Valentina Buliga: „Statutul nostru de țară candidat de arerare la Uniunea Europeană ne va obliga să ajustăm legislția în domeniul activității farmaceutice, vrem sau nu vrem”

Sursa Foto: Facebook//arhiva personală

Elena Cioina

25 noiembrie, 2022, 15:41

Vizualizări: 3973

Farmaciile din Republica Moldova sunt amplasate disproporționat pe teritoriul Republicii Moldova, astfel că nu toți oamenii au acces fizic la ele. În orașe, mai ales, rețelele de farmacii își deschid filiare practic perete în perete, în schimb în unele sate acestea lipsesc cu desăvârșire.

Munca farmaciștilor a devenit mai mult una comercială decât o activitate de responsabilitate socială. Farmaciștii sunt puși în situația să vândă mai mult și mai scump ca să poată ridica salarii mai mari. În unele apoteci chiar sunt acceptați vânzători fără studii farmaceutice, ceea ce este ilegal și riscant pentru sănătatea publică. Toate aceste probleme, care vizează activitatea farmaceutică din Moldova, perpetuă de ani buni din cauza legislației învechite în domeniu, dar și a multiplelor schimbări pe care le-au realizat legiuitorii fără să țină cont de interesul pacientului. Despre activitatea farmaceutică în Republica Moldova, problemele acestui subsistem al sănătății, precum și modificările majore care se cer pentru ca Republica Moldova să se alinieze standardelor europene în domeniu, precum și pentru a facilita accesul tuturor cetățenilor la medicamente și servicii de calitate am stat de vorbă cu Valentin Buliga, doctor în științe farmaceutice, fost director al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.

Doamna Buliga, e oportun sau nu să facem niște schimbări acum în legislația privind activitatea farmaceutică, având în vedere că suntem țară cu statut de candidat de aderare la Uniunea Europeană, iar Europa are niște standarde și tradiții bune în acest domeniu...

Important este să fie dorință de a ajusta cadrul legislativ privind activitatea farmaceutică din Republica Moldova la practicile și standardele europene, ținând cont anume de faptul că Republica Moldova are statut de țară candidat la aderea la Uniunea Europeană. Sunt sigură că în cel mai apropiat timp organizațiile internaționale, Organizația Mondială a Sănătății, Federația Internațională a Farmaciștilor, toți cei care monitorizează dezvoltarea sistemului de sănătate într-o țară candidată, ne vor impune și ne vor solicita să facem reglemenătrile de rigoare.

Din punctul de vedere al specialiștilor, dacă ați pornit discuția cu acest aspect, ce lacune are astăzi legislația privind activitatea farmaceutică din Moldova și trebuie de urgență înlăturate?

Legea care reglementează activitatea farmaceutică, dar și Legea Medicamentului din Republica Moldova sunt deja învechite. Una e din anul 1993, iar alta e din 1995. A trecut o perioadă destul de lungă de timp în crearea și dezvoltarea unui nou sistem farmaceutic și toate schimbările care s-au produs în toată această perioadă – demonopolizarea domeniului, liberalizarea sistemului farmaceutic, extinderea lui au fost făcute în cadrul acestor legi. Acum aceste legi nu sunt euroconforme. Din ele lipsesc anumite reglementări legate de calitatea serviciilor farmaceutice, de principiile etice de care trebuie să se ghideze farmaciștii, elemente care vizează securitatea farmaceutică a țării.

Citește și: REPORTAJ//Farmacia la sat, o afacere cu multe bătăi de cap

Ce mai exact a fost omis sau nu reglementează actuala legislație în domeniu?

Să pornim de la scopul unei farmacii – care este acesta? Scopul unei farmaciei este prestarea de servicii farmaceutice, contribuția la îmbunătățirea sănătății populației și informarea adecvată a populației despre medicamente. Dacă ne uităm la calitatea acestor servicii prestate în Republica Moldova, toate cercetările și studiile noastre ne demonstrează că profunzimea și calitatea serivciilor prestate de către farmacii este în scădere.

Înseamnă acest lucru că farmaciile au devenit niște entități economice care urmăresc mai mult partea de business decât responsabilitate socială?

