Michel Kazatchkine: „Trebuie să eliminați pedepsele pentru consumatorii de droguri. Mă voi întoarce în Republica Moldova în 2020 ca să mă asigur că acest lucru se întâmplă”

Sursa Foto: Foto: Harm Reduction International, în cadrul Harm Reduction International Conference 2019, Porto, Portugalia

Irina Papuc

23 mai, 2019, 11:15

Vizualizări: 4397

Cu Michel Kazatchkine, Consilier special al Programului comun ONU pentru HIV/SIDA (UNAIDS) pentru Europa de Est și Asia Centrală, am avut posibilitatea să discut în orașul Porto, Portugalia, în timpul desfășurării celei de-a 26-a ediții a Conferinței Internaționale de Reducere a Riscurilor 2019, organizată de Harm Reduction International.

Peste 1.000 de delegați: reprezentanți ai diverselor organizații non-guvernamentale, deputați, secretari de stat, și-au dat întâlnire la acest eveniment de anvergură pentru a discuta progresele, dar și regresele privind politica antidrog și modul cum se realizează în diverse state. Am rămas cu un gust amar, pentru că am văzut cum în multe state oamenii pierd lupta cu sistemul. Progresele se transformă în regrese, atunci când un președinte de țară crede că politica de abstinență va funcționa mai bine decât un program de reducere a riscurilor. Republica Moldova nu este o țară ferită de probleme, de aceea în puținul timp pe care l-am avut la dispoziție, l-am provocat pe profesorul Michel Kazatchkine la o discuție privind progresul țării noastre în domeniul antidrog și l-am rugat să transmită câteva mesaje-cheie autorităților de la noi:

Domnule profesor Michel Kazatchkine, știu că recent ați expediat o scrisoare autorităților din Moldova privind progresul înregistrat de țara noastră în politica antidrog. Ce v-au răspuns autoritățile noastre?

De fiecare dată când călătoresc în diverse țări, în calitatea mea de Reprezentant al ONU, expediez scrisori autorităților din țările respective, în care amintesc despre problemele abordate. Da, am trimis scrisori de două ori către Comisia Națională Antidrog din Republica Moldova, cu care am avut primele întrevederi acum trei ani. În cadrul ultimei vizite am avut întâlniri atât cu ministrul Sănătății, cât și cu ministrul de Interne. În ultima mea discuție ministrul de Interne era pregătit să decriminalizeze consumul de droguri, în ceea ce privește cantitățile depistate pentru uz personal.

Și totuși Republica Moldova are în continuare aceeași problemă privind cantitatea infimă pe care un consumator de droguri are dreptul să o dețină asupra lui pentru consumul personal

Da, și vreau să vă spun că atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina aceste cantități sunt cu mult mai mici chiar și decât în Federația Rusă. Am menționat la evenimentul organizat cu o zi înaintea deschiderii oficiale a Harm Reduction International (n.r.- Joint Action Policy Day 2019, organizat de UNITE) că aceasta înseamnă o decriminalizare mai mult pe hârtie, decât în realitate. În ceea ce privește Republica Moldova, știu că reprezentanții Ministerului de Interne și ai Poliției erau foarte deschiși către operarea modificărilor privind aceste cantități, dar Parlamentul, cel care ia decizia finală, este o entitate complicată, atât în Moldova, cât și în Ucraina.

Ați vizitat Republica Moldova de patru ori, ultima dată în primăvara anului trecut și cunoașteți foarte bine atât contextul regional, cât și provocările cu care se confruntă țara noastră. Care credeți că sunt cele mai stringente probleme care ar trebui să determine autoritățile noastre să ia măsuri cât mai urgente și nu care nu suportă amânare?

Eu cred că autoritățile din Republica Moldova trebuie să fie ambițioase. Chiar dacă este o țară relativ săracă, Republica Moldova este printre primele state din regiune care a elaborat programe naționale foarte avansate, atât privind HIV cât și Tuberculoza și tot timpul și-a îmbunătățit modele de abordare.

