De asemenea, nu se știe nici ce urmări va avea infecția, pe termen lung, asupra sănătății copiilor, întrucât multe încă nu se cunosc despre virus. Cert este că vigilența față de prevenirea răspândirii noului coronavirus trebuie să rămână sporită, ca să evităm îmbolnăvirile în masă. Mai ales că în față stă sezonul rece și COVID19 se va intersecta cu virozele și chiar gripa. Cum s-a manifestat COVID19 până acum printre copii? Sunt tratați ei diferit decât adulții? Sunt ei o sursă de îmbolnăvire de COVID19 mai rapidă, decât adulții și de ce? Ce spun părinții despre COVID19 și cât de solidari și empatici suntem față de toată această situație epidemică în care ne-am pomenit? Sunt întrebări, pe care le-am adresat într-un interviu, realizat săptămâna trecută, cu Ludmila Bârcă, directorul Spitalului de Boli Contagioase pentru Copii din Municipiul Chișinău.

Doamna Bârcă, de la începutul acestei pandemii aproape 2.650 de copii s-au îmbolnăvit de COVID19. E o cifră acceptabilă pentru Republica Moldova sau este cam mult?

În principiu, noi suntem în media țărilor cu aceeași cifră, cu o diferență neesențială de 1-2%. Doar că noi din start am început să spitalizăm toți copiii, atât pe cei cu forme ușoare, asimptomatici, cât și pe cei cu forme grave. Din acest motiv înregistrăm un număr destul de mare de copii. Dar, cum vă spuneam, cifra este comparabilă cu alte țări. Nu văd o diferență.

De ce a trebuit să-i spitalizați pe toți, chiar și pe cei cu forme ușoare?

Pentru că este o infecție nouă și noi ne facem griji. Nu știm cum va evolua boala. Nici acum nu știm foarte multe despre ea. I-am spitalizat pe toți, pentru că pe parcursul tratamentului acestor pacienți, am văzut multe lucruri contradictorii. Dumneavoastră știți că au fost foarte multe discuții în spațiul public în privința pneumoniilor la copii. Eu nu mă voi opri la acest subiect din trecut, însă pot să vă spun doar că COVID-ul la copii face pneumonii fără tablou clinic și dacă noi nu i-am fi spitalizat, nu am fi depistat aceste pneumonii.

Recent am avut tripleți de 8 luni de zile. Se simțeau foarte bine, doar la început au avut puțină febră, fără tuse, fără niciun fel de schimbări fizice. Unul dintre ei a făcut pneumonie unilaterală, iar după un curs de tratament de 10 zile a făcut pneumonie bilaterală, fără să aibă careva manifestări clinice. Avea temperatura normală, nu se auzea vreun zgomot în plămâni, copilul se simțea bine, saturația de oxigen normală, analizele sunt bune, facem roetghen repetat și descoperim că pneumonia e mai gravă. A trebuit să intervenim cu alte măsuri.

Eu consider că a fost necesar să-i spitalizăm, să vedem, să învățăm cum evoluează Covid-ul și la copii. Acum, că avem un pic de experiență, spun un pic, pentru că noi nu știm care sunt urmările acestei infecții pentru copii, acum putem să alegem pe cine dintre copii trebuie să spitalizăm și pe cine nu. Oricum trebuie să fim foarte atenți.

Și din experiență pe care ați acumulat-o în aceste luni ați reușit să ajungeți la vreo concluzie? De ce neavând niciun simptom depistați că, totuși, fac pneumonie?

Încă nu putem răspunde la această întrebare. E nevoie de studii științifice de durată. Copiii se întâlnesc cu coronavirusurile din copilăria precoce. La începutul pandemiei speram că ei au o oarecare imunitate față de unele coronavirusuri și aveam o speranță că nu vom avea cele mai severe forme. Parțial s-a adeverit, dar așteptăm studiile bazate pe dovezi din centrele științifice cu renume. Noi ne străduim să externăm copiii absolut sănătoși și să-i referim pentru supraveghere pediatrilor, ca să vedem cum evoluează starea lor de sănătate în continuare.

Aveți deja niște rezultate a evaluării primilor copii infectați?

