Eu sunt aici. Respiră...
Violeta Colesnic
23 martie, 2021, 09:40
Vizualizări: 14482
- Unu! Doi! Trei! Respirați! Cinci! Șase! Încetișor… Eu sunt aici... Inspirând adânc, trăgând cu nesaț câte o gură de aer, pacienta respiră, făcând ochii mari și privindu-i speriată pe cei doi medici de lângă patul ei.
- Opt! Nouă! Uitați-vă la mine în ochi…Respirați…
Respirați…Zece!
Cu o mână pe capul
pacientei, iar alta pe umărul ei plin cu vânătăi, unul din medici stă plecat
deasupra patului și o privește în ochi pe pacientă, repetând încontinuu, cu
voce tare, câteva cifre consecutive până când respirația ei devine regulată. O
bate ușor, cu palma, de câteva ori pe spate, privește apoi monitorul urmărind
saturația. Cei doi medici o trec pe pacientă de la respirație asistată prin
masca CPAP, la sursa de oxigen.
Fiind în stare extrem de gravă, epuizat din toate punctele de vedere, pacientul nu poate, fizic, efectua actul de respirație. Altfel spus, nu are putere să respire, și atunci este conectat la respirație asistată prin masca CPAP ( Continuous positive airway pressure – Presiune pozitivă continuă în căile aeriene). Masca se lipește etanș de față, acoperind gura și nasul, iar ventilatorul împinge aerul cu oxigen concentrat în plămânii pacientului, ajutându-l astfel să respire.
Când se face trecerea
de la masca CPAP la sursa de oxigen, saturația sângelui scade puțin și atunci
pacientul simte că îi vine mai greu să respire. Din această cauză poate avea o
stare de panică, fie și una ușoară. Pentru a face această trecere mai puțin
stresantă, Igor Malic, șeful secției COVID, numără… În același timp, pacienta
trebuie să respire în ritmul dat de el. Faptul că o privește în ochi, că numără
odată cu ea, că o ține de mână și îi este alături o liniștește.
Și respirația ei
devine ritmică, uniformă.
- Cincisprezece… Șaisprezece… Așa… Bravo…
Igor Malic: Această metodă nu poate fi folosită o
perioadă îndelungată, pentru că pacientul se epuizează, se obișnuiește să
respire la ventilator și îi vine foarte greu după asta să respire de sine stătător.
De aceea alternăm, două-trei ore respiră cu masca CPAP cu ventilator, pentru ca
să aibă presiune pozitivă și să i se extindă plămânii maximal, să se oxigeneze
bine sângele, apoi revenim iarăși la masca obișnuită cu oxigen, pentru ca
pacientul să depună singur efort și să respire. Dintre pacienții care au fost
intubați, se știe că rata de supraviețuire este mică, dar asta este ultima
soluție, când toate celelalte soluții au fost epuizate. Din păcate, puțini
pacienți o suportă bine și își revin deplin.
Pacienții din secția Terapie Intensivă de la Spitalul Clinic Nisporeni sunt conștienți, cu ochii deschiși, atenți la ce se întâmplă în jurul lor. Pacienta care tocmai a fost deconectată de la masca CPAP se uită cum medicii care tocmai au stat plecați peste patului ei, acum stau plecați peste patul de alături și o conectează la respirația asistată pe cealaltă pacientă. Trage câteva guri de aer și respirația ei devine uniformă.
Oxigenul nu are culoare, miros sau gust. Inspirat
împreună cu aerul, intră în plămâni, de unde este preluat de sânge și
distribuit către toate ţesuturile organismului. În cazul când plămânii nu primesc suficient oxigen și
pacientul nu poate respira, apare panica. În cazul unui atac de panică are loc
scăderea bruscă a oxigenării. În astfel de cazuri pacientul este conectat la
masca CPAP. Odată cu fluxul de oxigen pompat în plămâni respirația se
restabilește, iar pacientul iese din starea de panică. Dacă, și doar dacă apare
necesitatea, pacientului i se administrează un preparat hormonal sau este folosit
bronhodilatatorul, care ajută la dispersarea alveolelor care desfac plămânii.
