Eu sunt aici. Respiră...

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO

Violeta Colesnic

23 martie, 2021, 09:40

Vizualizări: 14742

- Unu! Doi! Trei! Respirați! Cinci! Șase! Încetișor… Eu sunt aici... Inspirând adânc, trăgând cu nesaț câte o gură de aer, pacienta respiră, făcând ochii mari și privindu-i speriată pe cei doi medici de lângă patul ei.

- Opt! Nouă! Uitați-vă la mine în ochi…Respirați… Respirați…Zece!

Cu o mână pe capul pacientei, iar alta pe umărul ei plin cu vânătăi, unul din medici stă plecat deasupra patului și o privește în ochi pe pacientă, repetând încontinuu, cu voce tare, câteva cifre consecutive până când respirația ei devine regulată. O bate ușor, cu palma, de câteva ori pe spate, privește apoi monitorul urmărind saturația. Cei doi medici o trec pe pacientă de la respirație asistată prin masca CPAP, la sursa de oxigen.

Fiind în stare extrem de gravă, epuizat din toate punctele de vedere, pacientul nu poate, fizic, efectua actul de respirație. Altfel spus, nu are putere să respire, și atunci este conectat la respirație asistată prin masca CPAP ( Continuous positive airway pressure – Presiune pozitivă continuă în căile aeriene). Masca se lipește etanș de față, acoperind gura și nasul, iar ventilatorul împinge aerul cu oxigen concentrat în plămânii pacientului, ajutându-l astfel să respire.

Când se face trecerea de la masca CPAP la sursa de oxigen, saturația sângelui scade puțin și atunci pacientul simte că îi vine mai greu să respire. Din această cauză poate avea o stare de panică, fie și una ușoară. Pentru a face această trecere mai puțin stresantă, Igor Malic, șeful secției COVID, numără… În același timp, pacienta trebuie să respire în ritmul dat de el. Faptul că o privește în ochi, că numără odată cu ea, că o ține de mână și îi este alături o liniștește.

Și respirația ei devine ritmică, uniformă.

- Cincisprezece… Șaisprezece… Așa… Bravo…

Igor Malic: Această metodă nu poate fi folosită o perioadă îndelungată, pentru că pacientul se epuizează, se obișnuiește să respire la ventilator și îi vine foarte greu după asta să respire de sine stătător. De aceea alternăm, două-trei ore respiră cu masca CPAP cu ventilator, pentru ca să aibă presiune pozitivă și să i se extindă plămânii maximal, să se oxigeneze bine sângele, apoi revenim iarăși la masca obișnuită cu oxigen, pentru ca pacientul să depună singur efort și să respire. Dintre pacienții care au fost intubați, se știe că rata de supraviețuire este mică, dar asta este ultima soluție, când toate celelalte soluții au fost epuizate. Din păcate, puțini pacienți o suportă bine și își revin deplin.

Pacienții din secția Terapie Intensivă de la Spitalul Clinic Nisporeni sunt conștienți, cu ochii deschiși, atenți la ce se întâmplă în jurul lor. Pacienta care tocmai a fost deconectată de la masca CPAP se uită cum medicii care tocmai au stat plecați peste patului ei, acum stau plecați peste patul de alături și o conectează la respirația asistată pe cealaltă pacientă. Trage câteva guri de aer și respirația ei devine uniformă.

Oxigenul nu are culoare, miros sau gust. Inspirat împreună cu aerul, intră în plămâni, de unde este preluat de sânge și distribuit către toate ţesuturile organismului. În cazul când plămânii nu primesc suficient oxigen și pacientul nu poate respira, apare panica. În cazul unui atac de panică are loc scăderea bruscă a oxigenării. În astfel de cazuri pacientul este conectat la masca CPAP. Odată cu fluxul de oxigen pompat în plămâni respirația se restabilește, iar pacientul iese din starea de panică. Dacă, și doar dacă apare necesitatea, pacientului i se administrează un preparat hormonal sau este folosit bronhodilatatorul, care ajută la dispersarea alveolelor care desfac plămânii.

