Valentina Buliga: „Statutul nostru de țară candidat de arerare la Uniunea Europeană ne va obliga să ajustăm legislția în domeniul activității farmaceutice, vrem sau nu vrem”
Elena Cioina
25 noiembrie, 2022, 15:41
Vizualizări: 3897
Farmaciile din Republica Moldova sunt amplasate disproporționat pe teritoriul Republicii Moldova, astfel că nu toți oamenii au acces fizic la ele. În orașe, mai ales, rețelele de farmacii își deschid filiare practic perete în perete, în schimb în unele sate acestea lipsesc cu desăvârșire.
Munca farmaciștilor a
devenit mai mult una comercială decât o activitate de responsabilitate socială.
Farmaciștii sunt puși în situația să vândă mai mult și mai scump ca să poată
ridica salarii mai mari. În unele apoteci chiar sunt acceptați vânzători fără
studii farmaceutice, ceea ce este ilegal și riscant pentru sănătatea publică.
Toate aceste probleme, care vizează activitatea farmaceutică din Moldova,
perpetuă de ani buni din cauza legislației învechite în domeniu, dar și a
multiplelor schimbări pe care le-au realizat legiuitorii fără să țină cont de
interesul pacientului. Despre activitatea farmaceutică în Republica Moldova,
problemele acestui subsistem al sănătății, precum și modificările majore care
se cer pentru ca Republica Moldova să se alinieze standardelor europene în
domeniu, precum și pentru a facilita accesul tuturor cetățenilor la medicamente
și servicii de calitate am stat de vorbă cu Valentin Buliga, doctor în științe
farmaceutice, fost director al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.
Doamna Buliga, e oportun
sau nu să facem niște schimbări acum în legislația privind activitatea
farmaceutică, având în vedere că suntem țară cu statut de candidat de aderare la
Uniunea Europeană, iar Europa are niște standarde și tradiții bune în acest
domeniu...
Important este să fie dorință de a ajusta cadrul
legislativ privind activitatea farmaceutică din Republica Moldova la practicile
și standardele europene, ținând cont anume de faptul că Republica Moldova are
statut de țară candidat la aderea la Uniunea Europeană. Sunt sigură că în cel
mai apropiat timp organizațiile internaționale, Organizația Mondială a Sănătății,
Federația Internațională a Farmaciștilor, toți cei care monitorizează
dezvoltarea sistemului de sănătate într-o țară candidată, ne vor impune și ne vor
solicita să facem reglemenătrile de rigoare.
Din punctul de vedere al
specialiștilor, dacă ați pornit discuția cu acest aspect, ce lacune are astăzi
legislația privind activitatea farmaceutică din Moldova și trebuie de urgență
înlăturate?
Legea care reglementează activitatea farmaceutică, dar și Legea Medicamentului din Republica Moldova sunt deja învechite. Una e din anul 1993, iar alta e din 1995. A trecut o perioadă destul de lungă de timp în crearea și dezvoltarea unui nou sistem farmaceutic și toate schimbările care s-au produs în toată această perioadă – demonopolizarea domeniului, liberalizarea sistemului farmaceutic, extinderea lui au fost făcute în cadrul acestor legi. Acum aceste legi nu sunt euroconforme. Din ele lipsesc anumite reglementări legate de calitatea serviciilor farmaceutice, de principiile etice de care trebuie să se ghideze farmaciștii, elemente care vizează securitatea farmaceutică a țării.
Ce mai exact a fost omis
sau nu reglementează actuala legislație în domeniu?
Să pornim de la scopul unei farmacii – care este acesta?
Scopul unei farmaciei este prestarea de servicii farmaceutice, contribuția la
îmbunătățirea sănătății populației și informarea adecvată a populației despre
medicamente. Dacă ne uităm la calitatea acestor servicii prestate în Republica Moldova,
toate cercetările și studiile noastre ne demonstrează că profunzimea și
calitatea serivciilor prestate de către farmacii este în scădere.
Înseamnă acest lucru că
farmaciile au devenit niște entități economice care urmăresc mai mult partea de
business decât responsabilitate socială?
