Prof. Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică despre subordonarea spitalelor raionale Ministerului Sănătății: „E un proiect cu beneficii iluzorii și riscuri iminente de eșec”

Sursa Foto: Facebook//arhiva personală

Administrator

20 decembrie, 2022, 16:43

Vizualizări: 6981

Reprezint mediul academic în domeniul managementului sănătății publice. Un principiu de bază al activității noastre este echidistanța absolută față de mediul politic. De aceea, toate argumentele mele rog să fie tratate ca atare, doar din punct de vedere profesional.

Voi exprima nu doar opinia mea, dar și opinia mai multor manageri ai sistemului sănătății prin următoarele puncte de reper.

Prioritate la nivel de sistem sănătate;

Prioritate de timp;

Mod de realizare;

Echitate;

Consecinte;

Propuneri;

În condițiile prezente în care se află astăzi sistemul sănătății:

În condițiile unui dezechilibru între prevenție, diagnostic, tratament și reabilitare;

În condițiile lipsei unor structuri/elemente esențiale ale unui sistem de sănătate.

În condițiile unei coordonări intrasectoriale la un nivel insuficient, fragmentat și dezechilibrat;

În condițiile unui cadru juridic din 1995, care este expresia mentalității rămasă în secolul trecut

În condițiile lipsei de viziune exprimată intr-o elementară strategie de dezvoltare, (de 6 ani nu știm încotro mergem în sănătate).

Într-un sistem din care pleacă pe un capăt lucrătorii

Singura soluție e schimbarea fondatorului spitalelor raionale?

Este oare aceasta singura și cea mai importantă prioritate majoră?

Răspuns – Nu

Singurele spitale care au fost reformate/lichidate cu câteva decenii în urmă, tot spitale raionale au fost. Nu și cele din Chișinău, nu și cele Republicane, unde e concentrat mai mult de jumătate de fondul de paturi din Republica Moldova.

De ce spitalele raionale, și nu, de exemplu, un spital modern de Boli infecțioase, modular, dotat, pe un teren spațios, modular, cu posibilități de extindere, de triaj, ca să nu mai cautăm solutii, gen MoldExpo, mai ales că agenda pandemiilor nu este epuizată nici pe aproape. Asta nu e prioritate? Este ok un spital de 125 de ani? Sau vecinul lui – spitalul de Traumatologie - de 100?

Se creează impresia că noi „reformăm” ce putem, nu și ceea ce trebuie.

Apropo, de „reformă”

Este oare schimbarea fondatorului spitalelor o reformă reală a sistemului sănătății? Nu. Ea ar fi fost în cel mai bun caz o precondiție a reformei, dacă ar fi fost demonstrată, argumentată, cu dovezi solide, cu opțiuni de dezvoltare.

Este oare aceasta discutată cu comunitatea medicală, profesionistă, din țară, de peste hotare? Există oare consens larg al APL?

Există oare cel putin un concept de reformă spitaliceasca, o viziune cum va arăta viitorul sistem spitalicesc? În ce constă el?

Cum va interacționa el cu alte niveluri de Asistență Medicală?

Există calcule, pronosticuri, beneficii, pe termen scurt, mediu, lung?

Răspuns – Nu.

Sistem sau sisteme?

Unu. Nota informativă a acestei inițiative pornește dintr-o ipoteză prin care se afirmă că situatia în spitalele raionale este deplorabilă. Fals. Pe parcursul ultimelor 6 luni am vizitat 27 de raioane, am discutat cu toți managerii instituțiilor medicale raionale în cadrul diferitor programe de instruiri. Pe lângă aceasta, există studii, teze, rapoarte. Există efort, există investiții, există proiecte. Situatia este foarte diferită și nu corespunde calificativului Notei.

Doi. Sunt promise pentru viitor, urmare a schimbării fondatorului, beneficii difuze, fără surse, fără o analiză și evidențe clare.