Cum funcționează masca CPAP în cazul unui bolnav de COVID-19. Imaginați-vă că vă pune cineva mână la gură și nas și nu puteți respira deloc. Evident, o să intrați în panică și o să începeți să fluturați din mâini. Apoi, dacă o să vi se ia mâna de la gură și o să simțiți fluxul de oxigen, trageți o gură de aer și panica se micșorează.

Oxigenul este medicament, iar lipsa lui în secțiile COVID-19 ar duce la decesul pacientului aflat în stare gravă. În spitalele din țară sunt folosite trei tipuri de sisteme de generare a oxigenului: 1. stație autonomă, 2. sistem centralizat simplu, 3. butelii și generatoare portabile.

La spitalul din Nisporeni este folosită rețeaua simplă cu aprovizionare prin butelii. Directorul instituției, Lidia Crăciun ne spune că a solicitat finanțare pentru un generator autonom de oxigen.

Lidia Crăciun: De când a început epidemia am fost nevoiți să amplificăm sistemul și acum avem 11 puncte de oxigen. Avem 30 de paturi de COVID, 28 dintre ele sunt asigurate cu oxigen. De asemenea avem 15 concentratoare de oxigen. Când am venit aici în calitate de director, butelia cu oxigen era la patul pacientului, ceva inadmisibil și ieșit din comun, așa că am scos sursa în afara blocului, am instalat țevile prin subsol, pentru că suntem obligați să respectăm regulile de securitate.

Alexandru Ciuș este vicedirector și chirurg. Ne spune că cel mai îngrozitor scenariu pentru medicii din Terapie Intensivă COVID este că, în cazul unui număr prea mare de pacienți, într-o zi vor fi puși în situația să decidă pe cine să îl conecteze la oxigen și pe cine nu. Încă nu au avut astfel de situații, dar au fost momente în care au lucrat la limită, având peste 30 de pacienți și fiind nevoiți să adune concentratoarele de oxigen din toate secțiile spitalului.

- Noi încă nu am fost puși în situația să alegem cui, prioritar, îi punem masca cu oxigen, dar am discutat acest aspect, pentru că ne uităm la experiența colegilor de peste hotare care au trecut deja prin această situație. În baza unei grile, ei apreciau șansele de supraviețuire ale pacientului și dacă avea șanse reale de supraviețuire era conectat la oxigen, dar dacă după toate scările de apreciere a riscului erau 90% că va deceda, nu mai era pacient prioritar. Acești pacienți erau transferați pe paturi care nu aveau priză cu oxigen sau, în cel mai rău caz, acest pacient era lăsat acasă. Nu am avut astfel de situații și sperăm să nu avem…

Înainte de pandemie, la spitalul din Nisporeni erau folosite anual câte 300-400 butelii de oxigen. Anul trecut au fost consumate 890 de butelii, iar anul acesta, în doar două luni au fost folosite 450 de butelii. Dacă anii trecuți erau cheltuiți 50-60 de mii de lei pentru oxigen, anul acesta suma ar putea ajunge la 500 000, spune Lidia Crăciun. Un generator de oxigen ne-ar ușura viața și ne-ar micșora cheltuielile.

Unul dintre punctele de oxigen este amplasat într-o anexă izolată, pe teritoriul spitalului. Cimentul de pe rampa de acces este distrus și ciobit de la greutatea buteliilor grele. Pereții din interior sunt înțesați cu liane care și-au făcut drum prin pereți, iar tencuiala veche de zeci de ani este desprinsă de pereți, pe alocuri chiar fiind căzută, formând grămezi de moloz. În interiorul anexei este o încăpere mică, cât o debara, construită special pentru instalarea buteliilor de oxigen. Prin ordin semnat de directorul spitalului, paznicul este responsabil de buteliile cu oxigen și este obligat să le verifice la fiecare două ore. Domnul Ion, paznicul, închide unul din cele trei robinete de pe perete, apoi ia o cheie de pe un dulăpior vechi pe care stau mai multe chei de diferite dimensiuni și câteva sticle cu săpun lichid și începe să deșurubeze.

- Înainte de asta am trecut un fel de curs de instruire. Sunt câteva reguli de securitate care trebuie respectate. Atunci când este schimbată butelia trebuie să am mâinile curate, pentru că uleiul tehnic poate intra în reacție cu oxigenul și există riscul exploziei. De exemplu, de la flacăra unui chibrit butelia cu oxigen nu va exploda, dar de la uleiul tehnic, da. De asemenea, pentru că aceste butelii cântăresc mult și sunt grele, trebuie să fim atenți la mutarea lor, pentru a nu ne trauma. Foarte important este să fixăm bine gaika (piulița), ca să nu fie scurgere de oxigen.

