Tratamentul apendicitei fără intervenție chirurgicală. Dezbatere și perspective

Sursa Foto: chingari.io

Cristina Ghermanschi

14 august, 2023, 14:37

Vizualizări: 4023

Majoritatea persoanelor diagnosticate cu apendicită care au fost tratate cu antibiotice în loc să le fie îndepărtat apendicele prezintă rezultate favorabile pe termen lung.

Această concluzie se bazează pe aproximativ două decenii de monitorizare a pacienților în Suedia, scrie Medicinenet.

Studiul a constatat că, printre cei care au primit inițial tratament cu antibiotice în loc de intervenție chirurgicală, mai puțin de jumătate dintre ei au dezvoltat ulterior un nou episod de apendicită sau au necesitat o intervenție chirurgicală legată de apendice în anii care au urmat.

Raportul a fost publicat online la 9 august în JAMA Surgery.

„Niciuna dintre opțiuni nu este „cea mai bună””, a subliniat autorul studiului, Simon Eaton, lector senior în chirurgie pediatrică și biochimie metabolică la Institutul de Sănătate Infantilă Great Ormond Street al University College din Londra, în Marea Britanie.

„Acum suntem în măsură să-i comunicăm mai eficient unei persoane cu apendicită că, dacă este tratată neoperator, mai mult de jumătate dintre ele nu vor avea niciodată nevoie de o operație”.

Eaton a mai remarcat că înainte de secolul al XX-lea, apendicita, o afecțiune care implica inflamație dureroasă și umflătură a apendicelui - un mic organ în formă de pungă, lung de 2 până la 4 inci, atașat de intestin, ducea efectiv la decesul multor pacienți.

„Progresele chirurgicale de atunci au făcut posibilă îndepărtarea apendicelui în condiții de siguranță”, a spus Eaton, care a precizat că standardul de îngrijire este acum „chirurgia minim invazivă prin gaura cheii” (laparoscopie), pe care a caracterizat-o ca fiind „foarte sigură”.

Cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat în epoca de dinaintea antibioticelor, a subliniat Eaton, adăugând că „deoarece acum înțelegem mai multe despre bacteriile din intestin, inclusiv despre apendice, ar putea exista avantaje pe termen lung în ceea ce privește păstrarea apendicelui”.

Și, în același timp, „unii oameni sunt îngroziți de ideea de a fi operați, așa că ar prefera să încerce mai întâi tratamente alternative”, a adăugat el.

În legătură cu utilizarea antibioticelor, Eaton a descris cum acestea au fost introduse inițial în arsenalul terapeutic în anii 1990. Cu toate acestea, de atunci, studiile de monitorizare care au implicat pacienți tratați exclusiv cu antibiotice s-au concentrat în mare parte pe rezultatele pe termen scurt, cu perioade de doar cinci ani sau chiar mai puțin.

Pentru a obține o perspectivă asupra rezultatelor pacienților pe o perioadă de urmărire mult mai lungă, Eaton și colegii săi s-au concentrat asupra unui grup de aproape 300 de pacienți suedezi cu apendicită.

Între 1992 și 1996, toți pacienții - marea majoritate bărbați - fie au fost supuși unei intervenții chirurgicale, fie au fost tratați în schimb cu antibiotice.

Niciunul dintre pacienți nu a ales un tratament în detrimentul celuilalt. Deciziile de tratament au fost luate la momentul respectiv în mod aleatoriu, aproximativ jumătate dintre pacienți fiind supuși unei intervenții chirurgicale, iar jumătate primind doar tratament cu antibiotice.

Au fost disponibile date de urmărire pentru aproximativ 260 de pacienți, dintre care unii au fost urmăriți timp de până la 26 de ani după tratamentul inițial.

De asemenea, cercetătorii au observat că 15% dintre cei care inițial fuseseră tratați doar cu antibiotice au ajuns să fie supuși unei apendicectomii în timp ce erau încă spitalizați. În plus, aproape 30% din grupul celor tratați doar cu antibiotice au ajuns să fie supuși unei operații de apendicită la un moment dat.

Dar, pe de altă parte, acest lucru a însemnat că, în general, aproximativ 6 din 10 dintre acei pacienți care au fost tratați doar cu antibiotice în anii 1990 nu s-au mai confruntat niciodată cu necesitatea unei apendicectomii de atunci. De asemenea, cei din grupul cu antibiotice nu păreau să se confrunte cu un risc mai mare de boală inflamatorie intestinală, în comparație cu cei din grupul cu operație.