Eu nu văd motive pentru care Moldova, o țară care tinde să adere la Uniunea Europeană, nu ar fi suficient de curajoasă să spună: „Noi înlăturăm pedepsele”. Cred că acolo trebuie să ajungeți. Nu pledez pentru alternativele la încarcerare și explic de ce. În Franța, țara mea de origine, există o lege care prevede aplicarea sancțiunilor administrative. Și dacă un consumator de droguri este amendat – cu 150 de euro sau 300 de euro – și nu-și permite să plătească această amendă, atunci cade sub incidența sistemului penal. Aceasta este una dintre probleme. A doua problemă este că acest sistem birocratic obligă organele de drept să aplice arestul ca soluție finală, când noi avem nevoie ca poliția să facă alte lucruri. Avem nevoie de poliție pentru ca să se focuseze pe depistarea traficanților de droguri, pe acțiuni de violență și de corupție. Poliția are rolul social de a proteja comunitățile, nu să-și piardă energia și timpul arestând consumatori de droguri. Am întâlnit polițiști, inclusiv în orașul Bălți, din nordul Republici Moldova, care au obosit să aresteze aceeași persoană o dată la trei zile.

Și ca să revin la esența întrebării, cred că autoritățile din Republica Moldova ar trebui să revizuiască cantitățile de droguri pentru consum propriu și să stabilească prin lege o cantitate rezonabilă, astfel ca oamenii să nu ajungă la închisoare. Întrebarea mea de bază este următoarea: care este raționamentul arestării și încarcerării unui consumator de droguri? De ce să faci acest lucru? Este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Aproape orice țară din lume are o lege care prevede pedeapsa cu închisoarea a persoanelor care consumă droguri și totuși în lume există acum 250 de milioane de consumatori de droguri. De ce este nevoie de o astfel de lege, dacă nici măcar nu este respectată? Din punctul meu de vedere subminează statul de drept.

Revenind la pedepsele administrative, trebuie să spun că aplicarea lor generează un lanț întreg de probleme, de aceea cred că țările trebuie să acționeze cu curaj. Avem exemplul Portugaliei – o altă țară mică ce a avut curajul să descriminalizeze consumul de droguri. Nu văd de ce Moldova nu ar înlătura toate pedepsele. Ar fi cu adevărat o decizie foarte curajoasă. Mă voi întoarce cu siguranță în 2020 ca să mă asigur că acest lucru se întâmplă. Nu voi renunța la acest apel către Republica Moldova.

Acum câteva zile, într-o discuție neformală, mi-ați spus că Republica Moldova se descurcă foarte bine, însă deocamdată pe hârtie și problema este că multe soluții rămân, într-adevăr, doar pe foaie...

Să știți că este o situație caracteristică pentru întreaga regiune. Miniștrii se schimbă foarte des, parlamentarii fie sunt divizați, polarizați, fie au o abordare conservativă. Această chestiune însă este extrem de importantă pentru întreaga regiune. În primul rând pentru că, în lipsa programelor adecvate, drogurile pot genera epidemii. Și apoi, eu cred că politica antidrog este oglinda a ceea ce reprezintă o societate. Obișnuiesc să spun: „spune-mi ce politică antidrog ai și o să-ți spun din ce fel de societate faci parte”.

I-ați auzit pe portughezi cum vorbesc despre consumul de droguri, despre provocările cu care se confruntă. Ei poartă aceste discuții foarte relaxați și cu respect pentru demnitatea umană, pe când în orice țară din estul Europei aceste discuții sunt foarte tensionate și agresive.

Republica Moldova este o țară săracă, cu o povară dublă, atât a bolilor transmisibile, cât și netransmisibile. E greu să convingi unii responsabili, și chiar o parte bună a societății, că programele de reducere a riscurilor sunt importante, când nu ajung bani pentru tratarea cancerului, de exemplu. Cum le explicăm autorităților că finanțarea programelor de reducere a riscurilor este crucială?

