Grădina de la hospice
Violeta Colesnic
16 septembrie, 2021, 16:42
Vizualizări: 7975
Într-o liniște deplină, de dinaintea somnului de amiază, Nina și Tatiana intră în camera celor cinci băieți aducând cu ele cinci farfurii cu mâncare. De sub păturile cu care sunt înveliți băieții se vede câte un picior micuț încălțat în șosete groase, călduroase.
Au ochii deschiși și
urmăresc atent fiecare mișcare a celor două femei: cum se mișcă pe vârfurile
degetelor ca să nu scârțâie podeaua; cum aranjează câte o lingură lângă fiecare
farfurie; cum scot o seringă enormă pe care o introduc în farfurie și o umplu
cu mâncarea semisolidă, roșiatică și cum se apropie de patul unuia din băieți
și încep să îl hrănească. Cu seringa.
Cei cinci băieți au
paralizie cerebrală infantilă și sunt internați în Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice "Casa
Angelus" de la Isacova, Orhei. Pentru că nu pot mesteca, băieții sunt
hrăniți cu lingura, seringa sau cu biberonul. Astăzi în meniu au borș cu pâine, mixat.
„Copiii care sunt hrăniți cu lingura sau seringa au meniu special, pentru că, de exemplu, ei n-ar putea să mănânce paste chiar și dacă le-am pisa. La aceeași masă putem pregăti două terciuri, pentru că unii copii pot mânca terci de orez, iar alții pot consuma doar terci de griș. Totuși, ne străduim ca mâncarea să fie cât mai ca acasă. Chiar și borș acru umplem, cu huște”, ne spune Rodica Costin, managerul instituției.
Mâncarea aici este delicioasă. Sănătoasă. Ecologic pură. La Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice sunt internați copiii cu probleme neurologice grave care beneficiază gratuit de îngrijire paliativă. Tot aici, pe teritoriul Centrului sunt două sere în care cresc legume, una pentru răsaduri, o livadă cu 180 de copaci fructiferi și un beci plin cu murături.
Pentru a acoperi o parte din cheltuielile Centrului, Fundația Hospice
Angelus a demarat proectul „Angelus Agro”, iar pentru a-și vinde produsele, au
deschis un magazin pe strada Eminescu din capitală.
În 2016, Fundația
Hospice Angelus a primit în gestiune, cu chirie gratuită pentru o perioadă de
30 de ani, terenul cu tot cu fostul spital local din satul Isacova, iar acum
acolo este un hospice pentru copii, singurul din țara noastră.
Valeriu Isac, fondatorul Fundației Hospice „Angelus Moldova”: Acesta este teritoriul fostului spital raional. Când am venit și am văzut cât pământ bun stă nefolosit, mi s-a făcut milă de el. Buruianul era cât mine, pentru că pământul nu fusese prelucrat vreo 20 de ani. Fiind născut într-un sat de la nordul țării, mi-am zis că trebuie numaidecât să fac ceva, să valorific acest teren. Mai întâi am cosit buruianul, apoi l-am prelucrat cu soluții speciale care nu afectează solul. Doi ani la rând l-am tot arat primăvara și toamna pentru a-l afâna, pentru că era bătut ca piatra. Paralel căutam finanțare pentru construcția a două sere. Și am găsit la Fundația Est-Europeană, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Suediei.
Cele două sere au o
lungime de 30 de metri și o lățime de opt metri. În una din ele sunt plantate
roșiile, iar în cealaltă castraveți și ardei. Roadă era multă și produceau mai
mult decât reușeau să consume copiii. Așa a pornit proiectul „Angelus Agro”,
surplusul de legume era propus spre vânzare, iar banii acopereau măcar o parte
din cheltuielile centrului.
