păstrăm confidențialitatea, dar fiecare are acest mecanism de autoapărare.

Dna. Volînschi, în ce mod ar trebui să se implice autoritățile în promovarea sănătății mintale a copiilor și adolescenților?

Autoritățile ar trebui să fie atente și atunci când iau decizia de a trece la învățământul online sau să facă anumite programe pentru adolescenți, să țină cont în primul rând de necesitățile copiilor. Să se organizeze consilii de tineret în diferite zone rurale și urbane. Fiecare primărie să aibă un consiliu al tinerilor ca să poată înțelege problemele tinerilor, să le discute împreună și după asta să vină cu soluții.

Dvs. ați consiliat și pacienții din cadrul Spitalului Raional Cantemir.

Acum nu mai lucrez la spital. Pacienții de acolo sunt referiți la Centrul Prietenos tinerilor. Eu am lucrat anul trecut. Aveam foarte mulți beneficiari aici și nu reușeam ca timp să mă încadrez. Mergeam 2-3 ore pe zi și discutam cu pacienții din secția Covid, însă era foarte dificil. În acest costum în care abia te miști, ajungeam ca peste 2 ore să mă sufoc și foarte greu comunicam cu pacienții prin mască și vizieră. Ele nu permit transmiterea sunetului și tonalității vocii corecte. Uneori, pacientul nu înțelegea ce spun. Cumva trebuia să ridic vocea. Eu consider că ședințele de consiliere trebuie să se facă după ce persoana a trecut prin Covid. Deja vorbim față în față, doar cu masca de protecție. În secție eu nu am văzut rezultat. Pacientul stă conectat la aparate, iar eu îl întreb cum se simte sau cu ce aș putea să-l ajut. Nu este real. Nu am văzut o practică bună de a se merge în secție unde persoana se luptă pentru viață. Cel mai bine să se facă ședințele după ce a trecut prin Covid-19. Pentru a-l încuraja să meargă mai departe. Atunci când stau 4 într-un salon și văd cum toți suferă, încurajarea noastră se egalează cu zero.

Ați vorbit cu administrația instituției să vă transfere în secția reabilitare?

Acum secția de reabilitare este închisă, pentru că în locul ei este deschisă secția Covid. Inițial am lucrat în secția de reabilitare. Acolo discutam cu fiecare beneficiar și pacienților le plăcea. Îmi spuneau că de când sunt spitalizați nimeni nu vine să îi întrebe ce fac și eu sunt prima persoană care vine să îi întrebe cum se simt. Ceea ce înseamnă că medicii fac repede vizita pacienților, dar pacienții au nevoie de comunicare. Este bine ca în secție să se afle un psiholog, pentru că ei au timp să asculte pacientul, îl implică în discuții de suflet și așa poate se vindecă mai ușor.

Medicii nu prea obișnuiesc să spună că sunt obosiți și nici să se adreseze după ajutor specializat. Sănătatea mintală a acestora în pandemie a avut de suferit?

Da. A suferit foarte mult. Și medicii au venit la consiliere. Au spus că se simt mult mai bine după terapie, deoarece are loc “arderea” profesională. Medicul, în primul rând, a dat Jurământul lui Hipocrate de a apăra viața și sănătatea pacientului și când vede că se stinge în ochii lui și nu poate să facă nimic, trebuie să fii de piatră ca să nu îți pese. Fiecare deces îl afectează pe un medic. Chiar dacă spune că merge acasă și lasă problemele de la serviciu după ușă, nu se întâmplă în cea mai mare parte asta.

Și dacă mai are și probleme acasă?

Atunci este vital să facă un program de psihoterapie.

Cu ce probleme de sănătate mintală vin medicii la consiliere, pe lângă burnout?

Multe persoane au venit după ce s-au îmbolnăvit de Covid cu stări de agitație și o frică nejustificată, pe care nu o înțelegeau. Majoritatea au venit cu anxietate, depresie și cu pierderea sensului vieții. Mulți au fost față în față cu moartea și, respectiv, pentru ei faptul că au rezistat și au mers înainte tot i-a derutat, pentru că nu știau ce se va întâmpla mai departe, ce este de făcut. Sunt și persoane cu conflicte la locul de muncă și tot vin pentru soluționarea lor.

A crescut numărul de adresări la psihoterapeut în comparație cu acum 5 ani?

Da, în trecut puteam avea un beneficiar la 2-3 zile. Lumea nu apela la psiholog. Mai mult venea lumea de peste hotare. La noi, a merge la psiholog se asocia cu a merge la psihiatru și își spuneau că nu sunt bolnavi psihici ca să apeleze la specialist.

Acum avem programul încărcat pentru toată ziua. Avem programări și după orele de muncă. Lumea înțelege că este o resursă importantă pentru sănătatea mintală.

Oamenii care și-au pierdut ființele dragi s-au adresat după ajutor specializat?

Da. Am avut cazuri când și-au pierdut și 2-3 membri ai familiei. Mulți erau împotriva vaccinării și considerau că pandemia Covid-19 este o politică și nu este o boală. Când au început să piardă oamenii dragi, au început să le fie frică.

Dar psihologii tot „ard” profesional după interacțiunea cu anumiți oameni. Ei au nevoie să meargă la psiholog?

Da. Noi tot mergem la colegii noștri sau în alte instituții, sau mergem în vacanță pentru a ne încărca bateriile.

Dna. Volînschii, spuneați că medicii vin cu problema pierderii sensului. Cum să dăm sens vieții?

Numai începând să gândim pozitiv, optimist. Să vedem în orice situație o oportunitate și nu o problemă. Noi, de obicei, când apare o situație mai complicată, o definim ca problemă și deja devenim anxioși, neputincioși. Este necesar să vedem orice situație în viață ca o oportunitate. Să fim deschiși spre schimbare, așa ne va fi mai ușor și în plan social, și relațional. Lucrurile care trebuie să se întâmple se vor întâmpla. Să trăim prezentul!

Dna. Volînschi, vă mulțumesc pentru acest interviu!

Galina Climov, director executiv al Alianței organizațiilor pentru persoane cu dizabilități din Moldova: „Criza economică provocată de război și pandemie a sărăcit și mai mult oamenii cu deficiențe”

Ala Halacu: „Nu există studii care să constate că un rezultat pozitiv al testului de anticorpi indică imunitate împotriva SARS-CoV-2”

Mariana Ulinici, doctorand: „Sunt pasionată de acest domeniu. Lucrul cu virusurile, cu bacteriile, cu microorganismele care se analizează la microscop mă face să meditez”

Tag: covid-19, ardere profesionala, medic, burnout, psihoterapie

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.