Nu este exclus, pentru că un număr exagerat de farmacii, cum este în Chișinău, conform indicatorului demografic și geografic, arată că în Municipiu avem cu aproape 300 de farmacii mai multe decât s-a cuveni potrivit acestor indicatori. Misiunea farmaciei este și de a supraviețui economic și atunci când ai o astfel de concurență, când din perete în perete sau la un pas distanță este o altă farmacie, clar că se întâmplă lucruri care nu sunt atât de etice sau conforme profesiei de farmacist.

Ce se poate întâmpla în astfel de situații?

Se poate întâmpla eliberarea medicamentelor mai scumpe, eliberarea medicamentelor de alternativă, suplimente alimentare, deși nu neapărat e cel de care are nevoie omul, impunerea unor medicamente. Acest lucru este, iarăși, demonstrat prin cercetările realizate de specialiștii în domeniu, de unele organizații neguvernamentale.

Pornind de la aceste constatări cred că e necesar și trebuie să existe acea determinare de a corecta anumite lucruri. Cu atât mai mult, numărul de farmaciști la 100 de mii populație în Republica Moldova este în descreștere. Dacă în țările Uniunii Europene sunt 86 de farmaciști la 100 de mii populație, în Republica moldova la 100 de mii de oameni revin doar 34 de farmaciști. Asta înseamnă că în unele farmacii sau filiale sunt antrenați nespecialiști, un lucru ilegal din punctul meu de vedere, și un nespecialist în domeniu medicamentului nu poate și nu are dreptul, dar nici capacitatea să ofere întreaga informație despre medicament, despre efectele lui, despre relevanța lui. Adică sunt o mulțime de indicii care ne dovedesc necesitatea perfecționării cadrului legal pentru a-i responsabiliza și pe cei care au deschis farmacii, și pe farmaciști diriginți care accceptă nespecialiști pentru prestarea serviciilor farmaceutice.

Responsabilitea le revine inclusiv autorităților din domeniu, pentru că dacă e să vorbim despre Inspectoratul farmaceutic, care trebuie să monitorizeze toată activitatea farmaciilor, atunci pot să vă spun că la Agenția Națională pentru Sănătate Publică sunt doar trei inspectori farmaciști care trebuie să facă acest lucru. Nici nu îmi imaginez în care regim de muncă și cu câtă insistență poți să verifici măcar o dată în an activitatea unei farmacii în deplinătatea unui control farmaceutic pentru a constata, a sesiza sau a aprecia că această farmacie își exercită atribuțiile conform legilor și jurământului lui Hipocrate.

Doamna Buliga, revenind la acest dezechilibru de amplasare a farmaciilor în Chișinău față de celelalte zone ale Moldovei, care este lacuna legislativă actuală care permite să fie amplasate farmaciile la o distanță atât de apropiată una de alta, deși noi știm că chiar și în norma actuală e clar spus că farmaciile trebuie să fie amplasate la o distanță de cel puțin 500 de metri una de alta și conform normelor demografice, acestea pot fi deschise dacă în acel perimetru locuiesc între 3 și 4 mii de persoane...

Norma legală a suferit de-a lungul timpului abrogări, includerea unor norme noi, neclarități legislative, etc. Dacă ne amintim, în cadrul legislativ anterior erau prezente normele demografice și geografice în baza unui plan național de extindere și dezvoltare a sistemului farmaceutic public. Acel plan la acea etapă nu a fost elaborat, de aceea multe entități farmaceutice au câștigat inclusiv prin decizii de judecată procese care le permite să fie amplasate acolo unde vor, fără să se țină cont de normele scrise în lege. Acest lucru s-a întâmplat, pentru că nu era foarte clar realizată acea normă legislativă și respectiv nu era nici respectată. Am avut perioade când această normă legală s-a regăsit doar într-un ordin al Ministerului Sănătății, ulterior a fost introdusă în lege, apoi a fost abrogată și anume această schimbare frecventă de norme a dus la aceea că s-a permis extinderea haotică a farmaciilor. Cea mai mare problemă, din punctul meu de vedere, este această distribuție neuniformă a farmaciilor și filialelor.

