Victor Șchiopu, președintele ASR de la USMF: „ Înainte credeam că medicii sunt tratați ca niște regi. De când lucrez însă observ că, de fapt, sunt văzuți ca niște persoane de care toți se folosesc”
redactor
29 aprilie, 2014, 14:23
Vizualizări: 3998
Victor Șchiopu a devenit, de curând, președintele Asociației Studenților și Rezidenților de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. În același timp, este și rezident în anul I la chirurgie. Deși, până nu demult a fost și el în pielea rezidenților fără salariu, spune că medicii- rezidenți trebuie să aibă răbdare, pentru că problema salarizării lor va fi soluționată cu timpul. Banii însă nu sunt singura problemă cu care se confruntă viitorii medici.
Autor: Sorina Bujarov
Victor Șchiopu a devenit, de curând, președintele Asociației Studenților și Rezidenților de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. În același timp, este și rezident în anul I la chirurgie. Deși, până nu demult a fost și el în pielea rezidenților fără salariu, spune că medicii- rezidenți trebuie să aibă răbdare, pentru că problema salarizării lor va fi soluționată cu timpul. Banii însă nu sunt singura problemă cu care se confruntă viitorii medici. Neîncrederea în tinerii specialiști, atât din partea lucrătorilor medicali cât și a pacienților, se numără printre primele impedimente ale medicilor în devenire. Cum încearcă rezidenții să depășească toate aceste probleme aflați în continuare din interviu.
De ce a fost nevoie să creați o asociație a studenților și rezidenților de la medicină?
Odată ce cursul Moldovei a fost declarat cel de integrare europeană, s-a impus oarecum și această nevoie de creare a unei structuri de autoguvernare studențească. Primele încercări au fost încă prin anii 2000. Ulterior, atât de mult ne-am implicat că, deja, am devenit parte componentă a Universității, un fel de substructură a acesteia. Suntem aproape 140 de activiști în asociație. Deja noi constituim structura de autoguvernare studențeasă. Avem reprezentanți în senatul universității, ei reprezintă cam 15%, precum și reprezentanți în toate structurile de decizie ale instituției. Nu mai are nicio universitate așa o structură de autoguvernare studențească, care să se afirme atât de bine și atât de impunător. Scopul acestei asociații este de a apăra și promova interesele studenților. Unii nu înțeleg ce facem noi, dar de fapt, noi promovăm și apărăm interesele pe cale legală. Pentru că, dacă vrei să obții ceva, trebuie să știi atât legile, cât și drepturile și obligațiile tale. La noi, din păcate, obligațiile și drepturile studenților se încurcă. Majoritatea nu știu care sunt manevrele juridice pe care trebuie să treci ca să obții ceva.
Dacă promovați și apărați interesele studenților, atunci probabil cunoști cel mai bine, care sunt și cele mai principale probleme ale acestora?
Cea mai mare problemă a studenților și rezidenților este timpul îndelungat de studii și lipsa de timp pentru activități extra-curriculare. O altă problemă este venitul pentru întreținere. Practic, facem șase ani de licență și deja studiile de rezidențiat. Terminăm studiile la 30 de ani, când majoritatea dintre noi au deja copii. Puțini ajung să finalizeze rezidențiatul și să nu aibă familie. În aceste condiții, avem un venit mizer de întreținere. În acest moment, pentru majoritatea rezidenților sursa de venit principală o constituie banii de acasă. Bursa e mizeră, de 750 de lei și nu toți o au. Și în alte țări se studiază la fel de mult, însă ei au și cel puțin o sursă de întreținere bună.
Și cum încearcă Asociația să rezolve problema veniturilor studenților și rezidenților?
Prin proiecte. Implicăm studenții activi în proiecte, care uneori se achită. Uneori însă e voluntariat. Depinde de proiect și de finanțarea proiectului. Spre exemplu, a fost, nu demult, un proiect „Să oprim tuberculoza cu eforturi comune”, finanțat de Centrul PAS și de alte structuri internaționale. În cadrul acestuia, studenții trebuiau să meargă și să citească lecții despre tuberculoză, metodele de combatere și metode de tratament. Fiecare lecție se achita cu 80- 90 de lei. Așa venit nici profesorii în școli nu au, aceștia având un venit de 30- 40 de lei pe lecție.