Există trei surse de finanțare, să le luăm pe rând. În primul rând vorbim despre sursele publice, naționale. Nu există niciun motiv pentru care programele naționale de reducere a riscurilor n-ar putea fi finanțate, așa cum sunt finanțate programele naționale de combatere a tuberculozei sau programele naționale privind imunizarea. Autoritățile nu ar trebui să privească la programele de reducere a riscurilor doar ca la o strategie de prevenire a unor riscuri. Tratamentul de substituție cu opioide reprezintă un tratament eficient al dependenței. Este și trebuie privit ca un drept la tratament, iar refuzul de finanțare a unui astfel de program reprezintă încălcarea standardelor de tratament. Acesta este motivul pentru care activiștii din Federația Rusă s-au adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a-și apăra dreptul la tratament. Trebuie să privim, așadar, la programele de reducere a riscurilor ca la o investiție absolut necesară.

A două sursă reprezintă finanțarea internațională și Fondul Global. Și aici vreau să-mi exprim punctul de vedere. Îmi pare foarte rău că Fondul Global se retrage din regiune. Pe vremea când am fost director al Fondului Global finanțarea a crescut exponențial. Atunci eram într-o perioadă favorabilă care ne-a permis să facem acest lucru. Reducerea riscurilor, atât în Europa de Est și Asia, au reprezentat cu adevărat o prioritate. Dar ceea ce spun de fiecare dată când am ocazia este că Fondul Global nu este o bancă de dezvoltare și nu trebuie să vă bazați pe criterii strict economice.

Există și o a treia sursă de finanțare, deși nu văd ca o dezbatere constructivă să înceapă pe marginea acest subiect. Dacă suntem de acord că arestarea consumatorilor de droguri și aplicarea amenzilor pe care ei oricum nu pot să le plătească este o soluție ineficientă, ci doar nocivă, atunci de ce poliția nu s-ar concentra pe crimele adevărate, iar resursele economisite să fie direcționate către programele de reducere a riscurilor?

În multe țări, bugetul destinat acțiunilor antidrog ajunge, în proporție și de 97 % către organele de drept. Dacă ați reduce bugetul de la 97 % măcar la 94 % deja ați salva foarte mulți bani. Aud foarte des același lucru: avem nevoie de mai mulți bani, avem de nevoie de mai mulți bani. Ceea ce o să spun este strict părerea mea personală: pe parcursul acestei conferințe am devenit puțin întristat. Pentru că se investește atât de mult, iar rezultatele sunt modeste. Până acum, prin intermediul Fondului Global, s-au investit aproximativ 600 de milioane de dolari, iar rezultatele sunt cele pe care le vedeți. Progresele sunt, dar mici. Deci, trebuie să vedem cum facem lucrurile să funcționeze. Mai mulți bani nu ajută. Este o nevoie critică de o autoanaliză privind eficiența fiecăruia privind implicarea în programele de reducere a riscurilor. De asemenea, trebuie să plasăm acest subiect pe agenda factorilor politici. Și mai trebuie să explicați președinților de țară și premierilor că o parte din banii alocați pentru organele de drept trebuie să fie îndreptați către programe de reducere a riscurilor. Această discuție trebuie să înceapă.

Vă mulțumesc pentru acest interviu!

Denis Vieru despre victorii, modul de viață și susținerea oferită de Balkan Pharmaceuticals (P)

Michel Kazatchkine: În Moldova, miniștrii Sănătății se schimbă atât de des, există puțină continuitate a reformelor. Acum politica înseamnă alegerea sănătății, în detrimentul altor priorități

Aliona Serbulenco: „Am asigurare de la CNAM că în următoarele zile vor anunța concursul de proiecte pentru programele de prevenire a riscurilor de infectare cu HIV/SIDA

Tag: Michel Kazatchkine Porto reducerea riscurilor harm reduction international

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.