Gheorghe Ghidirim, chirurg și fost ministru al Sănătății: „Avem o epidemie pe drumuri așa cum pe vremuri erau ciuma și holera“
redactor
16 iunie, 2014, 09:48
Vizualizări: 6772
Fost Membru al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, dar și ministru al Sănătății, chirurgul Gheorghe Ghidirim ne-a povestit despre începuturile sistemului de sănătate, despre provocările creării unui minister în anii ‘90, dar și despre problemele din zilele noastre. Operează și astăzi, la 75 de ani, dar spune că a reușit să-și pregătească și câțiva ucenici, care mânuiesc bisturiul cu aceeași măiestrie.
Autor: Virginia Dumitraș
Fost membru al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, dar și ministru al Sănătății, chirurgul Gheorghe Ghidirim ne-a povestit despre începuturile sistemului de sănătate, despre provocările creării unui minister în anii ‘90, dar și despre problemele din zilele noastre. Operează și astăzi, la 75 de ani, dar spune că a reușit să-și pregătească și câțiva ucenici, care mânuiesc bisturiul cu aceeași măiestrie.
Ați fost ministru al sănătății în 1990-1994 practic, ați pus bazele medicinii în noul stat format - Republica Moldova. Cât de bun credeți că este sistemul acum?
Nu pot spune că eu am pus bazele, înainte mea au fost medici cu merite mari. Este vorba despre Nicolae Testemițanu, pentru că pe vremea lui a început repartizarea pe specialități a domeniilor din medicină. De exemplu, așa-numitele specialități chirurgicale includ: ginecologia, urologia, traumatologia, ORL, oftalmologia. Înainte, în Spitalul Republican, unde mi-am început eu cariera de medic, în secția de chirurgie erau spitalizate și bolnavele cu afecțiuni ginecologice sau traumatologice, etc. Nicolae Testemițanu a creat specialități, care fiind separate, s-au dezvoltat mai bine. Pentru că nu poate un om să le cunoască pe toate.
Aveți cu ce vă mândri astăzi?
Astăzi ne mândrim cu specialiști cu renume. Acum, în traumatologie suntem la nivel european. Se fac toate procedurile și operațiile, care se fac în Europa. Bunăoară, operația plastide de șold – o operație foarte complicată. Înainte nici nu se putea vorbi despre asta, acum în locul unui os alterat, pacienții pot primi o proteză și se pot mișca. Pe vremuri, astfel de operații erau foarte complicate pentru Moldova. Astăzi, datorită ideii lui Nicolae Testemițanu, cetățenii Republicii Moldova nu trebuie sa plece undeva peste hotare, ci se pot trata în Republica Moldova.
Dar sistemul de sănătate s-a dezvoltat așa cum v-ați imaginat, cum v-ați dorit?
Nu mi-a fost deloc ușor, mai ales că am început în cele mai grele vremuri, când a început Renașterea Națională. Pe atunci nici nu prea aveam experiență și aveam în primul rând greutăți financiare.
În anii 1990 economia era la pământ, dar am făcut față. Despre nivelul medicinii de atunci, tot timpul spun două lucruri. În primul rând, nivelul care a fost demonstrat de medicii noștri în războiul din Transnistria. Ori, noi pe atunci nu aveam nici armată națională, nici medicină militară. Erau 2-3 medici, dar ceilalți erau medici civili și iată ei au făcut față și au salvat mii, zeci de mii de răniți. Al doilea moment este cel din 1989, când în luna mai, a avut loc un accident, în urma căruia a fost rănit genialul poet Dumitru Matcovschi. Ulterior, el a fost internat la Spitalul numărul 1, fiindcă era cea mai apropiată instituție. Atunci au fost implicați și specialiști din alte țări, dar tratamentul îl făceau specialiștii noștri. Nimeni, la început, nu credea că el va supraviețui. Au fost profesori din Iași, București, mai mult, fiind deputați ai poporului, discutam cu Ambasadele ca să aducem specialiști buni. A fost trimis un mare specialist neurochirurg din SUA, care ne-a spus că la ei așa pacienți nu ies din situație. El era în comă profundă, pierduse o mare parte a creierului, dar nu am încetat tratamentul și am văzut că se poate de salvat și l-am salvat. Nimeni nu credea că el se va întoarce în literatură după acel accident. Acesta a fost un miracol și de fapt atestarea la nivel internațional a medicinii din Moldova. Eu și înainte și acum spun fără nicio remușcare că în ceea ce privește cadrele medicale, noi suntem la nivel european.
Și acum care este situația, ce ne lipsește?
