Moldova este parte a Acordului Parteneriatului Estic și țările din Uniunea Europeană au un angajament – să ajute statele din afara UE, în cadrul acestui parteneriat, să dezvolte anumite domenii. Astfel, ideea de a ajuta Moldova în dezvoltarea sistemului de sănătate a fost a Ambasadorului nostru la Chișinău și Ministerul de Externe al Lituaniei a selectat țara Dumneavoastră pentru astfel de proiecte de dezvoltare.
Proiectele, pe care le finanțăm, au un scop bine definit – să susțină democrația, să ajute la dezvoltarea țării și să aibă impact pentru oameni. Este adevărat că în sănătate există mai multe subdomenii în care pot fi implementate diverse proiecte, dar am decis că unul dintre cele mai importante este, totuși, medicina de familie.
Experiența fostelor republici sovietice arată că timpul pentru realizarea reformelor la nivel național a trecut, de aceea e nevoie de dezvoltat țintit. Chiar și dacă ar exista toate condițiile de a face reforme la nivel național, oricum rezistența ar fi mare.
Dar în general e posibil acum, când au trecut atâția ani de la destrămarea URSS, să faci astfel de reforme sistemice?
Acum nu mai este posibil, pentru că politicienii în toate țările sunt la fel. Alegerile se petrec din patru în patru ani și dacă tu nu ții cont de acest calendar, atunci mai bine nu te băga în politică. Deci, fiecare politician ține cont de acest lucru și atunci când sunt propuse asemenea reforme, el calculează – când ar putea obține rezultate pozitive. Acest lucru se poate întâmpla peste 3 - 5 sau chiar mai mulți ani. De aceea nimeni nu se avântă în asemenea reforme. Însă exemple cum să reformezi un sector spre binele sporirii calității serviciilor pentru populație sunt multe și nu trebuie inventată bicicleta.
Sunt sigură. Moldova a preluat multe practici de la țările baltice. Cum s-a dezvoltat acolo medicina de familie?
Vă dau exemplul Letoniei. Vecinii noștri au trecut la medicina prin asigurare mai devreme decât noi, lituanienii. Se întâmpla în 1994. Noi am făcut acest lucru trei ani mai târziu. Strategia adoptată de Letonia a fost greșită și toate eforturile implementării asigurării obligatorii s-au ruinat. Acum suntem în 2020 și Letonia nu se poate hotărî a doua oară să pună în aplicare acest mecanism de asigurare medicală. Asta, chiar dacă toate legile au fost pregătite și Parlamentul le-a adoptat.
Același lucru s-a întâmplat cu Kazahstanul. Autoritățile au decis încă în 2011 să treacă la acest sistem de asigurare obligatorie. Au chemat diferiți experți internaționali, au pregătit legislația, mecanismele, etc. Toate pregătirile s-au realizat cu suportul Băncii Mondiale. Abia în acest an au decis că pună în aplicare medicina prin asigurare, lucru care m-a bucurat. Însă după ce am citit planul de activitate al Ministerului Sănătății, am aflat că abia în luna decembrie a acestui an, urmează să fie stabilitate tarifele pentru serviciile medicale. Deci, din nou pare că ceva nu s-a făcut îndeajuns ca să fie pus în aplicare mecanismul. În primăvară au demis ministrul, au numit altul. Asta înseamnă din nou așteptare.
În general, acum, autoritățile din toată lumea sunt într-o perioadă de criză de sănătate publică din cauza COVID19. Cât de oportun e să începi reforme într-o asemenea perioadă?
În general, ca să faci reforme, trebuie să existe nu doar condiții politice, ci și alte împrejurări. De exemplu, țara ar trebui să înregistreze o anumită creștere economică sau oamenii să nu mai suporte sistemul vechi. De asemenea, comunitatea medicală ar trebui să înțeleagă că reformele sunt necesare. Pot să nu susțină noile reforme, dar ar fi bine nici să nu se împotrivească. Prin urmare, se întâmplă foarte rar să ai toate aceste condiții ca să poți realiza o reformă. Și dacă din timp terenul nu este pregătit, mă refer la diverse acte normative, legi, și te rezumi doar la discuții, atunci nimic nu se va întâmpla. Reforme nu se vor face.