Aveți și alte soluții în afară de proiectele de scurtă durată? Pentru cei care nu ajung să fie implicați în asemenea proiecte ce faceți?
Odată la trei sau șase luni ne vedem cu administrația universității pentru a discuta despre probleme noastre. Ei încearcă să ne susțină, chiar și prin proiectul de salarizare a rezidenților. Acesta este un proiect înaintat de Universitatea de Medicină, nu este un proiect al Ministerului Sănătății. Universitatea a studiat cadrul legal și mecanismele de salarizare a rezidenților în mai multe țări europene, cu preponderență în țările baltice. A fost tradus acest cadru legal, adaptat țării noastre și oferit celor de la minister. Nu știu de ce aceștia tărăgănează atât. A fost un lucru enorm din partea universității, însă puțini știu despre acest lucru și toți bat în universitate și Ministerul Sănătății. Dar nu acolo ar trebui să se bată. Documentul ăsta practic a fost adus și pus pe tavă. Nu ar trebui să speculăm, dar ar trebui să vedem atât părțile negative, dar și cele pozitive. Până acum au finisat universitatea o mulțime de doctori care trăiau cu un salariu mizer de 900 de lei, fiind tătici și mămici care au rezistat. Trebuie să înțelegem că odată ce în unele instituții rezidenții au fost angajați, ulterior vor fi obligați și ceilalți, însă este nevoie de o perioadă de timp. Trebuie să avem răbdare. Din momentul în care noi o să instigăm și o să chemăm la revolte, pur și simplu administrațiile spitalelor o să ne întoarcă spatele și nu au să colaboreze cu noi.
Dar unele spitale din start spun că nu vor plăti salarii medicilor rezidenți, pentru că nu au de unde și nici cadrul legal nu le-ar permite acest lucru…
Cu timpul o vor face, pentru că nu au încotro. Plus la aceasta, ne dăm bine seama că este un an electoral și odată ce au fost făcute promisiuni și nu vor fi onorate, tot ei o să aibă de pierdut. Părerea mea este că nu trebuia să se spună despre acest lucru. Trebuia să se afle despre acest proiect în momentul când totul era pus la punct și toate instituțiile erau să fie pregătite pentru a salariza rezidenții. Deja unii directori de spitale au găsit surse financiare pentru salarizarea rezidenților, dar acolo și rezidenți sunt puțini. În alte instituții însă numărul rezidenților este foarte mare - 200 sau 270 de rezidenți. E clar că aceste instituții nu au nevoie de atâția rezidenți, dar acolo sunt bazele clinice ale universității. De aceea, trebuie să înțelegem că au nevoie de timp pentru a găsi bani. Nu trebuie să mergem la lupte cu dânșii, pentru că tot noi o să avem de pierdut. Tot noi ne întoarcem în spitale și lucrăm zi de zi cu cei din spitale. Din momentul în care s-a pus în discuție angajarea rezidenților, în spitale aceștia au început să fie monitorizați mult mai strict. Pe bună dreptate, pentru că odată ce ești angajat trebuie să fii și mai responsabil. Deja s-a terminat cu stilul de viață libertin. Noi ne-am ales aceasta.
Așa se poartă rezidenții în instituțiile medicale, mai libertin?
Da. Trebuie să recunoaștem că unii rezidenți încă nu știu unde au venit și cum trebuie să lucreze.
Spuneai mai devreme că problema salarizării rezidenților s-ar rezolva de la sine, doar că rezidenții trebuie să aibă mai multă răbdare. Dar vedem că lucrurile se mișcă doar dacă se insistă, se strigă, se iese în stradă …
Dacă cu două săptămâni în urmă erau angajați 20% dintre rezidenți, astăzi sunt în jur de 40%. Nu demult cei de la urgență au fost angajați, unde sunt peste 100 de rezidenți. Eu personal sunt angajat de la începututl lunii. Am înțeles că cei de la medicina de familie încearcă să repartizeze rezidenții prin diferite spitale să lucreze chiar în calitate de medici. Lucrurile merg, nu stau pe loc. Tot timpul o să fie nemulțumiți, dar lucrurile merg și aceasta este îmbucurător pentru noi.