Deocamdată nu avem aceste rezultate. Încă adunăm informații. Avem o înțelegere cu Institutul Mamei și Copilului. Specialiștii de acolo investighează acești copii, le verifică ce stare funcțională are sistemul lor respirator, și nu doar. Deci, mai așteptăm. Încercăm să ne descurcăm cu pacienții cu forme ușoare aici, Institutul preia cazurile grave și mai târziu sperăm să putem face niște concluzii.

Câți dintre copii au făcut forme ușoare în toată această perioadă, câți medii și câți forme grave?

Forme ușoare au fost 16%, forme medii – 82% și forme grave de COVID19 a fost 1%. Au fost doar 7 copii cu forme grave de COVID19. Însă ele au fost grave mai mult pe baza patologiilor asociate. Și mă refer la pacienții internați în cadrul instituției noastre. Fiindcă noi tratăm formele ușoare și medii de COVID19, iar la Institutul Mamei și Copilului merg cei cu forme grave și cu diverse co-morbidități severe.

În raportul, pe care l-ați prezentat în cadrul ultimei conferințe a pediatrilor, spuneați că în perioada martie-august ați înregistrat doar 45 de pacienți cu pneumonie. De la 1 septembrie deja aveți 17 cazuri. Despre ce vorbește acest lucru și dacă această situație ar trebui să ne alarmeze?

Sigur că trebuie să ne alarmăm. Acest lucru vorbește despre o transmitere comunitară intensă, vorbește despre faptul că copiii sunt implicați în transmiterea virusului și în îmbolnăvirea cu COVID19. Acest lucru mai vorbește că cu cât mai multe cazuri vor fi înregistrate, cu atât mai multe vor fi și cazurile de COVID19 severe printre copii.

De unde se îmbolnăvesc cel mai des copiii de Covid19?

Dacă la începutul pandemiei, cel mai des erau cazuri de import, după care se îmbolnăveau de la părinți, acum e greu de spus. Practic se păstrează aceleași clustere familiale, adică focare în familii, și nu e obligatoriu să se îmbolnăvească primul adultul. Sunt cazuri când primii se îmbolnăvesc copiii. Cam jumătate la jumătate. Până în luna iunie-iulie, constatam că în 86% dintre cazuri primul care se îmbolnăvea era adultul. Acum avem cazuri când și copilul se poate îmbolnăvi primul.

Care e cauza?

Cred că sunt mai multe cauze, dar mai ales nerespectarea regulilor de prevenție a coronavirusului, deja arhicunoscute. Pentru noi este dezolant și de neconceput de ce oamenii nu vor să respecte niște reguli elementare.

Adică, în mare parte copiii interacționează cu alți copii pe terenurile de joacă, dacă vorbim de orașe. În sate, apropo, se atestă aceeași situație?

Nu aș putea să vă spun de unde exact se îmbolnăvesc, pentru că nu am intrat în detalii pe partea epidemiologică, însă ceea ce vedem noi, e că familii întregi se îmbolnăvesc. Și nu contează cine a fost primul – adultul sau copilul. De obicei, adulții fac forme mai grave, iar cei mici, mai ușoare. Dar pneumonia nu este exclusă nici în cazul adulților și nici a copiilor. Avem foarte multe cazuri, când internăm mama cu doi copii, iar tata stă în alt spital. Apoi putem face schimb de părinți, pentru că se agravează starea mamei și suntem nevoiți să o transferăm în altă instituție medicală. În locul ei vine să stea cu copiii tata, a cărui stare se mai ameliorează. Facem tot posibilul ca copiii să stea cu cineva dintre adulți, pentru că ei au de stat mult în spital, cel puțin două săptămâni, ceea ce înseamnă o povară psihologică mare și pentru ei.

Ce reguli de conduită trebuie să respecte în spital pacienții cu COVID19, chiar dacă, să zicem, stau în aceeași secție. Trebuie să stea izolați în salonul lor, să nu contacteze între ei?

Da, ei trebuie să stea izolați și din acest motiv încercăm să găsim un salon în care să plasăm toată familia. Și foarte important, din observațiile noastre, saloanele trebuie să fie umplute cu pacienți o dată. Dacă, de exemplu, am spitalizat doi pacienți din familii diferite în același salon, acolo nu mai spitalizăm pe nimeni peste câteva zile.

De ce?

