Daniela Sîmboteanu, psiholog: „370 de copii din Moldova, abuzați sexual în 2017. Cel mai des aceștia sunt hărțuiți sexual și supuși perversiunilor”
Silvia Rotaru
06 august, 2018, 15:54
Vizualizări: 5941
Incestul, hărțuirea sexuală, perversiunea sunt cele mai frecvente forme de abuz sexual la care sunt supuși sute de copii din Republica Moldova. Anul trecut au fost înregistrate 370 de infracțiuni cu caracter sexual comise în raport cu copiii. Asta înseamnă mai mult de un copil din Moldova este abuzat sexual în fiecare zi.
Specialiștii spun că situația
devine terifiantă de la un an la altul și ar trebui să alerteze autoritățile.
Copiii supuși unor asemenea abuzuri rămân cu sechele fizice și psihice pentru
tot restul vieții. Uneori chiar ei pot deveni abuzatori, iar alteori un abuz
poate avea consecințe fatale pentru victimă. Ce se întâmplă în Moldova la acest
capitol, ce amploare are fenomenul, cum înțelegem că un copil a fost abuzat și
ce putem face ca să-l ajutăm să nu devină victimă a abuzului? Sunt doar câteva
dintre întrebările pe care i le-am adresat Danielei Sîmboteanu, președinta
Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.
Doamna Sîmboteanu, vedem tot mai des la televizor cazuri când copiii sunt
victime ale abuzului sexual. Este o temă foarte sensibilă, măcar și din simplu
motiv că este vorba despre copii. Consecințele sunt grave, uneori chiar fatale
pentru victimele abuzului. Pentru că sunteți implicată direct în monitorizarea
și implementarea politicilor în acest domeniu, al abuzului, în general, vreau
să ne spuneți care sunt cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copiilor
înregistrate în Moldova?
Dacă e să vorbim despre abuzul
sexual pe categorii de vârstă, atunci statisticile ne arată că adolescenții sunt
grupul cel mai vulnerabil, iar cele mai dese formele de abuz la care sunt
supuși este hărțuirea sexuală și acțiunile perverse. De obicei, despre ele ne
vorbesc părinții, rudele apropiate copiilor, persoane, de asemenea, foarte
apropiate în care adolescenții au încredere și cu care ei decid să vorbească.
Copii rar au curajul să se adreseze direct specialiștilor. Deși avem o
platformă online unde îi încurajăm să ni se adreseze, păstrându-și anonimatul.
Mă refer la pagina web www.12plus.md unde
adolescenții ne pot scrie și se pot consulta cu specialiștii ce trebuie să
facă, dacă ei consideră că se află într-o situație de risc.
Cât de grav este fenomenul în Republica Moldova? În ce direcție ne
îndreptăm – de descreștere a numărului de infracțiuni de acest gen sau,
dimpotrivă, suntem în creștere?
Cifrele sunt destul de alarmante.
Aproximativ 370 infracțiuni cu caracter sexual împotriva copiilor au fost
înregistrate în 2017. Însă despre gravitatea fenomenului putem vorbi chiar și
atunci când este vorba despre un singur caz de abuz asupra unui copil. Din
punct de vedere statistic, numărul cazurilor înregistrate este în creștere, în
ultimii 2-3 ani. Nu înseamnă însă că și fenomenul ia amploare. Din 2014, la nivel național, noi avem un
mecanism intersectorial de cooperare pentru identificarea și referirea copiilor
victime ale violenței, inclusiv a abuzurilor sexuale, în baza căruia profesioniștii
care interacționează cu copiii sunt obligați să identifice și să înregistreze cazurile
de abuz.
Această rată de depistare a cazurilor de abuz este mai mare și pentru că
despre ele se vorbește mai des?
Este adevărat că și societatea a
devenit mai sensibilă față de aceste cazuri. La fel efortul ONG-urilor de
profil cumulat cu cel al mass-media dă rezultate. Nu sunt de neglijat nici rețelele
sociale, unde sunt distribuite și comentate asemenea cazuri . Dar, revin, este
în mare parte efortul specialiștilor care sunt obligați prin lege și astfel
responsabilizați să se implice în prevenirea, identificarea, asistarea cazurilor
de abuz.
Doamna Sâmboteanu, cine sunt mai des victime ale abuzului sexual, fetele
sau băieții?
Fetele, bineînțeles, sunt mai des
supuse abuzurilor sexuale, dar asta nu înseamnă că băieții nu ajung victime. De
exemplu, în cazurile asistate de Centrul nostru cele mai frecvente forme de
abuz sunt molestarea sexuală, hărțuirea și incestul.
Cine sunt, de regulă, abuzatorii?