Ești de câteva săptămâni angajat și vei primi în curând salariu. Cum te descurci acum, fără el, doar cu bursă?
Pe timpul studenției făceam muncă la negru, adică descărcam mașini, nu munceam în domeniul medicinei. Vara munceam peste hotare și îmi făceam un buget de cu vară ca în timpul anului să am de cheltuială. Am muncit, dar m-am străduit să nu absentez de la ore teoretice și nici de la cele practice. Munca la negru și banii adunați vara, când munceam în străinătate, erau sursa mea de întreținere. Chiar anul trecut an fost peste hotare și am câștigat bani încât am reușit să-mi fac și nunta. Am fost la Moscova.
Și ce anume ai lucrat?
În construcții, așa cum fac mii de moldoveni.
Bun, dar nu toți au posibilitatea să meargă în timpul vacanței de vară peste hotare să câștige bani. Care sunt alternativele la care apelează rezidenții și studenții atunci când bursa le ajunge doar pentru câteva zile din lună?
Mulți reușesc să se angajeze în instituțiile medicale, dar salariul este foarte mic. Unii se angajează în centre de plasament pentru copii, alții în centre de recuperare pentru bătrâni, dar salariul lunar este de până la 1000 de lei. Pe alții încă îi întrețin părinții. Alți studenți pleacă peste hotare prin programele work and travel și reușesc să câștige câte ceva, dar aceasta le afectează reușita universitară, pentru că absentează mult, mai ales de la orele practice. Pe de o parte este și bine că pleacă prin străinătate, pentru că însușesc foarte bine limba engleză. E bine, pentru că odată ce cunosc engleza, pe viitor vor putea participa la conferințe și congrese internaționale sau schimb de experiență. Cred însă că trebuie elaborate programe speciale, mă refer la programele work and travel, pentru studenții de la medicină pentru că într-adevăr aceștia au nevoie să meargă peste hotare să vadă cum se lucrează acolo. La noi medicina e încă din secolul XX, dar trebuie să ajungem din urmă țările dezvoltate.
Tu personal, te vezi doctor în Moldova sau peste hotare?
Acum încă mai am speranța ca la noi în țară lucrurile se vor schimba și voi rămâne să muncesc acasă. Vreau să muncesc aici. Nu vreau să plec în străinătate, pentru că am fost în Franța o lună de zile, am studiat chirurgia hepatică și nu am rămas impresionat. Nu mi-a plăcut atitudinea inter-umană. Eu sunt un om mai sentimental și un pic mai prietenos. Mie îmi place ca relațiile de prietenie să nu fie doar de colegialitate și de lucru, dar să fie mai apropiate. La ei este o concurență mecanică, datorită căreia se pierde umanitatea din doctori.
Ești conștient de condițiile în care muncesc doctorii din Moldova? Cât timp crezi că ai rezista?
Nu pot spune, până când nu voi ajunge să muncesc. Acum încă rezist și sper că situația se va schimba spre bine. Însă sunt sigur că aș putea face față, ca și majoritatea colegilor mei.
Ai fi disponibil să iei „mulțumiri” de la pacienți?
Din ceea ce se vehiculează, mita este plata până la acordarea unui serviciu, iar mulțumirea este după acordarea acestuia. Eu nu aș fi dispus să iau mită. Mama mea tot timpul îmi spunea să nu bag mâna în buzunarul pacientului și eu sunt de părere că un medic niciodată nu trebuie să facă acest lucru. Nu trebuie să ceară și nici să motiveze pacientul ca sa-i ofere bani. La ce naiba mai învățăm atâta, ca să ne coborâm la un așa nivel? Eu nu aș condiționa în niciun fel actul medical, ca să primesc bani de la pacient.
Dar atunci când pacientul insistă să „mulțumească” doctorul?