Bun, Dvs veniți cu propunerea îmbunătățirii calității asistenței medicale primare. Ce propuneți la modul practic?
Propun să începem cu pilotarea într-un sat. Deci, e un proiect mic și nu trebuie să depindă de deciziile Guvernului. Ideea este ca într-un sat, care va fi selectat în cadrul proiectului, să construim un cabinet privat al medicului de familie. Satul ar trebui să aibă puțin peste 5 mii de locuitori. În Moldova există asemenea sate. De exemplu, eu am găsit două în Găgăuzia. De ce am ales autonomia? Pentru că ei au mai multă autonomie și pot lua decizii la nivel local, dar poate fi selectat oricare alt sat din oricare alt raion, care are nu mai puțin de 5000 locuitori, și care se află la o distanță mai mare de 10 km de la oraș.
De ce să începem cu un singur sat?
Pentru că banii care ar urma să fie investiți în dezvoltarea unui asemenea cabinet privat urmează să fie oferiți de un investitor și acest investitor poate fi Uniunea Europeană sau Banca Mondială sau altcineva. Ar putea fi și un investitor local, dar nu cred că va dori cineva să investească resurse, deoarece o asemenea activitate nu e profitabilă. În Lituania, noi am aplicat acest model al cabinetelor private al medicului de familie în urmă cu 20 de ani.
Pot să vă spun că asistența medicală primară niciodată nu este prioritate pentru autorități sau este, însă doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Prioritate, asta înseamnă să aloci mai mulți bani, să consulți ideea cu oamenii care lucrează în acest domeniu. Asta înseamnă prioritate. Dacă începi cu un proiect pilot într-un sat și rezultatele sunt bune, ulterior s-ar putea obține un suport extern mai consistent, ceea ce va permite organizarea unor asemenea cabinete în mai multe localități rurale.
Cu cât mai mulți bani ar trebui să fie alocați medicinei primare, astfel încât medicii să vrea să profeseze în sate?
Când am fost eu ministru al Sănătății în Lituania, am reușit să măresc bugetul pentru medicina primară cu 40%. Abia atunci au simțit medicii să au finanțare, pot munci și se pot dezvolta.
Cu ce ați început?
În primul rând noi ne-am stabilit-o ca prioritate și Guvernul în care am activat eu a reușit dezvoltarea acestui sector cu ajutorul banilor oferiți de Uniunea Europeană. După ce am plecat din funcție, medicina de familie nu a mai fost o prioritate, astfel că cei mai mulți bani au fost direcționați din nou către spitale. Așa cum se întâmplă la Dvs în acest moment.
Atunci Uniunea Europeană a oferit resurse financiare Lituaniei pentru dezvoltarea 50 de cabinete private ale medicilor de familie. Le-a dotat, le-a cumpărat medicilor automobile, ca să se poată deplasa la pacienți, le-a cumpărat locuințe. Medicii au semnat contracte pe un termen de 5 ani, în care s-au obligat să presteze servicii medicale populației. Finanțarea se face așa cum se face la Dvs, din Fondurile de asigurări obligatorii de asistență medicală gestionate de CNAM.
Mai sunt funcționale?
Da. Deși au trecut deja 20 de ani. În anul 2000 noi am reușit să le deschidem pe toate. Și toate cabinetele construite atunci activează. Unele chiar s-au dezvoltat și au deschis câte 5-6 filiale. Asta înseamnă că aceste cabinete au reușit să se dezvolte, să adune capital și să deschidă altele. Oamenii sunt mulțumiți de activitatea lor. Pot să vă spun că pacienții pot să-și aleagă medicul de familie, exact așa cum se face la Dumneavoastră.