Nu este exclus, pentru că un număr exagerat de farmacii, cum
este în Chișinău, conform indicatorului demografic și geografic, arată că în
Municipiu avem cu aproape 300 de farmacii mai multe decât s-a cuveni potrivit
acestor indicatori. Misiunea farmaciei este și de a supraviețui economic și
atunci când ai o astfel de concurență, când din perete în perete sau la un pas
distanță este o altă farmacie, clar că se întâmplă lucruri care nu sunt atât de
etice sau conforme profesiei de farmacist.
Ce se poate întâmpla în
astfel de situații?
Se poate întâmpla eliberarea medicamentelor mai scumpe,
eliberarea medicamentelor de alternativă, suplimente alimentare, deși nu
neapărat e cel de care are nevoie omul, impunerea unor medicamente. Acest lucru
este, iarăși, demonstrat prin cercetările realizate de specialiștii în domeniu,
de unele organizații neguvernamentale.
Pornind de la aceste constatări cred că e necesar și
trebuie să existe acea determinare de a corecta anumite lucruri. Cu atât mai
mult, numărul de farmaciști la 100 de mii populație în Republica Moldova este
în descreștere. Dacă în țările Uniunii Europene sunt 86 de farmaciști la 100 de
mii populație, în Republica moldova la 100 de mii de oameni revin doar 34 de
farmaciști. Asta înseamnă că în unele farmacii sau filiale sunt antrenați
nespecialiști, un lucru ilegal din punctul meu de vedere, și un nespecialist în
domeniu medicamentului nu poate și nu are dreptul, dar nici capacitatea să
ofere întreaga informație despre medicament, despre efectele lui, despre
relevanța lui. Adică sunt o mulțime de indicii care ne dovedesc necesitatea
perfecționării cadrului legal pentru a-i responsabiliza și pe cei care au
deschis farmacii, și pe farmaciști diriginți care accceptă nespecialiști pentru
prestarea serviciilor farmaceutice.
Responsabilitea le revine inclusiv autorităților din
domeniu, pentru că dacă e să vorbim despre Inspectoratul farmaceutic, care trebuie
să monitorizeze toată activitatea farmaciilor, atunci pot să vă spun că la
Agenția Națională pentru Sănătate Publică sunt doar trei inspectori farmaciști
care trebuie să facă acest lucru. Nici nu îmi imaginez în care regim de muncă
și cu câtă insistență poți să verifici măcar o dată în an activitatea unei
farmacii în deplinătatea unui control farmaceutic pentru a constata, a sesiza
sau a aprecia că această farmacie își exercită atribuțiile conform legilor și
jurământului lui Hipocrate.
Doamna Buliga, revenind
la acest dezechilibru de amplasare a farmaciilor în Chișinău față de celelalte
zone ale Moldovei, care este lacuna legislativă actuală care permite să fie
amplasate farmaciile la o distanță atât de apropiată una de alta, deși noi știm
că chiar și în norma actuală e clar spus că farmaciile trebuie să fie amplasate
la o distanță de cel puțin 500 de metri una de alta și conform normelor
demografice, acestea pot fi deschise dacă în acel perimetru locuiesc între 3 și
4 mii de persoane...
Norma legală a suferit de-a lungul timpului abrogări, includerea unor norme noi, neclarități legislative, etc. Dacă ne amintim, în cadrul legislativ anterior erau prezente normele demografice și geografice în baza unui plan național de extindere și dezvoltare a sistemului farmaceutic public. Acel plan la acea etapă nu a fost elaborat, de aceea multe entități farmaceutice au câștigat inclusiv prin decizii de judecată procese care le permite să fie amplasate acolo unde vor, fără să se țină cont de normele scrise în lege. Acest lucru s-a întâmplat, pentru că nu era foarte clar realizată acea normă legislativă și respectiv nu era nici respectată. Am avut perioade când această normă legală s-a regăsit doar într-un ordin al Ministerului Sănătății, ulterior a fost introdusă în lege, apoi a fost abrogată și anume această schimbare frecventă de norme a dus la aceea că s-a permis extinderea haotică a farmaciilor. Cea mai mare problemă, din punctul meu de vedere, este această distribuție neuniformă a farmaciilor și filialelor.