Astăzi avem peste 200 de sate, unde accesul fizic la farmacie sau la filiala unei farmacii nu este asigurat. Pentru a beneficia de un medicament compensat, persoana trebuie să se deplaseze în Centrul Raional. Astea sunt cheltuieli suplimentare, timp, și de multe ori și imposibilitatea oamenilor de a se deplasa, mai ales vorbim de bolanvi și bătrâni.

Citește și: REPORTAJ//Cu căruța după medicamente

Pe de altă parte, avem sate destul de mici care nu întrunesc aceste norme demografice incluse în actuala lege, prin urmare e mai complicat să deschizi acolo o farmacie...

Legea prevede că în satele în care nu există farmacie, principiul demografic poate fi ignorat. Adică, dacă cineva dorește să deschidă o farmacie într-un sat cu o populație de 1 mie – 1.500 de locuitori, poate să o facă. Problema este că această farmacie nu va putea supraviețui economic, pentru că pe lângă misiunea ei de a presta servicii în domeniu sănătății, de a asigura accesul fizic și economic la medicamente, ea trebuie să supraviețuiaască economic. Și atunci, în viziunea noastră, a specialiștilor, statul Republica Moldova, pentru a asigura accesul oamenilor la medicamente, trebuie să gândească diferite mecanisme de susținere a unor astfel de farmacii.

De exemplu, o idee ar fi să nu fie plătită taxa de amplasare, anumite facilități, poate crearea unui fond de susținere a acestor farmacii. În alte țări există astfel de facilități. Ori trebuie să fie găsite mecanisme de aprovizionare cu medicamente a acestor oameni, însă asta nu înseamnă autobuze ambulante, tejghele improvizate, magazine, etc. Cultura noastră de utilizare rațională a medicamentelor încă lasă de dorit. Și cercetările ne arată că în Moldova se utilizează nerațional antibiotice, chiar și medicamente care se eliberează fără prescripție medicală. Toate însă duc la consecințe grave pentru sănătate.

De aceea, prezența unui farmacist sau în cele mai delicate cazuri a unui specialist în domeniul sănătății, cum ar fi o soră medicală, trebuie să fie responsabil de eliberarea medicamentelor. Deci nu oricine poate elibera medicamente oamenilor, asta trebuie să înțelegem.

Ce vreți să spuneți, de fapt?

Vreau să spun că un evetual nou cadru legislativ în domeniul activității farmaceutice trebuie să fie elaborat foarte prudent și interesul superior al sistemului de sănătate și al sistemului farmaceutic trebuie să fie sănătatea pacienților, nicidecum interesul medicului sau farmacistului sau a producătorului de medicametne. Nu în zădar Adunarea parlamentară a Consiliului Europei (APCE), printr-o rezoluție, a evidențiat problemele sistemului de sănătate și îndeosebi cele din industria farmaceutică. S-a solicitat maximă transparență începând cu producerea medicamentelor până la punerea lor în vânzare. Au făcut acest lucru, pentru că s-a constatat că unele companii farmaceutice cheltuie mai mulți bani pentru publicitate decât pentru cercetare clinică. Sunt foarte multe aspecte de care noi trebuie să ținem cont în ajustarea cadrului legislativ și dezvoltarea sistemului farmaceutic din Republica Moldova.

Apropo, revenind la gândul Dvs privind statutul nostru de țară candidată la aderarea la UE. Ce ar putea să ne ceară UE să reglementăm în primul rând în activitatea farmaceutică, astfel încât să evităm aceste situații de consum exagerat chiar și de medicamente fără prescriere medicală sau înțelegerile astea dintre farmaciști și medici ce medicamente să recomande și să vândă pacienților?

Cred că principala sarcină care o avem noi ca țară candidat și ca țară care tindem spre asigurarea bunăstării și protejarea sănătății cetățenilor ține de accesul fizic și economic la medicamente. Acces fizic înseamnă suport și facilități pentru a dezvolta farmacii în sate și dacă agenții economici nu-și doresc, asta trebuie să fie o sarcină și o responsabilitate a statului. Nu este nicăieri interzis ca statul să-și creeze propria rețea de farmacii acolo unde poate și are obligația să o facă.