Valeriu Isac: Finanțarea de bază o avem de la CNAM, dar de exemplu, dacă avem nevoie de un asistent social, compania nu ne dă bani pentru angajarea lui, pentru că este un alt domeniu. Asistența socială nu se încadrează în medicină. Cineva trebuie să plătească acești bani, pentru că noi prestăm aceste servicii. Ele costă. Ele trebuie acoperite, pentru că le facem pentru societate, le prestăm pentru stat. Cumva, statul trebuie să remunereze munca aceasta pe care o facem. Și atunci trebuie să caut surse suplimentare pentru ca să plătesc un asistent social. Pentru hospice nu sunt elaborate normative. De fapt salariile pentru angajații în hospice ar trebui să fie mai mari, pentru că sunt supuși nocivității. Nu este un lucru ușor să lucrezi cu așa copii. Guvernarea actuală a spus că va mări salariile lucrătorilor medicali în sistemul bugetar. Mă interesează cum va fi în cazul nostru, pentru că noi nu suntem în sistemul bugetar, dar prestăm servicii pe care le prestează și cei din sistemul bugetar. Mulți cred că la hospice doar se schimbă scutecele și pamperșii. Nu poți să spui așa ceva! Paliația este o profesie și trebuie să știi și terapie, și neurologie, și psihologie, și cardiologie, și infecțioase, și boli mentale. Trebuie să cunoaștem toate acestea. Mai mult de un an de zile căutăm două asistente medicale. Nu vrea nimeni să vină. Preferă să meargă mai degrabă la o policlinică sau spital unde își fac lucrul și merg acasă, dar aici nu este așa. Aici trebuie să fii empatic, calm, binevoitor și să știi să asculți. Am văzut că printre prioritățile ministrei Ala Nimerenco este și crearea unui centru de îngrijiri paliative. Pe noi nu ne-a invitat nimeni la ședința aceea în care au anunțat despre ce va face noul guvern în următorii un an și patru luni. Probabil au uitat să ne invite.
Valeriu Isac spune că toate aceste inițiative de a construi serele, a deschide magazinul sunt pentru a diminua dependența financiară față de donatori. Serviciile prestate de hospice sunt gratuite atât pentru copii cât și pentru cei care îi însoțesc, iar cheltuielile pentru întreținere sunt foarte mari, așa că sunt nevoiți să caute alternative pentru a putea continua activitatea.
Valeriu Isac: Am
coordonat cu finanțatorii și ne-au susținut în inițiativa noastră de a
înregistra acest SRL. Fondatorul SRL-ului este Fundația Hospice Angelus. Avem
și un magazin unde vindem producția noastră, iar prețurile sunt destul de
atractive. Tot venitul este direcționat spre Hospice Angelus. Venit mare încă
nu am avut, pentru că am deschis magazinul abia anul acesta. Primele două luni
nu am avut aproape deloc vânzări, pentru că lumea nu aflase despre magazin.
Cu mâinile murdare de
ulei de motor și tot învârtindu-se în jurul unui GAZ 153 dezasamblat, Nicolae,
paznicul instituției, are o misiune grea de a repara „tancul”, cum îi spun cei
de aici. Este o mașină veche, din timpul URSS și a fost cumpărată cu 16 000 de
lei.
Valeriu Isac: Când
i-am spus că vreau să cumpăr această mașină, Nicolae mi-a spus că a lucrat pe
astfel de mașină și o poate aduce în ordine, că o poate repara. Lucrează la noi
în calitate de paznic, dar este responsabil și de tancul acesta. De două luni
repară și lucrează la ea și ne-a spus că peste câteva zile va fi gata. Ne
trebuie să aducem bălegar pentru a-l folosi ca îngrășământ natural, să cărăm
legumele. Intenționăm să facem o minifermă de iepuri și una de găini, așa că o
să ne trebuiască să cărăm și furaje. Avem mare nevoie de această mașină.