Astăzi avem peste 200 de sate, unde accesul fizic la farmacie sau la filiala unei farmacii nu este asigurat. Pentru a beneficia de un medicament compensat, persoana trebuie să se deplaseze în Centrul Raional. Astea sunt cheltuieli suplimentare, timp, și de multe ori și imposibilitatea oamenilor de a se deplasa, mai ales vorbim de bolanvi și bătrâni.
Citește și: REPORTAJ//Cu căruța după medicamente
Pe de altă parte, avem
sate destul de mici care nu întrunesc aceste norme demografice incluse în
actuala lege, prin urmare e mai complicat să deschizi acolo o farmacie...
Legea prevede că în satele în care nu există farmacie,
principiul demografic poate fi ignorat. Adică, dacă cineva dorește să deschidă
o farmacie într-un sat cu o populație de 1 mie – 1.500 de locuitori, poate să o
facă. Problema este că această farmacie nu va putea supraviețui economic,
pentru că pe lângă misiunea ei de a presta servicii în domeniu sănătății, de a
asigura accesul fizic și economic la medicamente, ea trebuie să
supraviețuiaască economic. Și atunci, în viziunea noastră, a specialiștilor,
statul Republica Moldova, pentru a asigura accesul oamenilor la medicamente, trebuie
să gândească diferite mecanisme de susținere a unor astfel de farmacii.
De exemplu, o idee ar fi să nu fie plătită taxa de
amplasare, anumite facilități, poate crearea unui fond de susținere a acestor farmacii. În alte țări există astfel de facilități. Ori
trebuie să fie găsite mecanisme de aprovizionare cu medicamente a acestor
oameni, însă asta nu înseamnă autobuze ambulante, tejghele improvizate, magazine,
etc. Cultura noastră de utilizare rațională a medicamentelor încă lasă de
dorit. Și cercetările ne arată că în Moldova se utilizează nerațional
antibiotice, chiar și medicamente care se eliberează fără prescripție medicală.
Toate însă duc la consecințe grave pentru sănătate.
De aceea, prezența unui farmacist sau în cele mai delicate
cazuri a unui specialist în domeniul sănătății, cum ar fi o soră medicală,
trebuie să fie responsabil de eliberarea medicamentelor. Deci nu oricine poate
elibera medicamente oamenilor, asta trebuie să înțelegem.
Ce vreți să spuneți, de
fapt?
Vreau să spun că un evetual nou cadru legislativ în
domeniul activității farmaceutice trebuie să fie elaborat foarte prudent și
interesul superior al sistemului de sănătate și al sistemului farmaceutic
trebuie să fie sănătatea pacienților, nicidecum interesul medicului sau
farmacistului sau a producătorului de medicametne. Nu în zădar Adunarea parlamentară
a Consiliului Europei (APCE), printr-o rezoluție, a evidențiat problemele
sistemului de sănătate și îndeosebi cele din industria farmaceutică. S-a
solicitat maximă transparență începând cu producerea medicamentelor până la
punerea lor în vânzare. Au făcut acest lucru, pentru că s-a constatat că unele companii farmaceutice cheltuie mai
mulți bani pentru publicitate decât pentru cercetare clinică. Sunt foarte multe
aspecte de care noi trebuie să ținem cont în ajustarea cadrului legislativ și dezvoltarea sistemului farmaceutic din Republica
Moldova.
Apropo, revenind la
gândul Dvs privind statutul nostru de țară candidată la aderarea la UE. Ce ar
putea să ne ceară UE să reglementăm în primul rând în activitatea farmaceutică,
astfel încât să evităm aceste situații de consum exagerat chiar și de
medicamente fără prescriere medicală sau înțelegerile astea dintre farmaciști
și medici ce medicamente să recomande și să vândă pacienților?
Cred că principala sarcină care o avem noi ca țară
candidat și ca țară care tindem spre asigurarea bunăstării și protejarea
sănătății cetățenilor ține de accesul fizic și economic la medicamente. Acces fizic
înseamnă suport și facilități pentru a dezvolta farmacii în sate și dacă
agenții economici nu-și doresc, asta trebuie să fie o sarcină și o
responsabilitate a statului. Nu este nicăieri interzis ca statul să-și creeze
propria rețea de farmacii acolo unde poate și are obligația să o facă.