Deci, pornim de la fals și mergem în incertitudine.

Vor fi oare toate spitalele din țară în aceleași condiții sub același fondator? Și din Municipii? Și din Departamentale? Și din UTA Găgăuzia? De ce sunt exluse din start spitalele din UTA Găgăuzia? Sunt ele spitale model în Republica Moldova? Nu discriminăm/favorizăm? Precis nu creăm insule, dar sistem spitalicesc?

Este oare legală așa-numită coordonare cu Ministerul Sănătății a tuturor instituțiilor, indiferent de forma de proprietate?

Răspuns - Nu.

Deci, nici după această intervenție, nici cu pretul încălcărilor legislative și de transparență nu vom avea sistem spitalicesc clar structurat.

Priorități de timp

Este oare momentul potrivit acum când suntem în mijlocul tuturor crizelor posibile să mai destabilizăm și acest segment?

Nu am ieșit din Covid-19

Avem cea mai mare presiune a numărului de refugiați pe cap de locuitor

Criză energetică

Suntem în plină iarnă

Fără susținerea și înțelegerea din partea partenerilor principali?

Răspuns – Nu.

Capacități/resurse

Are oare Ministerul Sănătății capacități și resurse umane, financiare, materiale, informaționale și timp să exercite și rolul de fondator? Trebuie oare Ministerul Sănătății să se ocupe cu așa ceva?

Ministerul trebuie să vadă sistemul, nu instituția, să creeze legi și reguli de funcționare ale unui sistem, dar nu să-i preia elementele lui.

Sunt alte instituții responsabile de calitatea actului medical, de performanță, de monitorizare, etc. Le avem oare funcționale?

Răspuns – Nu.

Deci totalizând, avem o inițiativă care:

1. Nu este o prioritate evidentă,

2. Nu este o reformă,

3. Nu este legală,

4. Nu este transparentă,

5. Nu este parte a unei viziuni clare,

6. Nu este lansată la timpul oportun,

7. Nu are suportul celor mai importanți parteneri.

Acest proiect are beneficii iluzorii cu riscuri iminente de eșec, de fragmentare, discreditare și lipsa de încredere în autoritățile centrale ale statului.

Este o greșeală că am ajuns în această dilemă falsă: sau Administrația Publică Locală (APL), sau Administrația Publică Centrală (APC), de ce această situație ne impune să alegem?

De ce să nu fie și APL, și APC, dar cu roluri și conlucrare foarte clară în atribuții și contribuții.

Sunt și alte foarte multe opțiuni frumoase, care pot fi găsite fără a intra în această alegere.

Așa ar fi fost, dacă am fi avut o viziune, o strategie, calcule serioase și comunicare adecvată cu toate părțile interesate, inclusiv cu specialiști în domeniu.

Propuneri:

1. Asigurarea unui dialog în termeni adecvați, suficienți pentru consultări largi pe reforma spitalicească în Republica Moldova cu implicarea întregului sector spitalicesc.

2. Anunțarea unui moratoriu timp de 6-9 luni pe acest subiect sau până la obținerea viziunii în care s-ar regăsi majoritatea doleanțelor tuturor celor implicați.

3.Un acord comun, un memorandum între APL și APC, putere și opozitie, mediul practic și academic, public și privat, național și internațional pentru un consens național asupra sistemului spitalicesc modern în Republica Moldova.

Ace st lucru trebuie realizat sub egida Parlamentului Republicii Moldova.

Notă: Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Democrație participativă pentru drepturi și echitate în sănătate”, desfășurat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția finanțatorului, Fundața Soros-Moldova.

Rodica Rusu-Gramma, specialistă în bioetică medicală despre replica medicului de la SCR „eu ruși nu operez”

Tag: #EXPRIMĂȚIPĂREREADESPREDREPTULȘIECHITATEAÎNSĂNĂTATE

Categoria: Opinii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.