Noi stagnăm în această direcție?

Nu putem să spunem că nimic nu se face în această direcție. De exemplu, sistemul de compensare a medicametnelor, lista medicamtnelor compensate, formulele de compensare s-au îmbunătățit în ultimul timp și cu aceasta trebuie să fim mândri că, totuși, Republica Moldova realizează acest lucru. Dar, mai avem oameni care cheltuie buzunar bani pentru pemdicamente, nu își cunosc drepturile de pacienți, iar acest lucru trebuie să ne determine să le oferim mai multă informație despre cum pot accesa medicamente compensate, de exemplu.

Spuneați că în farmaciile noastre, și mi se pare grav, sunt admiși farmaciști care nu sunt farmaciști cu studii. De ce sunt admiși nespecialiști la tejghea?

Din lipsă de farmaciști, din dorința de a extinde cât mai mult rețelele de farmacii. În locul farmciștilor sunt instruite persoane din afara domeniului, dar ele nu au suficiente cunoștințe pentru a putea oferi cele mai adecvate medicamente, pentru a nu face greșeli. Proprietarii, poate cred, că sistemele informaționale existente le permit să angajeze și nespecialiști în domeniu, lucru care este interzis. Ca să evităm această situație e nevoie de un control farmaceutic mai riguros. Farmacistul trebuie să fie prezent la toate etapele - de la primirea medicamentelor, la prescrierea, păstrarea și eliberarea lor, aderența la tratament.

Și medicul, și farmacistul trebuie să fie interesați de rezultatul tratamentului prescirs. Sunt multe lucruri care în țările europene se monitorizează. Prescrierea electronică, dosarul electronic a unui pacient, conlucrarea și comunicarea dintre medic și farmacist trebuie să fie impecabilă.

Constatările noastre arată că în ultimul timp farmaciștii și medicii nu prea comunică, așa cum era pe vremuri. Când lucram eu farmacist la Fălești nu era săptămămână să nu mergem să prezentăm informația despre medicamente, despre efectele adverse, despre medicamentele noi apărute, dar foarte etic, corect, cu recomandări clare în interesul pacientului. Din păcate, în timp lucrurile au deviat.

Citește și: VIDEO// Fără farmacie și medic de familie în sat, sacrificând economiile pentru medicamente, oamenii consideră anormalitatea o normalitate

Dar situația aceasta a perpetuat în timp inclusiv din cauza politicului, care a avut interese să promoveze interesele businessului farmaceutic. Care ar fi explicația Dvs că noi am ajus pestea atâția ani să nu avem o legislație bună, cu reglementări clare care să pună în valoare interesul pacientului?

Din proprie experiență pot să vă spun că neînțelegerea inclusiv din partea clasei politice, dar și acelor care decid soarta sistemului de sănătate este că medicamentul este un produs special. De multe ori nu s-a înțeles problema în profunzime, iar concurența neloială și extinderea nereglementată și haotică a dus la închidera farmaciilor mici fondate de farmaciști. Aceste argumente au perpetuat și de aceea suntem în acest punct.

Îmi amintesc, din experiența legislativă, cu cât greu se promova un proiect de lege legat de sporirea acesului la medicamente sau de bătălia care a fost în Parlament legată de reglementarea normei privind extinderea geografică pe principii demografice. Sper mult că la această etapă ne va ajunge înțelepciune, dorință, reflectând asupra fenomenelor negative din sistem să schimbăm situația. Cum am mai zis, schimbarea frecventă a normelor, elaborarea diferitor mecanisme care nu au fost duse până la capăt, de extindere și amplasare, dar și interesul exagerat de a extinde anumite rețele au adus la această situație în țară.

Pe de altă parte, Dvs spuneți că în Chișinău sunt peste 300 de farmacii în plus la numărul de populație. Totuși, dacă ele se extind cu așa o repeziciune, înseamnă acest lucru că există cerere din partea populației la medicamente sau ce ar trebui să înțelegem din această dorință a rețelelor de farmacii de a deschide tot mai multe și mai multe? Doar toate trebuie întreținute...