Bine, în Moldova acest lucru e posibil mai mult teoretic acum, deoarece în multe sate abia de există un medic de familie. În unele aceștia în general, lipsesc, așa că oamenii sunt nevoiți să accepte ceea ce li se oferă...
Din acest motiv, propun ca într-un astfel de cabinet să lucreze doi sau trei medici de familie, astfel încât dacă unul are mai puține competențe, oamenii să poată alege. Acolo unde e un singur medic în localitate, sigur că omul va merge la el, pentru că nu va avea alternativă. Și într-o localitate în care trăiesc cel puțin 5 mii de oameni, ar trebui să fie cel puțin trei medici de familie. Fiecare dintre ei, ar trebui să deservească în jur de 1.500 de oameni. Doar așa va putea oferi servicii de calitate.
Cum se lucrează la modul practic într-un asemenea cabinet privat?
Un medic ar trebui să aibă cel puțin două birouri la dispoziție, ca să poată lucra eficient cu pacienții săi. Asta înseamnă că într-un cabinet pacientul se pregătește de consult, iar în celălalt deja merge pentru diverse proceduri sau consult cu doctorul. Pot să vă dau exemplul Statelor Unite. Acolo un medic de familie are patru birouri.
De exemplu, în primul birou pacientul se salută cu medicul, în al doilea deja îi arată rezultatele la unele analize, medicul îi face anumite recomandări pentru tratament, și tot așa până ajunge în al patrulea. Eu înțeleg că asta e ideal, dar ar fi bine să fie măcar două cabinete, în care pacientul să aibă posibilitatea să se dezbrace, iar în celălalt să fie consultat. De fapt, toată grija pentru pacient trebuie să o aibă asistenții medicali și fiecărui medic trebuie să-i revină 3-4 asistenți.
De ce i-ar trebui unui medic de familie atâția asistenți?
Pentru că în mare parte munca de pregătire a pacientului pentru consultul la doctor o face asistentul medical. Prima îl înregistrează, a două îl întreabă ce-l deranjează sau cu ce problemă a venit la medic, îl întreabă ce ar vrea să afle de la medic. Asta economisește foarte mult din timpul doctorului. Apoi, se întâmplă foarte des ca pacienții să uite ce le-a spus medicul. Iarăși intervine rolul asistentei, care îi explică foarte clar pacientului ce fel de tratament i-a prescris medicul, care, cum și când trebuie să le administreze, ce investigații trebuie să mai facă, etc. În acest timp, doctorul deja poate consulta alt pacient și de el se poate ocupa o altă asistentă medicală.
Da, dar asta înseamnă mai multe resurse financiare din bugetul CNAM și mai mulți oameni, care sunt cam deficit în Moldova...
Așa este. Însă eu am stat de vorbă cu mai mulți medici de familie, care au trecut la practica individuală, atunci în 2018, când la Dumneavoastră s-au făcut unele schimbări în activitatea medicilor de familie. I-am întrebat câte ore lucrează și mi-au spus că 24 din 24, inclusiv sâmbăta și duminica. Dar pentru asta ei nu sunt plătiți.
Ca să înțelegeți, relația dintre medicul de familie și pacient trebuie să fie ca între prieteni. Și aici o să vă dau exemplul unui prieten de-al meu, care lucrează medic de familie în Elveția. În cabinetul său privat lucrează 3 sau 4 medici de familie. Și ei au același regim de muncă - 24 din 24. Deci, pacienții îi pot suna ziua, noaptea, iar în week-end ei fac ture. Deci, pot fi găsiți la telefon. Diferența e că noaptea pacientul își poate suna medicul de familie la care este înscris, iar în week-end doar celui care e pe tură. Medicii sunt și ei oameni și au nevoie de odihnă.
