Adoptarea modificărilor, chiar și cu avizul negativ al Guvernului, se produce la mai bine de 20 de ani de când serviciile au început să fie dezvoltate și puse în aplicare.

În Moldova, serviciile paliative sunt oferite, în cea mai mare parte de către organizații neguvernamentale și parțial de cele medicale. Însă, din cauza includerii acestor servicii în componența altora, adesea au rămas subfinanțate, prin urmare accesul oamenilor care au nevoie de ele este limitat. Acum, odată ce acestea vor trebui finanțate separat de alte servicii medicale, responsabilii din sănătate vor trebui să elaboreze mecanisme de punere a lor în aplicare. Pentru aceasta, potrivit legii, statul are la dispoziție jumătate de an sau mai bine zis încă cinci luni, întrucât una deja s-a scurs.

Ce sunt serviciile paliative, de fapt, și cine are nevoie de ele?

Potrivit definiției Organizației Mondiale a Sănătății „îngrijirile paliative” sunt un tip de îngrijire, care combină un şir de măsuri şi terapii, care au drept scop îmbunătățirea calității vieții pacienților și a familiilor ce se confruntă cu probleme asociate bolilor amenințătoare de viață, prin prevenirea și alinarea suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea și tratamentul adecvat al durerii și altor probleme de natură fizică, psihosocială și spirituală”.

Îngrijirea paliativă este o abordare interdisciplinară și cuprinde în sfera sa atât pacientul, familia, cât și comunitatea. Altfel spus, paliația înseamnă asigurarea îngrijirilor de bază, adică satisfacerea nevoilor individuale ale pacientului, oriunde ar fi acesta îngrijit: acasă ori la spital.

Cu alte cuvinte, îngrijirea paliativă este o parte integrantă a sistemului de sănătate şi un element al dreptului cetăţeanului la îngrijirea sănătăţii, care, asemeni oricărei îngrijiri medicale, este orientată spre pacient, adaptată nevoilor pacientului şi ia în considerare valorile şi preferinţele pacientului, iar demnitatea şi autonomia sunt esenţiale pentru el.

Există diferite tipuri de îngrijiri paliative: la domiciliu, prestate de către medicul de familie, asistentul medical și social, precum și de către echipe interdisciplinare, în hospice-uri și în ambulatoriile acestora, în unitățile cu paturi din spitalele publice.

Ce modele poate prelua Moldova și de la cine se poate inspira

Potrivit Paliative Care Australia, îngrijirea paliativă trebuie să fie preocuparea tuturor. Astfel, toți profesioniștii din domeniul sănătății care oferă îngrijire persoanelor care trăiesc cu o boală limitatoare de viață, familiile și îngrijitorii acestora trebuie să dispună de competențe de bază minime în furnizarea de îngrijiri paliative. Plliative Care Australia numește acest tip de îngrijire oferită de profesioniști din domeniul sănătății, inclusiv medicii generaliști, ca „îngrijiri paliative generaliste”.

Persoanele cu nevoi mai complexe trebuie să dispună de posibilitatea de a accesa servicii de îngrijire paliativă de specialitate, oferite de echipe multidisciplinare cu abilități specializate, competențe, experiență și instruire în îngrijirea paliativă. Plliative Care Australia numește acest tip de îngrijiri oferite de serviciile specializate - „îngrijire paliativă de specialitate”.

Modelul Australian de îngrijiri paliative este clar delimitat. Astfel, fiecare furnizor de servicii are drepturi și responsabilități.

1. Persoanele care trăiesc cu o boală limitatoare de viață:

a) au acces continuu și eficient la servicii de îngrijiri paliative;

b) sunt referiți în timp util către serviciile de îngrijiri paliative și vor fi evaluați cuprinzător privind nevoile lor de îngrijire;

c) primesc îngrijiri paliative, după necesitate, paralel cu tratamentele bolii, ca răspuns la nevoile schimbătoare ale persoanelor care trăiesc cu o boală limitatoare de viață;

d) beneficiază de o comunicare eficientă, între persoanele care trăiesc cu o boală limitatoare de viață, membrii familiei, îngrijitori și profesioniștii din domeniul sănătății, susținută de accesul la resurse educaționale și informaționale.

2. Spitale, servicii de sănătate și toți specialiștii în sănătate:

a) implementează sisteme care asigură continuitatea și coordonarea îngrijirii;

b) furnizează informații și inițiază discuții cu persoanele care trăiesc cu o boală limitatoare de viață, cu membrii familiei lor și cu îngrijitorii, cu privire la valoarea planificării îngrijirii anticipate.