Fiindcă un alt pacient vine cu o altă floră, care poate să agraveze starea de sănătate a celor care deja sunt internați acolo. Acest lucru este bine cunoscut în maladiile infecțioase, nu e nimic nou, însă asta ne permite să avem o eliberare mai rapidă a organismului de virus și o însănătoșire mai grabnică. Noi am făcut comparații chiar între secțiile noastre, când am avut niște mici incidente. Saloanele au uși, care dau în curte. Pacientul poate ieși în fața ușii, dacă se face curățenie generală în salon. Se așază pe scaun acolo, ca să nu inhaleze dezinfectanții cu care se curăță suprafețele.

Dacă pacientul nu este foarte disciplinat și începe să comunice cu cel de-alături, acest lucru nu e binevenit defel. Noi am analizat durata spitalizării și am constatat că ea este cu trei zile mai mare, dacă pacienții comunică între ei. Și am interzis acest lucru. A trebuit să venim cu foarte multe argumente și rugăminți față de mame ca să interzicem comunicarea.

Ce faceți pentru a menține zonele curate, sterile?

Noi dezinfectăm în fiecare zi. Vine mașina și dezinfectează teritoriul. În plus, cu mașina manuală dezinfectăm orice ieșire din saloane, toate coridoarele, pe dinafară, pe dinăuntru. Facem acest lucru pentru a preveni reinfectarea cu alte tulpini, bacterii, etc.

Doamna Bârcă tot din raportul Dumneavoastră, la copii evoluția bolii este mai blândă. În schimb, copiii sunt o sursă de infecție importantă. Ei au o cantitate de virus de 10 și chiar 100 de ori mai mare decât un adult. Cum s-ar explica?

Dvs vreți răspunsuri de la mine, la care nici învățații, care au o bază științifică foarte bună, nu le pot da. Noi putem doar să luăm act de ceea ce publică savanții în țările bine dezvoltate. Și da, într-adevăr s-a dovedit că în primele zile de boală, copiii elimină o cantitate de ARN, care depășește de 50-100 ori cantitatea de virus, pe care o elimină un copil adolescent sau un adult. În schimb, durata de eliminare a virusului este foarte scurtă. Adică noi sperăm că sistemul imun al copilului, fiind antrenat cu alte coronavirusuri, se isprăvește mai bine cu acest tip nou de coronavirus. Însă și aceasta este o presupunerea de-a noastră.

Vă întreb aceste lucruri, pentru că au existat destul de multe discuți despre faptul că noul tip de coronavirus nu afectează atât de mult copiii, că ei s-ar îmbolnăvi mai rar...

Este foarte neadevărat acest lucru și astfel de informații au derutat mamele. Mamele noastre trebuie să înțeleagă că copiii trebuie protejați chiar mai mult decât adulții, deși adulții pot face mai des forme severe din cauza bolilor concomitente, pe care le au.

Doamna Bârcă, din datele pe care le-ați mai prezentat, adolescenții sunt printre cei mai afectați de COVID19. Cel puțin în categoria de vârstă 11-18 ani sunt cele mai multe cazuri înregistrate. Chiar mai mult decât printre micuții, care nu neapărat sunt și cei mai ascultători și înțeleg problema. De ce avem mai mulți adolescenți cu COVID19? Cumva sunt grupul de vârstă, care ar trebui să fie mai conștiincioși și să se protejeze singuri...

Acesta e cuvântul cheie „cumva” ar trebui. Adolescenții noștri sunt copii care trebuie educați, trebuie convinși să respecte aceste măsuri de protecție. Dacă unui copil mic poți să-i interzici și să nu-i permiți să facă anumite lucruri și el poate să conformeze, atunci cu un adolescent trebuie să comunici. Și primul care trebuie să vină cu argumente, trebuie să fie părintele. Însă în momentul în care nici părintele nu respectă aceste reguli de distanțare fizică, de purtat masca, un adolescent nici atât nu va respecta. El are nevoie de socializare și de exemple bune. Noi acum nu mai spitalizăm copiii mai mari de 7 ani. Lor li se prescrie tratament la domiciliu. Am făcut acest lucru în speranța că ei vor respecta perioada de carantină și nu vor infecta semenii. Autoizolare nu înseamnă comunicare la terenul de joacă sau la o cafea. Un pacient infectat care nu respectă această condiție de izolare și comunică cu cei din jur, deja transmite virusul, prin această comunicare.

Deci, în prevenirea răspândirii virusului printre copii un rol important îl au părinții...