Ne lipsește aparatajul, utilajul necesar, finanțele necesare. Pe când eram ministru am încheiat un parteneriat cu SUA, cu statul Minnesota. Condițiile erau că din Moldova, un grup de specialiști era trimis în SUA. Totul era gratuit, pentru că ei înțelegeau în ce situație este Moldova. Când veneau americanii, noi doar îi cazam și le asiguram sejurul. Datorită acestui parteneriat mulți medici au cunoscut cea mai dezvoltată medicină. Medicii din SUA erau uimiți de ceea ce făceau medicii noștri neavând practic nimic. Un profesor a fost întrebat cum vede sistemul de medicină din Moldova și a spus că medicii moldoveni dacă vin în SUA pot începe să lucreze de mâine, americanii dacă vin aici nu pot lucra în așa condiții. Acum nu este ceea ce era prin anii 90, dar lucrurile nu sunt perfecte.
Credeți că actualul sistem pregătește specialiști buni sau totuși cei mai buni medici sunt cei trecuți prin școlile sovietice?
Da, absolvenții Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu“ trec prin orice concurs, indiferent că e Canada, SUA, Germania, pentru că au o pregătire foarte bună. Pleacă cei mai buni. Pe de-o pare ne pare rău, dar dacă ne gândim la condițiile care sunt aici care nu-i prea aranjează… Oamenii tind spre mai bine, pentru că își doresc să progreseze.
În 2004 am fost martorii unui exod masiv de medici. Acesta continuă, ce-i drept într-un număr mai mic. În ritmul acesta în cât timp credeți că deficitul de cadre medicale va începe să cauzeze probleme în sistemul de sănătate?
Da, este corect. Fără îndoială că aceasta deja se răsfrânge asupra sănătății. Sunt, din păcate, comunități unde nu ajung medici, nu este nici măcar un medic de familie. Pleacă cei mai buni. Dar este un lucru pozitiv – aceasta este cartea de vizită a Republicii Moldova. Deja peste tot în lume se știe că în Moldova se face carte și nu doar în medicină.
Cum anume ne afectează?
Avem nevoie de dezvoltarea primei verigi a medicinii, a medicilor de familie, care stau față în față cu pacienții pentru că de capacitățile lor depinde foarte mult unde-l vor trimite pe bolnav, pentru că de recomandarea specialiștilor din prima verigă depinde stadiul bolii. Este vorba de trierea bolnavilor. Avem aceeași oncologie, unde bolnavii ajung de regulă în stadiul 3-4. Dacă ar veni în stadiul 1, el s-ar trata și ar trăi zeci de ani.
Aceasta înseamnă că nu avem specialiști suficienți sau că oamenii nu se adresează la medic, în speranța că durerile vor trece, iar uneori nici nu știu ce boală au?
Din păcate și una și alta. Cel mai rău este că nivelul de cultură, inclusiv de cultură sanitară este foarte scăzut. Sunt însă și cazuri în care medicul dă pe alături și îl poartă de la un medic la altul până este târziu. Aici trebuie să lucrăm pe toate tărâmurile și vom obține succes.
Din ce cauză specialiștii fug de mediul rural, mai ales cei mai tineri?
Prin anii 90 medicii lucrau mai mult din patriotism, pentru că ei știau că trebuie să-și facă datoria. Pe atunci era foarte bun principiul - fiecare medic trebuie să lucreze primii trei ani la sat, pentru că la noi predomină populația rurală, și după aceea să crească mai departe. Acum nu mai este așa ceva. Este vorba de pragmatism. Binele îi atrage pe toți, deoarece condițiile de la oraș nu le poți compara cu cele de la țară.Majoritatea se trag spre orașe spre clinici.
Ce ați schimba acum?
Acum nu sunt la conducere, de aceea lucrez și schimb ce pot în chirurgie.
Când credeți că am putea ajunge la nivelul sistemelor de sănătate din Vest cu aparataj, spitale moderne etc?
Sunt un om optimist și cred neclintit că vom fi ca europenii. Vom ajunge la același nivel. Uitați-vă ce se face în țările Baltice, noi am pornit odată, dar acum acolo situația este alta. Deja se fac multe în medicină. Bunăoară, Spitalul Republican a fost dotat cu tot ce este mai modern. Așteptăm și noi Institutul de Medicină de Urgență că vom primi aparataj nou.
Când și ce ar trebui să primiți?
De exemplu avem nevoie de aparate de laparoscopie, pentru că avem unul singur. Japonezii ne-au promis trei aparate și în acest caz un aparat îl vom pune la urgențe. De pildă, vine bolnavul noaptea din cauză că i s-a spart stomacul. Dacă am avea aparat nou nu l-am mai tăia, ci cu aparatul am putea sutura ulcerul și l-am salva. Noi dormim și visăm cum vin aceste aparate. Sper că vor veni spre sfârșitul anului, dar e o listă întreagă de aparate. De exemplu, același aparat pentru ultrasonografie, noi avem trei aparate la tot Institutul și ar trebui să avem în fiecare secție cum au americanii, germanii sau avem un singur aparat de tomografie computerizată, nu avem RMN etc.