Nu cred că cererea e mai mare. Mai degrabă e dorința de a deschide propriile farmacii din rețea, în locuri aglomerate, unde accesul sau posibilitatea de a intra într-o farmacie este mai înaltă. În majoritatea țărilor acest lucru este strict respectat, prin diferite instrumente. De exemplu, proprietar este doar faramcistul, distanța este respectată conform numărului de populație. Aceste țări au înțeles că nu poți să asiguri existența economică fără să respecți anumite principii. La noi acest lucru nu este înțeles.

Sau nu se vrea să se înțeleagă...

Uitați-vă strada Testemițanu – 16 farmacii, perete în perete. În jurul farmaciei universitare, la fel, avem deschise vreo 5 farmacii.

Un alt fenomen des întâlnit la noi ține de direcționarea pacientului către aumite farmacii. De asta vă spun că cercetările noastre arată că nu există cerere de farmacii suplimentare în Chișinău. Sunt alți indicatori care trebuie să-i pună pe legiuitori și pe noi pe gânduri, cum să îmbunătățim starea de lucruri.

O situație asemnătoare cu amplasarea excesivă a farmaciilor una lângă alta este la Bălți, în alte centre raionale. Sunt foarte puține centre raionale, unde criteriul demografic și geografic a fost într-un fel sau altul respectat.

Credeți că statutul de țară candidat ne vor convinge să facem aceste modificări. Să admitem că facem o lege nouă ca la carte. Ce ar urma să se întâmple? Pot să dispară unele rețele sau acestea să-și mai închidă din farmacii sau să le redistribuie acolo unde nu sunt?

Nu aș vrea să anticipez, dar sunt convinsă că dacă și vom face o lege nouă care va reglementa mult mai clar activitatea farmaceutică va fi nevoie de o perioadă de tranziție. Nimeni nu vrea să aducă prejudicii cuiva, dar această perioadă de tranziție trebuie să asigure o redistribuire a farmaciilor. Poate că unele filiale ale unor farmacii se vor închide, dar asta nu înseamnă că nu vor crește veniturile în farmaciile rămase. Primul gând al nostru trebuie să fie la sănătatea oamenilor. Utilizarea irațională, exagerată a medicamentelor, calitatea serviciilor farmaceutice prestate nu sunt atât de bine măsurate, dovedite, dar ele sunt și trebuie să ne îngrijoreze.

Boala medicamentoasă, intoxicațiile cu medicamente, utilizarea exagerată, ineficiența în procesul de tratament, toate sunt analizate, discutate și aduse ca argument de a îmbunătăți cadrul legislativ și calitatea serviciilor farmaceutice în cadrul sistemului farmaceutic.

Spuneați mai devreme că s-au demonstrat cazuri, chiar și în țări europene, când businessul farmaceutic investește mai mult în publicitate decât în știință. La noi cercetările arată că farmaciile, totuși, fac mai mult business, iar farmaciștii ar fi obligați, poate indirect, de propietari să vândă cât mai mult și cât mai scump...

E adevărat că cercetările noastre arată că unii farmaciști sunt impuși să propună anumite medicamente. Salariile unor farmaciști depind de vânzările care le fac. Aceste fenomene sunt străine principiilor etice a cartei farmaciei europene.

Vreau să spun că atât în Republica moldova, cât și în alte țări, testările clinice, participarea farmaciștilor în procesul de testări, monitorizarea tratamentelor este asigurată. Dar, chiar dacă 10-20% din tot arsenalul de servicii care le prestează farmaciile nu corespund acestor principii, iar interesul pacientului nu e mai presus de interesul comercial, atunci îngrijorarea noastră trebuie să fie maximă.

În 2017 a fost aprobat acel cod de etică de promovare a medicamentelor, cod de etică a lucrătorului medical și al farmacistului, adică sunt instrumente care trebuie să responsabilizeze specialiștii în domeniul sănătății în promovarea, testarea, prescrierea medicamentelor.