Categoric așa este. Noi contăm foarte mult pe ajutorul părinților în prevenirea răspândirii COVID-ului, pentru că fără ei nu putem face nimic. Dacă ceea ce recomandă  medicul nu e respectat de părinte, copilul nici atât nu va respecta.

Pentru că sunt destul de mulți părinți neîncrezători în existența virusului, unii chiar au fugit din spital. Cum credeți, de ce mesajele autorităților, specialiștilor, nu ajung la urechile lor?

Sunt multe explicații, dar să începem de la aceea că avem chiar foarte multă informație despre COVID19. La fel, sunt multe surse de informare și mesajele vin centralizat și permanent. Însă eu văd două cauze și cred că ele sunt cele mai importante, chiar dacă, poate, s-ar putea să nu am dreptate. Primul lucru ar fi nivelul nostru de educație și de școlarizare. Noi nu avem încredere în specialiști – în medicii care ne tratează, în profesorii care ne învață. Eu nu știu de ce am ajuns să fim atât de neîncrezători. Și al doilea lucru – este mult mai simplu să dai vina pe cineva, decât să îți asumi vina pentru anumite nereușite.

Trebuie să înțelegem că de fiecare dintre noi depinde, poate, cel mai mult evoluția acestei situații pandemice. Schimbându-ne comportamentul, avem o șansă unică să scăpăm de COVID19 și să trăim o viață normală. Noi avem această șansă, doar nu vrem s-o folosim. Și eu nu știu cum să ajungem la conștiința, la inima omului să înțeleagă că de comportamentul lui depinde în primul rând cum va evolua această pandemie în continuare.

Din păcate, societatea noastră nu este nici prea solidară și nici prea umanistă, pe cât am vrea noi s-o vedem. Ar trebui să avem mai mult respect și empatie, compasiune față de pacientul care nu se poate apăra de COVID19. Noi trebuie să-i susținem pe acești pacienți și prin acțiunile noastre să nu-i permitem să se îmbolnăvească. De ce în alte țări, de exemplu, persoanele în vârstă sunt protejate, de ce noi nu facem acest lucru? Eu încă nu am un răspuns.

Doamna Bârcă, pe lângă faptul că părinții, că vorbim despre ei acum, nu sunt încrezători în ceea ce le spune școala, ceea ce spun medicii despre COVID19, nu au suficientă instruire sanitară, ei nu au nici modele de lideri, care să inspire toate aceste lucruri despre care vorbiți. Nu au exemple bune, așa cum spuneați mai devreme despre copii. Ei face ceea ce fac unii dintre reprezentanții autorităților, nu credeți?

Nu știu dacă aș vrea să spun ceva din acest punct de vedere. Eu privesc situația din punct de vedere al medicului. Unele mame acceptă că există virusul abia când se întâmplă să treacă din cauza infecției prin stări grave, prin pierderea unor rude apropiate, abia atunci încep să conștientizeze ce dezastru se poate forma, dacă noi nu respectăm ceea ce ni se recomandă.

Dar apropo, câți părinți ați avut, în medie, care au ajuns la spital cu copiii, având percepție falsă despre existența și pericolele la care suntem supuși din cauza Sars-Cov-2? Până unde s-a ajuns cu explicațiile, argumentele, astfel încât un părinte să se convingă că această infecție nu e o invenție?

Nu am făcut o asemenea statistică, dar e destul de greu să convingi un părinte a cărui copil a făcut o formă ușoară a bolii, că acest virus este periculos. Credibilitatea crește doar atunci când ei văd că sunt copii, care pot suferi și de forme mai grave ale COVID-ului.

În general, eu nu înțeleg întrebarea foarte des adresată – credeți în existența COVID19? Există boala, există transmitere comunitară, există pacienți gravi, avem rude care au decedat, mulți care deja am fost bolnavi, care am rămas cu sechele. Ce argumente ar trebui să mai aducem ca să înțelegem că e o situație de sănătate publică complicată? Doar autoritățile, doar doctorii, doar jurnaliștii nu pot face nimic, dacă societatea nu se solidarizează. Acesta e cuvântul cheie – solidaritatea.

Doamna Bârcă, vreau să vă întreb despre imunizare. OMS ne atenționează că în lume se atestă o scădere a ratei de imunizare. În Moldova, ne puteți spune, dacă se observă o asemenea tendință? Ce vă spun părinții, există în continuare acea reticență față de imunizare, e mai mică, e mai mare?