După ce butelia goală este înlocuită cu alta plină, domnul Ion începe să ungă piulița și partea de sus a buteliei cu o perie înmuiată în apă și săpun lichid.

- Dacă sunt scurgeri de oxigen, săpunul începe să facă bulbuci. Încă o modalitate de a verifica dacă sunt scurgeri de oxigen, este cu mucul de țigară. Oxigenul intensifică flacăra și dacă apropiem mucul de țigară, flacăra se va intensifica, pentru că oxigenul ajută flacăra să ardă.. La butelia cu gaz nu poți verifica cu mucul de țigară, că explodează, îmi spune el zâmbind.

Și dacă arde?...

Până a începe pandemia, în spital erau suficiente doar trei surse de oxigen. Acum însă sunt de cinci ori mai multe, iar grija principală, spune Lidia Crăciun, este suprasolicitarea sistemelor.

Lidia Crăciun: Ne facem griji din cauza rețelei de electricitate, pentru că în aripa unde acum este secția COVID avem puse în priză, non-stop, 15 concentratoare de oxigen, 6 monitoare pentru pacienți, patru ventilatoare pulmonare, aspirator și multe alte dispozitive care se găsesc într-o secție de Reanimare. Rețeaua de electricitate nu am schimbat-o, este tot cea veche. Am rugat să vină specialiștii de la Comisia pentru Situații Excepționale raională și să verifice, dacă totul este în ordine, dacă mai trebuie ceva de întreprins, poate de micșorat presiunea sau poate de făcut o rețea paralelă. După cazurile care au avut loc în România inginerii au verificat să fie totul funcțional. În caz de incendiu, în fiecare secție avem sursă de apă și un hidrant antiincendiar. Pe teritoriul spitalului avem și un rezervor de 150 de tone de apă. Inginerul pe securitate este responsabil pentru aceste detalii. Personalul este instruit ce să facă și care ușă să deschidă în caz de vreo situație excepțională. Fiecare secție are câte două uși de rezervă, și personalul știe care pacienți trebuie scoși pe ușă și care pe cealaltă. Absolut la toate posturile avem stingătoare. Suntem pregătiți să facem față unei situații excepționale, dar oricum suntem permanent în alertă ca nu cumva să se întâmple ceva.

Numărul deceselor este în creștere

În ultima perioadă sunt mai multe decese decât în lunile trecute. Pacienții vin în stare extrem de gravă, cu saturația 60-70. Unii decedează în decurs de 24 de ore, iar cauze sunt mai multe: adresarea tardivă, formă avansată a bolii, vârsta înaintată de peste 80 de ani, boli concomitente. Caracteristic vârstei înaintate, apare encefalopatia, adică pacienții nu sunt chiar cooperanți și ori scot masca, ori o refuză să o pună.

Alexandru Ciuș: Probabil este vorba despre o tulpină nouă, o mutație a virusului care nu răspunde la tratament la fel ca până acum. Dacă în luna ianuarie am avut două decese, în februarie un deces, atunci în martie, până acum, avem șase decese. Vedeți și la știri că avem câte aproape 40 de decese pe zi pe țară.

Igor Malic: „Vă rog să-i acordați mai multă atenție” îmi tot zic rudele pacienților. Știți, ceilalți pacienți tot au mamă, frate, soră care mă sună și fix asta mă roagă. Și eu le spun la toți: „dacă mama dvs. va ajunge într-o stare mai gravă, atunci va avea mai multă atenție decât un pacient cu o dinamică pozitivă”. Fiecare pacient beneficiază de atenție, dar lângă cei în stare gravă permanent stă cineva, indiferent dacă are el rude sau nu.

Psihologic, pentru medicii din secția COVID este mai greu acum decât la începutul pandemiei, pentru că, spun ei, la început pacienții aveau forme mai ușoare și, la internare, starea lor nu era extrem de gravă. Dacă în primele luni, de la debutul pandemiei, aveau câte 4-5 bolnavi în stare gravă, acum sunt câte 12-13 în stare extrem de gravă.