Pacientul este consultat la telefon și doar dacă problema nu poate fi rezolvată în asemenea mod, el este invitat la cabinet. La fel, foarte important, Ambulanța nu vine la pacient, pentru că așa a decis el. Medicul de familie este cel care trebuie să decidă are sau nu nevoie pacientul de serviciul medicilor de la Ambulanță.
Deci, Ambulanța vine doar după ce pacientul e consultat de medicul de familie, ceea ce încă nu a devenit o regularitate în Moldova. Totuși, asta nu înseamnă că nu vor fi permise apelurile directe ale pacienților și/sau ale rudelor acestora la Ambulanță în caz de urgențe medicio-chirurgicale majore. În astfel de situații există protocoale de triaj care sunt cunoscute în întreaga lume. Niciun pacient nu rămâne fără asistență calificată în caz de urgențe medico-chirurgicale.
Dar cel mai important este că medicii de familie lucrează practic 24 din 24 de ore, iar tarifele pentru serviciile medicale sunt de trei ori mai mari și acești bani îi plătește finanțatorul, cum ar fi CNAM în Moldova. Din păcate, acum medicii de familie din țara Dvs sunt plătiți doar pentru cele 8 ore de muncă ziua, deși la modul practic ei muncesc și noaptea, și în zilele de odihnă.
Și dacă la cabinetul individual lucrează un singur medic?
Atunci e o mare problemă.
Bine, dar în Moldova asistența medicală primară are diferite forme – sunt oficii de sănătate, apoi centre de sănătate, cabinete individuale, în Chișinău sunt Asociații Medicale Teritoriale. Din ce am citit, în Lituania, de asemenea, medicina de familie are diferite forme de proprietate.
Da. Potrivit unui alt model de asistență medicală primară, medicii de familie nu lucrează noaptea și în zilele de week-end, însă potrivit contractului, toți pacienții care au nevoie de servicii medicale în această perioadă de timp merg la departamentul de primire a spitalelor regionale. Și așa cum administrația publică locală este fondatorul atât a cabinetelor medicilor de familie, cât și a spitalului local, îi obligă să se înțeleagă asupra tarifelor.
Deci, când un medic de familie organizează adresarea pacientul la spital în zilele de odihnă și noaptea, el trebuie să scoată banii din bugetul cabinetului său pentru aceste servicii prestate de către spital. De aceea, acești medici de familie sunt mai puțin interesați ca pacienții lor să ajungă în spitalul local sau ei sunt interesați să plătească cel mai mic tarif spitalului pentru deservirea pacientului său pe parcursul nopții sau în zilele de week-end.
Orașele mai mari, în general, au alte modele de asistență medicală primară, dar avantajul aici e că ele sunt asigurate cu medici de familie, de aceea nu aș vrea să mă opresc la activitatea lor. Problema e în sate.
Și propuneți două sate, cu o populație mai mare de cinci mii de oameni, care s-ar potrivi pentru pilotarea proiectului...
Da. Eu am identificat două în Autonomia găgăuză, unde am fost recent. Însă, poate fi oricare alt sat din Moldova, în care sediul instituției medicale este într-o stare degradată, avariată sau nu corespunde cerințelor de prestare a serviciilor medicale de calitate. Ideea e ca să poată fi organizat un asemenea cabinet al medicilor de familie în care să muncească 3 sau 4 medici, ajutați de 9 sau chiar 12 asistenți medicali.
Sediul pentru un asemenea cabinet poate fi construit din temelie, dar poate fi identificată o clădire, reconstruită și dotată cu tot necesarul pentru acești medici, ca ei să poată presta servicii medicale pacienților din localitate. Acest cabinet ar trebui să aibă și un mic laborator și echipamentul minim pentru activitate.