Imunizarea rămâne și pentru noi o problemă și e regretabil. Eu nu cred că părinții sunt mai reticenți, dar probabil că a fost perioada asta de izolare și din cauza pandemiei mulți oameni s-au ferit să meargă în instituțiile medicale să se vaccineze. Voi repeta și voi spune că vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a bolilor infecțioase și eu sunt profund convinsă de acest lucru. Ceea ce vreau să mai spun este, Doamne ferește ca pe lângă ceea ce avem acum, să mai declanșăm și o epidemie de rujeolă, difterie sau poliomielită sau alte boli care pot fi prevenite prin vaccinare. Asta ar fi o catastrofă. Oamenii trebuie să se vaccineze și copiii trebuie vaccinați, iar acest lucru trebuie să fie foarte bine monitorizat.

Acum sunt în elaborare mai multe vaccinuri împotriva COVID19 pentru adulți. Nu se prea vorbește despre un vaccin anti-COVID19 pentru copii. Din informațiile pe care le citim din presa străină, înțelegem că poate la toamna viitoare ar putea apărea. Ce știți Dvs despre un eventual vaccin pentru copii?

Știți că studiile pentru un eventual vaccin încă nu au fost finalizate. Știți că elaborarea unui vaccin durează mult timp, pentru că ele sunt administrate persoanelor sănătoase  și respectiv trebuie testate minuțios, sunt urmărite efectele de moment și cele pe termen lung, iar administrarea unui vaccin copiilor înseamnă o responsabilitate sporită. Vedem cum vor evolua lucrurile.

Tratamentul împotriva COVID19 pentru copii este foarte diferit decât cel pentru adulți?

Este diferit. Copiilor nu le administrăm preparate antivirale. Ele nu și-au demonstrat eficacitatea. Sunt destul de toxice, și formele ușoare și medii nu au nevoie de tratament antiviral, din acest motiv noi nu le folosim. În tratamentul adulților se folosesc diverse preparate antivirale, dar să nu uităm că adulții au, cei mai mulți, și diverse maladii asociate. S-au încercat mai multe medicamente, care însă nu și-au demonstrat eficiența nici la adulți. De asta noi nu le folosim la copii. Noi nu am văzut această eficiență nici din punct de vedere clinic și nici din punct de vedere al eliberării ARN în orofaringe, ceea ce înseamnă că nu are rost să fie folosite.

La ce vă așteptați acum, în toamnă, când a început școala, grădinița, când timpul se răcește? Studiile internaționale arată că în perioada rece a anului, oamenii ar putea avea concomitant și gripă și Covid19. Cât de grav ar fi pentru un copil să se îmbolnăvească de ambele și dacă sunteți pregătiți pentru asemenea scenarii?

Este complicat să vă răspund, dar ceea ce am observat este că odată cu apariția COVID19, cel puțin la noi, gripa a cedat. Noi aveam cazuri de gripă toată luna martie și chiar în aprilie, în anii precedenți. Anul acesta nu am avut. Acesta lucru ne dă o speranță că situația și măsurile luate pentru prevenirea COVID19, cumva va suprima răspândirea virusului gripal. Apoi, epidemia de gripă în Moldova apare, de obicei, în luna decembrie, ianuarie, februarie și eu tare sper că până atunci oamenii se vor vaccina.

Apoi, am observat vara aceasta o scădere exponențială a cazurilor de infecție. Au fost mult mai puține cazuri de boli diareice acute, de infecții enterovirale, infecții care erau obișnuite pentru sezonul de vară, ceea ce înseamnă că noi, totuși, respectăm altfel regulile de igienă. Reieșind din această observație, sperăm că sezonul gripal, dacă va începe, va fi mai blând și atât părinții, cât și copiii vor fi mai protejați, pentru că avem o vigilență sporită atât în școli, cât și în grădinițe. S-au făcut o mulțime de lucruri bune, pe care aș vrea să le vadă societatea. S-a muncit extraordinar de mult, atât pe segmentul educațional, cât și pe cel medical. Chișinăul, având o populație enormă de adulți, în jur de 800 de mii și având și o populație foarte mare de copii, s-a muncit foarte mult pe acest sector și eu sper că sezonul care vine nu ne va aduce o cădere a sistemului.