Cum funcționează masca CPAP în cazul unui bolnav de COVID-19. Imaginați-vă că vă pune cineva mână la gură și nas și nu puteți respira deloc. Evident, o să intrați în panică și o să începeți să fluturați din mâini. Apoi, dacă o să vi se ia mâna de la gură și o să simțiți fluxul de oxigen, trageți o gură de aer și panica se micșorează.
Oxigenul este
medicament, iar lipsa lui în secțiile COVID-19 ar duce la decesul pacientului
aflat în stare gravă. În spitalele din țară sunt folosite trei tipuri de sisteme de generare a oxigenului:
1. stație autonomă, 2. sistem centralizat simplu, 3. butelii și generatoare
portabile.
La spitalul din
Nisporeni este folosită rețeaua simplă cu aprovizionare prin butelii. Directorul
instituției, Lidia Crăciun ne spune că a solicitat finanțare pentru un generator
autonom de oxigen.
Lidia Crăciun: De când a început epidemia am fost nevoiți
să amplificăm sistemul și acum avem 11 puncte de oxigen. Avem 30 de paturi de
COVID, 28 dintre ele sunt asigurate cu oxigen. De asemenea avem 15
concentratoare de oxigen. Când am venit aici în calitate de director, butelia
cu oxigen era la patul pacientului, ceva inadmisibil și ieșit din comun, așa că
am scos sursa în afara blocului, am instalat țevile prin subsol, pentru că
suntem obligați să respectăm regulile de
securitate.
Alexandru Ciuș este
vicedirector și chirurg. Ne spune că cel mai îngrozitor scenariu pentru medicii
din Terapie Intensivă COVID este că, în cazul unui număr prea mare de pacienți,
într-o zi vor fi puși în situația să decidă pe cine să îl conecteze la oxigen
și pe cine nu. Încă nu au avut astfel de situații, dar au fost momente în care
au lucrat la limită, având peste 30 de pacienți și fiind nevoiți să adune
concentratoarele de oxigen din toate secțiile spitalului.
-
Noi încă nu am fost puși în situația să alegem cui, prioritar,
îi punem masca cu oxigen, dar am discutat acest aspect, pentru că ne uităm la
experiența colegilor de peste hotare care au trecut deja prin această situație.
În baza unei grile, ei apreciau șansele de supraviețuire ale pacientului și
dacă avea șanse reale de supraviețuire era conectat la oxigen, dar dacă după
toate scările de apreciere a riscului erau 90% că va deceda, nu mai era pacient
prioritar. Acești pacienți erau transferați pe paturi care nu aveau priză cu
oxigen sau, în cel mai rău caz, acest pacient era lăsat acasă. Nu am avut
astfel de situații și sperăm să nu avem…
Înainte de pandemie,
la spitalul din Nisporeni erau folosite anual câte 300-400 butelii de oxigen.
Anul trecut au fost consumate 890 de butelii, iar anul acesta, în doar două
luni au fost folosite 450 de butelii. Dacă anii trecuți erau cheltuiți 50-60 de
mii de lei pentru oxigen, anul acesta suma ar putea ajunge la 500 000, spune
Lidia Crăciun. Un generator de oxigen
ne-ar ușura viața și ne-ar micșora cheltuielile.
Unul dintre punctele
de oxigen este amplasat într-o anexă izolată, pe teritoriul spitalului.
Cimentul de pe rampa de acces este distrus și ciobit de la greutatea buteliilor
grele. Pereții din interior sunt înțesați cu liane care și-au făcut drum prin
pereți, iar tencuiala veche de zeci de ani este desprinsă de pereți, pe alocuri
chiar fiind căzută, formând grămezi de moloz. În interiorul anexei este o
încăpere mică, cât o debara, construită special pentru instalarea buteliilor de
oxigen. Prin ordin semnat de directorul spitalului, paznicul este responsabil
de buteliile cu oxigen și este obligat să le verifice la fiecare două ore.
Domnul Ion, paznicul, închide unul din cele trei robinete de pe perete, apoi ia
o cheie de pe un dulăpior vechi pe care stau mai multe chei de diferite
dimensiuni și câteva sticle cu săpun lichid și începe să deșurubeze.