Noi stagnăm în această
direcție?
Nu putem să spunem că nimic nu se face în această
direcție. De exemplu, sistemul de compensare a medicametnelor, lista
medicamtnelor compensate, formulele de compensare s-au îmbunătățit în ultimul
timp și cu aceasta trebuie să fim mândri că, totuși, Republica Moldova
realizează acest lucru. Dar, mai avem oameni care cheltuie buzunar bani pentru
pemdicamente, nu își cunosc drepturile de pacienți, iar acest lucru trebuie să
ne determine să le oferim mai multă informație despre cum pot accesa
medicamente compensate, de exemplu.
Spuneați că în farmaciile
noastre, și mi se pare grav, sunt admiși farmaciști care nu sunt farmaciști cu
studii. De ce sunt admiși nespecialiști la tejghea?
Din lipsă de farmaciști, din dorința de a extinde cât mai
mult rețelele de farmacii. În locul farmciștilor sunt instruite persoane din
afara domeniului, dar ele nu au suficiente cunoștințe pentru a putea oferi cele
mai adecvate medicamente, pentru a nu face greșeli. Proprietarii, poate cred,
că sistemele informaționale existente le permit să angajeze și nespecialiști în
domeniu, lucru care este interzis. Ca să evităm această situație e nevoie de un
control farmaceutic mai riguros. Farmacistul trebuie să fie prezent la toate
etapele - de la primirea medicamentelor, la prescrierea, păstrarea și
eliberarea lor, aderența la tratament.
Și medicul, și farmacistul trebuie să fie interesați de
rezultatul tratamentului prescirs. Sunt multe lucruri care în țările europene se
monitorizează. Prescrierea electronică, dosarul electronic a unui pacient,
conlucrarea și comunicarea dintre medic și farmacist trebuie să fie impecabilă.
Constatările noastre arată că în ultimul timp farmaciștii și medicii nu prea comunică, așa cum era pe vremuri. Când lucram eu farmacist la Fălești nu era săptămămână să nu mergem să prezentăm informația despre medicamente, despre efectele adverse, despre medicamentele noi apărute, dar foarte etic, corect, cu recomandări clare în interesul pacientului. Din păcate, în timp lucrurile au deviat.
Dar situația aceasta a
perpetuat în timp inclusiv din cauza politicului, care a avut interese să
promoveze interesele businessului farmaceutic. Care ar fi explicația Dvs că noi
am ajus pestea atâția ani să nu avem o legislație bună, cu reglementări clare
care să pună în valoare interesul pacientului?
Din proprie experiență pot să vă spun că neînțelegerea
inclusiv din partea clasei politice, dar și acelor care decid soarta sistemului
de sănătate este că medicamentul este un produs special. De multe ori nu s-a
înțeles problema în profunzime, iar concurența neloială și extinderea nereglementată
și haotică a dus la închidera farmaciilor mici fondate de farmaciști. Aceste argumente
au perpetuat și de aceea suntem în acest punct.
Îmi amintesc, din experiența legislativă, cu cât greu se
promova un proiect de lege legat de sporirea acesului la medicamente sau de
bătălia care a fost în Parlament legată de reglementarea normei privind
extinderea geografică pe principii
demografice. Sper mult că la această etapă ne va ajunge înțelepciune,
dorință, reflectând asupra fenomenelor negative din sistem să schimbăm
situația. Cum am mai zis, schimbarea frecventă a normelor, elaborarea diferitor
mecanisme care nu au fost duse până la capăt, de extindere și amplasare, dar și
interesul exagerat de a extinde anumite rețele au adus la această situație în
țară.
Pe de altă parte, Dvs
spuneți că în Chișinău sunt peste 300 de farmacii în plus la numărul de
populație. Totuși, dacă ele se extind cu așa o repeziciune, înseamnă acest
lucru că există cerere din partea populației la medicamente sau ce ar trebui să
înțelegem din această dorință a rețelelor de farmacii de a deschide tot mai
multe și mai multe? Doar toate trebuie întreținute...