Dacă vrea pacientul și dacă este cu inima deschisă, atunci da. Însă în momentul când tu impui pacientul și creezi condiții ca să vândă ceva de acasă sau să ia de la gura copiilor ca să plătească medicul, acesta deja este un păcat. Trebuie să trăim cu ceea ce avem. Sunt diferite soluții. Mulți doctori de la noi aplică la diferite programe și pleacă peste hotare la muncă. Vin acasă și deja muncesc doar din plăcere, cu un salariu de 3.000 de lei, categorie superioară, pentru că în străinătate au reușit să adune bani. Chiar mă uimesc de unii că au avut curajul să meargă peste hotare, să câștige bani supunându-se riscurilor, pentru că majoritatea pleacă în Africa și alte țări unde riscurile de îmbolnăvire este foarte mare. Trebuie să recunoaștem însă că sunt și medici cu gândire veche, care cred că „horoșogo vracea narod doljen cormiti, a plohih nam ne nado”. Asta e o prostie foarte mare.
În calitate de viitor chirurg, ce salariu ți-ai dori? Câți bani crezi că ți-ar ajunge pentru o viață decentă?
Cât mi-ar ajunge pentru o casă și să pot întreține familia. De asemenea, să pot să le dau studiile cuvenite copiilor mei și să pot să-i dau la activități extracuriculare, pentru că eu singur am învățat așa. Părinții mei, mama profesoară și tata mașinist, au pus accent pe studiile noastre, dar nu pe construcția unei case luxoase. Ei niciodată nu au investit în garduri înalte și mobilă scumpă, doar minimul necesar ca să poți trăi. Tot timpul au investit în noi. Vreau ca și eu să pot oferi același lucru copiilor mei. Dacă ar fi să echivalez în bani, nu știu dacă 10 mii de lei ar fi suficient. Plus că chirurgia este o profesie foarte grea, pe care nu oricine o poate practica. De exemplu ești în gardă, se întâmplă ceva și tu în mijlocul nopții, timp de câteva ore, trebuie să faci o intervenție chirurgicală destul de complicată. Asta te consumă foarte mult. La urgență sunt chirurgi care încă nu au ieșit la pensie și deja au suferit câteva infarcturi, dar ei continuă să lucreze. Nu cred că acest lucru poate fi recompensat în vreun fel. Măcar să se ofere minimul necesar, să îți poți întreține familia și să poți merge la odihnă, după atâta muncă.
Din punctul tău de vedere, de ce medicii tineri evită să meargă să muncească în spitalele raionale?
Pentru că acolo nu este o infrastructură bună și nu sunt condițiile necesare pentru a practica medicina, așa cum ai învățat-o. Eu, spre exemplu, nu aș vrea să mă mut cu familia într-o localitate unde nu aș avea posibilitatea să ies la un teatru, ceea ce practic cu soția, sau să nu fie o școală bună pentru copii mei. Aș vrea să muncesc undeva unde aș avea strictul necesar de consumabile pentru activitatea mea profesională. Să nu fiu nevoit să fac ceea ce fac acum doctorii- cumpără consumabile din banii proprii și ulterior pacienții sunt nevoiți să achite consumabilile. În plus, eu fiind dintr-o localitate, nu aș vrea să mă mut cu traiul și să muncesc în altă localitate.
Multe administrații publice locale încearcă să atragă tinerii specialiști prin diferite metode - oferă apartamente, case sau bani. Tu ai fi dispus să mergi la muncă în raion, dacă ți s-ar oferi o casă?
Dacă ar exista condițiile pe care le-am enumerat, nu cred că ar fi o problemă, deoarece nu este nevoie doar de casă ca să poți trăi și practica medicina așa cum dorești.
Multă lume, chiar și unii asistenți medicali nu au încredere în tinerii specialiști, adică în medicii care abia au terminat universitatea. Ce faci tu pentru a combate acest stereotip și pentru a te impune în domeniul chirurgiei?