- Înainte de asta am trecut un fel de curs de instruire. Sunt câteva reguli de securitate care trebuie respectate. Atunci când este schimbată butelia trebuie să am mâinile curate, pentru că uleiul tehnic poate intra în reacție cu oxigenul și există riscul exploziei. De exemplu, de la flacăra unui chibrit butelia cu oxigen nu va exploda, dar de la uleiul tehnic, da. De asemenea, pentru că aceste butelii cântăresc mult și sunt grele, trebuie să fim atenți la mutarea lor, pentru a nu ne trauma. Foarte important este să fixăm bine gaika (piulița), ca să nu fie scurgere de oxigen.
După ce butelia goală
este înlocuită cu alta plină, domnul Ion începe să ungă piulița și partea de
sus a buteliei cu o perie înmuiată în apă și săpun lichid.
- Dacă sunt scurgeri de oxigen, săpunul începe să facă
bulbuci. Încă o modalitate de a verifica dacă sunt scurgeri de oxigen, este cu
mucul de țigară. Oxigenul intensifică flacăra și dacă apropiem mucul de țigară,
flacăra se va intensifica, pentru că oxigenul ajută flacăra să ardă.. La
butelia cu gaz nu poți verifica cu mucul de țigară, că explodează, îmi spune el
zâmbind.
Și dacă arde?...
Până a începe
pandemia, în spital erau suficiente doar trei surse de oxigen. Acum însă sunt
de cinci ori mai multe, iar grija principală, spune Lidia Crăciun, este
suprasolicitarea sistemelor.
Lidia Crăciun: Ne facem griji din cauza rețelei de
electricitate, pentru că în aripa unde acum este secția COVID avem puse în
priză, non-stop, 15 concentratoare de oxigen, 6 monitoare pentru pacienți,
patru ventilatoare pulmonare, aspirator și multe alte dispozitive care se
găsesc într-o secție de Reanimare. Rețeaua de electricitate nu am schimbat-o,
este tot cea veche. Am rugat să vină specialiștii de la Comisia pentru Situații
Excepționale raională și să verifice, dacă totul este în ordine, dacă mai
trebuie ceva de întreprins, poate de micșorat presiunea sau poate de făcut o
rețea paralelă. După cazurile care au avut loc în România inginerii au
verificat să fie totul funcțional. În caz de incendiu, în fiecare secție avem
sursă de apă și un hidrant antiincendiar. Pe teritoriul spitalului avem și un
rezervor de 150 de tone de apă. Inginerul pe securitate este responsabil pentru
aceste detalii. Personalul este instruit ce să facă și care ușă să deschidă în
caz de vreo situație excepțională. Fiecare secție are câte două uși de rezervă,
și personalul știe care pacienți trebuie scoși pe ușă și care pe cealaltă. Absolut
la toate posturile avem stingătoare. Suntem pregătiți să facem față unei
situații excepționale, dar oricum suntem permanent în alertă ca nu cumva să se
întâmple ceva.
Numărul deceselor este în creștere
În ultima perioadă
sunt mai multe decese decât în lunile trecute. Pacienții vin în stare extrem de
gravă, cu saturația 60-70. Unii decedează în decurs de 24 de ore, iar cauze
sunt mai multe: adresarea tardivă, formă avansată a bolii, vârsta înaintată de
peste 80 de ani, boli concomitente. Caracteristic vârstei înaintate, apare
encefalopatia, adică pacienții nu sunt chiar cooperanți și ori scot masca, ori o refuză să o pună.
Alexandru Ciuș: Probabil este vorba despre o tulpină nouă,
o mutație a virusului care nu răspunde la tratament la fel ca până acum. Dacă
în luna ianuarie am avut două decese, în februarie un deces, atunci în martie,
până acum, avem șase decese. Vedeți și la știri că avem câte aproape 40 de
decese pe zi pe țară.
Igor Malic: „Vă rog să-i acordați mai multă atenție” îmi
tot zic rudele pacienților. Știți, ceilalți pacienți tot au mamă, frate, soră
care mă sună și fix asta mă roagă. Și eu le spun la toți: „dacă mama dvs. va
ajunge într-o stare mai gravă, atunci va avea mai multă atenție decât un
pacient cu o dinamică pozitivă”. Fiecare pacient beneficiază de atenție, dar
lângă cei în stare gravă permanent stă cineva, indiferent dacă are el rude sau
nu.
Psihologic, pentru
medicii din secția COVID este mai greu acum decât la începutul pandemiei,
pentru că, spun ei, la început pacienții aveau forme mai ușoare și, la
internare, starea lor nu era extrem de gravă.
