Svetlana Doltu, directoarea Centrului AFI: Legalizarea serviciilor sexuale nu înseamnă promovarea acestora

Sursa Foto: Sănătate INFO

Vitalie Dogaru

30 mai, 2023, 12:59

Vizualizări: 2427

Centrul de Sănătate și Dezvoltare Comunitară AFI „Act for Involvement” este implicat în mai multe activități pentru persoanele afectate de TB și HIV/SIDA la nivel național. Printre beneficiarii direcți ai AFI sunt și lucrătoarele sexului. Organizația are o experiență vastă în lucrul cu acest grup. Svetlana Doltu, directoarea Centrului AFI, afirmă că lucrătoarele sexului au nevoie astăzi de mai multă toleranță și sprijin din partea societății pentru a depăși frica și stigma cu care se confruntă.

Ce statut au astăzi lucrătorilor/lucrătoarelor sexului în Republica Moldova?

Persoanele care prestează servicii sexuale nu au niciun statut deoarece această activitate este una ilegală și în funcție de vârsta persoanei care prestează astfel de servicii ea cade sub incidența fie a Codului Penal, fie a Codului Contravențional. Respectiv dacă discutăm despre lucrătoarele sau lucrătorii sexului, astăzi avem și astfel de servicii, atunci ei sunt mai degrabă un grup populațional invizibil de cele mai dese ori pentru instituțiile statului. Singura platformă care a făcut din această categorie un grup țintă este Programului Național de Control a Infecției HIV-SIDA din cauză că datorită serviciilor pe care le prestează ei se supun unui risc înalt de a fi victimă a violenței, de se infecta și a transmite maladii sexuale, inclusiv HIV-SIDA, și de a rămâne în afara unor programe de asistență socială și medicală. Toate acestea din cauza apartenenței la un grup foarte stigmatizat în Republica Moldova.

Cu toate acestea reprezentanții/reprezentantele acestui grup apar în unele însemnări ale instituțiilor statului, cu ce termeni operează poliția, medicii sau sistemul de protecție socială atunci când vine vorba de prestatorii/prestatoarele de servicii sexuale?

Statutul lor diferă de la o instituție la alata. În domeniul sănătății lucrătoarele și lucrătorii sexului fac parte din grupurile cheie vulnerabile sau grupuri de risc sporit pentru infecția HIV din care mai fac parte persoanele care consumă droguri și bărbații care fac sex cu bărbați în grupul cărora tot fi și prestatori de servicii sexuale. Dacă discutăm despre lucrătoarele sexului din țară, cifra estimativă cu care se operează la nivel oficial este de aproximativ 16 mii de persoane, dintre care peste patru mii sunt în Capitală.

Ministerul de Interne este a doua instituție care interacționează mai des cu aceste persoane. Poliția le trece în statistici în funcție de încălcarea săvârșită și nu de apartenența la un anumit grup de risc. Noi am încercat să promovăm o numărătoare aparte pentru a avea niște abordări specifice, dar deocamdată în notele poliției aceste persoane nu apar separat, fapt care complică intervențiile din partea apărătorilor.

Cuvântul prostituată care figurează și în Codul Contravențional este considerat discriminator, iar terminologia s-a schimbat în ultimii ani ca să ajungă la lucrători sau lucrătoare ale sexului. Pe moment, acestea sunt trecute în statisticile poliției în funcție de statutul procesual și circumstanțele crimei fie ca victimă, infractoare sau martoră. Atunci când este raportat un caz de violență, o lucrătoare a sexului nu întotdeauna recunoaște apartenența la grup din cauza intoleranței forțelor de ordine față de acest grup și ea se teme să nu aibă de suferit din această cauză.

Ce legi fac astăzi referire directă la activitățile prestatorilor/prestatoarelor de servicii sexuale?

Noi avem două abordări distincte. Prima ține de prestarea unor servicii sexuale de un adult sau un minor. Dacă este vorba de o persoană trecută de 18 ani, atunci este vorba de o prevedere în Codul Contravențional. Articolul 89 formulează ce este prostituția - satisfacerea dorinței sexuale a unei persoane prin orice metodă şi/sau mijloace, contra plată, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaționale sau comunicațiilor electronice. Aliniatul unu prevede o sancțiune cu o amendă de la 36 la 48 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore. Aliniatul doi stabilește că și beneficiarul de serviciile indicate mai sus în schimbul oferirii sau promisiunii de a oferi recompensă persoanei care prestează asemenea servicii se sancționează cu amendă de la 24 la 36 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 20 la 40 de ore. Dacă persoana care a comis contrar voinței sale acțiunile prevăzute de acest articol, atunci ea este absolvită de răspundere contravențională.