În ce spitale ajung copiii cu COVID19, în afară de cel, pe care-l conduceți Dumneavoastră?

La Chișinău sunt trei spitale de bază pentru copii – Spitalul de Boli Contagioase copiilor, adică al nostru, Spitalul „Valentin Ignatenco”  și Spitalul Municipal nr.1 de copii. Mai este Institutul Mamei și Copilului, ca instituție terțiară pentru copiii cu disfuncții poliorganice, etc. Cei cu forme grave și cu patologii concomitente, cu afecțiuni renale cronice, diabet zaharat, etc, sunt tratați la Institutul Mamei și Copilului și să știți că se depun eforturi colosale pentru a-i vedea sănătoși.

În principiu, toate fluxurile de copii, în perioada epidemică de gripă, au fost revăzute în anii precedenți și noi în fiecare an avem un plan și ne ghidăm de el. noi știm unde trebuie să internăm fiecare copil, în funcție de starea lui sau în funcție de creșterea numărului de cazuri. Acest lucru se face întotdeauna foarte organizat și noi avem întotdeauna o împărțire a copiilor absolut pe criterii.

Acum avem un plan de pregătire și răspuns pentru coronavirus de tip nou, Versiunea II. Știți că există comisiile teritoriale, care elaborează o strategie care noi încercăm acum să o punem cap la cap și să o aranjăm ca ea să fie bine definită, dar oricum lucrează un punct focal, un comitet zi de zi.

Acum, din câte știm, faceți o evaluare a secțiilor de pediatrie din spitalele raionale. Ce inspectați, de fapt?

Este o evaluare, pe care o facem în toate spitalele din țară și urmează ca împreună cu pediatrii să evaluăm calitatea serviciului pediatric și dotarea cu aparate de oxigenare suplimentară, să vedem cât de bine știm cum să le utilizăm, dacă există procedurile de folosire, dacă totul este pus la punct.

Știți că instituțiile medicale au primit o serie de concentratoare, multe spitale au rețelele lor de oxigen, bunăoară noi avem rețeaua noastră de oxigen, deci avem de toate, dar trebuie să verificăm încă o dată că toate persoanele sunt instruite, că știu cum se utilizează, când se utilizează, cât de mult timp, care sunt regulile, care sunt condițiile de izolare a pacientului, dacă sunt suficiente preparate de acordare a asistenței medicale. Și pentru că vine sezonul rece, evaluarea spitalelor este un lucru foarte binevenit.

De fapt, etapa de evaluare deja s-a sfârșit. Fiecare spital a avut de completat o anchetă. Toate informațiile sunt analizate de grupul de lucru, ulterior vor fi ieșirile în teren și apoi un raport amplu în care vor fi descrise toate serviciile, sper eu, care ne vor oferi un tablou realist al situației secțiilor de pediatrie și cum pot răspunde ele, inclusiv la COVID19.

Doamna Bârcă, nouă, celor din afara sistemului medical ni se arată că, cel puțin, în ultimii ani în spitalele de boli infecțioase, care nu-s deloc multe în Moldova, doar două, dar există secții pentru boli infecțioase în fiecare spital raional, nu prea au fost luate în seamă de autorități, au fost mai ignorate în comparație cu spitalele de alt profil. Se simte această atitudine a responsabililor din sănătate de până acum în situația asta de criză?

În general, spitale de boli infecțioase în Moldova sunt doar două. Avem Spitalul Clinic de Boli Infecțioase pentru adulți „Toma Ciorbă” și avem spitalul de boli contagioase pentru copii, cel pe care-l reprezint eu. Este un spital municipal, dar are bază clinică, cu catedră. În rest, serviciul de boli infecțioase este împărțit în secțiile de boli infecțioase în spitalele raionale. Astfel, fiecare spital are secție de boli infecțioase, care în diferite raioane, în mod diferit a fost dezvoltată. Cunoaștem că într-adevăr aceste secții au suferit.

Au suferit, pentru că noi ne-am concentrat să atingem niște valori comune pentru toată lumea. Vrem și noi, ca toată lumea, să nu avem boli infecțioase. Însă trebuie să înțelegem că boala infecțioasă este o boală socială, care se transmite. Pentru a preveni o maladie infecțioasă, trebuie să avem o cultură sanitară bună și nu doar. Trebuie să fim pregătiți să ne confruntăm cu o boală infecțioaasă. OMS a declarat încă la începutul acestui secol că pandemie va fi, nu se știe doar când. Și vă amintiți că a fost pandemia de gripă, acum avem pandemia de coronavirus. Eu cred că noi am tras niște concluzii și am învățat niște lecții și eu tare sper că serviciul de boli infecțioase în continuare va fi dezvoltat. În acest moment avem o atenție deosebită și e firesc să fie așa.