3. Furnizori de servicii de îngrijiri paliative de specialitate:

a) dezvoltă modele adecvate de îngrijire pentru a satisface nevoile multiple ale persoanelor cu diferite traiectorii ale bolii și complexități distincte privind nevoile de îngrijire paliativă;

b) organizează accesul la servicii după un anumit program pentru a oferi consiliere și/sau asistență clinică directă, inclusiv pentru a răspunde situațiilor de criză, cum ar fi durerea necontrolată;

c) furnizează informații familiilor și îngrijitorilor despre opțiunile de acces la serviciile de îngrijire temporară;

d) furnizează servicii prin echipe multidisciplinare;

e) funcționează ca parte a unui continuum de servicii incluzând servicii de sprijin în perioada de doliu potrivite nevoile beneficiarilor;

f) stabilesc parteneriate cu diverși profesioniști din domenii relevante, inclusiv: psihologi, asistenți sociali, kinetoterapeuți, terapeuți ocupaționali, logopezi, dieteticieni. În plus, serviciile de îngrijire paliativă de specialitate trebuie să aibă acces la serviciile altor lucrători cu profil social, cum ar fi terapeuții de muzică/artă, consilieri pastorali și consilierii pentru doliu.

g) respectă standardele naționale de îngrijire paliativă pentru a furniza servicii de înaltă calitate.

h) contribuie la cercetarea în domeniul îngrijirilor paliative, participarea la activitățile de cercetare fiind o cerință cheie pentru serviciile de îngrijire paliativă de specialitate de nivelul terțiar;

i) colaborează privind rezultatele îngrijirii paliative;

j) oferă sprijin altor profesioniști din domeniul sănătății implicat în îngrijirea persoanelor care trăiesc cu o boală limitatoare de viață, atât în instituții medicale, cât și în cadrul comunității.

4. Guvernele naționale și autoritățile locale:

a) adoptă o abordare centrată pe populație în planificarea serviciilor de îngrijire paliativă;

b) îmbunătățesc accesul pentru populațiile care în prezent nu pot contacta eficient serviciile de îngrijire paliativă;

c) utilizează capacitatea națională a forței de muncă de îngrijire paliativă pentru actualizarea modelelor de delimitare a rolurilor și a capacităților în cadrul serviciilor clinice;

d) asigură continuitatea serviciilor de îngrijiri paliative a căror forță de muncă corespunde nevoilor populației;

e) asigură accesul în fiecare zonă geografică (de obicei echivalentă cu o rețea locală de spitale) la servicii de îngrijire paliativă comunitare, instituționale și consultative;

f) asigură forță de muncă care corespunde capacităților și resurselor serviciilor de îngrijire paliativă de specialitate.

5. Guverne, finanțatori (inclusiv asigurătorii de sănătate privați) și servicii de îngrijire paliativă de specialitate:

a) implementează strategii de îmbunătățire a accesului la servicii de îngrijire paliativă bazate pe comunitate, incluzând atât îngrijiri paliative de specialitate, cât și îngrijiri paliative oferite de alți profesioniști din domeniul sănătății;

b) acționează pentru a îmbunătăți accesul echitabil la echipamente (și servicii de modificare a locuințelor), atât pe bază geografică, cât și pe bază de costuri, pentru a sprijini familiile care oferă îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu boală limitatoare de viață;

c) colaborează în procesul de colectare a datelor referitoare la forța de muncă pentru a îmbunătăți modelele de distribuire a forței de muncă și pentru a stabili valorile de referință pentru planificare. În afara colectării de date, o prioritate importantă în activitățile de cercetare trebuie să fie dezvoltarea unor repere de planificare a forței de muncă, în special în cazul asistenților medicali și specialiștilor relevanți din domeniul sănătății implicați în serviciile de îngrijire paliativă de specialitate;

d) consolidează eforturile existente pentru a se asigura că o pondere tot mai mare a forței de muncă din domeniul sănătății obține educație și instruire pentru a-și

îmbunătăți abilitățile în domeniul îngrijirii paliative. Un indicator de măsurare în acest caz ar fi creșterea serviciilor de îngrijire paliativă furnizate de către alți profesioniști din domeniul sănătății.

6. Guverne, sectorul academic și asociații profesionale:

a) asigură cursuri și instruiri potrivite pentru dezvoltarea abilităților de îngrijire paliativă în cadrul tuturor programelor de educație medicală, farmacie și sănătate publică. Accesul forței de muncă la aceste oportunități educaționale trebuie să fie inclus în planificarea resurselor pentru furnizarea serviciilor de îngrijire paliativă de specialitate.

7. Guverne, agenții naționale de gestionare a datelor și furnizori de servicii medicale:

a) acționează pentru îmbunătățirea colectării datelor cu privire la îngrijirea paliativă. De exemplu, în 2017, Institutul Australian pentru Sănătate și Bunăstare a început să colaboreze cu părțile interesate pentru a dezvolta un cadru de optimizare a colectării datelor pentru serviciile de îngrijire paliativă.

Vom preciza că serviciile de îngrijiri paliative în Moldova au început să se dezvolte cu suportul partenerilor externi, la finele anilor 90, la nivel de servicii prestate de structuri neguvernamentale. În anul 2000 a fost creată Asociația Națională de Tratament Paliativ (ANTP) care a contribuit la dezvoltarea activismului social și spiritului de inițiativă al organizațiilor din domeniu în scopul dezvoltării serviciilor de îngrijiri paliative pe întreg teritoriul țării. Pe parcursul a 10 ani prestatorii neguvernamentali de servicii de îngrijiri paliative specializate au fost susținuți financiar doar din surse externe.