Daniela Sîmboteanu, psiholog: „370 de copii din Moldova, abuzați sexual în 2017. Cel mai des aceștia sunt hărțuiți sexual și supuși perversiunilor”

Sursa Foto: Investigatii.md

Silvia Rotaru

06 august, 2018, 15:54

Vizualizări: 6290

Incestul, hărțuirea sexuală, perversiunea sunt cele mai frecvente forme de abuz sexual la care sunt supuși sute de copii din Republica Moldova. Anul trecut au fost înregistrate 370 de infracțiuni cu caracter sexual comise în raport cu copiii. Asta înseamnă mai mult de un copil din Moldova este abuzat sexual în fiecare zi.

Specialiștii spun că situația devine terifiantă de la un an la altul și ar trebui să alerteze autoritățile. Copiii supuși unor asemenea abuzuri rămân cu sechele fizice și psihice pentru tot restul vieții. Uneori chiar ei pot deveni abuzatori, iar alteori un abuz poate avea consecințe fatale pentru victimă. Ce se întâmplă în Moldova la acest capitol, ce amploare are fenomenul, cum înțelegem că un copil a fost abuzat și ce putem face ca să-l ajutăm să nu devină victimă a abuzului? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care i le-am adresat Danielei Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.

Doamna Sîmboteanu, vedem tot mai des la televizor cazuri când copiii sunt victime ale abuzului sexual. Este o temă foarte sensibilă, măcar și din simplu motiv că este vorba despre copii. Consecințele sunt grave, uneori chiar fatale pentru victimele abuzului. Pentru că sunteți implicată direct în monitorizarea și implementarea politicilor în acest domeniu, al abuzului, în general, vreau să ne spuneți care sunt cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copiilor înregistrate în Moldova?

Dacă e să vorbim despre abuzul sexual pe categorii de vârstă, atunci statisticile ne arată că adolescenții sunt grupul cel mai vulnerabil, iar cele mai dese formele de abuz la care sunt supuși este hărțuirea sexuală și acțiunile perverse. De obicei, despre ele ne vorbesc părinții, rudele apropiate copiilor, persoane, de asemenea, foarte apropiate în care adolescenții au încredere și cu care ei decid să vorbească. Copii rar au curajul să se adreseze direct specialiștilor. Deși avem o platformă online unde îi încurajăm să ni se adreseze, păstrându-și anonimatul. Mă refer la pagina web www.12plus.md unde adolescenții ne pot scrie și se pot consulta cu specialiștii ce trebuie să facă, dacă ei consideră că se află într-o situație de risc.

Cât de grav este fenomenul în Republica Moldova? În ce direcție ne îndreptăm – de descreștere a numărului de infracțiuni de acest gen sau, dimpotrivă, suntem în creștere?

Cifrele sunt destul de alarmante. Aproximativ 370 infracțiuni cu caracter sexual împotriva copiilor au fost înregistrate în 2017. Însă despre gravitatea fenomenului putem vorbi chiar și atunci când este vorba despre un singur caz de abuz asupra unui copil. Din punct de vedere statistic, numărul cazurilor înregistrate este în creștere, în ultimii 2-3 ani. Nu înseamnă însă că și fenomenul ia amploare. Din 2014, la nivel național, noi avem un mecanism intersectorial de cooperare pentru identificarea și referirea copiilor victime ale violenței, inclusiv a abuzurilor sexuale, în baza căruia profesioniștii care interacționează cu copiii sunt obligați să identifice și să înregistreze cazurile de abuz.

Această rată de depistare a cazurilor de abuz este mai mare și pentru că despre ele se vorbește mai des?

Este adevărat că și societatea a devenit mai sensibilă față de aceste cazuri. La fel efortul ONG-urilor de profil cumulat cu cel al mass-media dă rezultate. Nu sunt de neglijat nici rețelele sociale, unde sunt distribuite și comentate asemenea cazuri . Dar, revin, este în mare parte efortul specialiștilor care sunt obligați prin lege și astfel responsabilizați să se implice în prevenirea, identificarea, asistarea cazurilor de abuz.

Doamna Sâmboteanu, cine sunt mai des victime ale abuzului sexual, fetele sau băieții?

Fetele, bineînțeles, sunt mai des supuse abuzurilor sexuale, dar asta nu înseamnă că băieții nu ajung victime. De exemplu, în cazurile asistate de Centrul nostru cele mai frecvente forme de abuz sunt molestarea sexuală, hărțuirea și incestul.

Cine sunt, de regulă, abuzatorii?