Cum v-ați pregătit Dvs de o eventuală pandemie, pe parcursul anilor, având în vedere că sunteți instituție medicală cu profil infecții?

Spitalul nostru din start a fost conceput ca spital anti-epidemic. El a fost construit pentru epidemii, cu toate rigorile necesare. Din 2011, de când sunt în această funcție, noi tot investim în el. Mai actualizăm ceva, mai modificăm. La noi e cu mult mai simplu să respecți toate regulile antiepidemice. Pe parcurs, am dezvoltat unitatea primiri urgențe și am completat-o cu compartimentul antiepidemic, ceea ce a făcut spitalul nostru, e, într-un fel, unic. Spitalul nu este foarte mare, dar noi avem posibilitate unică de a izola traseul bolnavului foarte și foarte minuțios, ceea ce ne-a permis să activăm într-un regim, hai să zicem, bun, fiindcă avem foarte puține cazuri de infectări. Cel puțin, după ce a apărut cazul, acesta nu a mai fost răspândit în secție. Noi putem să păstrăm acele zone roșii, galbene și verzi fără să schimbăm lucrul doctorilor. Noi avem posibilitate să oferim fiecărui pacient în parte salon separat, cu baie, wc, apă caldă, cu ieșire afară. Toate aceste lucruri sunt așa, doar pentru că așa a fost conceput spitalul și au fost făcute reparații capitale masive, astfel că acum practic nu avem probleme.

Deci, sunteți mai avantajați, pentru că așa vă e profilul, dar și pentru că sunteți în Municipiu....

Da, ăsta ar fi cuvântul potrivit și avem posibilitatea să ne protejăm și pe noi, lucrătorii medicali, și pe copii.

Tot mai des auzim că personalul medical este la limita puterilor. Vreau să vă întreb câte paturi aveți în instituție și câți copii pot fi tratați? Cât personal aveți și care este starea lor morală și fizică?

Spitalul este prevăzut pentru 100 de paturi de boli infecțioase, plus 4 paturi pentru terapia intensivă. În acest moment avem doar 60% ocupate. Vedem în continuare ce se va întâmpla. Avem, în total, 156 de angajați. Nu avem persoane, care s-ar fi eliberat din funcție și ar fi plecat. Vorbesc atât despre doctori, cât și despre asistente medicale.

La începutul pandemiei, noi am încercat să protejăm persoanele în vârstă. Doctorii care depășeau vârsta de 65-70 de ani, au mers în concediu pe cont propriu. Ulterior s-au întors toți și au spus că „vedem că protecția este bună, nu ne îmbolnăvim, avem echipament, etc”. Și Slavă Domnului, doctorii sunt sănătoși. Am avut o asistentă medicală, car s-a îmbolnăvit în timpul concediului, dar Slavă Domnului s-a tratat. Însă, într-adevăr, suntem obosiți.

Noi tare vrem să ducem la capăt această pandemie, să revenim la patologiile noastre infecțioase. Să vedem la ochi copiii puțin altfel. Nu prin vizieră, două măști, prin ochelari, și nu prin costum. Dvs știți că noi suntem pediatri-infecționiști și noi nu doar palpăm copiii și-i ascultăm, noi îi luăm și în brațe. Și în momentul în care nu avem acest contact cu copilul, cu mama, să știți că și noi suferim foarte mult. Ne apropiem sufletește de fiecare copil, chiar dacă el este contagios. Noi ne ținem de reguli, mereu le respectăm în spitalul nostru, dar iată acest combinezon, care suntem nevoiți să-l purtăm acum, ne împiedică să avem o comunicare bună cu pacientul, cu părintele. Din punctul ăsta de vedere, noi toți suntem la limită. Noi încercăm să convingem societatea să facem încă un pas, doar un pas – să conștientizăm și să începem să respectăm regulile antiepidemice. Mai mult decât asta, de la noi nu se cere nimic.

Doamna Bârcă, vă mulțumesc pentru acest interviu.