Dacă în primele luni, de la debutul pandemiei, aveau câte 4-5 bolnavi în
stare gravă, acum sunt câte 12-13 în stare extrem de gravă.
Igor Malic: Cum credeți, cât timp putem rezista în
costumele acestea? Cât putem rezista fizic? În secție este cald, pacienții stau
în lenjerie, dar noi trebuie să stăm în salopete. Asistentele medicale intră în
Zona Roșie la ora 9 și ies la ora 15.00. Au o scurtă pauză să mănânce și iarăși
intră în Zona Roșie. Ies abia la ora 22. Pacienții sunt în stare gravă, i-ați
văzut cum stau acolo. Eu mă duc în Zona Roșie și știu că este focar. Știu care
sunt riscurile. Din punct de vedere
psihologic, evident că asta ne apasă, pentru că nu avem cum să mâncăm și nici
nu putem, elementar, să bem un ceai. Iată eu am ieșit acum din Zona Roșie, dar
nu pot să mă duc să mănânc, pentru că trebuie să completez fișele.
Într-o tură de 24 ore, cel mai greu este noaptea. Potrivit celor din secția COVID, lucrurile rele se întâmplă de cele mai multe ori anume în turele de noapte. Mulți pacienți se tem să adoarmă, de frica unui somn adânc din care nu s-ar mai putea trezi. Unii au nevoie de tratament antidepresiv, alții devin necooperanți și își scot masca de oxigen. Cei în stare gravă sunt 24/24 la masca cu oxigen și perfuzii în ambele mâini. Unii pacienți obosesc de spital și vor acasă, îi imploră pe medici să-i lase acasă, deși abia dacă respiră. Abia dacă vorbesc. Chiar și după o perioadă de reabilitare de trei săptămâni, pacienții nu sunt gata să respire de sine stătător, pentru că au sechele, un fel de cicatrici pe plămâni.
Igor Malic: Mulți pacienți au acasă concentrator de
oxigen, iar asta mai scade din presiunea asupra spitalelor. Unii pacienți
urmează la spital tratamentul și după ce trec de starea critică și au nevoie
doar de reabilitare și o sursă de oxigen.
Lidia Crăciun spune
că lipsa generatoarelor de oxigen este una din problemele mari ale sistemului
de sănătate. Zilele trecute, la o conferință cu Ministerul Sănătății, s-a
discutat despre faptul că producătorii de oxigen spun că nu fac față cerințelor
tot mai mari ale sistemului. Spitalele care au generatoare autonome sunt în
afara pericolului, dar pentru cei cu sistem cu butelii ar fi foarte grav să
rămână acum, în plină pandemie, fără oxigen.
Alexandru Ciuș: Avem contract cu o firmă din Nisporeni care
preia de la noi buteliile goale, le transportă la stația de alimentare cu
oxigen de la Chișinău, apoi ni le livrează pline. N-am avut nicio oră și niciun
minut în care să rămânem fără oxigen, dar au fost situații când am fost
preveniți că s-ar putea întârzia cu aprovizionarea buteliilor, pentru că rândul
de așteptare este prea mare. În secția COVID rețeaua de oxigen a fost extinsă
și s-au mai adăugat câteva prize, iar dacă va fi nevoie, rețeaua va mai fi
extinsă. În condiții de Covid, este foarte important ca la fiecare pat să fie
câte o priză pentru a conecta sursa de oxigen.
Relația cu rudele pacienților
Rudele a 90 % dintre
pacienților îi sună zilnic pe medici. Unii și de 2-3 ori pe zi, iar cele mai
folosite fraze/întrebări/indignări sunt: „mi-a spus că nu a dormit bine
noaptea”, „mi-a spus că i-a fost rău noaptea”, „mi-a spus că se simte bine”,
„mie mi-a spus că a mâncat”, „poate trebuie un medicament pe care voi nu-l
aveți?”, „poate să îl transferăm la alt spital?”. Zilnic, medicul din tură
răspunde la cel puțin 30 de apeluri.
Igor Malic: Cu fiecare trebuie să discuți și fiecăruia
trebuie să îi acordăm atenție. Pacienților în stare gravă le permitem să
vorbească cu ruda lor, poate că acelea sunt ultimele cuvinte pe care și le vor
spune unul altuia. Și asta este destul de complicat, pentru că ei au
insuficiență respiratorie și abia dacă pot respira, nu tocmai să vorbească, dar
pur omenește îi înțelegem și acceptăm aceste discuții cu rudele. Avem și un
telefon special, care stă doar în secție și este folosit doar pentru a ține
legătura cu rudele celor din Terapie Intensivă.