Dacă este vorba de servicii sexuale prestate de minori, această infracțiune este prevăzută în Codul Penal care stabilește o pedeapsă mult mai drastică pentru înfăptuitor. La fel ca și pentru practicarea proxenetismului sau traficului de persoane.

Dar ele nu au statut de persoane certate cu legea. Cine și cum stabilește statutul lor de victimă a unor abuzuri fie din partea unor membri ai comunității, fie din partea unor instituții ale statului?

În plan social, prestatorii și prestatoarele de servicii sexuale apar mai degrabă în grupurile vulnerabile, deși lucrul sexual nu este ca o vulnerabilitate separată. Uneori le putem găsi în grupul victimelor violenței în familie. Concubinajul sau viața în familie sunt sursa unor conflicte și atunci ele pot accesa un serviciu cu condiția că acestea să își facă publică apartenența la grupul prestatorilor de servicii sexuale.

Din punct de vedere social aceste activități nu se regăsesc în niciun document de politici, dar trebuie să menționez că este foarte dificil să identifici ce fel de intervenții pot fi realizate pentru acest grup. În cadrul unei cercetări noi am examinat mai multe aspecte legate de viața lucrătoarelor sexului și am identificat care este venitul mediu lunar al acestora. Jumătate dintre ele au menționat că ar câștiga mai mult de 20 de mii de lei în fiecare lună. În aceste condiții e foarte greu ca statul să poată oferi o alternativă acestor femei în situația când la pregătirea pe care o au – studii gimnaziale incomplete fără nicio specializare – nu pot miza pe un salariu mai mare trei-patru mii la angajare oficială.

Cu regret, în afară de poliției, alte autorități sunt mai puțin vizibile în activitățile cu acest grup. Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu are programe distincte orientate către acest grup pentru atragerea în câmpul muncii sau înregistrarea lor la Oficiul Forței de Muncă. Dar dincolo de existența unor activități la nivel de stat, acesta trebuie să fie și acceptat de către beneficiari.

La capitolul servicii sociale pentru lucrătoarele sexului, organizațiile neguvernamentale se bucură de o mare încredere din partea prestatorilor/prestatoarelor de servicii sexuale deoarece sunt mai tolerante, mai implicate social și mai puțin orientate pe sancționare și stigmatizare. Din păcate acestea au resurse limitate pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă acest grup.

De ce fel de ajutor au nevoie aceste persoane pornind de la necesitățile pe care le punctează în discuțiile cu lucrătorii sociali?

Am identificat din interviurile pe care le-am realizat pe teren că jumătate din respondente au fost victime ale violenței sexuale sau fizice. Pentru a evada dintr-un mediu toxic de-a acasă sau dintr-o comunitate singura alternativă care putea să le ofere o stabilitate financiară era prestarea serviciilor sexuale. Majoritatea lor sunt victime ale violenței din copilărie, din familii social vulnerabile care nu își pot permite închirierea unei locuinței, fără studii și cu anumite probleme de sănătate mintală din cauză că nimeni nu a lucrat cu ele pentru depășirea problemelor psihologice din copilărie.

Aceste persoane nu au făcut altceva decât să schimbe un mediu violent pe altul. Ele continuă să trăiască în continuare cu frică deoarece prestarea serviciilor sexuale este încălcare de lege, se tem să nu fie descoperite de poliție care le poate sancționa cu o amendă de câteva mii de lei. Și atunci visul lor de a avea o viață decentă se spulberă și ele vor trebui să-l reia de la capăt.

Al doilea aspect este lipsa siguranței în prestarea serviciilor sexuale. Sunt clienți foarte violenți și nimeni nu le sigură protecția în fața acestora. În caz de abuz fie că e fizic sau psihologic, lucrătoarele sexuale nu se pot adresa la poliție din frica de a fi luată la evidență și sancționată.