Dacă medicii vor dori să-și cumpere echipamente mai sofisticate, ei ar trebui să și le cumpere deja din banii lor. De exemplu, unii vor să aibă în cabinetul lor medical ecograf. Pentru aceasta trebuie să dețină un certificat precum că au dreptul să-l utilizeze. Medicii trebuie să aibă automobile de serviciu și inclusiv parcare pentru ele. Toate li se oferă gratis, inclusiv case de locuit. În principiu, autoritățile din autonomie ar fi de-acord să înceapă un asemenea proiect, dar au rezerve la modul de activitate. Însă ei pot oricând vizita Lituania și pot vedea că asemenea cabinete sunt funcționale și au succes.
Cine va finanța serviciile medicale ale medicilor de familie privați?
Bineînțeles, Compania Națională de Asigurări în Medicină. Însă, având în vedere că medicii de familie sunt și vor fi solicitați de pacienți 24 din 24 de ore, va trebui să plătească tarif triplu pe cap de locuitor. Pentru aceasta ei se obligă, potrivit contractului, să atingă niște indicatori. De exemplu, să diminueze numărul de chemări ale Serviciului Ambulanței.
De asemenea, acestor medici de familie ar trebui să li se permită să aibă în cabinetul lor medicamente pentru diverse maladii, ca tratamentul pacientului să nu înceapă a doua sau a treia zi de la consult sau când acesta reușește să ajungă la o farmacie, dar din momentul în care a ieșit de pe ușa doctorului. Acest lucru ar facilita accesul bolnavilor la medicamente și nu ar perturba tratamentul.
Domnule Galdikas, Dvs ați spus mai devreme că UE sau Banca Mondială, care sunt partenerii externi ai Moldovei ar putea investi în asemenea cabinete. De ce ar vrea?
De exemplu, anul trecut Uniunea Europeană a construit într-un sat din raionul Căușeni un Centru al medicilor de familie. Investiția UE a fost de aproximativ 120 de mii de euro, iar a autorităților locale – de aproximativ 20 de mii.
Pot să vă mai dau un exemplu. Guvernul Germaniei a semnat, acum două săptămâni, un acord cu Guvernul Ucrainei ca în toată țara să construiască 40 de cabinete pentru medicii de familie și pentru asta vor cheltui 14 milioane de euro. Pentru construcția unui asemenea cabinet ar urma să se cheltuie în jur de 400 de mii de euro.
Investitorii europeni văd cum se dezvoltă sistemele medicale din diverse țări, care fac parte din parteneriatul estic. Se cumpără echipamente performante pentru spitale, dar se neglijează foarte mult medicina de familie, deși aceasta este poarta de intrare a pacientului în sistemul medical. Asistența medicală primară nu este nici pe primul loc, nici pe al doilea. Ea, în general, vă spuneam, nu este prioritate. Ăsta e unul dintre motivele care ne-a determinat, ca țară, să ajutăm Moldova să dezvolte medicina primară.
Da, dar autoritățile ar putea spune că se tem să lase toată această avere obținută gratis de la partenerii externi în mâinile unor medici privați, care ulterior ar putea vinde, ar putea distruge, etc...
În 2018, când autoritățile Dvs au decis să facă modificări în legislație și să le permită medicilor să-și deschidă cabinete individuale, fiind consilierul UE pe problemele sistemului de sănătate la Ministerul Sănătății din Moldova, i-am întrebat pe responsabilii de atunci dacă în sate sunt clădiri care nu sunt folosite? Au spus că da. Și atunci de ce nu le dați acestor doctori să le folosească așa cum cred de cuviință? Mi-au răspuns că dacă vor permite acest lucru, medicii nu vor asculta de autorități.
Întrebarea mea a fost – de ce acești medici ar trebui să vă asculte? La Universitate ei au fost învățați să lucreze. Asigurați-le finanțarea necesară și ei vor lucra. Și eu am fost politician și le înțeleg îngrijorarea – noi toți vrem să fim ascultați, dar prin aceasta se deosebește democrația de nedemocrație. Ideea acestui proiect este să arătăm că un medic de familie privat nu este cu nimic mai rău decât unul angajat la public.