În jurul mașinii este
dovada misiunii imposibile, reparării acestei mașini vechi. Un carton pe care
stau grămadă câteva sute de șuruburi și care vor trebui puse la loc, exact
acolo de unde au fost scoase. Un cardan ruginit a fost înlocuit cu unul nou,
iar uleiul de motor a fost turnat în două bidoane de 9 litri. Radiatorul i-a
dat mari bătăi de cap, spune Nicolae. S-a chinuit vreo trei zile și l-a tot
sudat și l-a reparat, dar după ce astupa o gaură apărea alta, așa că au fost
nevoiți să cumpere unul nou, iar cel vechi așa și stă ruginit, sprijinit de un
copac. Câteva piese au fost cumpărate,
iar o mare parte au fost reparate. Toate piesele vechi din fier care au fost
înlocuite vor fi predate la fier uzat, iar banii vor fi transferați pe contul
fundației.
În una din sere, câțiva din copiii centrului, care se pot mișca, culeg roșiile și le pun în două lădițe. O fată de 17 ani, cu retard mintal, care este aici de trei săptămâni, se plimbă printre două rânduri și ochește o roșie din vârful tufei. Oprește lângă tufă și privește în sus. Rodica Costin o vede că ezită și pornește spre ea.
- Rupe roșia aceea că
ești înaltă și o ajungi. Nici scaun nu-ți trebuie!
Fata îi zâmbește,
întinde mâna și, ridicându-se pe vârfurile degetelor, rupe roșia. O ține cu
ambele mâini și o duce repede în ladă. Fetiță cu sindrom Down are 14 ani și
este la centru de două săptămâni. Culege roșiile în liniște, iar când privirea
ei se întâlnește cu privirea oricui prezent acolo, zâmbește. De la ușa serei,
într-un scaun cu rotile, le urmărește un băiat de 15 ani. Perfect sănătos până
la 12 ani, un atac cerebral i-a afectat jumătate de corp. De trei ani face
reabilitare și insistă să facă și mai multe ședințe de kinetoterapie. Cu câteva
săptămâni în urmă a avut o intervenție chirurgicală la picior și nu are voie să
forțeze mult piciorul. El stă la ușa serei, și tot despre kinetoterapie
vorbește. „Își dorește foarte mult să meargă, doar despre asta vorbește”, ne
explică Rodica Costin.
Culesul roșiilor este
pe placul copiilor și este considerat ca un fel de terapie. Totuși, se
plictisesc repede și vor alte activități, așa că unul câte unul, părăsesc sera
și merg la terenul de joacă.
Cea de-a treia seră
este mai mică și este folosită doar pentru creșterea răsadului.
„Sera aceasta am
adus-o de la mine de acasă. O folosim doar pentru creșterea răsadului de roșii
și castraveți. Rodica, ian întreabă-l pe Dumitru de ce se îngălbenesc
castraveții” i se adresează Valeriu Isac după ce se uită atent la cele câteva
ghiveciuri cu răsad de castraveți cu frunzele îngălbenite.
„Am întrebat. A spus
că nu le ajunge un microelement și ne-a spus ce să facem”.
„Toată producția noastră este ecologică. Nu folosim chimicale nocive pentru prelucrarea plantelor, chiar și la irigare folosim apă de ploaie sau arteziană. Iată avem acolo un morman de frunze și iarbă cosită din care facem îngrășământ natural. Roșiile nici nu trebuie spălate, puteți să le mâncați direct de pe tufă, pentru că nu sunt stropite cu nimic”, ne spune Valeriu Isac.
„Când vin aici mă
umplu de pozitivism, pentru că-mi amintește de copilărie. Mă bucur că am copii
sănătoși și pot face ceva pentru acești copilași. Dacă aș avea posibilitate aș
trece aici cu traiul. Aista-i copacul meu!”, exclamă Valeriu Isac tocmai când
ajungem în dreptul unui vișin.
Eu l-am plantat. În
total, avem o livadă cu 180 de copaci fructiferi. Avem soiuri de mere, pere,
piersici, vișine, cireși. Livada este tânără, are abia trei ani, dar anul
acesta au fost deja primele fructe. Ia uitați-vă ce bostani! Fac vârf! Sunt de
acei gustoși, plăcintari. Dintr-un bostan mănânci trei zile! Anul acesta a fost
boală la piersici, băieții au prelucrat copacii și își revin. Ia vedeți ce
copăceii mici, dar sunt încărcați cu pere. Acestea sunt de iarnă, iar acestea
sunt tocmai bune de mâncat. Ia luați și gustați. Rodica, bostani o să vindem,
că sunt foarte mulți. Ia uitați-vă la el ce-i de mare! Frumooos! Avem și
pătrunjel. Ia uitați-vă ce frumos este! Aici avem un rând de porumb, când era
în lapte am hrănit copilașii cu porumb fiert, dulce.