Nu cred că cererea e mai mare. Mai degrabă e dorința de a
deschide propriile farmacii din rețea, în locuri aglomerate, unde accesul sau
posibilitatea de a intra într-o farmacie este mai înaltă. În majoritatea
țărilor acest lucru este strict respectat, prin diferite instrumente. De
exemplu, proprietar este doar faramcistul, distanța este respectată conform
numărului de populație. Aceste țări au înțeles că nu poți să asiguri existența economică
fără să respecți anumite principii. La noi acest lucru nu este înțeles.
Sau nu se vrea să se înțeleagă...
Uitați-vă strada Testemițanu – 16 farmacii, perete în
perete. În jurul farmaciei universitare, la fel, avem deschise vreo 5 farmacii.
Un alt fenomen des întâlnit la noi ține de direcționarea
pacientului către aumite farmacii. De asta vă spun că cercetările noastre arată
că nu există cerere de farmacii suplimentare în Chișinău. Sunt alți indicatori
care trebuie să-i pună pe legiuitori și pe noi pe gânduri, cum să îmbunătățim
starea de lucruri.
O situație asemnătoare cu amplasarea excesivă a
farmaciilor una lângă alta este la Bălți, în alte centre raionale. Sunt foarte
puține centre raionale, unde criteriul demografic și geografic a fost într-un
fel sau altul respectat.
Credeți că statutul de
țară candidat ne vor convinge să facem aceste modificări. Să admitem că facem o
lege nouă ca la carte. Ce ar urma să se întâmple? Pot să dispară unele rețele
sau acestea să-și mai închidă din farmacii sau să le redistribuie acolo unde nu
sunt?
Nu aș vrea să anticipez, dar sunt convinsă că dacă și vom
face o lege nouă care va reglementa mult mai clar activitatea farmaceutică va
fi nevoie de o perioadă de tranziție. Nimeni nu vrea să aducă prejudicii cuiva,
dar această perioadă de tranziție trebuie să asigure o redistribuire a
farmaciilor. Poate că unele filiale ale unor farmacii se vor închide, dar asta
nu înseamnă că nu vor crește veniturile în farmaciile rămase. Primul gând al
nostru trebuie să fie la sănătatea oamenilor. Utilizarea irațională, exagerată
a medicamentelor, calitatea serviciilor farmaceutice prestate nu sunt atât de
bine măsurate, dovedite, dar ele sunt și trebuie să ne îngrijoreze.
Boala medicamentoasă, intoxicațiile cu medicamente,
utilizarea exagerată, ineficiența în procesul de tratament, toate sunt analizate,
discutate și aduse ca argument de a îmbunătăți cadrul legislativ și calitatea
serviciilor farmaceutice în cadrul sistemului farmaceutic.
Spuneați mai devreme că
s-au demonstrat cazuri, chiar și în țări europene, când businessul farmaceutic
investește mai mult în publicitate decât în știință. La noi cercetările arată că farmaciile, totuși,
fac mai mult business, iar farmaciștii ar fi obligați, poate indirect, de
propietari să vândă cât mai mult și cât mai scump...
E adevărat că cercetările noastre arată că unii farmaciști
sunt impuși să propună anumite medicamente. Salariile unor farmaciști depind de
vânzările care le fac. Aceste fenomene sunt străine principiilor etice a cartei
farmaciei europene.
Vreau să spun că atât în Republica moldova, cât și în
alte țări, testările clinice, participarea farmaciștilor în procesul de
testări, monitorizarea tratamentelor este asigurată. Dar, chiar dacă 10-20% din
tot arsenalul de servicii care le prestează farmaciile nu corespund acestor
principii, iar interesul pacientului nu e mai presus de interesul comercial,
atunci îngrijorarea noastră trebuie să fie maximă.
În 2017 a fost
aprobat acel cod de etică de promovare a medicamentelor, cod de etică a
lucrătorului medical și al farmacistului, adică sunt instrumente care trebuie
să responsabilizeze specialiștii în domeniul sănătății în promovarea, testarea,
prescrierea medicamentelor.
Un exemplu din SUA.