E aproape tradițional. De cele mai multe ori este o persoană care face parte din cercul de încredere al copilului - părinți, rude apropiate, profesori, vecini, prieteni de familie. Sunt persoane cu care copilul comunică des și de cele mai deseori reușește să stabilească o relație interpersonală apropiată.

Dacă e să vorbim despre profilul abuzatorilor, aceștia sunt persoane cu diverse probleme de personalitate sau de ordin social. În unele cazuri, până la 10% sunt persoane cu disfuncții psihice, pedofili. În majoritatea situațiilor însă aceste persoane au fost victime ale abuzului emoțional, fizic sau sexual în propria copilărie. Mai mult, deși se crede că abuzul sexual are loc doar în familiile social vulnerabile, aș vrea să distrug acest mit și să spun că bunăstarea nu este un indicator și nicio garanție că un copil dintr-o familie înstărită nu poate fi expus riscului de a fi abuzat.

Ce explicație ar fi? Degradează societatea, ne lipsește educația sexuală, oamenii au prea multe vicii sau, în general, există alte explicații?

Din păcate, abuzul sexual este un fenomen întâlnit în întreaga lume, nu doar în Republica Moldova. Astfel de cazuri se înregistrează și în țări cu nivel înalt de dezvoltare economică și socială. Toleranța oricărei forme de violență la nivel de societate, lipsa educației sexuale în grădinițe și școli, prezența stereotipurilor în educația copiilor, competențe nedezvoltate ale copiilor de a recunoaște situațiile potențial periculoase sunt doar câțiva factori care fac ca abuzul asupra lor, inclusiv cel sexual, să se întâmple. Cert este că violența poate fi prevenită prin informarea copiilor și părinților, asistența familiilor vulnerabile, dezvoltarea competențelor parentale, etc.

Cum pot copiii să se protejeze de orice formă de abuz? Ce ar trebui să știe? Ce semne le-ar putea da de înțeles că cineva vrea să-l abuzeze sexual?

De exemplu, unii adolescenți pot lua decizii nechibzuite în ceea ce privește viața lor sexuală. Fiind constrânși și manipulați se pomenesc în situații de abuz sexual.

Un alt exemplu, când prin intermediul rețelelor sociale, unde membrii rețelei virtuale distribuie poze, video sau informație care valorifică alte persoane (sau chiar pe sine) strict din perspectiva atractivității sexuale, adolescenții sunt atrași în activități care încurajează comportamentul lor sexual.

Ce ar trebui să știe adolescenții?

În primul rând ar trebui să știe prin ce se caracterizează o relație de dragoste și prietenie sigură și ce este un abuz sexual, formele acestuia. Ar trebui să mai știe că abuzul sexual poate fi chiar și fără contact, atunci când adolescentul este hărțuit, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaționale. Trebuie să știe că abuzul sexual este o infracțiune gravă, care se pedepsește prin lege.

Adolescenții bine informați sunt adolescenți protejați sau în zona de siguranță, le mai spunem noi. Din acest motiv am creat și platforma online de care vă vorbeam mai devreme. Acolo le putem oferi răspunsuri la provocările adolescenței, teste de autocunoaștere, istorii reale care se întâmplă cu semenii lor, dar și oportunitatea de a adresa întrebări.

Ați spus mai devreme că de regulă părinții sunt cei care vorbesc despre abuzuri asupra copiilor. Ei cum își pot da seama că ceva s-a întâmplat cu copilul lor?

Un părinte care comunică permanent cu copilul poate observa că acesta și-a schimbat comportamentul. Fie copilul devine mai trist, mai deprimat, mai agitat, începe să aibă insomnii, să evite anumite persoane. Sunt mai multe semne care ne pot da de știre că ceva nu este în regulă. Un părinte responsabil poate să observe toate aceste semne și să discute cu copilul său sau să ceară ajutorul unui psiholog.

La cine ar putea să apeleze după ajutor? Cine sunt acești specialiști și unde se găsesc ei?

Ei pot suna oricând la telefonul de încredere al copilului – 116 111. Acest telefon reprezintă o legătură directă cu autoritățile în protecția copiilor. Este foarte important să identifice un adult de încredere, iar acesta poate fi unul sau ambii părinți, un profesor de la școală, asistentul social din comunitate sau din centrul comunitar, medicul. Este bine să vorbească cu cineva despre ce li se întâmplă, fără rușine și frică.

Acum un an ați demarat campania “Adolescență în siguranță”. De ce era nevoie de o astfel de campanie?

