Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxisul medical!

Sursa Foto: Sergiu Cozub

Irina Papuc

08 noiembrie, 2024, 21:01

Vizualizări: 4017

În aprilie 2011, o asistentă medicală în vârstă de 50 de ani din Marea Britanie, pe nume Kimberly Hiatt, ia decizia să se sinucidă. Kim, cum îi spuneau prietenii, era o asistentă medicală exemplară, niciodată nu greșise cu nimic. Într-o zi, a făcut prima ei greșeală. Și ultima. Administrase unui copil de 8 luni o doză de medicament de 10 ori mai mare. Când a realizat ce a făcut, a mers imediat și a raportat eroarea, dar copilul nu a mai putut fi salvat.

Ca urmare a acestui incident, Kim a fost dată afară de la spitalul din care lucra. Acea greșeală i-a fost fatală și ei – Kim nu se putea ierta pentru eroarea pe care a făcut-o. Trauma emoțională, sentimentul de vină, de rușine, dezamăgire au doborât-o. În cele din urmă, ia decizia să se sinucidă și lasă în urmă doi copii.

Acesta nu este un caz singular. Nici pe departe. Datele din SUA arată că, între anii 2003 și 2017, și-au luat viața aproape 700 de medici. Aceștia sunt doar cei care au intrat în statistică, dar se presupune că numărul real al victimelor este mult mai mare. Cei mai mulți medici care au comis suicid sunt chirurgi.

În Republica Moldova a avut loc în aceste zile un caz fără precedent – un medic urolog, Sergiu Cozub, a fost condamnat la închisoare cu executare, în urma unui presupus caz de malpraxis. Important de menționat este că pacientul decedat este un colonel din Bălți și, presupun, că decizia de a-l condamna pe medic a fost puternic influențată de statutul victimei. Citez din decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți:

„(...)Astfel, Colegiul penal conchide că corijarea inculpatului Cozub Sergiu poate fi atinsă doar prin executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani. (...) Contrar punctului de vedere adoptat de instanța de fond, Colegiul penal apreciază că, la caz, este oportun şi rațional de a supune inculpatul Cozub Sergiu executării reale a pedepsei sub formă de închisoare”.

....................

Este prima dată când un medic este scos din sala de judecată cu cătușe pe mâini și realizez că sistemul medical din Republica Moldova riscă să se prăbușească la propriu dacă nu înțelegem câteva aspecte elementare în Medicină.

Nicăieri, dar absolut nicăieri, în lumea civilizată un medic nu este trimis la închisoare! Nu contează gravitatea consecințelor; chiar dacă pacientul a decedat, aceasta nu înseamnă că cineva trebuie să meargă după gratii pentru asta. Medicina nu este despre crime! Asta nu înseamnă că un pacient prejudiciat în urma acordării medicale necorespunzătoare sau rudele acestuia rămân nedreptățite. Să lămurim câteva lucruri:

1. Medicina nu este o știință exactă. Niciun medicament și nicio intervenție nu sunt sută la sută sigure. Da, pacienții suferă prejudicii în timpul acordării asistenței medicale. Există și date la nivel mondial. Iar ele arată că 1 din 10 pacienți suferă prejudicii în timpul acordării asistenței medicale. În fiecare an, 3 milioane de decese au loc la nivel mondial ca urmare a asistenței medicale necorespunzătoare. Ce să facem? Să băgăm la închisoare 3 milioane de lucrători medicali în fiecare an?

2. În țările dezvoltate, niciun medic, indiferent de gravitatea cazului, nu face închisoare. O să strig, dacă așa nu se aude! Rețineți - medicii nu fac închisoare chiar și pentru malpraxisul demonstrat. Pentru a gestiona erorile medicale există alte sisteme bine puse la punct. În primul rând, în fiecare țară trebuie să existe sisteme de raportare a erorilor medicale, care nu au consecințe punitive. Aceasta înseamnă că orice lucrător medical care a admis o eroare, trebuie să o raporteze conform unui formular standard. Aceste rapoarte sunt analizate în cadrul instituției medicale, iar cazurile sunt discutate, se fac traininguri, astfel ca alți medici să afle despre eroarea făcută și să știe să nu o repete ei. Așadar, erorile medicale sunt văzute ca instrumente de învățare și această abordare funcționează! Pentru că alt medic a văzut care sunt riscurile, a învățat din eroarea colegului și va fi atent data viitoare. Așa funcționează sistemele dezvoltate.