S-a demonstrat într-o cercetare că de multe ori medicamentele noi nu
sunt tocmai noi. Adică sunt medicamente cu aceeași substanță activă. Sau
producătorii cheltuie mai mulți bani pentru publicitate decât pentru testări
clinice. De multe ori prețurile la medicamentele noi sunt în creștere cu sute
de procente. Companiile producătoare de medicamente originale produc și
medicamente generice. Adică sunt niște fenomene care se produc în ultimul timp
în industria farmaceutică și care a sensibilizat atât opinia publică, OMS,
entitățile politice, care trebuie să elimine aceste fenomene din industria
farmaceutică.
Și în Moldova sunt
organizate congrese la care sunt invitați medici, care ulterior direct ori
indirect sunt invitați de businessul farmaceutic să promoveze, să prescrie un
anume medicament și chiar să aibă anumite beneficii financiare din aceste
colaborări... Cât de etic este ca medicii să fie prezenți la aceste evenimente
sau ce nu este etic în astfel de cazuri?
Metodele de promovare a medicamentelor pot fi diferite –
congrese, simpozionae, conferințe științifice, seminare, instruirii. Da,
medicii trebuie să cunoască despre medicamentele noi apărute, despre rezultatele
cercetărilor clinice, despre ofensivitatea sau inofensivitatea lor, despre
reacțiile adverse, etc. Este un lucru normal. Dar această modalitate de
comunicare și sinformare nu trebuie să coste mai mult decât cercetarea și
medicina, și farmacia bazată pe dovezi, iar medicul este cel care trebuie să
selecteze cel mai potrivit medicament pentru o situație concretă. Trebuie să ne
desprtindem de aceste intenții de a impune sau obliga. Medicii nu trebuie să uite de posibilitățile
economice ale statului, dar mai ales de cele ale pacientului, de posibilitățile
FAOAM și să se găsească cea mai potrivită soluție pentru maladia sau diagnoza
respectivă.
Doamna Buliga, malpraxis
farmaceutic avem în Moldova și ce ar presupune el?
Sunt sigură că există astfel de cazuri, dar cu regret noi
nu avem astăzi o autoritate care ar monitoriza aceste lucruri decât în cadrul
AMDM este această secție care monitorizează reacțiile adverse, greșelille inefecienței
medicamentelor. Această structură, în viziunea mea,trebuie fortificată, trebuie
îmbunătățit controlul farmaceutic, trebuie informată populația ca să reacționze
la orice fenomen din cele pomenite mai sus pentru a analiza, a întreprinde
acțiuni în funcție de greșeala care s-a produs sau de eliberare neconformă,
toate trebuie monitorizate. Avem aici un teren neeploatat.
Doamna Buliga, vreau să
vorbim puțin și despre securitatea farmaceutică a Republicii Moldova. Există ea
la modul practic? Vă întrebăm acest lucru, pentru că la începutul pandemiei
ne-am pomenit că avem depozitul de stat gol și chiar mai grav, nu aveam nici
bani rezervă pentru o eventuală urgență de sănătate...
E subiectul tezei mele de doctori în științe
farmaceutice. Am analizat toate reperele legislative pentru acest segment și am
constatat că Republica Moldova prea puțină atenție legislativă și managerială a
acordat acestui fenomen. Securitatea farmaceutică este o parte componentă
imporntată a sistemului farmaceutic. Eu mă bucur că am reușit să introduc în
legislația națională noțiunea de securitate farmaceutică, ce ar trebui să facă
Ministerul Sănătății pentru a asigura securitatea farmaceutică și cum statul ar
trebui să se organizeze ca să facă față diferitor situații cum ar fi pandemia
care aavut loc. De aceea, în recomandările care s-au făcut asupra cadrului
legislativ, care este astăzi în vigoare, ne obligă astăzi pe noi, ca țară, să asigurăm
o mai mare atenție acestui subisistem. Existența unei rezerve de stat a
medicamentelor pentru a fi pregătit pentru situații mai excepționale.