Mai este și teama de a se infecta și transmite HIV sau alte maladii cu transmitere sexuală. Ele nu sunt asigurate medical. Potrivit datelor organizației noastre, doar șapte la sută au poliță. Iar sănătatea nu este o prioritate a lor. Noi lucrăm cu cele mai vulnerabile grupuri de prestatoare de servicii sexuale. Femeile care lucrează în stradă nu au bani nici măcar pentru prezervative. Iar cele care deservesc în apartamente sunt nevoite să stea mai multe într-o locuință în care locuiesc și prestează servicii sexuale.

Există astăzi o solidaritate la nivel de grup pentru a-și apăra interesele și a promova anumite proiecte care să le asigure integritatea și protecția? Cât de organizate sunt prestatoarele de servicii sexuale în acest sens?

În Republica Moldova exisă un comitet al comunităților cheie afectate, dar cu regret lucrătoarele sexului nu sunt reprezentate în el. Acest grup este printre puținele care nu are deschidere la mobilizare comunitară. Toate eforturile noastre de a le face să se unească într-un grup comun pentru promovarea intereselor lor au scos la iveală că între ele este mai multă concurență decât solidaritate. Sunt reacții negative la orice idee de a interveni din partea unor persoane cu inițiativă din cadrul grupului. Acesta nu este unul stabil. Componența lui se schimbă mereu. Ele pot să fie prezente la muncă de la câteva săptămâni, la câțiva ani. Ele se căsătoresc, pleacă peste hotare unde sunt mai bine plătite.

Ca teme de interes comun ar avea mai multe subiecte de promovat, dar ele nu vor să-și divulge statutul, să meargă cu fața deschisă și să spună ce grup reprezintă. Aproape 60 la sută din persoanele chestionate în cadrul unui studiu au afirmat că ar fi pentru decriminalizarea și legalizarea activității lor pentru că asta le-ar aduce mai multă siguranță socială și pensie la bătrânețe. Ele sunt interesate de sesiuni de informare despre cum să raporteze cazurile de violență, dar lucrul acesta să fie anonim. Au menționat că mai au nevoie de asistență juridică gratuită pe diferite domenii, nu doar de prestarea serviciilor sexuale. Dar nu sunt gata să se mobilizeze și să își apere singure drepturile.

Cu toate acestea, prestatoarele de servicii sexuale sunt deschise pentru a lucra cu organizațiile neguvernamentale care prestează servicii de prevenire a unor boli sau când apare vreo problemă. Societatea trebuie să fie mai inventivă în accesarea acestui grup deoarece membrele lui refuză deseori dialogul atunci când au clienți și țin foarte mult la programul lor de muncă. Avem echipe mobile care lucrează ziua și noaptea cu cele din stradă, cu cele care lucrează în apartamente. Diversificăm serviciile pentru a păstra grupul și a-l menține negativ la HIV, pentru a nu contacta virusul și a-l transmite la alții.

Toate acestea relatate de dumneavoastră arată că ele sunt foarte sceptice la o relație directă cu autoritățile. Asta le va mai menține încă mult timp în zona gri a societății.

Este foarte dificil de a avea încredere în stat atunci când nu ai un elementar sprijin din partea acestuia. Organizațiile neguvernamentale nu pot concura cu serviciile oferite de stat, iar pregătirea lor și calificarea nu oferă prea multă plusvaloare unei activități în instituțiile care le-ar angaja. Am avut colaborări cu aceste femei, dar ele nu s-au reținut prea mult timp în organizație și au revenit la munca lor de bază pentru că aceasta era mai bine plătită. Unele fac eforturi și lasă pentru o perioadă de timp prestarea serviciilor sexuale din cauza unei căsătorii sau nașterea unui copil, dar majoritatea revin în stradă la scurt timp după divorț sau creșterea copiilor. Motivul de bază este lipsa banilor.

Dacă la un moment activitatea lor se va găsi în nomenclatorul profesiilor, ele ar putea lucra legal și fără să se ascundă. Deocamdată suntem foarte departe de acest fapt deoarece în societatea este promovată imaginea unei alte femei fără cusur și păcate.

Reiese că scoaterea acestor femei din statutul lor de acum este imposibilă...