De ce ați ales această profesie?
Prin anii 1953, după foamete. Atunci am absolvit 7 clase și o rudă de-a mea mi-a spus că cea mai nobilă profesie este medicina, dar din medicină cea mai nobilă meserie este chirurgia și m-am convins că așa este.
Cum rezistați la operațiile lungi de zeci de ore?
În ultimul timp, măiestria chirurgicală crește. Când ești concertat asupra lucrului uiți de toate. Cât operez nu simt nici durere în picioare nu simt nimic, după aceea simt că piciorul se mișcă greu.
Câte operații aveți pe an?
Au fost vremuri când aveam peste 300. Acum nici nu e necesar să am atâtea. Acum am aproximativ 100 de operații. Eu mi-am creat o școală, am pregătit 12 doctori-habilitați, profesori și pot lipsi oricând, pentru că are cine să mă înlocuiască. Când sunt acasă nu-mi fac griji că în Clinică s-a întâmplat ceva și băieții mei nu s-au descurcat.
Care este răsplata dumneavoastră?
În primul rând este satisfacția că vezi zâmbetul pe care l-ai adus pe fața bolnavului. Este o mare bucurie pentru cei care scapă de dureri.
Pe parcursul anilor, în acest domeniu s-au perindat diferiți miniștri, care a făcut cel mai mult?
Fiecare a făcut câte ceva. E clar că nimeni nu se compară cu Nicolae Testemițanu.
Dar pe vremuri medicina era la fel de politizată?
Nu este vorba doar de medicină, viața noastră este politizată și e rău. Poate că sunt mărginit, dar niciodată nu am fost pentru diferite partide. Aceleași alegeri nu ar trebui să fie prin partide, ar trebui să fie individuale, aceasta este democrație adevărată. În cel mai rău caz ar trebui să fie și individual și partidele să aibă cota lor. E important ca omul să-l aleagă.
Oricine poate deveni chirurg sau e vorba de o anumită măiestrie?
Majoritatea medicilor sunt oameni de alt soi. În primul rând un medic trebuie să aibă dezvoltat simțul compasiunii. Nu poți fi medic, oricât de deștept n-ai fi, dacă nu ai suflet, dacă nu trăiești odată cu bolnavul suferințele lui. Majoritatea sunt de această categorie. Nu neg, sunt și alte categorii, dar nu ei sunt majoritatea. Fără compasiune în medicină nu ai ce căuta. Se mai spune că dacă bolnavului nu i-a stat mai bine după ce a vorbit cu medicul înseamnă că este un medic rău.
Care este cea mai dificilă parte a acestei meserii: atunci când sunteți în sala de operație sau când trebuie să anunțați o rudă că pacientul nu a putut fi salvat? Cum reușiți să treceți peste pierderea unui pacient?
Acesta este punctul vulnerabil. O sută de operații reușite nu le poți compara cu o pierdere a unui bolnav, pentru că chirurgul se gândește că poate ar fi putut face mai multe. Ca regulă el a făcut totul bine, dar boala a fost atât de avansată că nu a putut face nimic. Un chirurg cu obrazul curat, cu gândul la Dumnezeu își face griji în toate cazurile și cu fiecare pacient își pierde câte o părticică din inima sa, din sănătate.
Care sunt cele mai frecvente cauze din care oamenii ajung pe masa de operație la dumneavoastră?
Cele mai dese sunt traumatismele, care sunt în creștere, afecțiunile urgente: apendicitele, pancreatitele, ulcerul, cirozele, din păcate sunt foarte dese.
De ce traumele?
Crește numărul mașinilor, crește numărul accidentelor. Acum avem o epidemie pe drumuri, avem o ciumă. Într-adevăr așa cum pe vremuri erau ciuma, holera, acum sunt traumatismele. Tot ce se întâmplă în oraș și în țară se concertează la noi. Chiar acum avem o pacientă, o fată tânără de peste 20 de ani a nimerit într-un accident și i-a fost afectată coloana vertebrală și nu mai simte nimic. S-a făcut un defect de 3 centimetri în măduvă și aceasta nu se tratează, nu se coase.
Ce faceți atunci când nu operați?
Lucrez în grădină, prășesc, tai buruienile. Este o activitate bună pentru mine. Practic și sportul. Am practicat luptele libere, acum mă practic badmintonul și nu scap niciun antrenament.
Domnule Ghidirim, vă mulțumim pentru acest interviu
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
26 aprilie, 2018, 13:53
26 aprilie, 2016, 10:27
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Tânăr medic la țară: „Trebuie să fac focul, să tai lemne, tr ...
22 noiembrie, 2023, 15:49
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,39 %