Avem astăzi o societate pe acțiuni, în care statul deține
99% din acțiuni și acest lucru ar trebui să oblige statul să aloce o anumită
sursă de bani pentru a crea această rezervă de medicamente vital necesare
într-o situație sau alta. Instituțiilemedico-sanitare trebuie să aibă aceste
surse pentru a crea aceste rezerve pentru minim 90 de zile, pentru că noi
într-adevăr am trecut prin această situație și într-adevăr a fost complicat,
dar grație mobilizării tuturor prietenilor RM, a Ministerului sănătății noi am
reușit să facem față, dar ne-a demonstrat pandemia că noi trebuie să avem schimbări
de atitudine, de înțelegere a profunzimii pericolului, care poate să planeze
asupra populației RM și sistemul trebuie să fie pregătit.
Sortimentul de medicamente vitale, care trebuie
obligatoriu să le avem, la fel este o problemă. Mă bucur că în sfârșit s-a
aprobat acea listă de medicamente esențiale, care nu a mai fost revizuită de 10
ani, care ar trebui să slujească ca temei pentru prezența în instituțiile
medicale și în farmacii a acestor medicamente.
Din acest punct de vedere
credeți că acum stăm mai bine? Suntem mai în siguranță?
Pandemia ne-a dat o lecție și Ministerul Sănătății, și
instituțiile medicale, și chiar depozitele farmaceutice au înțeles că este bine
să ai aceste rezerve de medicamente. Cu atât mai mult că termenul de
valabilitate la multe dintre ele permit păstrarea și stocarea lor, dar aici
trebuie eforturi conjugate. În primul rând bugetul de stat trebuie să aibă o
destinație specială pentru o minimă rezervă de stat de produse medicamentoase,
consumabile sau echipamente.
Moldova a făcut progrese la capitolul achiziții
centralizate. Chiar dacă anterior erau unele probleme, acum Centrul Național de
Achiziții Publice Centralizate în Sănătate au o anumită experiență în a face
achiziții. Această schimbare a standardizat lucrurile și i-a disciplinat pe
conducătorii de instituții medico-sanitare. Evoluăm, dar mai avem loc pentru
perfecțiune.
Dar, tot la capitolul
securitate farmaceutică, Doamna Buliga la noi se vând online medicamente, care
trebuie să ajugă la pacient doar cu prescripție medicală. Aici despre ce fel de
securitatea putem vorbi?
E un lucru care trebuie interzis. Poate să presteze
servicii online și de livrare la domiciliu doar o farmacie licențiată, sub
responsabilitatea unui farmacist. Pandemia ne-a mai demonstrat că în anumite
situații pacientul nu poate ajuge la farmacie, de aceea rețeta electronică,
unele servicii farmaceutice, care pot fi prestate online, dar doar în cazul în
care este specificat în licență, farmacia respectivă are dreptul să livreze la
domiciliu în baza prescrierii. Este nevoie ca toate instrumentele de
monitorizare și control trebuie să fie asigurate.
I-aș îndemna pe oameni ca orice informație depsre
medicament să o ia din surse oficiale, de pe site-ul Ministerului Sănătății,
Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Agențiilor specializate
europene sau americane, să nu ne lăsăm atrași de informații neveridice.
Pentru că nu există
reglementări privind vânzarea online a medicamentelor, cei care le vând nici nu
pot fi pedepsiți, respectiv au de suferit doar oamenii...
Sper foarte mult că îmbunătățirea cadrului legal în
domeniul farmaceutic și dorința noastră de a ne ajusta la acele norme europene
privind funcționarea sistemului farmaceutic va readuce în albia normalității.
Ce risucri pentru sănătatea
publică vedeți pe termen lung, dacă vom admite activitatea farmaceutică conform
reglementărilor existente?
Sunt niște riscuri iminente. Vom avea utilizare
nerațională a medicamentelor, risipă de bani din buzunarul pacientului, efecte
adverse, dependență de anumite medicamente și dezvoltarea rezistenței la
anumite medicamente, boala medicamentoasă și lipsa unui serviciu farmaceutic
calitativ.
Doamna Buliga, vă
mulțumesc pentru acest interviu.
Tag: activitate farmaceutică, Republica Moldova, Valentina Buliga
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
02 decembrie, 2016, 20:18
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,40 %