E aproape tradițional. De cele
mai multe ori este o persoană care face parte din cercul de încredere al copilului
- părinți, rude apropiate, profesori, vecini, prieteni de familie. Sunt
persoane cu care copilul comunică des și de cele mai deseori reușește să stabilească
o relație interpersonală apropiată.
Dacă e să vorbim despre profilul
abuzatorilor, aceștia sunt persoane cu diverse probleme de personalitate sau de
ordin social. În unele cazuri, până la 10% sunt persoane cu disfuncții psihice, pedofili. În majoritatea situațiilor însă aceste
persoane au fost victime ale abuzului emoțional, fizic sau sexual în propria
copilărie. Mai mult, deși se crede că abuzul sexual are loc doar în familiile
social vulnerabile, aș vrea să distrug acest mit și să spun că bunăstarea nu
este un indicator și nicio garanție că un copil dintr-o familie înstărită nu
poate fi expus riscului de a fi abuzat.
Ce explicație ar fi? Degradează societatea, ne lipsește educația sexuală, oamenii
au prea multe vicii sau, în general, există alte explicații?
Din păcate, abuzul sexual este un
fenomen întâlnit în întreaga lume, nu doar în Republica Moldova. Astfel de
cazuri se înregistrează și în țări cu nivel înalt de dezvoltare economică și
socială. Toleranța oricărei forme de violență la nivel de societate, lipsa educației
sexuale în grădinițe și școli, prezența stereotipurilor în educația copiilor,
competențe nedezvoltate ale copiilor de a recunoaște situațiile potențial
periculoase sunt doar câțiva factori care fac ca abuzul asupra lor, inclusiv
cel sexual, să se întâmple. Cert este că violența poate fi prevenită prin
informarea copiilor și părinților, asistența familiilor vulnerabile,
dezvoltarea competențelor parentale, etc.
Cum pot copiii să se protejeze de orice formă de abuz? Ce ar trebui să
știe? Ce semne le-ar putea da de înțeles că cineva vrea să-l abuzeze sexual?
De exemplu, unii adolescenți pot
lua decizii nechibzuite în ceea ce privește viața lor sexuală. Fiind constrânși
și manipulați se pomenesc în situații de abuz sexual.
Un alt exemplu, când prin intermediul
rețelelor sociale, unde membrii rețelei virtuale distribuie poze, video sau
informație care valorifică alte persoane (sau chiar pe sine) strict din
perspectiva atractivității sexuale, adolescenții sunt atrași în activități care
încurajează comportamentul lor sexual.
Ce ar trebui să știe adolescenții?
În primul rând ar trebui să știe prin ce se caracterizează o
relație de dragoste și prietenie sigură și ce este un abuz sexual, formele
acestuia. Ar trebui să mai știe că abuzul sexual poate fi chiar și fără
contact, atunci când adolescentul este hărțuit, inclusiv prin intermediul
tehnologiilor informaționale. Trebuie să știe că abuzul sexual este o
infracțiune gravă, care se pedepsește prin lege.
Adolescenții bine informați sunt
adolescenți protejați sau în zona de siguranță, le mai spunem noi. Din acest
motiv am creat și platforma online de care vă vorbeam mai devreme. Acolo le putem
oferi răspunsuri la provocările adolescenței, teste de autocunoaștere, istorii
reale care se întâmplă cu semenii lor, dar și oportunitatea de a adresa
întrebări.
Ați spus mai devreme că de regulă părinții sunt cei care vorbesc despre
abuzuri asupra copiilor. Ei cum își pot da seama că ceva s-a întâmplat cu
copilul lor?
Un părinte care comunică
permanent cu copilul poate observa că acesta și-a schimbat comportamentul. Fie
copilul devine mai trist, mai deprimat, mai agitat, începe să aibă insomnii, să
evite anumite persoane. Sunt mai multe semne care ne pot da de știre că ceva nu
este în regulă. Un părinte responsabil poate să observe toate aceste semne și
să discute cu copilul său sau să ceară ajutorul unui psiholog.
La cine ar putea să apeleze după ajutor? Cine sunt acești specialiști și
unde se găsesc ei?
Ei pot suna oricând la telefonul de
încredere al copilului – 116 111. Acest telefon reprezintă o legătură directă
cu autoritățile în protecția copiilor. Este foarte important să identifice un
adult de încredere, iar acesta poate fi unul sau ambii părinți, un profesor de
la școală, asistentul social din comunitate sau din centrul comunitar, medicul.
Este bine să vorbească cu cineva despre ce li se întâmplă, fără rușine și
frică.
Acum un an ați demarat campania “Adolescență în siguranță”. De ce era
nevoie de o astfel de campanie?