Un exemplu din SUA. S-a demonstrat într-o cercetare că de multe ori medicamentele noi nu sunt tocmai noi. Adică sunt medicamente cu aceeași substanță activă. Sau producătorii cheltuie mai mulți bani pentru publicitate decât pentru testări clinice. De multe ori prețurile la medicamentele noi sunt în creștere cu sute de procente. Companiile producătoare de medicamente originale produc și medicamente generice. Adică sunt niște fenomene care se produc în ultimul timp în industria farmaceutică și care a sensibilizat atât opinia publică, OMS, entitățile politice, care trebuie să elimine aceste fenomene din industria farmaceutică.

Și în Moldova sunt organizate congrese la care sunt invitați medici, care ulterior direct ori indirect sunt invitați de businessul farmaceutic să promoveze, să prescrie un anume medicament și chiar să aibă anumite beneficii financiare din aceste colaborări... Cât de etic este ca medicii să fie prezenți la aceste evenimente sau ce nu este etic în astfel de cazuri?

Metodele de promovare a medicamentelor pot fi diferite – congrese, simpozionae, conferințe științifice, seminare, instruirii. Da, medicii trebuie să cunoască despre medicamentele noi apărute, despre rezultatele cercetărilor clinice, despre ofensivitatea sau inofensivitatea lor, despre reacțiile adverse, etc. Este un lucru normal. Dar această modalitate de comunicare și sinformare nu trebuie să coste mai mult decât cercetarea și medicina, și farmacia bazată pe dovezi, iar medicul este cel care trebuie să selecteze cel mai potrivit medicament pentru o situație concretă. Trebuie să ne desprtindem de aceste intenții de a impune sau obliga. Medicii nu trebuie să uite de posibilitățile economice ale statului, dar mai ales de cele ale pacientului, de posibilitățile FAOAM și să se găsească cea mai potrivită soluție pentru maladia sau diagnoza respectivă.

Doamna Buliga, malpraxis farmaceutic avem în Moldova și ce ar presupune el?

Sunt sigură că există astfel de cazuri, dar cu regret noi nu avem astăzi o autoritate care ar monitoriza aceste lucruri decât în cadrul AMDM este această secție care monitorizează reacțiile adverse, greșelille inefecienței medicamentelor. Această structură, în viziunea mea,trebuie fortificată, trebuie îmbunătățit controlul farmaceutic, trebuie informată populația ca să reacționze la orice fenomen din cele pomenite mai sus pentru a analiza, a întreprinde acțiuni în funcție de greșeala care s-a produs sau de eliberare neconformă, toate trebuie monitorizate. Avem aici un teren neeploatat.

Doamna Buliga, vreau să vorbim puțin și despre securitatea farmaceutică a Republicii Moldova. Există ea la modul practic? Vă întrebăm acest lucru, pentru că la începutul pandemiei ne-am pomenit că avem depozitul de stat gol și chiar mai grav, nu aveam nici bani rezervă pentru o eventuală urgență de sănătate...

E subiectul tezei mele de doctori în științe farmaceutice. Am analizat toate reperele legislative pentru acest segment și am constatat că Republica Moldova prea puțină atenție legislativă și managerială a acordat acestui fenomen. Securitatea farmaceutică este o parte componentă imporntată a sistemului farmaceutic. Eu mă bucur că am reușit să introduc în legislația națională noțiunea de securitate farmaceutică, ce ar trebui să facă Ministerul Sănătății pentru a asigura securitatea farmaceutică și cum statul ar trebui să se organizeze ca să facă față diferitor situații cum ar fi pandemia care aavut loc. De aceea, în recomandările care s-au făcut asupra cadrului legislativ, care este astăzi în vigoare, ne obligă astăzi pe noi, ca țară, să asigurăm o mai mare atenție acestui subisistem. Existența unei rezerve de stat a medicamentelor pentru a fi pregătit pentru situații mai excepționale.