3. Ce se întâmplă cu pacientul care a suferit vă întrebați? Statele au, de regulă, modele de compensare a pacienților prejudiciați în urma erorilor medicale. Sistemele sunt diferite, de la țară la țară, chiar și în interiorul UE. Pacienții care au suferit prejudicii serioase sunt recompensați cu sume impunătoare de bani, care acoperă prejudiciul moral și material, plus alte cheltuieli direct relaționate de eroarea medicală produsă. Prejudicii morale și materiale se plătesc și în cazurile de deces al pacientului. Să nu credeți că doar statele foarte bogate își permit astfel de sisteme. Republica Moldova nu trebuie să caute departe, se poate uita la „sora” sa – Lituania.

4. Care este folosul pentru pacient și pentru sănătatea publică dacă un medic este băgat la închisoare? Poate justiția să ne dea un răspuns la această întrebare? Sunt convinsă că nu! Nici cel mai pregătit judecător din această țară nu o va face! De ce? E simplu: pentru că nu există niciun beneficiu. Pentru nimeni. „Corijarea” necesară invocată de Colegiul Penal al Curții de Apel Bălți este un argument șocant și rușinos pentru justiția din Republica Moldova. Nu am studii juridice, dar în sănătate publică – da. Și știu foarte bine ce funcționează în alte state. serDe altfel, cercetările arată că pacienții nici măcar nu-și doresc ca cel care a produs eroarea să facă închisoare.

5. În malpraxis nu există niciodată o singură victimă. Istoria asistentei medicale Kim este una dintre puținele care au ajuns cunoscute în lumea întreagă, dar statisticile arată că medicii se sinucid în rate alarmante. De ce? Pentru că se simt vinovați, frustrați, dezamăgiți, înfrânți și sentimentul de vinovăție poate să fie unul dintre cele mai apăsătoare și greu de suportat. Într-un caz de malpraxis nu suferă doar pacientul. Suferă și medicul, care este numit în medicină „a doua victimă” (second victim). Doar nu vă imaginați că un doctor vine la muncă senin și plin de viață și se gândește – „Hai, azi pe cine omor?”.

Am citit o declarație pentru presă a medicului Sergiu Cozub din Bălți și mi s-a strâns inima. El spune următoarele:

„Chiar simt o durere insuportabilă. Îmi apare fața acestui om tot timpul. Am comunicat îndeaproape cu el. El avea două fete. Aceasta este o mare tragedie pentru familie. Când apar complicații, întotdeauna caut motivul și îmi pun întrebarea - unde am greșit? Întotdeauna caut vinovăția în mine, mă gândesc unde aș fi putut greși? Unde nu m-a ajutat intuiția? Când găsești răspuns la aceste întrebări, devine mai ușor. Dar există întrebări la care nu poți răspunde întotdeauna...”

Acum imaginați-vă că munca voastră e în fiecare zi așa. Că nu de fiecare dată pacientul este salvat. Și poate fi, dar poate să nu fie vina ta. Pentru că muncești în Republica Moldova, acolo unde vrei echipamente mai performante pentru pacienții tăi, dar nu le ai. Ai vrea medicamente de ultimă generație pentru ei, dar nu le ai. Ai vrea o sală performantă de operație, dar ea nu există. Și multe-multe alte limitări care nu implică răspunderea directă a unui medic. Voi ați rezista acestei presiuni?

Ca să fie clar: nu afirm că Sergiu Cozub este vinovat sau nevinovat în cazul decesului pacientului V.

Sigur, în ultimii 13 ani de când scriu despre domeniul Sănătății, am văzut cazuri tulburătoare de malpraxis care m-au marcat profund. Am văzut medici care au falsificat date medicale ale pacienților, i-au amenințat să tacă și au declarat în instanță chiar că n-au fost acolo când malpraxisul s-a produs.