Revin însă la calitatea prestării serviciilor medicale de către un medic de familie privat. Ce siguranță putem avea că el va presta servicii medicale de calitate pacienților?
Toate obligațiile acestui medic trebuie să fie transpuse în contract. El trebuie să știe ce indicatori de performanță e obligat să îndeplinească și haideți să-l lăsăm să muncească măcar doi ani, iar după asta să-l chemăm la raport. Să-l întrebăm cu cât a redus numărul chemărilor ambulanței, cât a reușit să economisească, cum a reușit să se dezvolte, etc.
Unii spun că asemenea proiecte nu pot fi realizate în Moldova. Dar ele au putut fi realizate în Lituania. Și acolo mulți oameni au trăit în perioada sovietică, exact ca moldovenii. Au aceeași școală sovietică, au învățat din aceleași manuale. Și în Lituania, când au fost construite asemenea cabinete ale medicilor de familie pe banii Uniunii Europene, mulți au râs și au crezut că imediat ce cabinetele încap pe mâna privaților, aceștia le vor distruge și vor vinde totul. Ei bine, totul e funcțional și acum.
Domnule Galdikas, COVID19 ne-a arătat acum că medicul de familie este foarte important pentru sistem, dar mai ales pentru pacient, care nu a putut ajunge la un alt specialist, decât doar la medicul de familie. Credeți că ar putea să se schimbe prioritățile autorităților și responsabililor din sănătate în ceea ce privește dezvoltarea asistenței medicale primare?
Covidul a arătat că în timp ce pacientului practic i-a fost închis accesul către specialiștii din policlinici și spitale, cel puțin medicul de familie a fost accesibil. Puteai să-i suni. Acum toți au început să înțeleagă că medicul de familie este un specialist foarte necesar. Cred că ar putea să-i pună pe gânduri.
Bine, dar în Moldova ne confruntăm cu un exod mare de medici. De unde să iei atâția oameni pentru un singur cabinet privat?
În general, astfel de reforme trebuiau făcute ieri. De ce? Pentru că studenții care vin să învețe la medicină deja știu ce specialitate ar vrea să-și aleagă, cu mici excepții. Și atunci chiar dacă el vrea să devină mare chirurg, s-ar putea la finalul studiilor să vrea să fie medic de familie. Și pe parcursul studiilor, viitorul medic se orientează ce i se potrivește mai mult, inclusiv după caracter, ambiție, etc. Și aici autoritățile trebuie să se gândească cu ce îi poate momi pe tineri să meargă să lucreze acolo unde medici de familie nu-s.
Să vă spun ce face Canada, de exemplu, pentru medicii pe care-i trimite în zonele îndepărtate. Autoritățile oferă un salariu de trei ori mai mare, le oferă locuință gratis, le plătesc diverse utilități sociale și după trei ani de muncă în nordul Canadei, medicul poate reveni, dacă vrea, în unul dintre orașele din sud și lui i se asigură un loc de muncă în spital.
Cine sunt medicii de familie care muncesc astăzi în nordul Norvegiei? Lituanienii. Într-un singur cabinet privat muncesc de la trei la șapte medici lituanieni. Au mers încolo, pentru că nimeni nu vrea să meargă acolo unde-i frig, unde nu-i cultură, etc. Însă acolo ei au salarii mai mari.
Apoi iată, pentru Moldova trebuie să fie clare condițiile, pentru că de regulă oamenii, chiar dacă merg, conform contractului, pe o perioadă de cinci ani, cei mai mulți rămân să muncească acolo pentru încă foarte multă vreme, unii chiar pentru toată viața. Iar în medicina de familie rezultatele activității unui doctor pot fi văzute nu în doi-trei ani, ci în 30-50.
