Transparența în sănătate este un concept dezbătut, cu o gamă largă de interpretări în funcție de țară, serviciile medicale prestabilite și grupul de părți interesate. Diversitatea terminologiilor este echivalentă cu lipsa clarității strategice cu privire la ceea ce constituie un sistem de sănătate eficient și transparent. Urmăriți în continuare o definiție unificată a celor mai importante componente.

Revizuind literatura de specialitate și efectuând numeroase cercetări, KPMG sugerează că există șase dimensiuni strict necesare unui sistem de sănătate transparent. Aceste dimensiuni acoperă principalele probleme și îngrijorări ale sistemelor de sănătate, ale organizațiilor și ale părților interesate la nivel global, formând baza definiției de transparență, dar și fundamentul pentru lista de scoruri a unui sistem de sănătate transparent:

1. Calitatea asistenței medicale – reprezintă transparența măsurilor de performanță la nivel de furnizor, calitatea serviciilor și a rezultatelor obținute. Această dimensiune este caracterizată prin:

-        Rata mortalității sau a supraviețuirii în urma îngrijirilor medicale individuale;

-        Rata mortalității și a supraviețurii în urma diverselor îmbolnăviri;

-        Rata spitalizării repetate;

-        Timpul de așteptare a asistenței medicale de urgență;

-        Raportarea reacțiilor adverse la tratamentul aplicat;

-        Rata infecțiilor nozocomiale (intraspitalicești).

2. Experiența pacientului – percepția pacienților a experienței de îngrijire medicală și a rezultatelor acesteia. Criteriile dimensiunii sunt:

-        Măsurile de îngrijiri medicale raportate de către pacient;

-        Satisfacția pacientului;

-        Aprobarea pacientului;

-        Reclamațiile pacientului.

3. Finanțele – transparența prețurilor și a plăților efectuate și latura publică a conturilor organizațiilor care prestează îngrijirile medicale. Caracteristicile sunt următoarele:

-        Performanța financiară;

-        Prețurile impuse pacienților;

-        Prețurile pentru asigurarea medicală;

-        Dezvăluirea plăților, cadourilor, dar și ospitalitatea cadrelor medicale.

4. Guvernarea – luarea deciziilor în mod deschis, drepturile și responsabilitățile, alocarea resurselor, procesul de asigurare medicală și mecanismele de răspundere.

Caracteristici:

-        Libertatea de informare;

-        Drepturile pacientului;

-        Procesul de achiziții și luarea deciziilor;

-        Luarea publică a deciziilor;

-        Implicarea pacientului/a publicului.

5. Datele personale de îngrijire medicală – accesul, deținerea și securizarea datelor individuale de sănătate ale pacientului, caracteristicile dimensiunii fiind:

-        Sistemul electronic de date al pacientului;

-        Documentația clinică dezvăluită;

-        Politica de confidențialitate și protecția datelor cu caracter personal;

-        Informații cu privire la utilizarea datelor despre pacienți.

6. Comunicarea datelor de sănătate – măsura în care toate datele menționate anterior sunt prezentate într-un mod accesibil, de încredere și util pentru toate părțile interesate. Caracteristicile dimensiunii:

-        Un portal de date accesibil;

-        Măsura în care datele sunt actualizate;

-        Ușurința comparării diferitor prestatori și a serviciilor acestora;

-        Utilizarea fișierelor în format deschis.

Reunind toate conceptele menționate anterior, definiția unui sistem de sănătate transparent este următoarea:

„Un sistem de sănătate care furnizează informație accesibilă, de încredere, utilă și actualizată tuturor părților interesate, pentru ca aceștia să înțeleagă exact ce reprezintă calitatea, experiența pacientului, finanțarea, guvernarea și datele de sănătate individuale asociate sistemului de sănătate și care să concluzioneze cu privire la corectitudinea acestuia.”

După completarea unui tabel cu scoruri în 32 de țări ale lumii, validate de un grup de experți și lideri ai sistemelor de sănătate, cu ajutorul Ministerelor de Sănătate și a altor autorități, KPMG a observat o variație largă a acestor scoruri – de la 74% la 32%, scorul mediu al acestora fiind de 55%, ceea ce înseamnă că majoritatea țărilor au multe de rezolvat.

Cel mai înalt scor după toate dimensiunile menționate au fost obținute de cele patru țări scandinave: Danemarca, Finlanda, Suedia și Norvegia.

Pe locul doi în clasament s-au situat Australia, Olanda, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Portugalia și Singapore, urmate de Brazilia, Canada și Spania.

Chiar și cu un sistem performant, Germania, Italia, Elveția, Coreea, Irlanda și Japonia s-au situat mai jos în clasament.

În coada acestui top s-au situat țări precum China, India, Africa de Sud, Arabia Saudită și Mexic.

Acest material apare cu sprijinul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova. Informațiile prezentate în această publicație aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Fundației.