Și am văzut familii distruse care au pierdut copii, tați sau mame, și care n-au mai fost niciodată la fel. Am văzut părinți care s-au alcoolizat în urma acestor tragedii, soți care s-au separat și mame care își plâng ani întregi, zi de zi, copilul mort. Nu țin parte nici unei părți. Dar nici nu învinovățesc nicio parte, nici pe alta.

De fapt, dacă este să mă gândesc bine – un vinovat există. Și el se cheamă „statul Republica Moldova”. El se cheamă „Ministerul Sănătății” și fiecare ministru și echipa sa care s-au perindat la conducerea acestui minister și n-au fost în stare să formuleze și să propună spre aprobare o Lege a Malpraxisului. Mai mult, la începutul acestui an Ministerul Sănătății transmitea Europei Libere de la Chișinău că Moldova nici nu are nevoie de o astfel de lege. În ultimii 10 ani au existat câteva tentative eșuate de a aproba o lege, de fiecare dată proiectul fiind retras. Apoi a fost liniște. Și acum mă întreb și întreb Ministerul Sănătății:

- Care sunt politicile de motivare și menținere a resurselor umane din Sănătate dacă un medic în Moldova, în secolul XXI, poate fi scos din sala de judecată în cătușe? Cine îi protejează de condamnări cu închisoarea pe medicii care n-au greșit cu nimic? Sau pe cei care au greșit așa cum asistenta Kim a greșit? Îi băgăm pe toți la închisoare?

- Câte spitale au dezvoltate sisteme informaționale pentru raportarea erorilor medicale non-punitive? Cine analizează aceste erori, dacă chiar și se raportează? Cum se asigură Ministerul Sănătății că o eroare medicală este un instrument de învățare și perfecționare și nu o bâtă în capul celui care a greșit?

Nu vă mințiți și asumați-vă această rușine națională, pentru că este o greșeală ce vă aparține. Ca un sistem medical să funcționeze, medicii și pacienții, deopotrivă, trebuie protejați de riscuri.

Oare credeți că medicii vor mai veni la muncă gata să salveze vieți după această nedreptate? Oare mai crede cineva că de la încarcerarea unui medic sistemul se curăță? Devine mai sigur pentru pacient? Că malpraxis nu se va mai produce?

Revin la întrebarea inițială: cui servește condamnarea cu executare a unui medic într-un stat care tinde spre valorile europene?

Condamnarea poate fi numai pe măsura furiei familiei pacientului decedat, dar aceasta nu înseamnă că ea trebuie să se traducă în justiție.

Din păcate, pacientul nu va învia dacă Sergiu Cozub va face închisoare. Și, deși poate numai pare la prima vedere, durerea familiei nu va scădea din intensitate. Când trece furia, rămâne doar tristețea și îmi pare nespus de rău pentru familia pacientului decedat. Așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple.

Sistemul medical va beneficia ca urmare a acestei comandări cu executare? Nu, categoric! Pentru că medicii vor ști că din 6 noiembrie 2024 în orice moment pot ajunge la închisoare. Și vor tremura cu bisturiul în mână. Și dacă nu vor mai rezista presiunii, vor pleca din sistem de tot. Sau vor încerca cu înverșunare să ascundă erorile produse, de frica închisorii. Bun venit într-un sistem al terorii!

Și ultima observație - „corijarea inculpatului prin executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare” oare îi va fi benefică medicului urolog? Nu!

Practic, sistemul justiției a omorât un medic. El nu va mai fi în stare să intre în secția de operație peste doi ani, timp în care nu va putea practica medicina. Pentru că în doi ani medicina evoluează, iar lipsa activității medicale înseamnă să-ți pierzi dexteritatea. În plus, o condamnare înseamnă uciderea morală a unui medic care, probabil, și așa sugrumat de sentimente de vinovăție, nu va mai putea să practice medicina vreodată.

Felicitări, sistem al terorii!

VIDEO/ Țara în care nu există greșeli medicale

EDITORIAL VIDEO/ Fiecare medic are cimitirul lui?

„Trei luni de zile am așteptat, puteam să mor de trei ori”. Editorial VIDEO cu public

Tag: serghei sergiu cozub balti malpraxis medical

Categoria: Editoriale

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.