Pentru că tinerii au nevoie să
fie informați, cu cât copilul este mai informat, cu atât fenomenul poate fi
prevenit. Prin această campanie ne-am propus să prevenim situațiile de abuz și
exploatare sexual comercială. Campania de prevenire a însemnat informarea
tinerilor, comunicarea cu ei pentru a le afla nevoile și problemele. Am depus
eforturi ca să ajungem la adolescenții din toată țara, cred că ne-a reușit prin
platforma noastră, prin discuțiile la cluburile cu copiii. Am distribuit foarte
multe postere și pliante informative prin școlile din Moldova.
Am primit multe întrebări de la
adolescenți atât la cluburile de discuții, cât și pe mail. Acest lucru ne arată
că la vârsta adolescenței copiii au nevoie de ajutor și ei preferă să-l ceară
foarte discret, fără să afle colegii sau părinții. Ne-au mai mărturisit că au
nevoie de aceste informații, că deseori nu au cu cine vorbi, că le lipsesc
discuțiile cu părinții pe aceste teme.
V-ați întâlnit și cu părinții în această campanie?
Părinții nu au fost grupul țintă
pentru primul an al Campaniei, dar ne-am propus ca în acest an să lucrăm și cu
ei. Împreună cu UNICEF participăm la elaborarea Curriculei de educație
parentală în care vom include neapărat și module ce țin de comunicarea cu
adolescenții la subiecte sensibile, cum ar fi educația sexuală. Totuși am
realizat un spot social „Părinți atenți”. A fost realizat de colegii noștri din
Polonia și adaptat de către noi. Filmulețul are un mesaj universal pentru toți
părinții, prin el este încurajată comunicarea cu copiii. Ea este esențială
pentru construirea relațiilor și prevenirea riscurilor. Dacă părintele nu
comunică cu copiii, ei vor căuta să socializeze altundeva și niciodată nu știi
cu cine va intra în discuții și cât de riscante vor fi acestea.
Și sunt părinții din Moldova atenți cu copiii lor?
Da, avem modele de familii
pozitive, însă lipsa comunicării părinți-copii rămâne a fi o problemă a
societății noastre.
Doamna Sâmboteanu, ce facem cu părinții care nu sunt lângă copiii lor, care
nu au timp, sunt plecați sau și mai rău, nu știu cum să vorbească cu aceștia pe
teme sensibile?
Problema părinților plecați peste
hotare și a copiilor rămași acasă este acută. Aici este nevoie de implicarea instituțiilor
de stat. Este necesar și important să acordăm atenție, să instruim și
îngrijitorii copiilor, pentru că ei nu rămân de unii singuri. Oportun ar fi să
se lucreze și cu părinții plecați peste hotare. Este important și ce se
comunică, ce mesaje sunt transmise, ce li se oferă părinților prin această
comunicare. Statul trebuie să-și asume o responsabilitate mai mare în raport cu
copiii ai căror părinți sunt plecați.
Ați realizat și câteva spoturi sociale. Sunt inspirate din viața reală?
Da. Filmele pe care le găsiți pe
site sunt istorii reale cu băieți și fete care s-au confruntat la un moment dat
cu anumite situații de risc. Vlogurile psihologilor au fost realizate pentru a
răspunde întrebărilor adresate de adolescenți pe site, dar și pentru a le
explica într-o formă mai dragă lor subiecte ce țin de adolescență, siguranță
online dar și offline.
În concluzie, doamna Sâmboteanu, un curs obligatoriu de educație sexuală în
școală ar salva mai mulți copii de la diverse forme de abuz, inclusiv sexual?
Desigur. Cred că subiectul ce
ține de educația sexuală trebuie să fie abordat fie în cadrul unui curs
special, fie transversal. Un aspect separat ar trebui să fie recunoașterea
semnelor și prevenirea abuzului sexual. Stabilirea relațiilor de prietenie și
dragoste sunt subiecte despre care ar fi bine să fie discutat și acasă, și la
școală. În acest fel noi ne asigurăm că ei vor fi protejați, vor fi în
siguranță.
Doamna Sâmboteanu, vă mulțumim pentru acest interviu.
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
01 iunie, 2017, 17:04
Cele mai citite
„Fiica mea era sfârtecată toată. Avea două stome și la mijlo ...
06 decembrie, 2022, 13:42
REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Marina: „Clienții ...
07 februarie, 2023, 16:18
O moldoveancă a donat corneea ochilor fiului ei, care a sufe ...
17 martie, 2023, 14:54
„Luați-vă mortul acasă”. Povestea sfâșietoare a unei familii ...
12 aprilie, 2023, 21:47
Un copil de 1 an si 5 luni a ajuns în stare gravă la spital, ...
29 mai, 2023, 17:52
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi3,77 %