Igor Malic: Cum credeți, cât timp putem rezista în costumele acestea? Cât putem rezista fizic? În secție este cald, pacienții stau în lenjerie, dar noi trebuie să stăm în salopete. Asistentele medicale intră în Zona Roșie la ora 9 și ies la ora 15.00. Au o scurtă pauză să mănânce și iarăși intră în Zona Roșie. Ies abia la ora 22. Pacienții sunt în stare gravă, i-ați văzut cum stau acolo. Eu mă duc în Zona Roșie și știu că este focar. Știu care sunt riscurile. Din punct de vedere psihologic, evident că asta ne apasă, pentru că nu avem cum să mâncăm și nici nu putem, elementar, să bem un ceai. Iată eu am ieșit acum din Zona Roșie, dar nu pot să mă duc să mănânc, pentru că trebuie să completez fișele.

Într-o tură de 24 ore, cel mai greu este noaptea. Potrivit celor din secția COVID, lucrurile rele se întâmplă de cele mai multe ori anume în turele de noapte. Mulți pacienți se tem să adoarmă, de frica unui somn adânc din care nu s-ar mai putea trezi. Unii au nevoie de tratament antidepresiv, alții devin necooperanți și își scot masca de oxigen. Cei în stare gravă sunt 24/24 la masca cu oxigen și perfuzii în ambele mâini. Unii pacienți obosesc de spital și vor acasă, îi imploră pe medici să-i lase acasă, deși abia dacă respiră. Abia dacă vorbesc. Chiar și după o perioadă de reabilitare de trei săptămâni, pacienții nu sunt gata să respire de sine stătător, pentru că au sechele, un fel de cicatrici pe plămâni.

Igor Malic: Mulți pacienți au acasă concentrator de oxigen, iar asta mai scade din presiunea asupra spitalelor. Unii pacienți urmează la spital tratamentul și după ce trec de starea critică și au nevoie doar de reabilitare și o sursă de oxigen.

Lidia Crăciun spune că lipsa generatoarelor de oxigen este una din problemele mari ale sistemului de sănătate. Zilele trecute, la o conferință cu Ministerul Sănătății, s-a discutat despre faptul că producătorii de oxigen spun că nu fac față cerințelor tot mai mari ale sistemului. Spitalele care au generatoare autonome sunt în afara pericolului, dar pentru cei cu sistem cu butelii ar fi foarte grav să rămână acum, în plină pandemie, fără oxigen.

Alexandru Ciuș: Avem contract cu o firmă din Nisporeni care preia de la noi buteliile goale, le transportă la stația de alimentare cu oxigen de la Chișinău, apoi ni le livrează pline. N-am avut nicio oră și niciun minut în care să rămânem fără oxigen, dar au fost situații când am fost preveniți că s-ar putea întârzia cu aprovizionarea buteliilor, pentru că rândul de așteptare este prea mare. În secția COVID rețeaua de oxigen a fost extinsă și s-au mai adăugat câteva prize, iar dacă va fi nevoie, rețeaua va mai fi extinsă. În condiții de Covid, este foarte important ca la fiecare pat să fie câte o priză pentru a conecta sursa de oxigen.

Relația cu rudele pacienților

Rudele a 90 % dintre pacienților îi sună zilnic pe medici. Unii și de 2-3 ori pe zi, iar cele mai folosite fraze/întrebări/indignări sunt: „mi-a spus că nu a dormit bine noaptea”, „mi-a spus că i-a fost rău noaptea”, „mi-a spus că se simte bine”, „mie mi-a spus că a mâncat”, „poate trebuie un medicament pe care voi nu-l aveți?”, „poate să îl transferăm la alt spital?”. Zilnic, medicul din tură răspunde la cel puțin 30 de apeluri.

Igor Malic: Cu fiecare trebuie să discuți și fiecăruia trebuie să îi acordăm atenție. Pacienților în stare gravă le permitem să vorbească cu ruda lor, poate că acelea sunt ultimele cuvinte pe care și le vor spune unul altuia. Și asta este destul de complicat, pentru că ei au insuficiență respiratorie și abia dacă pot respira, nu tocmai să vorbească, dar pur omenește îi înțelegem și acceptăm aceste discuții cu rudele. Avem și un telefon special, care stă doar în secție și este folosit doar pentru a ține legătura cu rudele celor din Terapie Intensivă.

Cea mai dură întrebare adresată unui medic.

Igor Malic: Prima întrebare foarte-foarte-foarte dură, stranie, sensibilă pe care mi-o dau rudele, asta-i: „are șanse?”. Nu este corect din partea mea să dau răspuns la această întrebare, pentru că acesta-i COVID, iar el este imprevizibil. Se întâmplă să internăm pacienți cu saturația 95 și în 24 de ore el ajunge în Reanimare, sau invers, vin pacienți în stare atât de gravă încât crezi că nu are șanse, ca ulterior să-l scoatem din boală și să supraviețuiască. În COVID este complicat să știi ce o să fie și ce o să se întâmple peste câteva ore. Nu poți să-i spui rudei că totul este bine, pentru că peste vreo 5-6 ore pacientul ar putea să se decompenseze și să nu mai putem să îi restabilim funcțiile vitale. De asta și este complicat să discutăm cu rudele, pentru că toți vor răspunsuri exacte, răspunsuri concrete.

De ce în ultima perioadă avem tot mai mulți pacienți în stare extrem de gravă.

Igor Malic: Sunt câteva cauze. Oamenii nu cred în COVID sau consideră că este o răceală. 80 la sută dintre pacienții din secția COVID ne-au spus că au crezut că au răcit, că au spălat afară mașina și au răcit, ori că a ieșit afară dezbrăcat și a răcit, ori că a băut apă rece și a răcit, etc. Majoritatea au încercat să se trateze acasă, în special cu antibiotic și abia când văd că nu-i ajută niciun medicament, fac testul. O mare problemă este administrarea irațională a antibioticelor la domiciliu. Asta-i infecție virală, nu bacteriană. Toți pacienții internați în spital s-au tratat înainte de asta acasă, cu antibiotice. Toți! Și asta duce la agravarea stării pacientului.

Pacienții conectați la o sursă cu oxigen sunt monitorizați permanent. Este suficient să stea vreo jumătate de oră fără oxigen și starea lui poate ajunge de la medie la gravă și chiar la extrem de gravă. Uneori, chiar și în timpul somnului, masca cu oxigen se poate mișca și atunci trebuie să fie cineva alături care să o fixeze la loc. Din cauza insuficienței de oxigen, la unii pacienți apare delirul, încep să spună că se mișcă ceva pe perete sau că este cineva la fereastră.

Igor Malic: Este greu. Greu pentru noi, greu și pentru pacienți… Nu-i deloc ușor când, 24/24 de ore să-ți auzi numele strigat din toate colțurile secției: „Domnule Igor, veniți! Domnule Igor, încoace”… Starea pacienților se agravează, unul tușește, altul delirează. Secțiile COVID din țară sunt supraaglomerate, iar doctorii sunt supraîncărcați. Suntem oameni și noi, nu suntem din fier. Sunt cazuri când la fiecare gardă avem câte un deces sau, la fiecare gardă, ne sunt aduși pacienți într-o stare extrem de gravă cărora deja nu mai avem ce să le facem, nu-i mai putem salva…Și iată te uiți la persoana ceea și îți dai seama că el o să trăiască câteva ore. Și atunci, psihologic, vrei tu sau nu vrei, dar asta te doboară, te afectează. Riscuri? Da, sunt. Teamă? Da, este.

Alexandru Ciuș: Doctori de Covid nu au fost până acum, nu a fost o așa specializare. Medici infecționiști, internist, de familie, de urgență, traumatologi, chirurgi acum au devenit doctori de Covid. Cu toții am devenit doctori de Covid…

VIDEO// O viață dedicată pacienților: „ Am improvizat o sala de operații în casa unui moldovean. Florile au fost acoperite cu pelinci sterile. Toti vecinii au participat”

Ambulanțe înzăpezite și puncte de asistență medicală fără curent electric. A fost nevoie de intervenția salvatorilor

Redacția Sănătate INFO lansează un nou proiect multimedia „E dreptul tău să fii sănătos”

Tag: Covid-19, oxigen, plămâni, pacienți

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.