Valeriu Isac ne-a tot plimbat pe tot teritoriul Centrului, povestind cu mândrie despre fiecare copac, tufar și fir de pătrunjel plantați și îngrijiți de angajații Centrului. Ne-a dat să gustăm din perele zemoase, zmeura și murele tinere, ne-a arătat terenul pe care vrea să construiască miniferma de iepuri și găini și ne-a povestit despre copii, despre câtă bucurie simt ei atunci când vin aici.
Acești copii sunt
dependenți de asistență și nu pot fi lăsați singuri, fără supraveghere. Hospice-ul
este și un respiro pentru familii. Părinții vin, lasă copiii pentru o perioadă
de 30 de zile sau chiar 60 și știu sigur că vor fi bine îngrijiți, iar în acest
timp își rezolvă unele din probleme. La adulți, termenul folosit pentru
diagnosticul celor internați aici este „boală incurabilă”. În cazul copiilor,
diagnosticul lor se numește „amenințător pentru viață”.
Rodica Costin:
Comportamentul lor se poate schimba în orice secundă. Cât sunt la centru își
primesc tratamentul fix la oră. Noi nu știm care este situația în familia lor,
dar uneori, din comportamentul lor ne dăm seama că acasă la ei se întâmplă ceva
urât. Duminică a plecat acasă una din fetițele care a stat la noi. A plecat cu
atâtea lacrimi! Striga că vrea să rămână la noi până va fi bătrână. Plângea și
ea, plângea și personalul. Se agățase de gâtul asistentei și nu voia să plece
acasă. Încă vreo două zile după asta am tot suferit.
La terenul de joacă copii de diferite vârste se joacă cu mașinuțe și tractoare. Unul din băieți, călare pe un tractor mare, îl împinge peste picioarele noastre și râde. „Acest tractor a fost al nepotului meu. Toate jucăriile lui le-am adus aici”, explică Valeriu Isca.
Băiețelul coboară
repede de pe tractor, gesticulează cu mâinile și bagă un degețel în locul unde
ar fi trebuit să fie remorca, apoi îl privește în ochi pe Valeriu Isac,
așteptând un răspuns.
- Trebuie remorcă,
dar nu are.
- Da di și?
- A pierdut-o.
- Da di și?
- A mers prin hopuri
și a pierdut-o.
- Da di și?
- Tu ai permis doar
pentru tractor, nu și pentru remorcă.
-Da di și?
Rodica Costin ne
explică că băiatul repetă doar această frază, „da di și”, dar oricum se înțeleg
foarte bine.
Copiii care se
alimentează singuri, fără ajutorul asistenților, se adună într-o cantină cu
câteva mese și scaune. La una din mese a rămas un singur copil care încerca să
pescuiască ultimele feliuțe de castravete din farfurie.
- Ce ați mâncat astăzi?
- Am mâncat macaroane
cu chiftele, borș și salată.