Pot spune că mulți specialiști tineri sunt mai competenți decât cei care practică medicina de ani de zile. Medicina pe care o cunosc ei e veche, ca să spun așa, noi însă suntem la curent cu informații mai actuale. Ei s-au putut forma ca specialiști în condiții mai grele, dar noi nu? Este o aberație. Au greșit și ei vom greși și noi. Există acest risc ca să greșim, dar trebuie să dispară sistemul acesta paternalist - fă doar ce-ți spun, du-te de acolo, fă numai asta. În Franța toate operațiile erau făcute de medicii rezidenți. Profesorul sau coordonatorul intervenea doar în cazuri de urgență. Și aceasta într-o țară unde sistemul medical este mult mai dezvoltat decât la noi. Nimeni nu face tragedie din faptul că rezidentul a comis o greșeală, care, până la urmă, este reparabilă. Dacă nu ni se oferă șansa, nu avem cum să învățăm.
În Franța, rezidenții mai mari îi învățau pe cei mai mici, astfel ei la sfârșit de an știau cum se face operațiile pe care le-au studiat teoretic. Cred că este greșit că medicii noștri nu permit rezidenților să efectueze unele proceduri sau intervenții chirurgicale, deoarece noi terminăm rezidențiatul când deja avem 30 de ani, perioadă când suntem cei mai activi și dornici de lucru. În aceste condiții, când ar trebui noi să ne formăm ca specialist, dacă la 30 de ani nu ni se permite să facem operații?
Puțini, dar și la noi sunt specialiști care permit rezidentului să efectueze unele operațiii. Din momentul în care câștigi încrederea specialistului, asistându-l la mai multe operații, el te învață și te ajută să te afirmi ca specialist. Deja dacă au încredere, ei îți dau singuri să faci operații, fără să te rogi. O problemă însă este venitul. Medicul trebuie să facă un număr de intervenții pentru a primi un salariu cât de cât normal, așa că el nu o să dea pâinea lui rezidentului, pentru că și el are familie.
Ți-e frică de greșeli medicale?
Nu se tem doar cei care nu știu că există acest risc. Din momentul în care ești un specialist bun, știi că dacă nu faci o intervenție bine pot apărea consecințe grave. Cei care nu cunosc foarte bine medicina poate că nu știu că în orice moment poți greși. Fiecare suntem pasibili de a face erori, însă această frică trebuie să fie una controlată. Unele greșeli nu pot fi prevenite, de aceea medicii trebuie să se formeze în continuu. Dacă știi că există acest risc, devii mai protejat într-un fel, pentru că deja ești mai precaut și știi cum poți să le eviți.
Crezi că un medic trebuie pedepsit, dacă a comis o greșeală medicală?
Da, din momentul în care greșelile comise devin o rutină, dar nu atunci când ai salvat sute de vieți și s-a întâmplat o dată să comiți o greșeală simplă. Nu poți să previi toate lucrurile, reacția fiecărui organism este individuală. Însă în cazul în care greșelile se repetă, cred că medicul trebuie singur să se retragă și să conștientizeze că are nevoie de perfecționare. Trebuie să realizezi că lucrezi cu vieți omenești.
Cum vedeai medicina din Moldova înainte de universitate și cum o vezi acum? La fel și imaginea de medic?
Eu vroiam să devin medic încă din vremea liceului, aveam așa o melancolie a halatului alb. Vedeam medicina ca o profesie mai elegantă, nobilă. Eu căutam o profesie mai de sânge regal, ca să spun așa, pe care nu toți să o poată practica. Acum, că am ajuns să fiu în acest domeniu, cred că oamenii aceștia prea mult se consumă pentru o nimica toată. Cei din jur chiar își bat joc de acești specialiști. Vin niște bogătani și spun că sunt gata să plătească oricât, doar să-i facă unele investigații sau proceduri medicale, deși medicul nu vede necesar să le facă nici investigațiile și nici procedurile. Știți, vin și parcă îți mai aruncă câte un os. Te i-au drept o cârpă. „ Înainte credeam că medicii sunt tratați ca niște regi. De când lucrez în acest domeniu însă, observ că, de fapt, ei sunt văzuți ca niște persoane de care toți se folosesc.
Victor, îți mulțumesc pentru acest interviu!
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
26 aprilie, 2018, 13:53
26 aprilie, 2016, 10:27
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Tânăr medic la țară: „Trebuie să fac focul, să tai lemne, tr ...
22 noiembrie, 2023, 15:49
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,41 %