Dar ca să poți convinge un tânăr specialist să meargă să lucreze într-un sat din Moldova, trebuie să-i oferi stabilitate. Legile trebuie ajustate în așa fel încât acesta să fie sigur că nicio altă guvernare care vine, nu-i va lua cabinetul și nu-l va alunga de-acolo, iar investitorul să fie sigur că tot ce a investit nu va fi distrus și nici furat, iar oamenii vor avea acces la servicii de sănătate.
Practica acestor cabinete ce arată? Pleacă medicii din aceste cabinete după ce le expiră contractul sau rămân?
Practica arată că după 5 ani de muncă, de obicei, acești medici își prelungesc contractele. Ei nu vând cabinetele altor medici sau unor afaceriști. Dimpotrivă, mulți devin ei înșiși manageri și angajează doctori în cabinetul lor privat. De aceea, riscul că un medic va vinde practica lui medicală, adică propriul cabinet, este foarte mic. De aceea, cred că autoritățile ar trebui s-o ia în seamă.
Domnule Galdikas, vă mulțumesc pentru discuție.
Notă: Acest interviu a fost realizat în cadrul proiectului „Sprijin pentru reformarea asistenței medicale primare (AMP) în Republica Moldova”. Vom menționa că în ultimii zece ani, Republica Moldova este afectată de o lipsă constantă a medicilor de familie, în special în mediul rural. Mecanismele financiare de stimulare a tinerilor specialiști nu au efectul scontat, iar emigrarea lor imediat după absolvirea studiilor generează pierderi importante a resurselor publice alocate pentru instruirea lor, dar și un gol de specialiști ce nu mai poate fi acoperit.
Potrivit datelor oficiale ale ANSP (Agenția Națională de Sănătate Publică), din 2002 și până în 2019 sistemul a pierdut peste 450 de medici de familie, de la 2.136 de specialiști raportați în 2002, în 2019 au rămas numai 1.687, cu un grad de acoperire de 4,8 la 10.000 populație, iar numărul este în scădere constantă în ultimul deceniu. Asistența financiară și tehnică acordată în ultimii 5 ani de către partenerii internaționali ai Republicii Moldova nu a influențat îmbunătățirea sistemică a asistenței medicale primare (AMP). Guvernul Republicii Moldova a demarat la începutul anului 2019 liberalizarea practicii medicului de familie, dar cu rezultate limitate.
Proiectul „Suport pentru reformarea asistenței medicale primare în Republica Moldova” prevede următoarele: elaborarea unor recomandări pentru reformarea asistenței medicale primare în baza practicilor internaționale care și-au demonstrat eficiența, care să contribuie la reorganizarea centrelor de asistență medicală primară cu statut juridic independent, elaborarea noilor principii de activitate care să stimuleze motivația, să asigure stabilitatea, autoreglementarea, responsabilitatea și principiile democratice.
Proiectul este implementat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) în cadrul Programului de cooperare pentru dezvoltare și promovare a democrației în Moldova în 2020, cu sprijinul financiar al Ambasadei Lituaniei în Moldova.
Juozas Galdikas: „Sistemul de despăgubire fără dovada va reduce stresul printre lucrătorii medicali, iar pacienții vor simți că statului îi pasă de ei și de sănătatea lor”
„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP
Elvira Andon, proctolog: Locurile intime solicită la fel de multă atenție ca și cele la vedere, dar poate că mai multă grijă
Tag: Juozas Galdikas, medicina de familie, Lituania, reforme
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
14 septembrie, 2017, 10:40
14 septembrie, 2016, 12:14
14 septembrie, 2023, 08:20
14 septembrie, 2021, 16:12
14 septembrie, 2021, 11:39
14 septembrie, 2016, 13:44
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Adrian Belîi: Republica Moldova ar putea avea, de la anul vi ...
26 martie, 2024, 12:29
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
O femeie risca să moară după ce a încercat să trateze cancer ...
22 aprilie, 2024, 11:39
„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toat ...
29 martie, 2024, 10:16
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
Votează
Acest website folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Accept