Cea mai dură întrebare adresată unui medic.
Igor Malic: Prima întrebare
foarte-foarte-foarte dură, stranie, sensibilă pe care mi-o dau rudele, asta-i:
„are șanse?”. Nu este corect din partea mea să dau răspuns la această întrebare,
pentru că acesta-i COVID, iar el este imprevizibil. Se întâmplă să internăm
pacienți cu saturația 95 și în 24 de ore el ajunge în Reanimare, sau invers,
vin pacienți în stare atât de gravă încât crezi că nu are șanse, ca ulterior
să-l scoatem din boală și să supraviețuiască. În COVID este complicat să știi
ce o să fie și ce o să se întâmple peste câteva ore. Nu poți să-i spui rudei că
totul este bine, pentru că peste vreo 5-6 ore pacientul ar putea să se
decompenseze și să nu mai putem să îi restabilim funcțiile vitale. De asta și
este complicat să discutăm cu rudele, pentru că toți vor răspunsuri exacte,
răspunsuri concrete.
De ce în ultima perioadă avem tot mai mulți pacienți în
stare extrem de gravă.
Igor Malic: Sunt câteva cauze. Oamenii nu cred în COVID
sau consideră că este o răceală. 80 la
sută dintre pacienții din secția COVID ne-au spus că au crezut că au răcit,
că au spălat afară mașina și au răcit, ori că a ieșit afară dezbrăcat și a
răcit, ori că a băut apă rece și a răcit, etc. Majoritatea au încercat să se
trateze acasă, în special cu antibiotic și abia când văd că nu-i ajută niciun
medicament, fac testul. O mare problemă este administrarea irațională a
antibioticelor la domiciliu. Asta-i infecție virală, nu bacteriană. Toți
pacienții internați în spital s-au tratat înainte de asta acasă, cu
antibiotice. Toți! Și asta duce la agravarea stării pacientului.
Pacienții conectați
la o sursă cu oxigen sunt monitorizați permanent. Este suficient să stea vreo
jumătate de oră fără oxigen și starea lui poate ajunge de la medie la gravă și
chiar la extrem de gravă. Uneori, chiar și în timpul somnului, masca cu oxigen se
poate mișca și atunci trebuie să fie cineva alături care să o fixeze la loc.
Din cauza insuficienței de oxigen, la unii pacienți apare delirul, încep să
spună că se mișcă ceva pe perete sau că este cineva la fereastră.
Igor Malic: Este greu. Greu pentru noi, greu și pentru
pacienți… Nu-i deloc ușor când, 24/24 de ore să-ți auzi numele strigat din
toate colțurile secției: „Domnule Igor, veniți! Domnule Igor, încoace”… Starea
pacienților se agravează, unul tușește, altul delirează. Secțiile COVID din
țară sunt supraaglomerate, iar doctorii sunt supraîncărcați. Suntem oameni și
noi, nu suntem din fier. Sunt cazuri când la fiecare gardă avem câte un deces
sau, la fiecare gardă, ne sunt aduși pacienți într-o stare extrem de gravă
cărora deja nu mai avem ce să le facem, nu-i mai putem salva…Și iată te uiți la
persoana ceea și îți dai seama că el o să trăiască câteva ore. Și atunci,
psihologic, vrei tu sau nu vrei, dar asta te doboară, te afectează. Riscuri?
Da, sunt. Teamă? Da, este.
Alexandru Ciuș: Doctori de Covid nu au fost până acum, nu
a fost o așa specializare. Medici infecționiști, internist, de familie, de
urgență, traumatologi, chirurgi acum au devenit doctori de Covid. Cu toții am devenit doctori de Covid…
Tag: Covid-19, oxigen, plămâni, pacienți
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Adrian Belîi: Republica Moldova ar putea avea, de la anul vi ...
26 martie, 2024, 12:29
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
O femeie risca să moară după ce a încercat să trateze cancer ...
22 aprilie, 2024, 11:39
„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toat ...
29 martie, 2024, 10:16
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,72 %