Pentru că tinerii au nevoie să fie informați, cu cât copilul este mai informat, cu atât fenomenul poate fi prevenit. Prin această campanie ne-am propus să prevenim situațiile de abuz și exploatare sexual comercială. Campania de prevenire a însemnat informarea tinerilor, comunicarea cu ei pentru a le afla nevoile și problemele. Am depus eforturi ca să ajungem la adolescenții din toată țara, cred că ne-a reușit prin platforma noastră, prin discuțiile la cluburile cu copiii. Am distribuit foarte multe postere și pliante informative prin școlile din Moldova.

Am primit multe întrebări de la adolescenți atât la cluburile de discuții, cât și pe mail. Acest lucru ne arată că la vârsta adolescenței copiii au nevoie de ajutor și ei preferă să-l ceară foarte discret, fără să afle colegii sau părinții. Ne-au mai mărturisit că au nevoie de aceste informații, că deseori nu au cu cine vorbi, că le lipsesc discuțiile cu părinții pe aceste teme.

V-ați întâlnit și cu părinții în această campanie?

Părinții nu au fost grupul țintă pentru primul an al Campaniei, dar ne-am propus ca în acest an să lucrăm și cu ei. Împreună cu UNICEF participăm la elaborarea Curriculei de educație parentală în care vom include neapărat și module ce țin de comunicarea cu adolescenții la subiecte sensibile, cum ar fi educația sexuală. Totuși am realizat un spot social „Părinți atenți”. A fost realizat de colegii noștri din Polonia și adaptat de către noi. Filmulețul are un mesaj universal pentru toți părinții, prin el este încurajată comunicarea cu copiii. Ea este esențială pentru construirea relațiilor și prevenirea riscurilor. Dacă părintele nu comunică cu copiii, ei vor căuta să socializeze altundeva și niciodată nu știi cu cine va intra în discuții și cât de riscante vor fi acestea.

Și sunt părinții din Moldova atenți cu copiii lor?

Da, avem modele de familii pozitive, însă lipsa comunicării părinți-copii rămâne a fi o problemă a societății noastre.

Doamna Sâmboteanu, ce facem cu părinții care nu sunt lângă copiii lor, care nu au timp, sunt plecați sau și mai rău, nu știu cum să vorbească cu aceștia pe teme sensibile?

Problema părinților plecați peste hotare și a copiilor rămași acasă este acută. Aici este nevoie de implicarea instituțiilor de stat. Este necesar și important să acordăm atenție, să instruim și îngrijitorii copiilor, pentru că ei nu rămân de unii singuri. Oportun ar fi să se lucreze și cu părinții plecați peste hotare. Este important și ce se comunică, ce mesaje sunt transmise, ce li se oferă părinților prin această comunicare. Statul trebuie să-și asume o responsabilitate mai mare în raport cu copiii ai căror părinți sunt plecați.

Ați realizat și câteva spoturi sociale. Sunt inspirate din viața reală?

Da. Filmele pe care le găsiți pe site sunt istorii reale cu băieți și fete care s-au confruntat la un moment dat cu anumite situații de risc. Vlogurile psihologilor au fost realizate pentru a răspunde întrebărilor adresate de adolescenți pe site, dar și pentru a le explica într-o formă mai dragă lor subiecte ce țin de adolescență, siguranță online dar și offline.

În concluzie, doamna Sâmboteanu, un curs obligatoriu de educație sexuală în școală ar salva mai mulți copii de la diverse forme de abuz, inclusiv sexual?

Desigur. Cred că subiectul ce ține de educația sexuală trebuie să fie abordat fie în cadrul unui curs special, fie transversal. Un aspect separat ar trebui să fie recunoașterea semnelor și prevenirea abuzului sexual. Stabilirea relațiilor de prietenie și dragoste sunt subiecte despre care ar fi bine să fie discutat și acasă, și la școală. În acest fel noi ne asigurăm că ei vor fi protejați, vor fi în siguranță.

Doamna Sâmboteanu, vă mulțumim pentru acest interviu.

Ludmila Bîrca: „Părinții nu sunt vaccinați împotriva Covid-19 și infectează copiii. Avem 37 de bebeluși, de până la un an, infectați cu Sars-Cov-2. E dublu față de anul trecut”

Boris Gîlca: „Doar școlile care vor avea 70 la sută din personalul didactic imunizat ar trebui să-și înceapă orele cu prezența fizică”

Aza Onică: „Viața unui copil născut prematur depinde de specialiști, dar și de echipamentele medicale care-i țin în viață. Și una și alta la noi sunt deficit”

Tag: abuzuri sexuale prevenire incest hartuire copii abuzati

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.