Avem astăzi o societate pe acțiuni, în care statul deține 99% din acțiuni și acest lucru ar trebui să oblige statul să aloce o anumită sursă de bani pentru a crea această rezervă de medicamente vital necesare într-o situație sau alta. Instituțiilemedico-sanitare trebuie să aibă aceste surse pentru a crea aceste rezerve pentru minim 90 de zile, pentru că noi într-adevăr am trecut prin această situație și într-adevăr a fost complicat, dar grație mobilizării tuturor prietenilor RM, a Ministerului sănătății noi am reușit să facem față, dar ne-a demonstrat pandemia că noi trebuie să avem schimbări de atitudine, de înțelegere a profunzimii pericolului, care poate să planeze asupra populației RM și sistemul trebuie să fie pregătit.

Sortimentul de medicamente vitale, care trebuie obligatoriu să le avem, la fel este o problemă. Mă bucur că în sfârșit s-a aprobat acea listă de medicamente esențiale, care nu a mai fost revizuită de 10 ani, care ar trebui să slujească ca temei pentru prezența în instituțiile medicale și în farmacii a acestor medicamente.

Din acest punct de vedere credeți că acum stăm mai bine? Suntem mai în siguranță?

Pandemia ne-a dat o lecție și Ministerul Sănătății, și instituțiile medicale, și chiar depozitele farmaceutice au înțeles că este bine să ai aceste rezerve de medicamente. Cu atât mai mult că termenul de valabilitate la multe dintre ele permit păstrarea și stocarea lor, dar aici trebuie eforturi conjugate. În primul rând bugetul de stat trebuie să aibă o destinație specială pentru o minimă rezervă de stat de produse medicamentoase, consumabile sau echipamente.

Moldova a făcut progrese la capitolul achiziții centralizate. Chiar dacă anterior erau unele probleme, acum Centrul Național de Achiziții Publice Centralizate în Sănătate au o anumită experiență în a face achiziții. Această schimbare a standardizat lucrurile și i-a disciplinat pe conducătorii de instituții medico-sanitare. Evoluăm, dar mai avem loc pentru perfecțiune.

Dar, tot la capitolul securitate farmaceutică, Doamna Buliga la noi se vând online medicamente, care trebuie să ajugă la pacient doar cu prescripție medicală. Aici despre ce fel de securitatea putem vorbi?

E un lucru care trebuie interzis. Poate să presteze servicii online și de livrare la domiciliu doar o farmacie licențiată, sub responsabilitatea unui farmacist. Pandemia ne-a mai demonstrat că în anumite situații pacientul nu poate ajuge la farmacie, de aceea rețeta electronică, unele servicii farmaceutice, care pot fi prestate online, dar doar în cazul în care este specificat în licență, farmacia respectivă are dreptul să livreze la domiciliu în baza prescrierii. Este nevoie ca toate instrumentele de monitorizare și control trebuie să fie asigurate.

I-aș îndemna pe oameni ca orice informație depsre medicament să o ia din surse oficiale, de pe site-ul Ministerului Sănătății, Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Agențiilor specializate europene sau americane, să nu ne lăsăm atrași de informații neveridice.

Pentru că nu există reglementări privind vânzarea online a medicamentelor, cei care le vând nici nu pot fi pedepsiți, respectiv au de suferit doar oamenii...

Sper foarte mult că îmbunătățirea cadrului legal în domeniul farmaceutic și dorința noastră de a ne ajusta la acele norme europene privind funcționarea sistemului farmaceutic va readuce în albia normalității.

Ce risucri pentru sănătatea publică vedeți pe termen lung, dacă vom admite activitatea farmaceutică conform reglementărilor existente?

Sunt niște riscuri iminente. Vom avea utilizare nerațională a medicamentelor, risipă de bani din buzunarul pacientului, efecte adverse, dependență de anumite medicamente și dezvoltarea rezistenței la anumite medicamente, boala medicamentoasă și lipsa unui serviciu farmaceutic calitativ.

Doamna Buliga, vă mulțumesc pentru acest interviu.

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Fața ascună a migrației//„Ne sacrificam și plecăm pentru tine”. Ce nu trebuie sa le spună părinții copiilor, atunci când decid să meargă la muncă peste hotare. Sfaturile psihologului

INTEGRARE EUROPEANĂ//Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Va fi interzis fumatul țigărilor electronice, narghilelei și tutunului încălzit” Partea II

Tag: activitate farmaceutică, Republica Moldova, Valentina Buliga

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.