„Mă gândeam că n-o să
mă descurc în această funcție, să lucrez cu acești copii, pentru că sunt o fire
sensibilă. Aici am văzut primul copil decedat, până atunci mi se părea că
decedează doar adulții bătrâni”, povestește managerul instituției Rodica
Costin. „În patru ani, la centru au decedat trei copii. Noi ne străduim să
îmbogățim calitatea vieții lor și ne străduim să le facem capriciile și
dorințele. Până la sfârșit. Până în ultima lor zi de viață. Așteptările noastre
sunt parcă mai mari, am vrea ca să trăiască mai mult, dar nu întotdeauna este
așa cum ne dorim. Facem tot posibilul ca să îi facem să zâmbească. Sunt zile în
care un copil plânge, și plânge, și plânge și nu știm care este motivul, ce îl
doare. Îi schimbăm poziția, îi dăm să mănânce, îi dăm o gură de apă, îl ducem
într-o altă odaie și tot încercăm să înțelegem ce îl supără. Uneori poate doar
și-a amintit ceva sau poate are vreo dorință dar nu o poate spune. Încercăm să face totul posibil
numai să nu-l doară, să nu plângă. Copiii care vorbesc ne spun ce îi
supără, dar sunt copii care nu pot vorbi și atunci ne este greu să înțelegem,
pentru că el doar plânge. Comunică cu noi doar cu ochișorii, cu privirea…”
Valeriu Isac spune că
este adeptul continuității unui proiect chiar și după ce se termină banii
finanțatorilor investiți într-un proiect. „Dacă scrii un proiect și vrei
finanțare, el trebuie să trăiască și după aceea”. Iată de ce, fostul rezervor
pentru apă, care stă nefolosit, a fost transformat în beci, iar beciul este
umplut cu murături și alte bunătăți crescute în sere și pe teritoriul Centrului
de Îngrijiri Paliative Pediatrice.
„De două ori pe săptămână venim de la Chișinău la Isacova. Dacă cineva dorește legume, le spunem că pot veni la magazinul nostru de pe strada Eminescu din capitală să-și ia marfa miercurea ori vinerea. La magazin avem aparat de casă și putem elibera cec. Sau, cumpărătorii pot pune banii în boxa pentru donații pe care scrie „Isacova”. Periodic facem o comisie specială și șefa serviciului fundraising, directorul executiv și încă o persoană, desfacem boxa care are patru plombe și numărăm banii. Este un act special de extrage prevăzut pentru astfel de situații unde scrie câți bani au fost extrași din boxa cu donații din oficiul fundației. Șefa fundraising eliberează cecul de încasare a acestor bani, iar banii merg la bancă, nu sunt puși în buzunar și nici folosiți. Este o procedură prestabilită, conform cerințelor legale la ziua de astăzi din Republica Moldova”.
Murăturile sunt cele
mai solicitate, mai ales castraveții și varza murată. Toamna, întreg colectivul
organizează o clacă mare.
Valeriu Isac: Cineva culege, cineva spală roșiile, altcineva le pune în poloboace, cineva pune mărarul, țelina, pătrunjelul și le depozităm în beci. Este o atmosferă veselă, de echipă. Eu sunt coordonatorul murăturilor, profesionistul în murături și sărămura. În noiembrie cumpărăm o tonă de varză foiasă, numai bună pentru sarmale și o punem la murat în poloboace mari. Înainte de Crăciun este numai bună pentru sarmale, așa că atunci o scoatem la vânzare. Evident că nu vindem toată varza, dar mai și donăm celor care au nevoie, pentru că suntem organizație de caritate. Ca să vindem această producție în magazine ne trebuie o sumedenie de acte, dar acestea sunt produse de casă. Un borcan de trei litri cu castraveți murați sau roșii costă aproximativ 50 de lei. Roșiile răscoapte le folosim la suc. Avem mare nevoie de borcane. Am făcut și o campanie, ca să ne aducă oamenii borcanele de care nu mai au nevoie. Încercăm să valorificăm fiecare legumă pe care o creștem. Este o muncă grea, dar și plăcută, pentru că știm că grație, inclusiv banilor din vânzarea acestor produse, viața acestor copii este mai ușoară.
Pentru cei interesați să ajute Fundația Hospice Angelus și copiii de la Centrul de Îngrijiri Palitive Pediatrice de la Isacova, Orhei pot face comenzi de legume și conserve pe pagina de Facebook www.facebook.com/AfacereSociala/ sau la numerele de telefon 22 244 850, 069182083.
Tag: hospice Angelus, servicii paliative, grădină, seră, copii, Isacova
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
13 decembrie, 2016, 19:44
13 decembrie, 2016, 14:18
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %