Îngrijirea paliativă nu trebuie confundată cu moartea asistată. Cum stabilim cine are nevoie de îngrijiri paliative și cum evaluăm nevoile pacientului

Sursa Foto: practicalpainmanagement.com

Irina Papuc

31 martie, 2021, 21:29

Vizualizări: 3227

Îngrijirile paliative pot fi adesea văzute pur și simplu ca o acordare de medicamente pentru calmarea durerii. Rațiunea îngrijirilor paliative include cu siguranță nevoia de ameliorare a durerii și a altor simptome dureroase, dar merge mult mai departe și include eforturi de îmbunătățire a calității vieții și chiar influențează evoluția bolii într-un mod pozitiv.

Îngrijrile paliative reconfirmă dreptul la viață, iar moartea este privită ca un proces normal, fiind asigurată în complex îngrijirea fizică, psihologică, socială, culturală și spirituală. Pacienții sunt ajutați să trăiască cât mai activ posibil până la moarte, iar famiilor pacienților le este acordat suportul psihologic necesar pentru a face față atât perioadei cât pacientul este bolnav, cât și ulterior, după decesul acestuia.

Îngrijirea paliativă nu este menită să grăbească sau să amâne moartea, ci folosește principii etice, luarea deciziilor comune și planificarea avansată a îngrijirii pentru a identifica prioritățile și obiectivele pacienților pentru îngrijirea lor până la sfârșitul vieții.

În îngrijirile paliative este nevoie de o abordare în echipă. Multe tipuri de furnizori de asistență medicală și socială pot fi implicate. Este important ca îngrijirile paliative să nu fie luate în considerare ca fiind doar ceva care spitalele pot face. Acest tip de îngrijire poate fi furnizat în orice mediu de îngrijire a sănătății, precum și în casele pacienților și poate fi realizat cu succes și implementat chiar dacă resursele sunt limitate.

Prin urmare, serviciile de îngrijire paliativă ar trebui cel puțin să implice:

identificarea pacienților care ar putea beneficia de îngrijiri paliative;
evaluarea și reevaluarea pacienților pentru suferință fizică, emoțională, socială și spirituală și (re) evaluarea membrilor familiei pentru suferință emoțională, socială sau spirituală;
amelioreze durerea și alte simptome fizice dureroase;
abordeze nevoile spirituale, psihologice și sociale;
identifice valorile pacientului și obiectivelor de îngrijire adecvate din punct de vedere cultural.

Practicile esențiale în îngrijirea paliativă primară pot fi clasificate în patru categorii, și anume:

îngrijirea fizică,
îngrijirea psihologică/emoțională/spirituală,
planificarea și coordonarea îngrijirii,
comunicarea.

Cum pot fi identificați oamenii care pot beneficia de îngrijirea paliativă

Majoritatea pacienților pe moarte necesită îngrijiri paliative, la fel și o proporție mare de pacienți care trăiesc cu probleme de sănătate cronice, complexe, care limitează viața. Este important să începeți o abordare a îngrijirilor paliative de îndată ce problema de sănătate este gravă, complexă sau pune viața în pericol, concomitent cu îngrijirile care vizează boala în sine.

Durerea care perturbă activitățile zilnice, respirația în repaus sau declinul funcțional sunt indicatori clinici care ar trebui să pună pe gânduri medicul care îngrijește de pacient. Cel mai simplu este în modul următor. Lucrătorul medical trebuie să-și pună următoarea întrebare. „Aș fi surprins dacă pacientul meu ar deceda în anul următor?” Dacă răspunsul este „nu”, atunci ar trebui să purtați o conversație cu pacientul și cu familia, pentru a evalua nevoile de îngrijiri paliative și pentru a menține o calitate ridicată a vieții, în funcție de principiile familiei și pacientului.

Evaluarea nevoilor pacienților și familiilor acestora

Îngrijirea paliativă începe cu o evaluare multidimensională a nevoilor fizice, emoționale, sociale, spirituale și culturale, a valorilor și preferințelor pacienților și familiilor lor. Sunt disponibile instrumente de screening valide atât pentru țările bogate, cât și pentru cele săracce, cum ar fi Scala de evaluare a simptomelor Edmonton (ESAS, n.n. - Edmonton Symptom Assessment Scale) și Scorul de rezultate paliative (POS, n.n. - Palliative Outcome Score), adaptate de Asociația Africană de Îngrijiri Paliative.

Pacienții și/sau îngrijitorii lor au, de asemenea, nevoie de informare și comunicare și adesea vor avea nevoie de ajutor pentru organizarea procesului de îngrijire. Este important să se determine valorile și prioritățile pacientului ca o condiție prealabilă pentru formularea celui mai bun plan de îngrijire. Testamentul sau procura pot fi instrumente utile. Cu toate acestea, în unele situații, pacienții preferă ca unul sau mai mulți membri ai familiei să primească informații medicale și să ia decizii cu privire la îngrijirea lor pentru ei. Membrii familiei și îngrijitorii pot avea, de asemenea, nevoie de sprijin emoțional și social și vor avea nevoie de sprijin și după moartea pacientului. Nevoile se vor schimba. Prin urmare, evaluarea nevoilor pacientului este un lucru care trebuie repetat în mod regulat pe parcursul bolii.

Sursa: Raportul OMS „Planning and implementing palliative care services: a guide for programme managers”.

Îngrijirile paliative în demență. De ce pacienții cu tulburări mentale nu au acces la acest tip de servicii

OMS a lansat noi recomandări privind auto-îngrijirea. Cum este definită auto-îngrijirea și ce poți face singur pentru a te proteja

2,6 milioane de pacienți mor anual din cauza îngrijirilor medicale nesigure. A fost adoptat primul Plan global de acțiune pentru siguranța pacienților pentru anii 2021-2030

Tag: ingrijire paliativa evaluare necesitati pacient ingrijire paliativa

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.