... din cauză că statul nu poate oferi un suport atractiv pentru ele. Nu are așa bani. Iar unele chiar cred că aflarea lor în stradă este benefică societății pentru că ar contribui la fortificarea familiilor. Un soț satisfăcut de o angajată sexuală nu va cheltui pe o amantă care este mai scumpă, cred unele dintre ele.

Eu totuși cred că dacă multe dintre ele ar avea mai mulți bani pentru plata unei chirii și un trai decent, atunci ar renunța la prestarea serviciilor sexuale.

În situația când este greu să ajuți aceste persoane, singura soluție ar fi să nu se mai permită ca alte persoane să ajungă în această industrie. Ce face statul pentru asta?

Să fie clar că noi nu promovăm legalizarea ca pe o profesie acceptabilă. Totodată trebuie să înțelegem că dacă nu avem puterea de a extermina această activitate, atunci măcar să o controlăm eficient prin instrumente legale. O patenă îi va oferi posibilitatea unei prestatoare de servicii sexuale să își cumpere o poliță și să aibă transferuri pentru o viitoare pensie. Nu cred că toți copiii vor scrie la școală că vor să devină prostituate că aceasta este o profesie veche și nobilă. Noi trebuie să avem niște mecanisme ca acești copii să nu vadă prostituția ca pe o soluție pentru a ieși din violență. Statul trebuie să aibă alternative la nivel comunitar pentru aceste victime, mecanisme de suport financiar și psihologic, abilitarea familiilor vulnerabile, lucrul cu abuzatorii pentru ca să oferim victimelor o speranță pentru un trai decent și corect fără a presta servicii sexuale.

Ce modele ar exista pentru schimbarea cadrului legal pornind de la aceste realități despre care ați vorbit la nivel de societate?

Se propune ca în loc de mecanisme de sancționare să fie instituite niște scheme de referire la anumite centre care să ofere diferite servicii integrate sociale, psihologice, de abilitare. Asta ar fi dezincriminarea. Dacă vorbim de legalizare, atunci prestarea serviciilor sexuale devine o activitate care este plătită legal și din care se rețin impozite în formă de contract de muncă sau patentă.

Este dificil să iei un model dintr-o țară pentru a-l transpune la noi. Fiecare stat are o legislație aparte, un context istoric și social aparte. Nu putem aduce experiența Olandei sau Franței, Suediei sau Germaniei într-un stat post sovietic cu un nivel economic slab și o protecție socială precară precum este Republica Moldova.

Este capabilă astăzi țara pentru a identifica o soluție în acest sens?

Republica Moldova nu este pregătită categoric pentru acest pas, dar statutul de țară candidată la Uniunea Europeană ne permite să atragem finanțare pentru diferite mecanisme de implementare a unor oportunități. Astăzi trebuie făcută în primul rând dezincriminarea acestei activități la pachet cu alte grupuri vulnerabile din punct de vedere social.

Uniunea Europeană nu va recomanda niciodată formula de legalizare a serviciilor sexuale, dar această noțiune transpare din legislația europeană cu privire la munca în condiții sigure. Această idee este susținută și de șase din zece femei care practică astăzi prestarea se servicii sexuale. Ele sunt gata să plătească impozite la stat și să aibă siguranța socială.

Deocamdată gradul de stigmă, discriminare și condamnare a acestui grup de femei este foarte mare din cauza valorilor promovate la nivel național. Orice deviere de la noțiunea de familie sau femeie susținută de majoritate, va fi atacată și condamnată.

La nivel de societate este nevoie de o campanie de informare și sensibilizare. Oamenii trebuie să știe care sunt avantajele și dezavantajele acestui pas. Decriminalizarea și legalizarea nu înseamnă promovarea acestor servicii, dar atragerea lor în câmpul legal.

Notă: Acest articol a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.

Svetlana Ciobanu: Cunosc familii în care trei generații de femei și fete prestează servicii sexuale

Directorul Centrul Național de Transfuzie a Sângelui: Ne propunem diverse bonusuri pentru donatorii de sânge: abonamente la sălile de sport, la teatru, minute pe telefonul mobil sau mai mult internet

Victoria Cojocaru: „Multe femei se ascund. Se tem să vorbească despre tragediile lor, pentru că au fost și bătute, și violate”

Tag: Svetlana Doltu, AFI, lucrători sexuali

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.