„Am fost liniștiți de faptul că doar un număr redus de pacienți au necesitat îndepărtarea apendicelui în primul an și că nu există dovezi privind alte daune”, a spus Eaton. Concluzia sa: „Credem că acum există două opțiuni de tratament pentru apendicită”.

„Având în vedere aceste informații, unii oameni ar putea alege să se opereze de teama că există o șansă ca durerea teribilă a apendicitei să revină. Pe de altă parte, alții ar putea fi atât de speriați de cuțit încât sunt fericiți să profite de oportunitatea de a nu fi operați. La urma urmei, poate că dacă antibioticele ar fi fost descoperite înainte ca tratamentul chirurgical pentru apendicită să fie sigur, atunci poate că tratamentul neoperator ar fi fost cel implicit”, a concluzionat Eaton.

Dr. Paulina Salminen este profesor de chirurgie la Universitatea din Turku, Finlanda. Deși nu a fost implicată în acest studiu, Salminen a efectuat ea însăși cercetări aprofundate în acest domeniu. Ea a subliniat importanța recunoașterii unei mari distincții între cazurile de apendicită care sunt ușoare și cele care sunt „complicate”.

Cel mai recent studiu, a precizat ea, a analizat cazurile ușoare, adică majoritatea pacienților cu apendicită care „ar putea să nu necesite intervenție chirurgicală, ci doar o rezolvare spontană, evitând intervenții chirurgicale inutile și, de asemenea, ducând la economii majore în ceea ce privește costurile asistenței medicale și resursele spitalicești”.

Cu această avertizare importantă, Salminen și-a exprimat puțină surprindere față de rezultatele în mare parte pozitive în urma tratamentului exclusiv cu antibiotice.

„Mesajul principal aici este că aceste rezultate pe termen lung confirmă și mai mult aceste dovezi solide existente că intervenția chirurgicală nu este necesară pentru toți pacienții cu apendicită acută necomplicată, iar tratamentul cu antibiotice este fezabil și sigur și pe termen lung.”

Acest gând a fost susținut de Dr. Salomone Di Saverio, chirurg consultant la Cambridge Colorectal Unit din cadrul Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust's Hospital Addenbrooke's Hospital, din Cambridge, Marea Britanie.

„Nu sunt surprins, constatarea unei rate de succes ridicate în rândul pacienților nechirurgicale poate fi deosebit de valoroasă pentru pacienții mai în vârstă, mulți dintre aceștia având comorbidități semnificative și putând fi supuși unui risc ridicat de anestezie generală și intervenție chirurgicală, chiar și pentru o apendicectomie”, a spus Di Saverio.

„Să ne imaginăm un pacient în vârstă cu BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), insuficiență cardiacă și sub anticoagulante (medicamente împotriva coagulării). Medicii ar putea alerge sî abordeze acest tip de pacient în mod diferit față de un bărbat tânăr și sănătos, care ar putea face față mai ușor și mai sigur „unei laproscopii rapide și care poate reveni la muncă și la activitățile fizice în câteva zile”, a explicat el.

Pe de altă parte, Dr. Philip Barie, profesor emerit de chirurgie și de sănătate publică în medicină la Weill Cornell Medicine din New York, a oferit o evaluare mult mai puțin roz, sugerând că „este mult mai puțin aici decât se vede”.

În primul rând, Barie a remarcat că grupul de pacienți acoperit de analiză este „minuscule”.

Iar Barie, care este, de asemenea, directorul executiv al Fundației pentru Educație și Cercetare a Societății pentru Infecții Chirurgicale, a mai sugerat că pacienții tratați nechirurgical „sunt mult mai susceptibili de a avea nevoie de o altă evaluare urgentă a durerii abdominale acute mai târziu în viață. Grija nu dispare, cel puțin în primii cinci ani, decât dacă apendicele dispare, prin îndepărtarea chirurgicală".

„Intervenția chirurgicală rămâne tratamentul de elecție pentru apendicită", a spus Barie. „Este curativă, prezintă un risc scăzut de complicații și este eficientă din punct de vedere al costurilor. Unii pacienți aleg să nu fie supuși unei intervenții chirurgicale după un consimțământ informat. Aceștia au un risc de aproximativ 40% de a avea nevoie de o intervenție chirurgicală mai târziu și un risc mai mare de evaluări suplimentare pentru dureri abdominale acute mai târziu în viață.”

O nouă schemă de tratament reduce cu 40 % decesele cauzate de cancerul de col uterin

O femeie risca să moară după ce a încercat să trateze cancerul cu sucuri. „Leacul” îl găsise pe internet

Virusul HIV poate fi eliminat din celule, spun oamenii de știință

Tag: apendicită tratament nonchirurgical

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.